50,269 matches
-
Gheorghe Ceaușescu Orice istorie este istorie contemporană, a spus undeva Croce. Cu alte cuvinte, trecutul este privit în oricare din etapele sale prin prisma preocupărilor de actualitate. Observația este valabilă nu numai pentru istoria politică, ci pentru orice domeniu: când spunem că Homer, Dante, Shakespeare, Goethe, Victor Hugo, Creangă etc. sunt "contemporanii noștri" înseamnă că am găsit la ei idei, sentimente, modalități stilistice corespunzătoare ideilor, sensibilității și modalităților
Sensul istoriei by Gheorghe CeauȘescu () [Corola-journal/Journalistic/16386_a_17711]
-
Watt. Să revenim la prochimen. Provocarea cu pricina se datorează alegerii, cu exclusivitate, spre a dialoga despre "complexul polonez", a unor oameni care au fost în tinerețe marxiști și chiar comuniști, toți de stînga încă astăzi. Aceasta nu înseamnă că observațiile lor nu sînt extrem de interesante. Înseamnă totuși că perspectiva este una singură, oricîte nuanțe i-ar despărți pe Watt de Kolakowski sau pe Habermas de Michnik. Și acum, cîteva extrase din dialogurile cu pricina. Este absolut frapantă, pentru noi, românii
Actualitatea by Cronicar () [Corola-journal/Journalistic/16382_a_17707]
-
practicând sobrietatea, concizia și rigoarea științifică. Meritul revine coordonatorilor, cei trei magnifici ai organizării întregii întreprinderi - Mircea Zaciu, Marian Papahagi și Aurel Sasu -, dar și colaboratorilor menționați, capabili să se pună de acord de la distanță. Ar fi de făcut unele observații în legătură cu spațiul acordat fiecărui scriitor. G. Călinescu ne-a obișnuit cu practica proporționării comentariului în funcție de valoarea scriitorului comentat. în dicționar se încalcă frecvent acest principiu. Aurel Sasu are o explicație, care nu este însă convingătoare: "Criteriul spațiului acordat fiecărui autor
ROMANUL LITERATURII ROMÂNE by Alex. Ștefănescu () [Corola-journal/Journalistic/16405_a_17730]
-
niveluri de document în acestă carte. Un document pe care l-am putea numi exterior, care privește viața artistică a Parisului interbelic și imediat postbelic, comunitatea artiștilor ruși și istoria mare care invadează viața privată mai mult ca niciodată. O observație interesantă făcea în acest sens Philippe Aries în Timpul istoriei: înflorirea genului biografic după 1945 este tocmai consecința acestei intruziuni forțate a evenimentului exterior în viața privată. La al doilea nivel s-ar afla documentul personal care urmărește și construiește un
Memoriile Ninei Berberova by Luminița Marcu () [Corola-journal/Journalistic/16406_a_17731]
-
note ale acestei contribuții. Niciodată, de atunci, chestiunea n-a fost reluată. Ancheta din Vatra reprezenta ocazia ideală. N-a fost să fie. De vină nu e redacția, de vină sînt colaboratorii. Nici scriitorii români din Israel nu vin cu observații mult mai consistente. Am reținut totuși cîte ceva din lunga intervenție a lui Leon Volovici și din aceea foarte scurtă a lui Al. Mirodan. Îi trimitem pe cititorii noștri la sursă. Spațiul nu ne îngăduie să cităm, oricît am dori
Actualitatea by Cronicar () [Corola-journal/Journalistic/16421_a_17746]
-
Barcan, Olga Raluca Dumitru, Oana Tănase, Ioana Hermenean, Horia Avram, Costin Hostiuc, Rareș Zaharia etc., cărora li se adaugă cele trimise sistematic de colaboratori din străinătate, cum ar fi, de pildă, Vlad Arghir, pot, la rigoare, prin multitudinea unghiurilor de observație și chiar prin diversitatea tonului, reconstitui destul de exact performanțele și impasurile unei realități în plină efervescență. Dacă mai punem la socoteală și faptul că presa scrisă este completată și de emisiunile specializate ale posturilor de radio - cu precădere ale canalului
Arta și mediile by Pavel Șușară () [Corola-journal/Journalistic/16439_a_17764]
-
Pavel Șușară Trebuie, însă, făcute aici cîteva observații care, din motive mai mult sau mai puțin protocolare față de opera și de personalitatea lui Camil Ressu, nu au fost formulate explicit. Deși este socotit un remarcabil desenator, cu o mare capacitate de a sintetiza și a de defini forma
Camil Ressu, la o nouă privire (III) by Pavel Șușară () [Corola-journal/Journalistic/16474_a_17799]
-
rupt de contemplarea lumii din jur, o trufașă deducție a întregului, a cărei legitimitate devine contestabilă de vreme ce-i lipsește o confirmare "nemijlocită". Abia "stilul" reprezintă medierea între extremele ilustrate de precedentele trepte ale raportului dintre artist și natură: el asociază observația directă conceptului, favorizează trecerea de la concret la abstracțiune, de la particular la generalul ce ordonează și clasează - cu cuvintele lui Goethe, el atinge "certitudinile fundamentale ale cunoașterii, esența lucrurilor, în măsura în care ne este îngăduit să o recunoaștem în forme vizibile și palpabile
Ce ar fi putut învăța și n-a învățat Karl Emil Franzos din estetica lui Goethe by Andrei Cornea () [Corola-journal/Journalistic/16441_a_17766]
-
oarecum jakobsonian - că generarea formelor poetice în literatura noastră a urmat două mari axe: mitologizanta și realistă." Simplificînd la rîndul nostru explicațiile, prima axa ar urmări invenția figurala și pe cea a lumilor poetice, cea de a doua, bazată pe observație și "descriere" ar viza descoperirea lumii: "Versantul I.H.Rădulescu-Bolintineanu-Blaga-Barbu-Gellu Naum-Doinas-Nichita Stănescu, pe de o parte și Anton Pann-Grigore Alexandrescu-V. Alecsandri-Arghezi-Geo Dumitrescu-Marin Sorescu-Mircea Cărtărescu, pe de alta, definesc două tipuri de cogniție poetica, două temperamente ale poetului român. Există, însă, si
Actualitatea by Cronicar () [Corola-journal/Journalistic/16458_a_17783]
-
reușit o sinteză, o omologare decisă în opera lor a ambelor tipuri de generativitate. Bacovia este unul dintre ei, iar un altul Virgil Mazilescu." Partea cea mai substanțială a eseului lui Ion Buzera e demonstrația omologiei existential-poetice Bacovia-Mazilescu prin subtile observații sprijinite pe citate. * În același număr, se omagiază memoria poetului italian Attillio Bertolucci, dispărut la aproape 90 de ani în vara trecută. Pagina de poeme - în original și în tălmăcirea lui George Popescu, un interviu, în italiană, acordat de poet
Actualitatea by Cronicar () [Corola-journal/Journalistic/16458_a_17783]
-
și despre contribuția lor politică. A existat chiar tendința de a-i opune pe intelectuali politicienilor. Apelul la istorie n-a dus la clarificarea lucrurilor. incepand cu noțiunea însăși de intelectual, departe de a avea o definiție unanim acceptată. Prima observație care se cuvine făcută este: mulți comentatori cred că noțiunea ca atare a cunoscut, în timp, o evoluție și că de la Voltaire la Zola și de acolo la Sartre, spre a rămîne pe sol francez, intelectualul ca subiect istoric ar
Intelectualii by Nicolae Manolescu () [Corola-journal/Journalistic/16444_a_17769]
-
pare a se fi sfărîmat în multiple și concrete elemente istorice, politice, sociale, morale etc. Intelectualul s-a politizat și a luat partea vieții cotidiene a oamenilor. Cel puțin așa li se pare lui Julliard și lui Winock. A doua observație ar fi tocmai aceea de a ști dacă nu cumva lucrurile au stat dintotdeauna la fel si daca evoluția cu pricina nu este mai degrabă iluzorie. Admițînd că intelectualul, în sensul modern și restrîns al termenului, este o invenție a
Intelectualii by Nicolae Manolescu () [Corola-journal/Journalistic/16444_a_17769]
-
Valerian Sava Trebuie, însă, făcute aici cîteva observații care, din motive mai mult sau mai puțin protocolare față de opera și de personalitatea lui Camil Ressu, nu au fost formulate explicit. Deși este socotit un remarcabil desenator, cu o mare capacitate de a sintetiza și a de defini forma
Mihailopol by Valerian Sava () [Corola-journal/Journalistic/16475_a_17800]
-
punct de vedere social a Cezarei și a lui Ieronim (încălcarea normelor impuse din afară, prin refuzul Cezarei de a se mărita cu bărbatul ales de tatăl ei, prin duelul lui Ieronim, interzis de lege, etc.) și chiar și cu observațiile schopenhaueriene ale lui Euthanasius, despre intelectul care-i doar aparent stăpânul voinței, pe când de fapt e servitorul ei (tot astfel, grădina sălbăticită dovedește victoria naturii asupra formelor impuse, sau a "instinctelor" asupra "rațiunii"). Mânăstirea lui Ieronim e plină de ierburi
Revolta împotriva grădinii ordonate by Ana-Stanca Tabarasi () [Corola-journal/Journalistic/16419_a_17744]
-
să creadă că ar fi doar o problemă de stil. Dl Cernăianu ilustrează tipul, pur al criticului grobian. Ca și cartea, ancheta, în mai multe capitole și cu va urma la coadă, a d-lui Cernăianu este un talmeș-balmeș de observații și întrebări legitime, dar și de comentarii rău-voitoare, de insinuări stupide, de interpretări care justifică din plin titlul editorialului meu. Autorul pune la îndoială, fără să clipească, buna-credință și onestitatea unor oameni care se numesc Maiorescu, Slavici, doctorul Al. Șuțu
Alienațiuni critice by Nicolae Manolescu () [Corola-journal/Journalistic/16460_a_17785]
-
a ajunge la urechile "alienate" ale contemporanilor săi. Singura concesie apare la nivel tematic - autorul profită de diverse ocazii pentru a trata sau subiecte preferate, sau subiecte inedite într-o manieră binecunoscută. Cele mai interesante sînt cele din ultima categorie. Observațiile fine legate de banalul cotidian amintesc de rîndurile împotriva tehnicii scrise de un Adorno, spre exemplu. Ce îl irită pe filosof în toată nebunia tehnicistă? Block-hause-ul (devenit între timp "bloc") este ținta unui atac serios, cu toate armele retoricii. Trecînd
Noica on air by C. Rogozanu () [Corola-journal/Journalistic/16465_a_17790]
-
dintre studenții criticului Nicolae Manolescu remarcase o anume asemănare de atmosferă, parcă, între proza lui M. Eliade și a autorului Căderii în lume. Manolescu a relatat acest lucru într-un editorial al revistei, care m-a surprins. Și cred că observația nu se referea la o coincidență. Anume că Mircea Eliade, în tinerețea lui de legionar, ca a atîtor intelectuali români de dreapta, străbătuse pe jos drumul de la Ploiești la București, drept pedeapsă. Tot astfel cum mărșăluise pe jos și eroul
Case de pierzanie by Constantin Țoiu () [Corola-journal/Journalistic/16511_a_17836]
-
în neagra mizerie și să moară în casa de nebuni?"). Pasajul lovea și în Junimea. De aceea, poate, în ulterioarele ediții Xenopol, s-a renunțat la prefață. Viitorul mare istoric (fost prieten, la Junimea din Iași, cu Eminescu) enunța și observații critice asupra textului ediției Maiorescu și, mai ales, asupra poeziilor din sumar alese de editor dintre manuscrise aflate în posesia sa. Xenopol se lăuda, și el, că a publicat textele după manuscrise deținute de el, ceea ce, apoi, nu s-a
Cum a fost editat Eminescu by Z. Ornea () [Corola-journal/Journalistic/16487_a_17812]
-
deal/ luminat ca o farfurie/ zburătoare/ doar spitalul pare/ plin de viață" (Noapte albă) Remarcăm și singuri situația paradoxală din "doar spitalul pare/ plin de viață". Poeta se simte însă datoare să ne-o evidențieze și ea: "ce ironie!" Alte observații, însă, nu găsim de făcut. Zamfira Zamfirescu este un nume care trebuie ținut minte. Ceea ce nici nu pretinde un prea mare efort... Confesiune necruțătoare, dusă până la ultimele consecințe La cei 25 de ani ai săi, Alexandru Matei, care a studiat
Nume noi în poezie by Alex. Ștefănescu () [Corola-journal/Journalistic/16501_a_17826]
-
Orientului, dar și de cea a Apusului". De aici provin alte elemente complementare care o definesc: inteligența ("la răspîntie se cere mai multă înțelepciune ca oriunde") inaderența la misticism și nebulozitate abstractă, simțul relativului, luciditatea, spiritul critic, scepticismul, puterea de observație, percepția iute, lipsa de imaginație și de viața interioară. Nichifor Crainic, care a acaparat conducerea Gîndirii prin 1926, fundează alt punct de vedere potrivit căruia ortodoxia e fundamentală determinării sufletului românesc. În zadar i s-a replicat (inclusiv de N.
Formula sufletească a românului by Z. Ornea () [Corola-journal/Journalistic/16508_a_17833]
-
precum mai înainte Cioran, se deosebește radical de orientările ideologice tradiționaliste, apropiindu-se vizibil de pledoariile, din anii douăzeci, ale lui Lovinescu și Zeletin. Și deși Noica se păstrează exclusiv în sfera culturalului, ignorînd-o pe cea a sociologiei, e importantă observația sa: "A cultiva mai departe, cu precădere, valorile spiritualității noastre populare este o imposibilitate. Orice cultură conștientă este personală, este o formă de individualizare, în timp ce creația populară e anonimă... Deci, spiritualitatea populară trebuie depășită - spre creație personală." , în umbra culturilor
Formula sufletească a românului by Z. Ornea () [Corola-journal/Journalistic/16508_a_17833]
-
mai preocupante. Desigur, nu va fi fost cine știe ce dificultate pentru Eco să redacteze 200 de pagini pe un asemenea subiect. Mai interesantă s-a dovedit poate organizarea materialului avut la dispoziție; cristalizat, aproape exclusiv, pe baza experienței personale și a observațiilor directe. În aceste condiții extrem de favorabile și de voioase, opul s-a scris aproape singur, ca unul care se cerea imperios și gata chibzuit să iasă la lumină. E vorba în fapt despre un demers extrem de sistematic, de riguros și
Eco se amuză by Dorin-Liviu Bîtfoi () [Corola-journal/Journalistic/16521_a_17846]
-
în mișcarea dialectică a imaginarului pillatian, fiind mai puțin convins de momentele de echilibru ale viziunii decât de cele în care "competiția" simbolică e câștigată decisiv de elementarul acvatic. În continuare, pot fi citite paginile dense, pline de foarte fine observații privind "confruntarea dintre memorie și imaginar", "convergența dintre imaginar și anamnetic", care argumentează de fapt tocmai în sensul susținerii unor soluții de echilibru dintre sentimentul trecerii timpului și posibilitățile de recuperare. Ar mai fi fost doar de pus un accent
O lectură nouă a operei lui Ion Pillat by Ion Pop () [Corola-journal/Journalistic/16509_a_17834]
-
crezând că: "toată perspectiva interpretativă care punea accentul pe 'regăsirea' sinelui în lirica melancoliei și pe 'cataclismul' fericit al 'întoarcerii acasă' trebuie corectată, poetica pillatiană avansând, de fapt, spre centrul ei iradiant doar în ultima fază". Atâta doar că - și observația e importantă - "centrul axiologic al poeziei pillatiene" nu e totuși acesta, ci "rămâne în urmă, la Pe Argeș în sus, în vreme ce monada sa spirituală se regăsește în splendoarea contemplației clasice"; astfel încât această etapă târzie a operei se limitează la o
O lectură nouă a operei lui Ion Pillat by Ion Pop () [Corola-journal/Journalistic/16509_a_17834]
-
pentru tînăra mea vecină care se ține de scaun și murmură în barbă, la Hamlet, aproape de final: "Vai de mine, să știi că moare și regina!". Foaierele au farmecul lor, înainte, în pauza spectacolului și după. Comentariile extrem de pertinente și observațiile fine se amestecă cu voci stridente care strigă can-can-uri "citite" prin reviste "savante", intrînd cu bocancii în intimitatea artiștilor care tocmai își dau duhul pe scenă. Nu mai există mister și respect în societatea de consum. Totuși, mă bucur enorm
Decembrie 2000 by Marina Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/16542_a_17867]