1,313 matches
-
în fiecare manșetă. Una era deja leoarcă, iar cealaltă nu stătea nici ea mult mai bine. Contele își tampona des și febril fruntea, acel dom înalt care-i dădea un aspect de geniu senzual, o iluzie întreținută de pletele blonde, ondulate, și de buza de sus răsfrântă. Dar era o iluzie: Aleksandr Cerkasov era un nebun nevolnic, plicticos de moarte, pustiu și îngust la minte, iar frumoasa lui soție era perfect conștientă de asta. De aceea îi și purta tot timpul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1986_a_3311]
-
drept - dar asta era o excentricitate voită, o nebunie deliberată. Modelele în zigzag pe care le țesea pe vârful muntelui erau intenționate, fiind reflectări ale creatorului lor. Reflectări: casa le trimitea în toate direcțiile, pentru că fiecare fereastră de pe pereții ei ondulați era și o oglindă. Combinația de piatră ondulată și ferestre oarbe, strălucitoare, făcea să-i fie greu să-și oprească privirea asupra ei, ca și când ochii lui ar fi refuzat să o accepte, ca și când ar fi fost o iluzie care nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1986_a_3311]
-
nebunie deliberată. Modelele în zigzag pe care le țesea pe vârful muntelui erau intenționate, fiind reflectări ale creatorului lor. Reflectări: casa le trimitea în toate direcțiile, pentru că fiecare fereastră de pe pereții ei ondulați era și o oglindă. Combinația de piatră ondulată și ferestre oarbe, strălucitoare, făcea să-i fie greu să-și oprească privirea asupra ei, ca și când ochii lui ar fi refuzat să o accepte, ca și când ar fi fost o iluzie care nu prindea contur. Probabil că era o chestiune de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1986_a_3311]
-
ESTE îNTREG ESTE ȘI MORT. Păsările se îngrămădiră pe ramurile giganticului frasin, în timp ce Vultur-în-Zbor și Media o urmară înăuntru pe posaca Prepelicar. Casa era un fel de labirint triunghiular neregulat, iar fața care dădea spre treptele ce urcau reprezenta baza ondulată a triunghiului. Ușa principală era amplasată spre colțul din stânga bazei. Celelalte două fețe erau încă și mai neregulate decât partea din față. Un sub-triunghi ascuțit și protuberant ieșea în afară undeva în partea stângă, iar un altul sub-triunghi, mai puțin
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1986_a_3311]
-
că-i îngheață sângele în vene, iar palmele transpirară abundent. Întoarse capul să-l vadă, dar în acel moment ușa se deschise și silueta unui bărbat brunet, înalt, îmbrăcat într-un costum negru impecabil, coborî din autobuz. Același păr negru, ondulat, strălucea la atingerea razelor de soare în timp ce se îndepărta, iar ușile se închiseră în urma lui. Nu reușise să-i vadă chipul nici de această dată, și cât de aproape fusese. Dacă ar fi fost atentă la ce se întâmpla în jurul
Clipe fragile by Mihaela Alexa () [Corola-publishinghouse/Imaginative/100966_a_102258]
-
se aude melodia monotonă de generic a serialului Coronation Street. Și mie, și lui Julie ne plăcea serialul ăsta când eram mici: a fost o perioadă când ne certam Îngrozitor pentru afecțiunea lui Ray Langton, un mecanic cu păr negru ondulat, până când a fost storcit sub una dintre propriile mașini. Nu m-am mai uitat la serial de douăzeci de ani. — Ți-am lăsat câteva mesaje pe robot, Kath, Îmi zice sora mea, dar nu ești niciodată acasă. 20.16: Conferința
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2090_a_3415]
-
să sudez sau să șlefuiesc. Altfel mi se umple de șpan, talaș, bucățele de oțel, Dumnezeu mai știe ce... se încurcă rău și nici că mai pot să mi-l curăț. M-am tras de o șuviță lungă, întunecată și ondulată, ca să-i arăt despre ce vorbeam. Și se mai și usucă iască. Sally părea cam îngrozit. —Și asta încă nu e nimic, îi spusei, rânjind la el. Acum câțiva ani am rămas fără câteva smocuri pentru că mi-au sărit scântei
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2065_a_3390]
-
se întorcea clătinând capul. Degetele îi intrau într-o mâzgă lipicioasă în care avea impresia că mișună animale mici, scârboase, cu pielea umedă. Simți dintr-o dată nevoia să vomite și își mușcă buzele. În fața lui, Dascălu înainta cu mișcări moi, ondulate, ca un șarpe uriaș. Șoferul căzuse într-o rână, cu chipul ascuns în rochia Melaniei Lupu. Pe vindiacul de piele, sângele strălucea fluid. Între degete îi rămăseseră fire albe smulse din capul bătrânei. Șerbănică Miga, ghemuit în colțul odăii, privea
Bună seara, Melania. Cianură pentru un surâs by Rodica Ojog-Brașoveanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295600_a_296929]
-
-l amintise Lauren când ne Întorceam de la Moscova? Simțindu-mă cât se poate de vinovată, am dat click pe el. S-a deschis În forma unui document cu o singură pagină, pe care era scris cu caractere de modă veche, ondulate, următoarele: S.J. Phillips, Bijutieri, New Bond Street nr. 139 Londra, W1 Prin numire regală Dedesubt era o schiță complicată, În creion, al unui pandantiv cu un ametist oval, În jurul căruia șerpuia elegant un S alcătuit din mici diamante. „Colierul va
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1940_a_3265]
-
iubește Și că privirea ei a început să-mi de-a târcoale În zori de zi pe la izvoarele din vale. Te am în minte și mi-i dor de tine Căci ai trăit o viața lângă mine. Visez iubirea, părul ondulat și ochii tăi albaștri, Dar ai plecat printre străini și printre aștri. În ceasurile lungi de așteptare Visez frumosul trup, dar el nu mai apare. Nefericit eu sunt, dar tot așa de tare te iubesc In nopțile senine, când stelele
C?nd te-am cunoscut by NECULAI I. ONEL () [Corola-publishinghouse/Imaginative/83181_a_84506]
-
mâine. Au trecut, cu băieții, pe la diverse case, traistele au început să se umple cu mere și nuci, dar Nicu n-avea traistă și, după ce și-a burdușit buzunarele, l-a rugat pe conducătorul corului, un băiat înăltuț, cu plete ondulate și voce prea răgușită pentru un corist, să i le țină și lui. Pe Alexandru l-au găsit în prag, fumând, și l-au înconjurat imediat. Era cu capul gol și vântul îi răscolea părul moale și castaniu. Repertoriul corului
Viața începe vineri by Ioana Pârvulescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/586_a_1309]
-
ajunge. * Când reveni acasă, după serviciul care fusese obositor, cinci comisiuni și la adrese destul de îndepărtate una de alta, dar și câteva bacșișuri pe măsură, mamă sa spăla rufele cu leșie și le dădea pe-o frecătoare cu niște șerpi ondulați, care-ți gâdilau palmele dacă-i mângâiai, dar îți făceau bătături dacă spălai cum trebuie. Mama a pus cămășile și batistele la fiert, într-un cazan cu scrobeală, între timp au mâncat, apoi Nicu s-a oferit să scoată el
Viața începe vineri by Ioana Pârvulescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/586_a_1309]
-
știa să scrie. Nu rezolva nici cele mai simple operații de aritmetică elementară, pentru că nu avea nevoie de ele și nici nu avea de gând să învețe vreodată așa ceva. În schimb, spăla maldăre de rufe pe un zolitor de tablă ondulată, într-o balie mare de lemn, pe care le clătea într-un uriaș ciubăr, le punea la uscat, le apreta și le călca cu o precizie și o plăcere rar întâlnită, făcea curat în camere de câte ori era nevoie, ștergea parchetul
by ANTON PETROVSCHI BACOPIATRA [Corola-publishinghouse/Imaginative/944_a_2452]
-
ați fost colegi de clasă...? Patru ani am fost colegi și prieteni, încă din clasa a opta de liceu și în continuare. Acum chiar că mi-l amintesc. Își lăsase mustață. Îi venea bine cu ea. Brunet, cu părul puțin ondulat, manierat și persistent în acțiune. Când vorbea își alegea cu multă atenție și migală cuvintele. Până la urmă le nimerea perfect. Cu toate că eram profesoara lui, îl admiram și îl invidiam tocmai pentru felul lui de a fi. Dacă nu mă înșel
by ANTON PETROVSCHI BACOPIATRA [Corola-publishinghouse/Imaginative/944_a_2452]
-
un om cult, Îndrăgostit de limbajul ales, un estet. Asta lăsase urme și la el, probabil. În fond, Întotdeauna Îi cam socotise pe americani niște tâmpiți. Încă era un bărbat frumos, cu tenul fin și mat, cu părul lung, alb, ondulat și des; totuși, În trupul său celulele Începeau să prolifereze anapoda, să distrugă codul genetic al celulelor vecine, să secrete toxine. Specialiștii care l-au consultat se contraziceau În destule privințe, afară de una, esențială: avea să moară curând. Cancerul lui
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2052_a_3377]
-
Într-o competiție fără speranță cu alte femei, mai tinere. Moartea nivelează totul. Astfel, În după-amiaza de miercuri, Bruno o cunoscu pe Catherine, ex-feministă la vreo cincizeci de ani, care făcuse parte din „Maries pas claires”. Era brunetă, cu părul ondulat, cu tenul mat; probabil că fusese atrăgătoare la douăzeci de ani. Sânii Încă Îi rezistau binișor, dar avea un fund cu adevărat enorm, constată Bruno la piscină. Catherine se reciclase pe simbolism egiptean, tarot solar etc. Vorbea despre zeul Anubis
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2052_a_3377]
-
de plafonul de nori care se Întindea la nesfârșit sub cerul intangibil, avu sentimentul că Întreaga lui viață trebuia să ducă la acest moment. Preț de câteva clipe n-a existat decât cupola imensă a azurului și un plan imens, ondulat, În care alternau un alb orbitor și un alb mat; apoi au pătruns Într-o zonă intermediară, schimbătoare și cenușie, În care percepțiile erau confuze. Dedesubt, În lumea oamenilor, existau pajiști, animale și arbori; totul era verde, umed, alcătuit din
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2052_a_3377]
-
și sunt elevă în clasa a IV-a. Am împlinit 10 ani pe 14 februarie. Deși nu sunt foarte înaltă și sunt mai degrabă subțirică, sunt totuși puternică și rezistentă (practic chiar un sport de performanță). Am părul lung și ondulat, de culoarea mierii, ochii căprui, mari și sinceri. Sunt cu adevărat o persoană sinceră și îmi place să spun mereu ceea ce gândesc. Nu îmi plac deloc persoanele prefăcute! Sunt foarte hotărâtă și într-un grup îmi place să stabilesc eu
Buchet de amintiri by Tudorina Andone () [Corola-publishinghouse/Imaginative/459_a_878]
-
cuminte și sensibil, de care părinții mei sunt mândri. De aceea îi iubesc foarte mult și vreau să nu-i dezamăgesc. Mă numesc Victor Gavrilovici și am aproape unsprezece ani. Sunt un băiat înăltuț și subțirel, am părul șaten și ondulat și ochii căprui. Îmi place să mă îmbrac cu haine de culori închise, lejere, care îmi dau o alura sportivă. Mă consider un copil inteligent, deoarece rezolv cu ușurință, de obicei, problemele mai grele la matematică, dar uneori sunt foarte
Buchet de amintiri by Tudorina Andone () [Corola-publishinghouse/Imaginative/459_a_878]
-
Eduard Mihail Hamza și sunt elev în clasa a IV-a la Colegiul Național ,,Mihai Eminescu”. Sunt un băiat înalt pentru vârsta mea și bine proporționat, cu o înfățișare plăcută. Am ochii căprui, fața ovală și părul șaten închis, ușor ondulat. Cei din jur îmi spun că sunt prea serios pentru un copil și mă îndeamnă să zâmbesc mai des. Consider că sunt un copil bun la suflet, pentru că îmi place să dăruiesc celor aflați în nevoi și să-i ajut
Buchet de amintiri by Tudorina Andone () [Corola-publishinghouse/Imaginative/459_a_878]
-
prea frig ca să faci baie, asta se va putea abia la vară. Tatăl îi aruncă fiului o privire înțelegătoare, ca de la bărbat la bărbat. Fiul nu se uită în spate, ci drept înainte. O lumină se reflectă pe o suprafață ondulată. Apa se miră și murmură, pe frigul ăsta vrei să intri? O pereche de rațe sălbatice își ia zborul dând puternic din aripi și stropind totul în jur. Scapă cine poate, asta se știe și nimeni nu vrea să plătească
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1971_a_3296]
-
-și până la două zecimale economiile pentru viitoarea mașină. Ropcea, tehnician, familie aristocratică, de la care a păstrat decența și dragostea pentru câini. Și pentru mașini, firește ! Proprietarul unei jucării adorabile, cu carcasă roșie, Fiat 600. Își poartă cu grijă părul frumos ondulat, graseiază plăcut. Amic cu domnul Pasăre, un bărbat chel ca o farfurie, cetățean modest și bun meseriaș. Luminița Creangă : înaltă, buzată, mare schioară. Iat-o și pe Mina : grațioasă, înceată, cu vicleșuguri ademenitoare și accentul încântător, de străină. Sunt trei
Cartea fiului by Norman Manea () [Corola-publishinghouse/Imaginative/597_a_1348]
-
Fusta roșie, bluza verde, mărgele negre, subțire subțire surâsul viclean, ochi galeși : caucaziana, Mina. Se joacă grațios cu țigareta și cu glumele provocatoare ale domnului Storck. Glasul lui adânc și afumat îi place, n-are ce face. Radu Ropcea tăcut, ondulat, soarbe politicos din cafea și din țigară. În celălalt capăt al sălii, Mehmed cu tranzistorul, buclata Mariana Melnik, domnul Grefu, trubadurul furunculos, fostul campion Lupu, ciolănoasa Luminița, Valy Impertinenta cu tranzistorul și oglinda, Lala Cățelușa. Între cele două asociații, migrează
Cartea fiului by Norman Manea () [Corola-publishinghouse/Imaginative/597_a_1348]
-
trebui somat cu întrebări urgente, importante, dar n-are rost. — Nu știu încă, nu m-am gândit. Și tot zâmbește, cu buza de dedesubt împinsă înainte. S-ar zice că primește cu ironie orice evaluări ale viitorului. Domnul cu păr ondulat și scurte șuvițe argintii își trece mapa sub brațul stâng. Scoate mănușile. Îmbracă stânga, dreapta. Celălalt vâră ambele mâini în buzunarele scurtei îmblănite. Trec prin dreptul vitrinei unei librării. Dacă ar fi să ne luăm după toate vorbele... Mi-au
Cartea fiului by Norman Manea () [Corola-publishinghouse/Imaginative/597_a_1348]
-
și pudră, așa Încît acum arăta oribil, căpătase o nuanță Întunecată de un galben roșiatic; Își vopsise genele negre cu o substanță grasă, care le făcea să stea țepene ca niște spițe unsuroase În jurul ochilor mari și negri, iar părul ondulat era dat cu aceeași pomadă. Purta o rochie roșie, pantofi cu tocuri foarte Înalte, de culoare roșie, avea șoldurile late și picioarele urîte, lungi și subțiri, specifice negreselor. Înfățișarea ei era În același timp oribilă și seducătoare, din pricina gambelor subțiri
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2258_a_3583]