1,499 matches
-
forma sa ca intuiție categorială (în sens fenomenologic) operează în tot acest scenariu și originaritatea a priori-ului. Originar pare a fi Dasein-ul; cel puțin pentru o analitică existențială ca ontologie fundamentală. Dar dacă aceasta din urmă oferă doar propedeutica ontologiei în toată puterea cuvântului, atunci trebuie găsit altceva decât Dasein-ul în poziția celui a priori în mod originar. Și nu poate fi astfel decât ființa. Numai că aceasta apare încă învăluită în analitica existențială, în măsura în care Dasein-ul, tocmai prin exercițiul ființei
Judecată și timp. Fenomenologia judicativului by VIOREL CERNICA [Corola-publishinghouse/Science/975_a_2483]
-
vedere pură antepredicativă a ființării-la-îndemână este în ea însăși deja înțelegător-explicitativă"177, dacă nu cumva, altfel spus, antepredicativul are un sens existențial și poate opera autonom față de enunț, adică față de explicitarea unei înțelegeri a ființării-simplu-prezente după existențialul "concepere prealabilă" (dincolo de "ontologia" enunțului). Aceste două probleme sunt legate necesar de cele cinci structuri intenționale dezvăluite de enunț și formulate mai sus. Iar acestea din urmă pot fi ele însele dezvăluite numai printr-o căutare susținută de faptul preeminenței ontologice a constituirii (de
Judecată și timp. Fenomenologia judicativului by VIOREL CERNICA [Corola-publishinghouse/Science/975_a_2483]
-
reducției la timp. Sesizăm că prioritatea fenomenologică a lui Heidegger este "analiza pregătitoare" a Dasein-ului, că prin aceasta este scoasă la iveală (constituită) însăși ființa acestuia ca timp. Știm, de asemenea, că abia de aici încolo ar fi posibilă o ontologie ca atare, care să se ocupe cu "adevărul ființei". Dar nu este posibilă nici măcar prima operație, aceea a scoaterii la iveală a ființei Dasein-ului ca timp (sarcina analizei pregătitoare), fără reducția la verb. De aceea, sarcina mea mai departe este
Judecată și timp. Fenomenologia judicativului by VIOREL CERNICA [Corola-publishinghouse/Science/975_a_2483]
-
non-judicative pe care le-am formulat mai devreme și trebuie sistematizate elementele judicativului constitutiv pe care le-am evidențiat, cele aparținând analiticii existențiale. În cadrul acestei ultime operații își va găsi locul și cea dintâi. Așadar, în proiectul analiticii existențiale ca ontologie fundamentală are loc o "reducție judicativă" a dictaturii judicativului, dar nu în mod direct la timp, ci la verb; și, prin acesta, la Dasein: la atât se limitează "analiza pregătitoare" despre care vorbește Heidegger. Dar nu cumva "este" (verbul) și
Judecată și timp. Fenomenologia judicativului by VIOREL CERNICA [Corola-publishinghouse/Science/975_a_2483]
-
la Heidegger ca fiind "conceptul" cu resursele non-judicative cele mai puternice și mai deschise către o rostuire propriu-zis non-judicativă, ne-am putea limita, pentru a testa determinarea judicativ-constitutivă a verbului și "Dasein-ului", la refacerea modalităților de reducție a nimicului, din ontologia fundamentală, la "este". Dacă reducția funcționează în aceasta și poate fi refăcută aici, atunci cele două concepte aparțin constitutivității judicative, împreună cu întreaga analitică existențială a Dasein-ului. Aceasta nu înseamnă nicidecum că sunt anulate sensurile non-judicative pe care le-am scos
Judecată și timp. Fenomenologia judicativului by VIOREL CERNICA [Corola-publishinghouse/Science/975_a_2483]
-
preocuparea principală pentru ceea ce urmează. "Fenomenul" care păstrează în unitatea sa diferența în cauză este enunțul. Măsura importanței enunțului pentru analitica existențială este precizată de Heidegger de la începutul paragrafului care îl vizează: "... analiza enunțului are o poziție privilegiată în problematica ontologiei fundamentale, deoarece în perioada decisivă a începuturilor ontologiei antice, λόγος-ul a funcționat ca unic fir călăuzitor pentru accesul la ființarea autentică și pentru determinarea ființei acestei ființări."187 Importanța pare a fi în primul rând istorică; dar istoria gândirii ca
Judecată și timp. Fenomenologia judicativului by VIOREL CERNICA [Corola-publishinghouse/Science/975_a_2483]
-
în unitatea sa diferența în cauză este enunțul. Măsura importanței enunțului pentru analitica existențială este precizată de Heidegger de la începutul paragrafului care îl vizează: "... analiza enunțului are o poziție privilegiată în problematica ontologiei fundamentale, deoarece în perioada decisivă a începuturilor ontologiei antice, λόγος-ul a funcționat ca unic fir călăuzitor pentru accesul la ființarea autentică și pentru determinarea ființei acestei ființări."187 Importanța pare a fi în primul rând istorică; dar istoria gândirii ca filosofie, așa cum a înțeles-o Heidegger, are un
Judecată și timp. Fenomenologia judicativului by VIOREL CERNICA [Corola-publishinghouse/Science/975_a_2483]
-
însă unul recroit potrivit intențiilor de tematizare și "filosofiei" proprii. Aristotel construiește o "teorie despre ființă" pe temeiul unor concepte cu valabilitate "analitică" (principiu, individual, universal, determinare, categorie, relație timp, spațiu etc.), dar structura teoretică astfel constituită are sensul de "ontologie". Kant operează o transmutare a metafizicii (așa cum ea fusese edificată istoric) în dialectică transcendentală, dar în acest fel, aceasta din urmă, paradoxal, devine o "critică" (adică a "filosofie", care are limite clare, căci ea nu poate fi decât o "disciplină
Judecată și timp. Fenomenologia judicativului by VIOREL CERNICA [Corola-publishinghouse/Science/975_a_2483]
-
filosofie", care are limite clare, căci ea nu poate fi decât o "disciplină" a rațiunii pure). Heidegger, de asemenea, construiește, pe temeiul diferenței ontologice, relevantă într-o analitică existențială a Dasein-ului, modelul unei reconstrucții a umanului numit de autorul însuși "ontologie fundamentală". Este suficient însă acest simplu raționament, chiar însoțit de observațiile de mai sus, pentru a înțelege funcția constitutivă a analiticii și dialecticii pentru discursul de tip filosofic? În tot cazul, pentru a stabili unele sensuri "finale" ale analiticii și
Judecată și timp. Fenomenologia judicativului by VIOREL CERNICA [Corola-publishinghouse/Science/975_a_2483]
-
filosofic, ceea-ce-este și gândul despre acesta, iar nu ceea-ce-nu-este. Cu toate acestea, ne-ființa este ea însăși constituită ontologic, dar numai într-un sens negativ așadar, și corelativ ca opus al obiectului ca atare al cunoașterii, anume ființa.195 Așadar, ontologia este ipostaza originară a discursului de tip filosofic; dar nu este și modelul logic prin care ea se constituie. Ceea ce înseamnă că ontologia, ca ipostază originară a discursului filosofic, are nevoie de anumit model regulativ după care să fie ea
Judecată și timp. Fenomenologia judicativului by VIOREL CERNICA [Corola-publishinghouse/Science/975_a_2483]
-
sens negativ așadar, și corelativ ca opus al obiectului ca atare al cunoașterii, anume ființa.195 Așadar, ontologia este ipostaza originară a discursului de tip filosofic; dar nu este și modelul logic prin care ea se constituie. Ceea ce înseamnă că ontologia, ca ipostază originară a discursului filosofic, are nevoie de anumit model regulativ după care să fie ea însăși constituită. Acest model este, așa cum ne-a arătat descrierea natural-istorică din capitolele primei secțiuni a lucrării, judicativului constitutiv; dar el "modelează" nu
Judecată și timp. Fenomenologia judicativului by VIOREL CERNICA [Corola-publishinghouse/Science/975_a_2483]
-
lucrării, judicativului constitutiv; dar el "modelează" nu direct, ci prin mijlocirea analiticii și dialecticii. Și așa trebuie să se întâmple cu toate celelalte compartimente ale filosofiei, constituite judicativ în funcție de "obiectul" discursului, pornind, totuși, de la ceea-ce-este, de la "obiectul" disciplinei filosofice originare, ontologia. Analitica și dialectica, modele de discurs și corpusuri normative pentru orice demers filosofic, sunt, în structura disciplinelor filosofice, și "orizonturi teoretice" în care se pun câteva probleme ce vor fi consacrate în istoria filosofiei: problema existenței, a cunoașterii și adevărului
Judecată și timp. Fenomenologia judicativului by VIOREL CERNICA [Corola-publishinghouse/Science/975_a_2483]
-
temeiul tuturor lucrurilor", "omul", "sufletul", "natura", "cetatea", "Dumnezeu" etc. Cu atât mai mult putem gândi și înțelege această precondiționare judicativă exercitată de aceste două modele de discurs, corpusuri normative, orizonturi teoretice, cu cât o găsim și o recunoaștem în cazul ontologiei, adică al disciplinei filosofice originare. Faptul că analitica și dialectica au ajuns la un moment dat să domine spațiul întregii discursivități constituie o dovadă a destinului judicativ al gândirii filosofice, o probă a "lucrării" judicativului chiar și în momente ale
Judecată și timp. Fenomenologia judicativului by VIOREL CERNICA [Corola-publishinghouse/Science/975_a_2483]
-
nu a fost la fel de atrăgător pentru logicienii, filosofii sau matematicienii care s-au ocupat de problema judecății, de funcțiunile de subiect și predicat, de "este" copulativ, existențial sau identitar etc., așa cum a fost pentru cei care s-au ocupat de ontologie, în primul rând, apoi de cosmologie sau metafizică? Poate pentru că noțiunea timpului este asociată cu aceea a spațiului, opacă logic (la prima vedere!), încă de la începuturile istorice ale filosofiei cum, apoi, se întâmplă și în știința modernă și împreună au
Judecată și timp. Fenomenologia judicativului by VIOREL CERNICA [Corola-publishinghouse/Science/975_a_2483]
-
Poate pentru că noțiunea timpului este asociată cu aceea a spațiului, opacă logic (la prima vedere!), încă de la începuturile istorice ale filosofiei cum, apoi, se întâmplă și în știința modernă și împreună au constituit obiect de tematizare filosofică în ordinea cosmologiei, ontologiei, metafizicii, iar nu în cea a logicii (judicativizate; de fapt, asemenea cosmologiei, ontologiei și metafizicii, în genere, filosofiei). Este demn de reținut faptul că filosofii care au încercat să schimbe regulile judicativului, atingând limitele acestuia, sesizând, tematizând și prelucrând și
Judecată și timp. Fenomenologia judicativului by VIOREL CERNICA [Corola-publishinghouse/Science/975_a_2483]
-
prima vedere!), încă de la începuturile istorice ale filosofiei cum, apoi, se întâmplă și în știința modernă și împreună au constituit obiect de tematizare filosofică în ordinea cosmologiei, ontologiei, metafizicii, iar nu în cea a logicii (judicativizate; de fapt, asemenea cosmologiei, ontologiei și metafizicii, în genere, filosofiei). Este demn de reținut faptul că filosofii care au încercat să schimbe regulile judicativului, atingând limitele acestuia, sesizând, tematizând și prelucrând și ceea ce este non-judicativ totuși, după convențiile "tari" ale judicativului constitutiv, cum am constatat
Judecată și timp. Fenomenologia judicativului by VIOREL CERNICA [Corola-publishinghouse/Science/975_a_2483]
-
însuși). Judecata îl caută, am putea spune, în sensul de a-l recupera nu doar obiectual, ci propriu-zis operațional, pentru că, de fapt, l-a avut de la bun început, fără să-l fi păstrat ca atare. Toate scenariile "dialectice" din metafizică, ontologie, cosmologie, antropologie, epistemologie etc. lucrează cu transcendentul; acesta nu doar păstrează un sens judicativ în astfel de scenarii, ci constituie ținta oricărui discurs din orizontul precizat. Dar transcendentul acesta, potrivit reducției judicative, este chiar "transcendentul imanent" despre care vorbește Husserl
Judecată și timp. Fenomenologia judicativului by VIOREL CERNICA [Corola-publishinghouse/Science/975_a_2483]
-
referitor la timpul ca ființare numai cu condiția prezenței (în fond, în-ființării) cel puțin a unui subiect. De aici am putea înțelege că primul act de în-ființare sau de timporizare este reprezentat de intrarea în lumea ființării a unui subiect. Ontologia elementară nu poate face abstracție de acești termeni: ființarea originară ca subiect, timpul, ființa, în-ființarea; dar nu poate evita nici problemele constituirii judicative a acestor obiecte; în fond, judecata este cea care lucrează aici, ca/în/întru/prin timp. Dar
Judecată și timp. Fenomenologia judicativului by VIOREL CERNICA [Corola-publishinghouse/Science/975_a_2483]
-
unei unități a ființării, ființei ființării și ființei înseși, identitatea câtor doi termeni dintre cei enumerați sau a tuturor este un fapt firesc. Ne putem întreba dacă nu cumva există o altă motivație, decât cea judicativă, pentru tematizarea timpului, în ontologie, alături de ceea-ce-este, ființa. Însă prin reducția judicativă am ajuns la o dezvăluire, care nu are, în sistematica întreagă a acestei reducții, decât o importanță superficială, dar care istoric poate însemna ceva. Timpul, ființa, ființarea conștientă s-au aflat, de regulă
Judecată și timp. Fenomenologia judicativului by VIOREL CERNICA [Corola-publishinghouse/Science/975_a_2483]
-
Chr. Yannaras în conceptul "persoanei". Într-un sens apropiat de cel precizat aici, dar contextualizat filosofic-cultural, tematizări ale reciprocității mai găsim la Gadamer, în conceptul, evocat deja, al "conștiinței eficacității istorice", de asemenea la Luigi Pareyson, în "teoria" sa asupra "ontologiei libertății". Nu este vorba trebuie întărită ideea despre acte strict judicative de constituire a Celuilalt. Problema reciprocității este prezentă, desigur, în toată istoria filosofiei, însă filosofii tocmai amintiți trec destul de mult în orizontul unei reducții non-judicative atunci când reconstruiesc filosofic. Ființarea
Judecată și timp. Fenomenologia judicativului by VIOREL CERNICA [Corola-publishinghouse/Science/975_a_2483]
-
are de-a face cu Celălalt, dar mai cu seamă cu dezvăluirile reducției în privința relațiilor dintre timp, ființă și ființare, în sensul în-ființării, se află tema categoriilor și scenariile care le au ca obiect, dar și cele mai bine făcute "ontologii". Aristotel, în Metafizica, propune un veritabil scenariu al în-ființării: ființa în sine trece, prin categorii, în ființare (potrivit Stagiritului, în individual); dar este "rostită" ființa însăși prin câteva sensuri la care se revine continuu, în istoria filosofiei.222 De aceea
Judecată și timp. Fenomenologia judicativului by VIOREL CERNICA [Corola-publishinghouse/Science/975_a_2483]
-
deschiderea și întreținerea conflictului între mithos și logos; marginalizarea, din această perspectivă, a sensurilor survenite prin forme discursive non-logic formale, cum sunt maximele înțelepciunii; e) preeminența lui "este" copulativ, dar și angajarea lui "este" existențial în reconstrucții filosofice de tipul ontologiei; poziția dominantă, printre instanțele lui "este" ființa, ființa ființării, ființarea -, a ființării; f) identificarea timpului cu instanțele lui "este" și prefigurarea unei structuri formale valabilă pentru orice "ontologie". Aceste trăsături ale discursului de tip judicativ, legate și de aspectul formal
Judecată și timp. Fenomenologia judicativului by VIOREL CERNICA [Corola-publishinghouse/Science/975_a_2483]
-
copulativ, dar și angajarea lui "este" existențial în reconstrucții filosofice de tipul ontologiei; poziția dominantă, printre instanțele lui "este" ființa, ființa ființării, ființarea -, a ființării; f) identificarea timpului cu instanțele lui "este" și prefigurarea unei structuri formale valabilă pentru orice "ontologie". Aceste trăsături ale discursului de tip judicativ, legate și de aspectul formal și de cel alethic, constituie "universul" faptelor dictaturii judicativului; este vorba, totuși, despre fapte de semnificație secundă, raportat la structura formală a dictaturii judicativului, dar cu totul semnificative
Judecată și timp. Fenomenologia judicativului by VIOREL CERNICA [Corola-publishinghouse/Science/975_a_2483]
-
cele două sensuri la același nivel: altfel nu ar mai fi posibilă nici simpla construcție de judecăți "bine formate". Dar regula este aceea a poziționării ierarhice, în felul precizat, a celor două sensuri ontologice, respectiv logice. Poate că nu întâmplător ontologia a căpătat o poziție structurantă pentru discursul filosofic, ea apărând în reprezentările noastre ca disciplină filosofică fundamentală. Judicativ, lucrurile chiar așa stau. Dar este de reținut și apropierea, până la identitate funcțională, a ontologiei față de logică; de altminteri, ontologia a fost
Judecată și timp. Fenomenologia judicativului by VIOREL CERNICA [Corola-publishinghouse/Science/975_a_2483]
-
ontologice, respectiv logice. Poate că nu întâmplător ontologia a căpătat o poziție structurantă pentru discursul filosofic, ea apărând în reprezentările noastre ca disciplină filosofică fundamentală. Judicativ, lucrurile chiar așa stau. Dar este de reținut și apropierea, până la identitate funcțională, a ontologiei față de logică; de altminteri, ontologia a fost socotită uneori drept "logică materială"; mai bine spus, ontologia a fost reprezentată drept disciplină complexă, care cuprinde o "logică" (un fel de sintaxă, socotită ontologie formală) și o interpretare a acestei logici, variabilele
Judecată și timp. Fenomenologia judicativului by VIOREL CERNICA [Corola-publishinghouse/Science/975_a_2483]