1,311 matches
-
atât de sugestiv, încât el pare, realmente, secvența unui film: Părea un crin aruncat în ocean ... și numai din când în când se vedea apărând câte-o rotunzime albă a corpului ei ieșind pe suprafața apei albastre, un glob de omăt tradând un corp de alabastru 305. Ieșită din mare, iubita apare într-Un negligé ce părea o negură de argint care scălda în albeața sa fantastică și diafană figura ei naltă, mlădioasă, subțire ca o elfă de mare306. Revine des
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1568_a_2866]
-
se cuvine, probabil, dezbrăcată de conotații licențioase și citită "trăgător fețe pe calapod"... O singură ocupație lipsește din "Nomenclator": "confecționer aiureală numerotată". * Î n 1994, prin strădania fostului meu coleg de grupă la Universitatea "Cuza", Leon Volovici, și a Gabrielei Omăt, apărea (la Ed. Humanitas) o carte-restituire de certă excepție: "Jurnalul" lui Mihail Sebastian. A avut parte, absolut meritat, de un box-office generos, au comentat-o mai toate condeiele avizate și, iată, produce reverberații târzii: la ed. "Cartea românească" se publică
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1578_a_2876]
-
clacă era în toi, când mă pregăteam să dau bir cu fugiții, fiindcă era târziu și Moș Ene umbla pe la gene, numai ce-o aud pe Leonora zicându-și una dintre multele ei snoave: Iarna trecută, pe la Bobotează, când era omătul până aproape de streașina bordeiului nostru și mai era un puișor de ger siberian de crăpau lemnele, tocmai mâncasem și fiindu-ne sete, zic "ian să aduc eu niște apă proaspătă"; drept care, iau cofa din tindă, deschid ușa să mă îndrept
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1522_a_2820]
-
multe oi. Și, pe lângă oile lui, mai strângea și de pe la rude și prieteni. Făcea stână, în fiecare an. Iar eu, de când ajunsesem mărișor, prin clasele a IV-a ori a V-a, prinsesem a umbla cu oile, de când se lua omătul, primăvara și până prin noiembrie, toamna târziu, când cădeau primii fulgi. Umblam cu oile, cât era ziulica de lungă. Colindam toată țarina din jurul satului, până hăt departe. Umblam zi de zi cu un prieten de nădejde, Ursu. Un câine mare, ciobănesc
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1522_a_2820]
-
bine. Să se gândească dacă nu cumva, oare, pentru dânșii, care-s încă în putere, eu, ca om bătrân, nu-s decât oglinda lor viitoare?... "ȘERIFUL" DIN CATEDRALĂ 1 Într-un început de decembrie, uscat și gol, fără petic de omăt, ne-am hotărât eu și Vera să mergem până hăt în sudul Suediei. E un omnibuz rapid, care pleacă în miez de noapte din Capitală. Traversezi întreaga țară, până a doua zi către seară, când, odată ieșit afară, pe la Nădlag
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1522_a_2820]
-
mai fost... ... „ Ce se aude, Ilie!.. se miră D na. preoteasă. Parcă-s urători... nu ?!”. Da, da !.. sări ca ars, Părintele Director. Elevii noștri au căpiat..!”, zise el auzindu-i mai bine, și, hotărâ să pornească spre ei cu tot omătul care acoperea drumul că nu se mai știa pe unde-i. „ Ei, lasă-i Ilie... lasă-i !.. Asta-i plăcerea lor, lasă-i..!” Cum să-i las !.. Ne fac de rușine, datinele..!”, se înverșună Sfinția Sa. „ Ei hai..!”, încercă ea să
DE-AR FI MOLDOVA’N DEAL LA CRUCE by Gheorghe Tescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/782_a_1742]
-
potolească furtuna care se pornea să se dezlănțuie, cu o indulgență de necrezut pentru, profesoara de matematică, spaima Liceului Internat din Iași. Dar, Părintele Director, de neînduplecat, în miez de noapte a pornit din capătul satului, unde era cazat, prin omătul până la brâu, orientându-se după vuiete, să potolească pe tulburătorii de datină. ... Satul vuia de pocnete și „hăieli”... Sătenii ieșiți pe la porți, ascultau înfiorați ceea ce nu mai auziseră în viața lor. Da’ zâceți-i cântecu’ cela fain cu „Moldova..”, că tare
DE-AR FI MOLDOVA’N DEAL LA CRUCE by Gheorghe Tescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/782_a_1742]
-
o bătaie de inimă grăbită, că și ceillalți au rămas fără glas. Nici n-apucă Sfinția Sa, să strige: ” Da’ ce-i cu voi, măi.. v-ați pierdut mințile..?!”, că toți ne-am făcut nevăzuți, sărind ca iepurii, în copci, prin omătul până la brâu spre școală unde aveam dormitorul. Gospodăria săteanului s-a golit de urători cât ai clipi, lăsând în urmă doar ecoul cântecului, care încă mai plutea în aer. „ Da’ ce-i, dom’ Părinte... ce rău au făcut feciorii ?!”, s-
DE-AR FI MOLDOVA’N DEAL LA CRUCE by Gheorghe Tescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/782_a_1742]
-
în alta... Și, zilele, săptămânile... și lunile s-au scurs mai departe, trecând ca tăvălugul, nepăsător, peste viața întregii lumi. Afară copacii trosneau sub suflarea aspră a vântului. După un ianuarie geros, casele și ulițele, satul tot era îngropat în omăt. Urmară ultimele zile ale lui Făurar... După calendar, pe vechi, era sfârșit de iarnă, dar în fapt iarna părea fără sfârșit. Când credeai că se termină, o lua de la capăt. Frământările văzduhului, zi și noapte... vijelii de iarnă, izbucnite pe
DE-AR FI MOLDOVA’N DEAL LA CRUCE by Gheorghe Tescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/782_a_1742]
-
odată cu „stingerea”, să înceapă povestirile. În marea lor majoritate, erau din nordul Moldovei, din munții Stânișoarei, Neamțului și Bistriței... de prin satele Ghindăoani, Grumăzești, Crăcăoani, Pipirig, Poiana Teiului ori Fărcașa ș.a. La plecare, povesteau ei, au lăsat satele îngropate în omăt, iar din casele, ca niște momâi învelite în alb, răsăreau doar hornurile cu fuioare subțiri de fum.. „.. O iarnă cum n-o mai fost alta..!”, spun bătrânii. Și, tot ningea, ningea întruna, cu fulgi mari și grei.. Crivățul gemea cumplit
DE-AR FI MOLDOVA’N DEAL LA CRUCE by Gheorghe Tescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/782_a_1742]
-
de fiecare zi, o pregăteau ele. Tot ele torceau, țeseau, împleteau și coseau hainele, așternuturile și decorațiunile casei. Iarna, cu lampa de petrol stinsă după ce adormeau toți ai casei, își trăgeau scaunul la fereastră și sub lumina lunii, proiectată pe omătul de-afară, își isprăveau caierul de tors. Băutura și tutunul le erau însă interzise. La bătrânețe doar, puteau exersa aceste plăceri cu motivația ,,ca să mai uite de dureri". Alcoolul era distracție bărbătească, însă atât ,,cât să-ți poți duce capul
Masculin: povestiri de carieră-viață () [Corola-publishinghouse/Science/84956_a_85741]
-
a unei așteptări încordate, într-un soi de adâncă penumbră interioară; acum „accentul” se mută pe sugestia unei eliberatoare ieșiri spre „lumină”. „După geruri lungi, aceasta era întâia zi de moină. Streșinile picurau și soarele împrăștia de deasupra Măgurii, pe omături, o strălucire orbitoare. Corbi fâlfâiră spre albăstrime din brazii râpilor (...)”: Vitoria știe că nu numai de „zodia primăverii” dau semn moina, soarele, zborul corbilor și „vântul cald”, ci și de acea relativă înseninare lăuntrică a ei, cu sufletul „curățit” de
Prelegeri academice by NICOLAE CREŢU () [Corola-publishinghouse/Science/91809_a_92372]
-
Copacii desfrunziți au aerul de schelete pârlite în foc, și printre crengile lor zboară ciripind mulțime de vrăbii, căutându-și hrana, pe când sub cerul lânos cârduri lungi de corbi fac manevre prevestitoare de vitejii... Peste tot se întinde lințoiul de omăt, iar pe străzile 6 parcă dispărute sub zăpadă se văd mișcându-se încet sănii, ca-n poveștile bunicilor de odinioară. Mă învârt în casă fără rost, de colo colo. Încerc să răsfoiesc o carte, dar rândurile îmi joacă pe dinaintea ochilor
Asaltul tigrilor by Oltea Răşcanu Gramaticu () [Corola-publishinghouse/Science/320_a_1259]
-
Din nou mă reped la fereastră și privesc îndelung grădinile poleite de neaua moale ce s-a așternut molcom, copacii pudruiți de gheață, țurțurii de la streșinile adăposturilor din împrejurimi, cerul ascuns sub o pâclă deasă, natura moartă, viscolul ce spulberă omătul de pare că însăși atmosfera tremură de frig... Și ceasurile trec în neștire. Când aud șuieratul înfiorător al crivățului care stinge viața în treacătul său, mă gândesc la zilele însorite petrecute acolo, pe țărmuri îndepărtate ale Sud-Estului Asiei și Oceaniei
Asaltul tigrilor by Oltea Răşcanu Gramaticu () [Corola-publishinghouse/Science/320_a_1259]
-
de mare valoare artistică. Soarele se cobora spre apus Într-un ocean de flăcări, și razele lui străbăteau ca niște săgeți de aur printre frunzele copacilor prăfuiți. Munții se Învăluiau treptat cu o mantie roșietică, iar vârfurile lor, acoperite de omăt, păreau Încununate cu diademuri strălucitoare. Umbrele se luptau cu lumina și se ridicau pe poalele dealurilor; cerul limpede și transparent se Întindea deasupra noastră ca un văl subțire și albăstrui, prin care se zărea, ca prin vis, lucirea argintie a
Asaltul tigrilor by Oltea Răşcanu Gramaticu () [Corola-publishinghouse/Science/320_a_1259]
-
și mine plutesc Încet, maiestos, amețitor, cu jocul lor vrăjit Împingându-mi gândurile departe, către marile Întrebări neliniștitoare, pentru ce a făcut Homo sapiens tot drumul acesta extraordinar de la atomul inițial până la materia cenușie?!!... Totul este alb Împrejurul nostru și omătul cade neîncetat, ca și când ar vroi să ascundă orice urmă de verdeață. Brazii 574 sunt acoperiți cu țurțuri, atmosfera Încărcată cu negură și soarele s-a ascuns nu știu unde, pentru ca să nu-i degere nasul. Spectacolul e frumos, dar Îmi place a-l
Asaltul tigrilor by Oltea Răşcanu Gramaticu () [Corola-publishinghouse/Science/320_a_1259]
-
am fost foarte Încantați. Ne-am cățărat prin pomi și am adunat rând pe rând roadele livezii. Împreună cu ai noștri ne-am bucurat foarte mult de rodul Îmbelșugat. Livada acum e pustie. Parcă-și așteaptă nerăbdătoare noul veșmânt alb, de omăt, sub care să poată adormi liniștită până la primăvară. Melinte Andrei - cls. a IV-a F VII. DESCRIERI Furtuna A trecut dimineața caldă și a sosit amiaza ucigător de fierbinte. Soarele arunca violente sclipiri de platină peste Întreaga natură. Vietățile s-
Modalităţi de stimulare a capacităţilor creatoare în lecţiile de compunere la clasele primare by Lenuţa Barbu, Laurenţiu Tolontan () [Corola-publishinghouse/Science/91825_a_92802]
-
Și toate copleșesc de sentiment. Mă opresc la Călin, file de poveste, la descrierea ambientului de percepții, care, ca și la Alecsandri sau Coșbuc, înnobilează cititorul. Poetul aude glăsuirea pădurii de argint, dincolo de codrii de aramă, unde iarba pare de omăt și florile albastre tremură ude în văzduhul tămâiat. Până și trunchiurile copacilor poartă suflete sub coajă. Albastrul și stelele deschid spațiile primordiale ale aurului solar și al părului mirilor ce îndeplinesc ritualul suprem al nunții. Întâlnirea iubiților realizează astfel sublima
Luminătorii timpului by LIVIU PENDEFUNDA [Corola-publishinghouse/Science/986_a_2494]
-
jertfită pe altarul poesiei. Regele își ia Regina dorită și o poartă spre loc/ de taină și visar, în codrul unde stă să moară/ un licărit de soare. În spațiul împietrit al iubirilor astrale din timpul Genezei, calea capătă consistența omătului și poleirea contopirii, flori de mercur, realizând piatra artei împlinite. Aici se schițează faza disoluției și începe coborârea spre inconștient, ceea ce de fapt e doar o moarte pentru văzul celor ce nu cunosc, personajele trecând din planul orizontal al pământului
Luminătorii timpului by LIVIU PENDEFUNDA [Corola-publishinghouse/Science/986_a_2494]
-
concis, alert, alternează cu câte un respiro anecdotic; totul 6 la nivel decent, discret iscoditor, cu ramificații dintre cele mai interesante - de istorie regională. Inserții lirice, repede reprimate, imprimă textului căldură, empatie, atractivitate.” Iar la începutul anilor 2000, cercetătoarea Gabriela Omăt îl gratula cu următoarele afirmații pe cel care i-a furnizat numeroase informații pentru editarea volumului V din Jurnalul lui Eugen Lovinescu: „Puțini oameni ca Dvs. mai sunt în timpul de azi. Pasiune, devotament, promptitudine în solicitări și mai ales informație
CORESPONDENȚĂ FĂLTICENEANĂ by EUGEN DIMITRIU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/699_a_1142]
-
Arde-i pe ei cu focul mâniei Tale! Și stârvurile lor nici corbii să nu le mănânce, că s-a îngrețoșat firea de nelegiuirea lor! Auzit-a Domnul glasul plăcuților Lui și S-a preamărit într-înșii! În haină de omăt i-a îmbrăcat și cu cunună de binecuvântări i-a binecuvântat. Căci isopul rugăciunii lor a bineplăcut Domnului și cerul a săltat de bucurie când i-a primit pe ei! Aliluia! Psalm II Moartea a înghițit pe cei sortiți de
Imn pentru crucea purtată – abecedar duhovnicesc pentru un frate de cruce by Virgil Maxim () [Corola-publishinghouse/Memoirs/863_a_1818]
-
sau povârnișurile ușoare puteau deveni capcane periculoase, ne-am hotărât să mergem. Am pornit noaptea pe un ger năprasnic; luna era în scădere iar umbrele noastre pe zăpadă păreau fantasme din alte lumi. Am ajuns după două ore, înotând prin omăt. Știam că paracliserul sau cantorul vor fi mai devreme la biserică ca să aprindă focul în sobă. În taină, am urcat în cafas și abia după ce urma să înceapă Sfânta Liturghie îl va înștiința pe părintele Ion Pușcașu. Eram doar șapte
Imn pentru crucea purtată – abecedar duhovnicesc pentru un frate de cruce by Virgil Maxim () [Corola-publishinghouse/Memoirs/863_a_1818]
-
Alături cu bordeiul era sub pământ o pivniță. El intră în ea și acolo văzu șapte iepe negre...” (M. Eminescu, Proză literară, p. 16) $acolo = în ea = în pivniță$$ sau pot fi reluate anaforic: „Acolo, lângă izvoară, iarba pare de omăt.” (M. Eminescu, I, p. 87) Adverbele pronominale se organizează în aceleași subclase în care se află grupate pronumele de care se apropie structural și funcțional-semantic: • adverbe pronominale demonstrative; conținutul lor semantic își are originea în desfășurarea unei caracteristici sau a
Gramatica limbii române by Dumitru Irimia () [Corola-publishinghouse/Science/2319_a_3644]
-
de sub iectul t ratat: „Când trupul toamnei se subțiază ca noaptea u nei mire se, din nord, Cotnariul, cu chip de potcoavă de aur și noroc, răsare ca o diademă pe fruntea podgoriilor românești. În butoaie burduhănoase, Măria Sa, vinul, cu omătul în vis, începe să-și rostuiască în tihnă taina și puterea, Grasa și Feteasca, Frâncușa și Tămâ ioasa înstărind, ca nimeni altele, o cronică voivodală fără pe reche. E timpul de poveste șoptită moldovenește.” Nici despre o altă podgorie românească
Cotnariul În literatură şi artă by Constantin Huşanu () [Corola-publishinghouse/Science/687_a_1375]
-
Ce faceți cu lupii? - Vin până în curte în haite, ziua. Atacă și fug. Primăvara apar urșii. Fac mari pagube. - Ce partid reprezentați? - Primarul e liberal, tot din PDSR... Pică pe soare Aurelia Panța are 75 de ani. Deapănă repede prin omăt. - Cum prind oile, cum le prăpădesc, că oamenii le mai dau pe-afară. Și lupchii pică pe soare, nu se tem ghe noi. S-au întors lupchii mai rău ca altădată. Fiarele au sfâșiat vreo șaptezeci de oi astă-noapte și
Dracul zidit by Viorel Patrichi () [Corola-publishinghouse/Journalistic/100968_a_102260]