3,282 matches
-
de la imaginație și de la vise. Acolo era domeniul meu, imperiul meu, acolo puteam fi monarh absolut, pontifex maximus, Michelangelo, orice. Nu mă stânjenea nimeni, nu mă contrazicea nimeni. Eram admirat, adulat, uns cu suc de mirt, mă bucuram de toate onorurile posibile. Asta mă ajuta să suport o existență ticăloasă, meschină, cioplind cruci pentru alții ca, apoi, închizînd ochii sau noaptea în somn, să mă duc într-o altă lume, unde nu-mi lipsea nimic. Cu mâinile sub cap, întins lângă
Un om norocos by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295605_a_296934]
-
destinele Angliei. O boală necruțătoare și fatală, Alzheimer, a făcut-o neom în ultimii ani de chin pe care i-a îndurat. I s-au organizat funeralii naționale, fiind a doua personalitate după Winston Churchill care a beneficiat de asemeni onoruri post-mortem. P.N.L. Începe să se distanțeze de P.S.D. E posibilă oare refacerea alianței D.A.? Nu-mi vine să cred, pentru că liberalii au o grozavă teamă de președintele Băsescu. Cu titlu major se anunță la T.V.R. că „România e la mâna
Călător... prin vâltoarea vremii : (călătoria continuă) , Vol. 4. : Din aproape, în tot mai aproape by Alexandru Mânăstireanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/563_a_1317]
-
mai țineți?... și răspunde: Așa a voit Dumnezeu ca să mai ajungă cineva din noi să povestească despre acel calvar, ca să știe și tânăra generație adevărul amar al neamului nostru nedreptățit (pag. 303). Cu sarcasm afirmă: „Eliberatorilor” li se dau toate onorurile, compensații, alocații mari, apartamente gratuite, iar pe represați i-au lipsit de cele mai mici compensații... Suntem discriminați la noi acasă. Nu da, Doamne, nimănui soarta deportatului (pag. 308). Conducerea comunistă a Moldovei îi consideră pe ocupanți eliberatori și trece
Călător... prin vâltoarea vremii : (călătoria continuă) , Vol. 4. : Din aproape, în tot mai aproape by Alexandru Mânăstireanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/563_a_1317]
-
Aș fi vrut să-i văd pe conducătorii acelor cinecluburi care mă trataseră de sus cînd numele meu a figurat pe un afiș la Muzeul de Artă Modernă, pe 53rd West Street din New York City! Precum generalii romani care obțineau onorurile triumfului, mai bine ar fi fost să am un sclav așezat În spatele meu care să-mi spună din cînd În cînd: „Amintește-ți că nu Însemni mare scofală“. Într-o bună dimineață, după cîteva zile de succes - proiecții, conferințe (În
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1977_a_3302]
-
de la imaginație și de la vise. Acolo era domeniul meu, imperiul meu, acolo puteam fi monarh absolut, pontifex maximus, Michelangelo, orice. Nu mă stânjenea nimeni, nu mă contrazicea nimeni. Eram admirat, adulat, uns cu suc de mirt, mă bucuram de toate onorurile posibile. Asta mă ajuta să suport o existență ticăloasă, meschină, cioplind cruci pentru alții ca, apoi, închizând ochii sau noaptea în somn, să mă duc într-o altă lume, unde nu-mi lipsea nimic. Cu mâinile sub cap, întins lângă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2277_a_3602]
-
incestuos. Măselariță. — Dumneata ai har, Kelley, Îmi spusese Dee. Și ai nevoie de bani. Există un tânăr, fiu natural al cuiva pe care dumneata nici măcar nu cutezi să ți-l Închipui: vreau să-l fac să urce În faimă și onoruri. E sărac În talent, dumneata o să fii sufletul lui secret. Scrie, și trăiește În umbra gloriei lui, numai dumneata și cu mine o să știm că e a dumitale, Kelley. Și iată-mă, de ani de zile stilizând la trame care
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2111_a_3436]
-
Alexandria Egiptului, și este adevărat că eram și medic, și încă unul prețuit. Dar l-am găsit pe cel care m-a convins să binecuvântez și să mă unesc cu Hristos. Plin de evlavie, am renunțat la aur și la onoruri și m-am făcut călugăr, alegându-mi drept locuință malul lacului Mareotide. Apoi mi-am căutat pacea care mă părăsise devenind un pictor nomad, luând drumul mănăstirilor până când ziua Marii Sărbători m-a prins adăstând la umbra bisericii din Aquileia
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2044_a_3369]
-
și a început să-l învețe despre bolile cele mai frecvente și cum să le trateze. Cam în aceeași vreme eu am încetat să lenevesc la gura sobei sau sub pături alături de Vibana. Oamenii continuau să-mi aducă laude și onoruri pentru isprava mea, și Gundo, pentru a-și da importanță și a-l face și mai nobil pe străinul pe care-l adoptase, ridica în slăvi faptele mele eroice. Așa că nu trebuia să fac mai nimic pentru a avea pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2044_a_3369]
-
cu puterile unui judecător regal. Du-te acolo și fă tot ce-ți stă în putere pentru a normaliza lucrurile. Mare parte din orașul Cividale se construise din nou. Grasulf, deși strâmbând din nas, a trebuit să mă întâmpine cu onorurile cuvenite unui sol al regelui. N-am dat importanță vorbelor meșteșugite, trecând imediat și direct la problema pentru care venisem. El era fălos și sever ca întotdeauna, dar și-a spus punctul de vedere limpede. Nu reușea să aibă relații
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2044_a_3369]
-
În relații prea cordiale, din moment ce Elio nu menționase vreodată existența acestui Aris, student În anul trei la Drept, la aceeași Universitate la care, Înainte de a se dedica Întru totul afacerilor profitabile ale studioului său legal, Elio absolvise fără prea mari onoruri. De altfel, Încă din vremea când era doar un cercetător asiduu și strălucit, Fioravanti menționa printre cunoscuți doar pe cei de pe urma cărora avea vreun profit - făcea niște aluzii extraordinare la numele unor personalități influente, pe care le arunca nonșalant În
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2343_a_3668]
-
se va trage din poziția culcat, țintele încă nu erau puse, așa că n-am putut aprecia distanța, între timp comandanta detașamentului de pionieri a mai zis ceva despre pace și solidaritate, apoi discursul s-a încheiat și toată lumea a dat onorul și am cântat imnul, dar nu numai prima și ultimă strofă, ca de obicei, ci toate strofele, până la capăt, pe cele din mijloc nu le prea știam, cred că era vorba de niște pluguri și săbii, după care directorul ne-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2148_a_3473]
-
câteva sute pe toată suprafața planetei - continuă cu tenacitate o activitate foarte dificilă, foarte abstractă, absolut de neînțeles pentru neinițiați. Pentru semenii lor, acești oameni rămân neștiuți pe vecie; nu au parte nici de putere, nici de avere, nici de onoruri; nimeni nu e capabil nici măcar să-nțeleagă plăcerea pe care le-o oferă mica lor activitate. Ei sunt totuși cea mai importantă forță din lume, și asta pentru un motiv foarte simplu, un motiv minuscul: ei dețin cheia certitudinii raționale
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2052_a_3377]
-
pe ușa de la magazia cu cărbuni. Resi, părintele Keeley și Fuehrer-ul negru jucau cărți când am intrat eu. Nimeni nu-mi simțise lipsa. Garda de Fier a Fiilor Albi ai Constituției Americane avea în încăperea cu cazanul o lecție despre onorurile drapelului, lecție ținută de unul dintre membri. Jones se dusese sus să scrie, să creeze. Kraft, maestrul spion rus, citea un număr al revistei Life care avea pe copertă un portret al lui Werner von Braun. Kraft avea revista deschisă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2334_a_3659]
-
lasciv, mult aplecată pe stânga, nojițele unor opinci maramureșene. - Dacă aveți nelămuriri, vă ajut eu insistă oficiantul. De-asta suntem aici. Pentru chestii de colaborare și îndrumare, respectiv, când nu tăiem chitanțe. Chiar dacă nu suntem solicitați, avem instrucțiuni să întrebăm onor clientela, care poate e nelămurită sau, așa cum ați văzut probabil că am precizat și pe masă, respectiv, este cu ambiguială și neclarități. Avea chef de vorbă. Femeia îl privi curioasă, urmărindu-i perorația. - Adică, vreți să spuneți, surâse ea, că
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2143_a_3468]
-
ca de sorb că vine, nu știu de unde, de la mare depărtare vine, e poate chiar aici în oraș, nu știu ce poate fi, am auzit că a venit și profesoru ăla, Tomnea, și îl plimbă ai noștri peste tot și-i dă onoruri, s-ar putea să fie chiar el, că vine cu taine neștiute și fețe necunoscute după el, e mai bine să nu mă bag și să nu cunosc, oricum generalul Goncea e pe urmele lui, asta-i clar, toată lumea știe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2143_a_3468]
-
casa de oaspeți din pădurea de la Obancea, unde-i aranjaseră să doarmă. A doua zi avea să primească și la prefectură o decorație, să-l facă cetățean de onoare al orașului, să-i mai dea cine știe ce diplomă, cât mai multe onoruri, care să-i amintească de legătura cu pământurile natale. Prefectul era la cuțite cu primarul. Primul era de-al puterii, celălalt se ținea cu opoziția. Nu încăpeau împreună în aceeași sală... Tot a doua zi, pe seară, avea să se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2143_a_3468]
-
posibil fluviu dintr-o posibilă lume în care Atlandita a ieșit la suprafață în mijlocul unui teren de golf... Pe malul celălalt, Magicianul aruncă undița, apoi își scoate jobenul și salută. Salutul inconfundabil. Firesc, urmează ropotele de aplauze, iar instrumentiștii dau onorul, în timp de Omul cu Joben iese din scenă. În urma lui, umbrelele se rotesc amețitor, iar orizontul explodează în roșu și galben... Atunci când trecu peste pod, cu viteză redusă, Detectivul aruncă doar o singură privire, profesională, cu coada ochiului, îndeajuns
Roman care se scria singur by Cristian Lisandru () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91657_a_93186]
-
coloro, ne' quale non e principio di lettere, che son per lo piu quelli, ch'anno maggior bisogno d'essere avvertiti e corretti. De' suoi beni incorporați dal Magistrato n'applicò egli parte alla Fabbrica dell'Oratorio, destinato farsi în onor di quella venerabile Immagine, vi contribuì anco îl Popolo larghissime limosine, suscitata che venne în essa nuova devozione. *** În anul 1501, ziua de 11 iulie trecea fericită datorită păcii care de obicei face ca sufletele să prospere așa de bine
Sacrilegiu și răscumpărare în Florența renascentistă by William J. Connell, Giles Constable [Corola-publishinghouse/Science/1047_a_2555]
-
interesantă și instructivă. Ne exprimăm nedumerirea că Mihai Stere Derdena nu i cunoscut deloc ca scriitor, nici ca ziarist și nici ca luptător anticomunist. De fapt, dumnealui, vrând să fie În acord cu Învățătura creștină, consideră că celebritatea, gloria și onorurile sunt deșertăciuni dintre cele mai păcătoase. În schimb, el voiește să se afirme doar ca mărturisitor creștin. Când avem șansa să Întâlnim, nu Întâmplător, oameni adevărați În viața noastră, să mulțumim Cerului că mare bucurie ne-a dat! Fiindcă mi-
Zborul unui Înger Înapoi, la cer by Mihai Stere Derdena () [Corola-publishinghouse/Imaginative/865_a_1495]
-
expansiunea comunismului În România. Pentru mine nu există Îndoială că, În ceea ce privește integritatea de caracter și concepția politică, este o similitudine perfectă Între inegalabilii bărbați Mihai Eminescu și Corneliu Zelea Codreanu. Amândoi au rămas incoruptibili, nefiind atrași câtuși de puțin de onoruri, de bani sau de funcții prin care să fi trădat curatele idealuri tinerești, puse În slujba neamului și a patriei. Aceasta În ceea ce privește teribil de scurtele lor vieți. Însă prin felul cutremurător În care a părăsit această lume haină, Căpitanul se
Zborul unui Înger Înapoi, la cer by Mihai Stere Derdena () [Corola-publishinghouse/Imaginative/865_a_1495]
-
Că Iorga a fost un om extrem de orgolios, de dificil și de vindicativ ne spun mulți dintre contemporanii săi. Îl pomenim doar pe cunoscutul istoric C.C. Giurescu, care ne-a lăsat excelente „Amintiri”! Îmbătat de succese, de la glorii și de onoruri profesionale, de funcții sociale și politice, marele istoric Nicolae Iorga ajunsese să-și Închipuie că i infailibil În orice vorbă și faptă, neadmițând să fie contrazis și că, prin urmare, lui i se poate Îngădui orice, inclusiv dreptul de a
Zborul unui Înger Înapoi, la cer by Mihai Stere Derdena () [Corola-publishinghouse/Imaginative/865_a_1495]
-
despre sine că este foarte bun. În cazul În care va fi subapreciat, va ajunge să creadă că este persecutat. Și așa poate ajunge un individ mai puțin valoros, sau chiar fără valoare, să creadă că merită cele mai Înalte onoruri și să se considere persecutat dacă nu le primește. Un alt caz: un om care se cunoaște bine, știe că ceea ce face e la un nivel normal sau acceptabil, știind bine care e calitatea muncii pe care o depune. În
Viaţa-i complicat de simplă by Gheorghe Bălăceanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91691_a_93569]
-
acum! Stănică și Felix începură să mănânce, dar mai ales să bea, și vinul translucid, aburos și puțin amărui amețise pe tânăr. Stănică vorbea de toate zgomotos, regreta trecutul, se bătea în piept de pierderea unor mari șanse, își făgăduia onoruri viitoare și din când în când se împușca fictiv. Lui Felix, devenit fără voia lui volubil, îi scăpă vorba despre Otilia. - Aha, sări Stănică, a fugit porumbița! Nu ți-am spus eu?!Dragă, ești tânăr, n-ai experiența mea, dar
Enigma Otiliei by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295569_a_296898]
-
oglindă, scoase capul mustăcios de după coafura ei și o strânse de mijloc. - Olimpia mea scumpă, tot ce văd mă întărește și maimult în convingerea că nimic nu e mai înalt ca misterul căsătoriei. Iubirea eternă, pentru care părăsești familie, bogății, onoruri. - Mă strângi prea tare, reproșă moale Olimpia. - Te strâng ca să simți că ai îndărătul tău un apărător dezinteresat, devotat, pe soțul tău, pe tatăl fiului tău. Pe cine altcineva poți conta? Iubita ta mamă, și soacră mie, vinde tot ce
Enigma Otiliei by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295569_a_296898]
-
la spate, lovind palmele una într-alta, în prada celor mai adânci preocupări, umplu din nou un pahar de Vichy și trecu hotărât la birou, în fața mașinii de scris, la care începu să bată următoarea scrisoare: "București, 9 octombrie 1910 Onor. Banca "AGRARA" Loco Vă rog, în chip absolut confidențial, să deschideți un cont la Banca d-v. pentru domnișoara Otilia Mărculescu, virând în creditul acestui cont, prin debitul contului meu, lei 100.000, depozit căruia îi veți acorda, sper, același
Enigma Otiliei by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295569_a_296898]