491,506 matches
-
Adriana Bittel Mai mult decît felul cum arată, contează pentru mine cum vorbește un om. Cineva îmi poate deveni simpatic sau dimpotrivă, doar ascultîndu-l. Limbajul, tonul, accentul îmi spun multe despre gradul de instrucție, proveniența socială, dar mai ales despre inteligența și "naturelul" vorbitorului. Un neologism schimonosit sau o expresie demodată, o greșeală gramaticală sau
Placul by Adriana Bittel () [Corola-journal/Journalistic/14727_a_16052]
-
de ce. I-am spus adevărul: habar n-aveam de ce. A dedus că nu sînt un partener de conversație adecvat și la a doua lecție n-a mai venit. Un prieten lecturofil, cinefil, meloman, fan al canalelor Arte, Mezzo și TV5, om cu un bun-simț-al-umorului cum rar se poate întîlni, mi-a spus că își citește nesmintit în cotidiane și în săptămînale
Placul by Adriana Bittel () [Corola-journal/Journalistic/14727_a_16052]
-
dandy? Un "bon viveur", care a mizat mereu pe cauze ridicole și pe valori desuete precum onoarea și loialitatea? Un gentilhomme (apud. Alexandru Paleologu) apt oricînd să subscrie la versul lui Rimbaud: Par delicatesse j'ai perdu ma vie"? Un om cu opțiuni (politice, artistice, profesionale) uneori excentrice, al cărui succes public s-a lăsat prea mult așteptat, dar care ar putea fredona cu Edith Piaf, în fața oglinzii, pieptănîndu-și cochet părul și aranjîndu-și nodul cravatei, "Non, je ne regrette rien"? Despre
Confesiunile unui legionar cochet by Tudorel Urian () [Corola-journal/Journalistic/14715_a_16040]
-
de cultură. El recuperează, pe de o parte, o personalitate importantă a culturii române din diaspora și, pe de altă parte, pune într-o altă lumină (corectă?) o serie de fapte controversate din istoria secolului XX. Theodor Cazaban este un om care știe multe, iar cîteva dintre informațiile pe care le deține sînt în măsură să modifice spectaculos sensul unor întîmplări ce păreau de mult clasificate. Esențiale sînt dezvăluirile pe care Theodor Cazaban le face despre substanța legionarismului și despre inocența
Confesiunile unui legionar cochet by Tudorel Urian () [Corola-journal/Journalistic/14715_a_16040]
-
Bucureștiului, aflate sub comanda celebrului comisar Eugen Cristescu (vezi p. 66). Chiar dacă Theodor Cazaban își asumă cu plăcere identitatea de "legionar cochet" aprecierile făcute la adresa mișcării legionare nu au, neapărat, aerul unei pledoarii pro domo. Este mai degrabă confesiunea unui om care nu mai are nimic de cîștigat sau de pierdut și care dorește să contribuie la punerea lucrurilor într-o lumină corectă, aducînd mărturia unui participant direct la istoria zbuciumată a acelor ani. Cazaban nu își renegă, dar nici nu
Confesiunile unui legionar cochet by Tudorel Urian () [Corola-journal/Journalistic/14715_a_16040]
-
Emil Cioran, Monica Lovinescu, Virgil Ierunca, Vintilă Horia, Neagu Djuvara, Paul Barbăneagră, Alexandru Ciorănescu, dar și René Guénon, Jean Paul Sartre, Gabriel Marcel, Raymond Aron, Jean Wahl, Roger Caillois, Vladimir Jankélévitch, Simone Weil sînt doar cîteva dintre personajele acestei cărți. Oameni pe care Theodor Cazaban i-a cunoscut, direct sau din scris, și care într-un fel sau altul au contribuit la modelarea gîndirii sale. Spiritul tutelar al gîndirii lui Theodor Cazaban rămîne însă Eminescu, citat și invocat cu venerație la
Confesiunile unui legionar cochet by Tudorel Urian () [Corola-journal/Journalistic/14715_a_16040]
-
determină pe venerabilul său interlocutor să spună lucruri esențiale. Iar rezultatul este cu adevărat ieșit din comun. Cartea reușește să fie, simultan, un tratat de istorie, politologie, filozofie, literatură, dar și o minunată carte de evocare a unor locuri și oameni de demult. Fălticenii copilăriei, angajarea în slujba mișcării legionare, cochetăria cu marxismul, diaspora română din Franța, marile dezbateri de idei din societatea franceză postbelică, Eminescu, relația cu Dumnezeu, barbaria "omului de la Slobozia" (cel care i-a scris lui Corneliu Coposu
Confesiunile unui legionar cochet by Tudorel Urian () [Corola-journal/Journalistic/14715_a_16040]
-
și o minunată carte de evocare a unor locuri și oameni de demult. Fălticenii copilăriei, angajarea în slujba mișcării legionare, cochetăria cu marxismul, diaspora română din Franța, marile dezbateri de idei din societatea franceză postbelică, Eminescu, relația cu Dumnezeu, barbaria "omului de la Slobozia" (cel care i-a scris lui Corneliu Coposu: "Domnule Coposu, dacă ați venit în țară după ani de trai fericit (culmea cinismului pentru cine cunoaște, cît de cît biografia lui Coposu), nu ne destabilizați cu bugetul ce-l
Confesiunile unui legionar cochet by Tudorel Urian () [Corola-journal/Journalistic/14715_a_16040]
-
aparținând probabil unei secte care nu a ajuns încă în România și care ar da bătaie de cap S.R.I.-ului. El socotea, de ex., că fără studii, fără belearte, fără academie, primitivii izolați de restul umanității creaseră în mijlocul Pacificului un Om real în fine, stăpânit de instincte, pe care prejudecățile, tabuurile, ideologiile lumii culte, îl ocultau... Fără vreo școală înaltă. Doar dacă în vreo colibă de-a lor, de lut, secretă, cine știe, n-or fi ascunzând vreuna... Mulți handicapați la
Reflexe pariziene IX by Constantin Țoiu () [Corola-journal/Journalistic/14724_a_16049]
-
de prezente cu urme de pași ce plisară abia vizibil marmura de pe jos împodobită cu chenare florale, animaliere; sala cu busturile marilor bărbați de stat romani, un adevărat tribunal al buletinelor de identitate clasice chemate spre audiere, ori confruntare cu omul modern atent mai mult la ce le lipsește capetelor ilustre... câte o ureche, nasul rupt, ochiul de marmură holbat, pleznit de cine știe ce lovitură. Fizionomii roase de timp, desfigurate, lucrate de timp ca de propozițiile scurte, nervoase ale lui Tacit înmuindu
Reflexe pariziene IX by Constantin Țoiu () [Corola-journal/Journalistic/14724_a_16049]
-
Tu ești femeia/ du-te acasă și scrie versuri,/ mănîncă-le pe ele,/ bea din ele vinul,/ împarte pîinea,/ și-n apa lor astîmpără-ți setea.// Tu ești femeia,/ du-te acasă și mănîncă poeme!// Noi bărbații,/ mergem să mîncăm mîncare ca oamenii!" (Poemul) în același mediu al osmozei dintre masculin și feminin, apare imaginea elocventă a poemului care se naște în făptura poetului, așa cum un copil dobîndește ființă în pîntecele matern, spre a fi apoi inițiat în viață și dus la biserică
Feminin versus masculin by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/14720_a_16045]
-
are buzele, pieptul și picioarele lui.// Bîlbîind ca un copil/ prins într-un moment delicat,/ îi șoptește poemului la ureche,/ ceva numai de ei auzit.// îl îmbracă în haine de sărbătoare,/ îi dă în mînă o lumînare/ și pornește printre oameni,/ de-a lungul cetății cu el de mînă.// Intră în biserică,/ îi aprinde lumînarea/ și spune:/ ia aminte la ziua aceasta!" (Sacrificiu). Explicabil, poeta exersează pe claviatura unor diverse aproximații ale poeziei, în figura căreia se privește cochet ca într-
Feminin versus masculin by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/14720_a_16045]
-
de-al doilea război mondial, într-o Românie cu bocancul sovietic pe grumaz? S-a născut Alexa Visarion, astăzi regizor de teatru și film, absolvent în 1971 al I.A.T.C.-ului, profesor de regie la aceeași instituție (U.N.A.T.C.). Omul nostru este și un personaj, cu sînge slav clocotitor - se pare moștenit de la un bunic rus - coleric, pătimaș și sensibil, rece, tăios și intransigent însă cînd ceva sau cineva i se pune de-a latul sau strîmb gîndirii sale. Am
Gară pentru trei by Marina Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/14728_a_16053]
-
jucat în propriul spectacol, înlocuindu-și un actor căruia i se făcuse rău în fața ochilor noștri, în timpul reprezentației. A umblat prin lume, și înainte de '89, și după, a fost prin S.U.A., Franța, Rusia, a văzut multe și a cunoscut mulți oameni, multe personalități cu care a vorbit, i-a privit, cu care a băut whisky sau vodcă, în funcție de regiunea geografică în care a poposit. La noi, mulți îl înjură, alții îl admiră. Că așa-i românul, schimbător. Acum cîțiva ani buni
Gară pentru trei by Marina Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/14728_a_16053]
-
în glumă, nu știu de ce îmi amintesc întâi de Bubnov, unul dintre locuitorii Azilului de noapte, construit și populat de Liviu Ciulei la Teatrul Bulandra. E un personaj de pe la sfârșitul listei de vagabonzi, are o biografie sumară și nu spune "omul, ce minunat sună acest cuvânt!"; e unul dintre spectatorii personajelor cu sclipicioasă carieră teatrală. Victor Rebengiuc spărgea ceapă la marginea dispozitivului scenic cu atâtea concentrată convingere, era atâta singurătate și neputință de comunicare în toată ființa lui, încât prezența lui
Omul din artist și invers by Magdalena Boiangiu () [Corola-journal/Journalistic/14729_a_16054]
-
el este un extraordinar liant, o garanție pentru creativitatea grupului. Nu, nu pentru că e un "băiat de comitet", dimpotrivă, păstrează distanța reglementară în relațiile umane întâmplătoare; poate timiditate, poate nevoia de introvertire pentru un extrovertit de meserie - accesul la intimitatea omului este păzit cu strășnicie. Și poate de aceea omul este perceput ca un personaj, unul dintre cele mai izbutite din lunga lui listă: voință, caracter, simț al dreptății. Nu e nimic cameleonic în ființa lui "civilă", e previzibil, va fi
Omul din artist și invers by Magdalena Boiangiu () [Corola-journal/Journalistic/14729_a_16054]
-
grupului. Nu, nu pentru că e un "băiat de comitet", dimpotrivă, păstrează distanța reglementară în relațiile umane întâmplătoare; poate timiditate, poate nevoia de introvertire pentru un extrovertit de meserie - accesul la intimitatea omului este păzit cu strășnicie. Și poate de aceea omul este perceput ca un personaj, unul dintre cele mai izbutite din lunga lui listă: voință, caracter, simț al dreptății. Nu e nimic cameleonic în ființa lui "civilă", e previzibil, va fi întotdeauna de partea celor care spun adevărul, oricât de
Omul din artist și invers by Magdalena Boiangiu () [Corola-journal/Journalistic/14729_a_16054]
-
este un actor modern nu pentru că ar ști să danseze, să cânte, să urle și să se urce pe pereți, ci pentru că folosește datele școlii realiste, însușită la nivel de performanță, pentru a lustrui oglinda de unde ne vine imaginea sufletului omului modern. Talentul lui s-a maturizat și s-a împlinit în spațiul unde tradiția trece în inovație fără salturi în logica sentimentelor și fără explozii pătimașe în desfășurarea raționamentelor. Le-a combinat într-un amalgam al cărui secret îl deține
Omul din artist și invers by Magdalena Boiangiu () [Corola-journal/Journalistic/14729_a_16054]
-
mediocrități, intelectuali și băieți cu bască, personalități accentuate și purtători ai nimicului, a creat o lume independentă de el, fără sens și fără relief în absența lui. Nu o să închei cu insulta de a-l considera un artist sau un om modest: Victor Rebengiuc are orgoliul artistului împlinit, el știe pe ce lume e și cât valorează el în această lume, e cu totul străin de ipocrizia autodiminuării căutătoare de laude. Mă gândesc la zâmbetul cu care va citi aceste rânduri
Omul din artist și invers by Magdalena Boiangiu () [Corola-journal/Journalistic/14729_a_16054]
-
de acest gen pe care criticul să-l preia comod și să-l transforme în unitate de măsură. Literatura lui Mircea Daneliuc își incită criticii la o judecată puțin diferită: implicații etice (e corect să-ți publici memorii în care oamenii de lîngă tine sînt făcuți praf?), atitudine, imagine, autenticitatea noilor realități pe care autorul vrea cu orice chip să le surprindă. Mai întîi punctul de referință. La Mircea Daneliuc întîlnim o atitudine scriitoricească tipic postdecembristă. Fie că scrie despre anii
Pisicii, cizme, volupăți by C. Rogozanu () [Corola-journal/Journalistic/14745_a_16070]
-
o ciudată familie de spirite care se definesc prin negație: Paul Goma, Alexandru George, Mircea Zaciu, I.D.Sîrbu, Eugen Barbu. Ipoteza poate fi susținută cu multe argumente: într-adevăr, Daneliuc este un nebun care a "dat" într-o mulțime de oameni importanți, care a avut curaj cînd și-a făcut filmele, care n-a scăpat nici un moment ca să-și definească personalitatea negîndu-i pe cei din jurul său. Cred, totuși, că, spre deosebire de toți ceilalți amintiți de Dan C. Mihăilescu, literatura sa izvorăște dintr-
Pisicii, cizme, volupăți by C. Rogozanu () [Corola-journal/Journalistic/14745_a_16070]
-
diabolic, i-a interzis. Regimul burghezo-moșieresc și Averescu. îi plăcea să se filmeze trăgînd din pistoale și, cînd nu se filma, se imagina. A ajuns cu timpul să hrănească fantasma onanistă că ar fi mercenar în Legiunea Străină, deși bietul om nu era decît colonel în instituția aceea." Întîlnirea cu Ion Iliescu este de un haz nebun. Regizorul trebuie să îndure cîteva răbufniri culturale ale președintelui: îi spune că dacii vorbeau latina încă înainte ca romanii să apară pe aceste meleaguri
Pisicii, cizme, volupăți by C. Rogozanu () [Corola-journal/Journalistic/14745_a_16070]
-
Telefil Ce mai află omul de la știrile t.v.? De pildă că un senator a mîncat la bufetul Senatului o savarină acră și altul a constatat că tacîmurile sînt murdare. Rezultatul: conducerea Senatului a dispus închiderea bucătăriei de la Sala Omnia. Ca să vezi! În loc să-i oblige
Coadă de tip nou by Telefil () [Corola-journal/Journalistic/14758_a_16083]
-
în virtutea inerției. O coadă de tip nou, cum s-ar zice, dar tot coadă. Ei, dar nu doar la noi se petrec minunății. La Londra, aflăm tot de la t.v., a luat ființă recent primul Club de Rîs din lume. Oamenii se întîlnesc și rîd. Vă rog să nu rîdeți: e strict autentic. Se întîlnesc ca să rîdă. Și rîd. De ce, de nece, nu contează. Rîd. Ca proștii, zice prostul de român, supărat că n-a avut el ideea unui Club de
Coadă de tip nou by Telefil () [Corola-journal/Journalistic/14758_a_16083]
-
pe geam resturi menajere - ca să pună în evidență naivitatea, prostia și chiar pericolul la care ne expunea măruntul nostru civism. A fost nevoie să slăbesc puțin vigilența pentru ca revenirea la haos să se producă în numai câteva săptămâni. Ceea ce începeau oamenii ziua, desăvârșeau câinii seara. în scurtă vreme, răsadul cu iarbă a devenit locul favorit al adunării posesorilor de patrupede. Devenisem, pesemne, foarte populari, pentru că nu doar întregul bloc, dar și inși de pe străzile vecine își aduceau simpaticele animale pentru necesitățile
Voltaire, administrator de bloc by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/14740_a_16065]