2,067 matches
-
care distruge jurnalele din tinerețe și prozele nemulțumitoare, fiind de o autocritică exacerbată, nu ar fi permis expunerea vreunei infime slăbiciuni. Volumele Doinei Jela conțin informații reluate în La apa Vavilonului. "Repetiția, ca recurență a imaginilor din trecutul nostru, imagini obsesive pe al căror fundal sentimentele noastre de acum se zbuciumă zadarnic, reprezintă unul dintre adversarii principali pe care psihanaliștii i-au atacat cu îndrăzneală. Pentru Freud, repetiția era în primul rând un mod al compulsiunii"170. Repetitivitatea nu enervează, ci
Monica Lovinescu, O Voce A Exilului Românesc by MIHAELA NICOLETA BURLACU [Corola-publishinghouse/Science/1012_a_2520]
-
serviciu în continuă activitate"178. Primul volum din corespondență se încheie cu o scrisoare din 6 februarie 1951, în care speranța stă alături de deznădejde, bucuria de tristețe, și, afectiv, mama alături de fiică. Orice cititor al scrisorilor poate identifica sursa nevoii obsesive de a revendica biografia și istoria, de a reînnoi permanent legăturile cu trecutul. Din când în când apar în Jurnal, nu pagini, ci rânduri despre Ecaterina Bălăcioiu. Cu reținere exacerbată și cu durere, autoarea simte nevoia să se confeseze. Mai
Monica Lovinescu, O Voce A Exilului Românesc by MIHAELA NICOLETA BURLACU [Corola-publishinghouse/Science/1012_a_2520]
-
cu Doina Jela reproduse în Această dragoste care ne leagă. Reconstituirea unui asasinat. Atentatul este resimțit ca o răscumpărare a libertății și a vinovăției față de mama care moare în închisoare. Sacrificiul mamei îi definește întreaga personalitate, imposibilitatea salvării ei revenind obsesiv. După plecarea din România, între mamă și fiică are loc un schimb de scrisori impresionant ca volum și ca amestec de sentimente și idei. Speranța stă alături de deznădejde, bucuria de tristețe, și, afectiv, mama alături de fiică. Lucrarea identifică sursa nevoii
Monica Lovinescu, O Voce A Exilului Românesc by MIHAELA NICOLETA BURLACU [Corola-publishinghouse/Science/1012_a_2520]
-
După plecarea din România, între mamă și fiică are loc un schimb de scrisori impresionant ca volum și ca amestec de sentimente și idei. Speranța stă alături de deznădejde, bucuria de tristețe, și, afectiv, mama alături de fiică. Lucrarea identifică sursa nevoii obsesive de a revendica biografia și istoria, de a reînnoi permanent legăturile cu trecutul. Din când în când apar în Jurnal, nu pagini, ci rânduri despre Ecaterina Bălăcioiu. Cu reținere exacerbată și cu durere, Monica Lovinescu simte nevoia să se confeseze
Monica Lovinescu, O Voce A Exilului Românesc by MIHAELA NICOLETA BURLACU [Corola-publishinghouse/Science/1012_a_2520]
-
scriitorului etern / contemporan: viața ca vis, avatarurile intelectualului în noaptea totalitară, metempsihoza (transmigrarea sufletelor), predestinarea, așteptarea unui eveniment decisiv mereu amânat, sensul fatalității iminente, schimbul continuu între realitate și aparență, înstrăinarea în care personajele/ generațiile își (re)trăiesc viața, aspirația obsesivă către ceva ce rămâne mereu invizibil, relația eros thanatos, efemer etern, misterul omului conectat la fluxul cosmic, rolul decisiv al mentorului, mitul Apocalipsei, călătoria în timp și spațiu, compromisul tragic cu ideile, amintirea, arivismul, copilăria, despărțirea, omniprezența spiritului primar agresiv
by ANTON PETROVSCHI BACOPIATRA [Corola-publishinghouse/Imaginative/944_a_2452]
-
lui Möbius.“ În esență, romanul postmodern demonstrează o mobilitate extremă la nivelul discursului (inclusiv prin amestecul voit al speciilor, al genurilor, al tipurilor de texte: literar și nonliterar, ficțional și nonficțional, narativ, des criptiv etc.) și al viziunii, care subliniază obsesiv forța povestirii de ași produce propria realitate. Autorii romanului postmodern se integrează generațiilor ’80, ’90: Mircea Nedelciu (Tratament fabulatoriu, Zmeura de câmpie, Femeia în roșu - coautori, Adriana Babeți și Mircea Mihăieș), Gheorghe Crăciun (Compunere cu paralele inegale, Pupa russa), Mircea
Şi tu poţi lua 10 la BAC! Ghid complet pentru probele de limbă, comunicare şi literatură română by Mioriţa Baciu Got, Rodica Lungu, Ioana Dăneţiu () [Corola-publishinghouse/Science/1365_a_2894]
-
cenușii, mediocre, a unei vieți iremediabil captive în materie. În același timp, substantivul polisemantic din titlu sugerează (tehnica sugestiei este o altă caracteristică a simbolismului) și actul scriiturii, prin semnificațiile sale arhaice („condei“ și „matriță pentru litere de tipar“). Repetat obsesiv în cele două strofe ale poeziei, simbolul plumbului, care figurează și decorul funerar, deschide și o altă arie tematică - cea a morții. Item 2: prezentarea a două imagini/idei poetice relevante pentru tema și viziunea despre lume din textul poetic
Şi tu poţi lua 10 la BAC! Ghid complet pentru probele de limbă, comunicare şi literatură română by Mioriţa Baciu Got, Rodica Lungu, Ioana Dăneţiu () [Corola-publishinghouse/Science/1365_a_2894]
-
de a se sustrage timpului și ruinei (Și scârțâiau coroanele de plumb). Între eul liric și această realitate împietrită în tiparele morții se instituie un raport fragil și nesigur, mereu torturant: Stam singur în cavou... și era vânt... Vântul, simbol obsesiv în poe tica bacoviană, este o entitate enigmatică, semnificând efemerul și inconsistența existenței sau neliniștea spiritului captiv în trupulcavou. Ca suflu cosmic, el poate simboliza o precară manifestare a transcendentului care face să rezoneze, strident și ironic, golul existenței umane
Şi tu poţi lua 10 la BAC! Ghid complet pentru probele de limbă, comunicare şi literatură română by Mioriţa Baciu Got, Rodica Lungu, Ioana Dăneţiu () [Corola-publishinghouse/Science/1365_a_2894]
-
forma monologului interior, redat însă în stil indirect, în discursul naratorului. Per sonajul principal face supoziții privind intenția lui Ann de a rămâne în viața lui, dar refuză lucid autoiluzionarea. Ultimele trei enunțuri impun perspectiva naratorului omniscient care surprinde nevoia obsesivă a îndrăgostitului de a revedea fotografia fe meii iubite, fără de care se simte pierdut. Întreaga secvență contribuie la caracterizarea indirectă a protagonistului (prin luciditatea introspecției și forța sentimentelor, prin limbaj neologic și comportament), reliefând apartenența la tipologia intelectualului. SUBIECTUL al
Şi tu poţi lua 10 la BAC! Ghid complet pentru probele de limbă, comunicare şi literatură română by Mioriţa Baciu Got, Rodica Lungu, Ioana Dăneţiu () [Corola-publishinghouse/Science/1365_a_2894]
-
ci spre a se exprima“. În primul rând, subiectul liric este omul care trăiește, destrămat de spaime, sentimentul eșecului. El se simte amenințat, invadat, anulat de mecanica distrugătoare a unei lumi în dezagregare și nuși disimulează spaimele, ci le exprimă obsesiv. În al doilea rând, lumea însăși se configurează ca un topos al morții, ca o multiplicare halucinantă de goluri istorice. „Personajul“ bacovian ființează, așadar, ca actor tragic pe scena lumii, în orizontul limitei și al închiderii, întro durată mult prea
Şi tu poţi lua 10 la BAC! Ghid complet pentru probele de limbă, comunicare şi literatură română by Mioriţa Baciu Got, Rodica Lungu, Ioana Dăneţiu () [Corola-publishinghouse/Science/1365_a_2894]
-
despre care teoreticianul german afirma: " Confuzia și lipsa de verosimilitate care rezultă din neobservarea regulilor este atât de izbitoare în Shakespeare încât oricine a citit ceva rezonabil nu mai poate să-l aprecieze."173 În numele verosimilului, care devine o temă obsesivă ceea ce până la un punct este normal prin raportare la sistemul ideologic clasic se ajunge, așadar, la exagerări, fiind considerate, în acest sens, artificiale scenele în care apare un singur personaj care monologhează deoarece "oamenii inteligenți nu au obiceiul să vorbească
[Corola-publishinghouse/Science/1558_a_2856]
-
un astâmpăr nențeles / nencetat se-mpotrivește hotărârei ce-am ales." De notat utilizarea termenului de meserie asociat tribulațiilor creatorului, termen ce ilustrează aceeași idee exprimată anterior, vizând percepția actului artistic din prisma unor eforturi susținute. De fapt, motivul greutăților revine obsesiv în Epistole fiind generat de conștientizarea profundă a stadiului incipient al literaturii române și a necesității asumării rolului de desțelenitor de drumuri: "...noi trebuie să formăm / Să dăm un aer, un ton al limbii în care lucrăm; Pe nebătute cărări
[Corola-publishinghouse/Science/1558_a_2856]
-
o constituie încercarea interesantă de analiză a propriilor poezii menționate în titlu cu scopul de a le clarifica pe deplin semnificațiile. Această teamă de echivoc corespunde până la un punct fibrei clasice, după cum în aceeași manieră poate fi interpretată reluarea aproape obsesivă a ideii privitoare la dorința de a ridica particularul la rang colectiv, de a surprinde, de fapt, liniile esențiale atemporale și aspațiale ale existenței: Scriind viața omului am vrut pe cât se poate să găsească fiecare viața sa, am vrut, adică
[Corola-publishinghouse/Science/1558_a_2856]
-
al reprezentărilor scenice, fiind întâlnit chiar și la Negruzzi în prefața la traducerea sa Triizeci de ani sau Viața unui Jucătoriu de cărți, deși restul textului sugerează mai mult afilierea la romantism. Sintagma "școală de moral" atribuită teatrului se repetă obsesiv în majoritatea textelor epocii, căpătând o oarecare nuanțare numai în ceea ce privește justificarea acestei afirmații. În acest sens, Ion Voinescu II în Cugetări asupra teatrului (1836), articol care totuși capătă linii romantice, acordă actului dramatic atributele unui panaceu universal: "Este o priveliște
[Corola-publishinghouse/Science/1558_a_2856]
-
viziuni exaltat exagerate este desigur dată de contextul istoric, dar își are fundamentul și în reflexele clasice ce presupun, după cum am mai afirmat, o ridicare a creației dramatice în sferele superioare ale literaturii. Sub formulări diferite, ideea scopului moralizator revine obsesiv: "...să ne îndrepteze obiceiurile prin luarea-n râs a haracterilor și în sfârșit, să ne fie model de purtare și de elocvență."235 După cum se observă, din cele trei exemple date anterior, există o anumită redundanță a ideilor, care, însă
[Corola-publishinghouse/Science/1558_a_2856]
-
romantismului, clasicismul nu a mai putut fi privit de sine stătător, ci doar în ecuația dublă a raportării antagonice la curentul care l-a urmat. Astfel, se observă o încercare a filosofului englez de a restabili polaritățile corecte prin reluarea obsesivă a greșelilor estetice romantice care au dus la respingerea unor aspecte legitime și perfect realizabile artistic: "nimeni nu înțelege că descrierea fidelă poate constitui un obiectiv legitim al poeziei. Pentru romantici versul înseamnă întotdeauna o stârnire a emoțiilor în jurul cuvântului
[Corola-publishinghouse/Science/1558_a_2856]
-
limita științei, practic imposibil de controlat și, de fapt, controlul neputând fi justificat filozofic. Empirismul este tot atât de răspândit ca psihiatria științifică. Tot datorită vrăjilor, apar, după credințele poporului din Moldova, unele stări nevrotice, isterice, dar și o varietate de manifestări obsesive coexistă cu psihiatria științifică, concurența între aceste activități fiind o realitate care conține o multitudine de implicații în practica oficială sau empirică. Amuletele și talismanele erau existente încă la începutul secolului al XX-lea; în prezent, nu mai au semnificația
[Corola-publishinghouse/Science/1491_a_2789]
-
aliaj de "real" și "vis", tărâm protector exercitând nu doar un magnetism afectiv: "Țară tânără, țară bătrână, / țară materie, țară idee" (Treapta de real și de vis). Disjuncții, antimituri, stări de spirit contrastante se încrucișează pluriform, balansând între vedere (de unde obsesiva invocare a ochiului) și non-vedere. Senzații termice opozitive alternează între "foc și gheață". De o parte nălucirea cuvântului nenăscut încă, de alta apelul la fondul folcloric milenar, la structuri consacrate. Somn și trezie, luciditate și tresăriri ale inconștientului, sublimități și
[Corola-publishinghouse/Science/1545_a_2843]
-
din moarte / Și moartea totuși nu se curmă..." Neputința surmontării marasmului, neputința de a escalada munții lumii, declanșează "un hohot omenesc de plâns" (Unde-i mândria?). Anticiparea dispariției iminente e totuna cu pulverizarea Eului în miliarde de fulgi; zăpada, metaforă obsesivă, anticipă frigiditatea ultimă. O memorabilă Elegie de dimineață (din Călcâiul vulnerabil), cu accente supra-individuale, se încheagă sub semnul constrictiv al legii supreme: Vă privesc semănând praful focului mort Peste alba mea operă și zâmbind vă destăinui Or să vină ninsori
[Corola-publishinghouse/Science/1545_a_2843]
-
sud, în numele democrației, oamenii își puteau permite aproape orice. Printre altele, simțind vulnerabilitatea traiului vandanilor, vündünii au început să investească masiv în nord, unde forța de muncă era extraordinar de ieftină. Degeaba se rezuma mass-media Republicii Umaniste Vandana să repete obsesiv că exploatarea imperialistă a celor din sud reprezintă un grav atac la demnitatea umană, din Palatul Rakavanda Nouă, Președintele n-avea cum să se opună unei situații ce oferea locuri de muncă unei țări în care șomajul a depășit 43
[Corola-publishinghouse/Science/1518_a_2816]
-
se arate în scurtă vreme. Copilul învață că are libertate și putere de seducție, că poate să facă și să pretindă orice dorește, că toată lumea îi stă la dispoziție și este gata să-i satisfacă orice capriciu. Dragostea nemăsurată, manifestată obsesiv și sufocant față de copil de către unii părinți, le adoarme rațiunea și poate genera unele greșeli aparent minore dar cu consecințe mari în plan educativ. Dacă la o vârstă oarecare Copilul nu manifestă respect și ascultare, Nimeni altul nu este vinovat
Lumina Educaţiei by Vasile Fetescu () [Corola-publishinghouse/Science/1635_a_3037]
-
sud, în numele democrației, oamenii își puteau permite aproape orice. Printre altele, simțind vulnerabilitatea traiului vandanilor, vündünii au început să investească masiv în nord, unde forța de muncă era extraordinar de ieftină. Degeaba se rezuma mass-media Republicii Umaniste Vandana să repete obsesiv că exploatarea imperialistă a celor din sud reprezintă un grav atac la demnitatea umană, din Palatul Rakavanda Nouă, Președintele n-avea cum să se opună unei situații ce oferea locuri de muncă unei țări în care șomajul a depășit 43
[Corola-publishinghouse/Science/1517_a_2815]
-
el nu înțelege de ce e nevoie de bănci... I-am răspuns condescendent și foarte "științific". Ulterior, Ștefan a devenit jurnalist pe probleme economice, apoi a plecat să culeagă mere în Irlanda... El a plecat, dar, de cîtăva vreme, îmi revine obsesiv întrebarea lui pe atunci naivă: Totuși, de ce e nevoie de bănci? De ce e nevoie de dobîndă sau camătă, interzisă explicit atît în Biblie, cît și în Coran? Recunosc faptul că pot fi subiectiv, deoarece am contractat și eu un împrumut
[Corola-publishinghouse/Science/1490_a_2788]
-
și de spațiu, care formează tocmai specificul epocii turbo-consumeriste. Un turbo-consumerism policronictc "Un turbo‑consumerism policronic" În acest context de spargere a cadrelor spațio-temporale ale consumului, se afirmă noi comportamente marcate de exigența de eficacitate și de rapiditate, de preocuparea obsesivă de a câștiga timp. În timp ce majoritatea consumatorilor vor să petreacă mai puțin timp la cumpărături, casele rapide și distribuitoarele automate proliferează. Pentru a nu pierde timp, tot mai mulți francezi își fac cumpărăturile la ora prânzului și preferă magazinele din
Fericirea paradoxală. Eseu asupra societății de hiperconsum by GILLES LIPOVETSKY [Corola-publishinghouse/Science/1981_a_3306]
-
de influențare a publicității este din ce în ce mai extinsă; pe de altă parte, ea e din ce în ce mai slabă. Tendințele manifestate în publicitatea contemporană semnalează și refluxul vechii sale dimensiuni pedagogice și constructiviste. Modelul clasic al publicității - faimoasa copy strategy - consta în a repeta obsesiv un mesaj ce proslăvea beneficiile funcționale sau psihologice ale unui produs. În acest dispozitiv, consumatorul era asimilat cu un subiect pasiv care trebuia „condiționat” prin repetarea unor sloganuri simple și scurte. Deși încă de actualitate, această logică se află acum
Fericirea paradoxală. Eseu asupra societății de hiperconsum by GILLES LIPOVETSKY [Corola-publishinghouse/Science/1981_a_3306]