2,820 matches
-
exceptându-le, bineînțeles, pe cele conservatoare. Admițând premisa că distribuirea echitabilă a drepturilor economice, politice sau culturale constituie unul dintre obiectivele dezvoltării sociale, deducem logic faptul că îndeplinirea obiectivelor m.s. contribuie, în cele mai multe cazuri, la dezvoltarea socială. Gamson (1992) a opinat că toate mișcările sociale promovează „cadre ale injustiției sociale”, care identifică și, eventual, atribuie, anumite situații ca fiind inechitabile (vezi valori ale dezvoltării sociale: echitate și justiție socială). Acest enunț este valabil pentru mișcările tradiționale, recunoscute pentru țintele lor materialiste
Enciclopedia dezvoltarii sociale by Cătălin Zamfir, Simona Maria Stănescu () [Corola-publishinghouse/Science/1956_a_3281]
-
combate realismul structural waltzian. În alte tipologii, foarte multe dintre aceste teoretizări sunt asociate „neorealismului”. Tot în acest sens poate fi înțeleasă și dezbaterea între neorealiștii și neoliberalii adepți ai alegerii raționale, care l-a făcut pe Robert Keohane să opineze că mulți neoliberali participă la conturarea unui program de cercetare neorealist lărgit sau să sugereze existența unei tabere comune raționaliste, opusă reflectivismului. Subdisciplina studiilor de securitate a produs o tipologie bazată pe reunirea a două criterii de diferențiere: asumpțiile referitoare
Manual de relații internaționale by Ionuț Apahideanu, Radu Sebastian Ungureanu, Andrei Miroiu () [Corola-publishinghouse/Science/2061_a_3386]
-
deciziile politice. Indiferent de nivelul de referință (local sau național), majoritatea populației consideră că nu poate influența hotărârile importante. Astfel, o treime din populație consideră că influența ce poate fi exercitată este foarte mică sau inexistentă, puțin peste o treime opinează că această influență este de mici dimensiuni și doar o cincime că poate exercita o influență mare. Capacitatea de influențare este diferită în funcție de nivelul la care se iau deciziile, trecerea de la nivelul local la cel național fiind însoțită de o
Viața socială în România urbană by Dumitru Sandu , Mircea Comșa , Cosima Rughiniș , Alexandru Toth , Mălina Voicu () [Corola-publishinghouse/Science/2285_a_3610]
-
punea un român american În 1912, deci Înainte de Primul Război Mondial: „este emigrarea Românilor În favorul sau În defavorul intereselor obștești ale Americei? și America poate se considera ca un isvor de cîștig sau de pierdere? Răspunsul nu poate fi - opina el - decît negativ, În ambele cazuri. Și iată pentru ce! America are lipsă de cetățeni, iar Românii nu se Încetățenesc. SÎnt În America colonii ungurești, polăcești, nemțești etc., dar o colonie românească, pe Întreg teritoriul Statelor Unite, nu este”. Lucrurile nu
[Corola-publishinghouse/Science/1866_a_3191]
-
practicat de sovietici În România, haosul economic, inflația, sărăcia); dr. Angelescu, membru PNL, fost ministru al Educației (a vorbit despre acțiunile vizînd comunizarea/sovietizarea țării); C. Vișoianu, fost ministru de Externe (a dat lui Ethridge unele informații privind comunizarea țării; opina că rezolvarea problemei românești se afla În mâna anglo-americanilor, mai ales că avea În spate o dificilă „colaborare” cu sovieticii); Constantin Titel Petrescu, președintele Partidului Social-Democrat (democrat convins, nu-i agrea pe comuniști; considera că partidul lui era cel mai
[Corola-publishinghouse/Science/1866_a_3191]
-
cea medievală nu există continuitate. J. Szűcs afirma că evul mediu a cunoscut doar etnicitatea - un sentiment de grup ce se revendică de la limba și de la proveniența comună și care a precedat națiunea, nefiind identic cu ea. Până în secolul XVIII, opina istoricul, oamenii se raportau la cadrul religios, statal, social, apartenența etnică nefiind una relevantă. Omului medieval îi era total străin sentimentul patriotic, o construcție artificială fabricată de propaganda nobiliară din secolul XIII. Cercetătorul însuși n-a renunțat la termenul de
[Corola-publishinghouse/Science/1525_a_2823]
-
națiune medievală. Cu toate acestea, națiunea medievală prezintă, după G. Kristó, anumite corespondențe cu cea modernă, cum ar fi: o legătură conștientă și emotivă între membrii comunității, căutări identitare, supralicitarea propriilor calități etnice, manifestări xenofobe, însușirea unui trecut glorios. Istoricul opinează că xenofobia este o atitudine psihică și o formă a egocentrismului întotdeauna prezentă în om, ea se observă în teama față de străini și în sentimentul distanței, dar nu se va manifesta exploziv, nu va deveni naționalism decât în timpuri de
[Corola-publishinghouse/Science/1525_a_2823]
-
stăpânesc, muntele și marea. Ceea ce aș vrea să apară lămurit este că pentru a ne înțelege trecutul, trebuie să înțelegem mai întâi întregul complex geografic, istoric, geopolitic, din care acesta face parte“4. După aproape 40 de ani, C.C. Giurescu opina: „Din punct de vedere geografic, răspunsul la cele două întrebări [...] este limpede: România aparține spațiului carpatic sau carpato-danubian, care și-a luat numele de la lanțul Carpaților - lanț mai lung decât cel al Balcanilor -, în timp ce statele de la sud de Dunăre și
[Corola-publishinghouse/Science/1525_a_2823]
-
fiecare.” Dorind (potrivit afirmațiilor de mai târziu ale lui Cezar Petrescu) să devină continuatoarea „foilor cuminți” din Transilvania, scrise „pentru un popor sănătos și nepervertit”, noul periodic își propunea să reia îndeosebi acțiunea de dinainte de război a „Luceafărului”. Țara întregită, opinează autorii nesemnați ai primului editorial (Cezar Petrescu și Adrian Maniu, după cum va spune cel dintâi), „are nevoie de lumina «Gândirii» cum a avut odinioară nevoie de gândul consolator al «Luceafărului»”. Întocmai ca „Luceafărul” în precedentele două decenii, G. se voia
GANDIREA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287146_a_288475]
-
aproape În toate restaurantele și hotelurile turiștilor dornici de bunătăți cu marcă etnică ori măcar zonală. Să mai consemnez aici și intrarea ei nu numai În spațiul comerțului și cel al turismului rural, ci și În arealul metafizicii. Când Cioran opina că „mămăliga nu face explozie”, el prelua un stigmat etnic prezent deja În vocabula „mămăligari” aplicată de unii dominatori politici ai trecutului, Îndreptând-o, din interiorul etniei, către colectivitatea din care provenea. Ambiția lui, mi se pare, era dublă: să
Concepte și metode în cercetarea imaginarului. Dezbaterile Phantasma by Corin Braga () [Corola-publishinghouse/Science/1910_a_3235]
-
an de viață lui Cuza Marinescu este prilejuit de apariția volumului T. Maiorescu și posteritatea lui critică și relevă atitudinea consecventă a lui Lovinescu față de critica maioresciană; analizând rolul lui Maiorescu și al junimismului în istoria culturală a României, Lovinescu opinează că, în condiții istorice nefavorabile, când ideologiile extremiste prevalează, critica estetică de sorginte maioresciană (în speță, disocierea valorilor etică, etnică și estetică, cultivarea raționalului și a toleranței ideologice) trebuie să fie secondată de o atitudine militantă, angajată. Tot acum, Virgil
FAPTA-2. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286954_a_288283]
-
unui inamic o caracteristică (de exemplu, împăcarea și mulțumirea față de status quo) pe care o are și de care este mulțumit. 67. Eșecul serviciilor de informații israeliene în acest caz este abordat în Shlaim, „Failures in National Intelligence Estimates”. Shlaim opinează că, în fața probelor privind un potențial atac, serviciile de informații israeliene și-au menținut „concepția” sau ideea că Egiptul nu va ataca până când nu va fi capabil să organizeze atacuri aeriene ample pentru a distruge forțele aeriene israeliene, iar Siria
Războiul tăcut. Introducere în universul informațiilor secrete by Abram N. Shulsky, Gary J. Schmitt () [Corola-publishinghouse/Science/2146_a_3471]
-
primul rând împotriva literaturii „autenticității”, a „experiențialismului” (termenul îl folosea Petru Comarnescu), a literaturii lui Mircea Eliade și a altora. În schimb, Dan Petrașincu afirmă că romanul „este o carte revelantă aparținând unui gen nefamiliar literaturii noastre”, iar G. Călinescu opinează că „realitatea talentului său mi se pare a se găsi în poetica sa, adică în putința de a ritma, universalizând emoțiile”. În Istoria literaturii române de la origini până în prezent, criticul observă că prozatorul vădește în evocarea sufletului adolescent „vibrație și
MARTINESCU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288047_a_289376]
-
în materie de valorizare a literaturii și convinsă de inoportunitatea politizării abuzive a comentariului critic, echipa de la L. a adoptat la rându-i o tactică ofensivă, sacrificând uneori nuanțarea în favoarea clarității mesajului. Într-un articol intitulat Revizuirea revizorilor, Răzvan Voncu opinează tranșant: „Ca atare, cu toate sforțările (penibile, dacă ne gândim că Gheorghe Grigurcu a scris peste treizeci de articole împotriva lui Nichita Stănescu!) ale demolatorilor, ierarhia literară acreditată înainte de 1989 va rămâne în picioare. Iar dacă se va modifica, va
LITERATORUL-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287825_a_289154]
-
editarea lucrării Istoria literaturii române de la origini până în prezent - și de la alți scriitori, ca și epistolele sale către marele critic. Două lucrări ale lui R. se situează la granița dintre lingvistică și folcloristică. În Colindele religioase la români (1920) el opinează că textele colindelor religioase își au originea în Noul Testament, Viețile sfinților, în apocrife și în apocalipse. În Limba descântecelor românești (1975) relevă bogăția, inventivitatea și frumusețea lexicului și a formulelor incantatorii din această specie arhaică și analizează mult mai multe
ROSETTI. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289380_a_290709]
-
în proiectul lui, dar mâhnit de sentimentul alienării sale iremediabile. Critica a relevat experimentele de construcție, opțiunea pentru „epicizarea” materiei dramatice - subtitlul atribuit de autor, „roman dramatic în două părți (zece tablouri)” e elocvent în această privință, iar Mihail Sebastian opina că „autorul procedează ca un romancier, povestește, relatează”, semnalând virtuțile „realiste” ale textului, însă a blamat excesele lacrimogene, înduioșarea ieftină, finalul forțat etc. Oarecare ecou în epocă a avut Vis de secătură (o probabilă eboșă fiind reprezentată în 1941 sub
STEFANESCU-6. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289908_a_291237]
-
salon” despre vicisitudinile vieții conjugale, „o piesă de consum curent, o piesă care poartă pecetea pe vremuri vestitei «école de Paris»”, care „ar fi putut fi semnată de Jean Sarment, de Jacques Deval și mai ales de Marcel Achard” - cum opina N. Carandino -, atractivă prin excelența meșteșugului și strălucirea replicilor. Reprezentată la jumătatea anilor ’50, Patriotica română e o comedie satirică de omniprezentă virulență, cu recurs la grotesc, la sarcasm și, lucru rar în creația dramaturgului, fără accente de înduioșare și
STEFANESCU-6. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289908_a_291237]
-
cercetată, cu ochi de expert, în principalele ei articulații. Modul de abordare dezvăluie o vibrație simpatetică, o iubire intelectuală ce nu exclude sesizarea unor contradicții, inconsecvențe, imprecizii și, nu în ultimul rând, rezerva față de terminologia excesiv poetizantă. De altfel, exegeta opinează că Blaga nu a construit un sistem filosofic, integrându-se mai curând categoriei gânditorilor „cu intuiții geniale și cu darul creației verbale cuceritoare”, cum au fost Pascal, Nietzsche, Kierkegaard ș.a. Două cărți publicate de Ș. după 1989 aparțin genului memorialistic
SORA-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289792_a_291121]
-
secvențelor unor naratori diferiți, exploatarea virtuților polifoniei, dezbaterii și dialogului, recursul la digresiune și la citat, real sau apocrif, la pastișă ș.a.m.d.). Au fost remarcate și afinități cu Urmuz, cu avangarda interbelică și cu literatura absurdului, Dumitru Micu opinând, de pildă, că proza lui S. conține „poate mai mult dadaism decât întreaga presă românească de avangardă”. Pe de altă parte, prozatorul e unul din primii autori români contemporani care au practicat textualismul. Literatură în mare parte autospeculară, metaliteratură de
SIMIONESCU-3. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289687_a_291016]
-
pe cei care aparțineau aceleiași caste și Împărtășeau același crez cu el. Prezenta acum multe din scrisorile pe care le primise - falsurile mai sus menționate - pentru a dovedi, după cum credea el, trădarea și ticăloșia comandanților și ofițerilor sikh care, după cum opină până În ultimul moment, Îi trimiseră aceste scrisori instigându-l să ia partea lui Utter Singh. Iată ce le spuse sikhșilor aflați În preajma lui: « Când voi, Împreună cu comandanții și cu ofițerii voștri, mi-ați scris aceste scrisori ademenindu-mă atât pe
[Corola-publishinghouse/Science/2270_a_3595]
-
dictatura dogmelor realismului socialist, în special din perioada 1949-1955. Lucrarea lui Ion Cristoiu - needitată ulterior ca volum - a făcut oarecare vâlvă în epocă prin caracterul scandalos al practicilor pe care le dezvăluia, fiind considerată un demers îndrăzneț, deși se poate opina că, în parte, era și un demers apreciat de oficialități, deoarece limita „dezvăluirile” la perioada dejistă. Cu vremea, tenta puternic protocronistă a publicației se estompează, obsesia temelor istorice, național-patriotice, cedează locul unei „linii” ceva mai echilibrate și mai adecvate unui
SCANTEIA TINERETULUI. SUPLIMENT LITERAR-ARTISTIC. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289530_a_290859]
-
literar”, „Revista noastră”, „Furnica”, „Drum drept”, „Revista marină”. Ca și alți poeți care au colaborat la „Sămănătorul”, S. nu și-a publicat nici o carte de versuri. Poeziile sale au apărut postum, în 1926, volumul fiind prefațat de N. Iorga, care opinează că autorul „n-a pornit de la concepții critice ca să spuie limpede și duios ce era în sufletul lui ales, în inima lui deosebit de simțitoare. Și cu toate acestea nu se va putea pomeni marea înflorire de talente de acum douăzeci
SAPUNARU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289488_a_290817]
-
Împlini și «visul» guvernului român, care a prins consistență mai ales În ziarele guvernamentale” <ref id="8"> 8 Ibidem.</ref>. Treptat, cercurile diplomatice sunt antrenate tot mai mult În discuțiile despre proclamarea independenței. În acest sens, consulul britanic, Arthur Green, opinează că intenția românilor de a numi „Însărcinați cu afaceri” este un pas clar spre independență, despre care se vorbește că ar putea fi proclamată fie pe 11/23 februarie, ziua abdicării lui Cuza sau, cel mai târziu, În mai, la
PROCLAMAREA REGATULUI ROMÂNIEI ÎN ACTELE DIPLOMATICE EXTERNE DIN ANII 1866-1881. In: Cultură, politică şi societate în timpul domniei lui Carol I : 130 de ani de la proclamarea Regatului României by SUZANA BODALE () [Corola-publishinghouse/Science/413_a_1248]
-
s-au pronunțat fixându-i corect identitatea și valoarea. Elogiind în termeni măsurați „poezia de concepție” a lui T., o „poezie meditativă, psihologică și moralistă, nobilă prin atitudine și lucrată cu preciziune de făurar”, E. Lovinescu îi semnala desuetudinea și opina că „orice vers al poetului respiră o mare și onestă conștiință profesională, o inspirație de calitate intelectuală desfășurată în ample volute impecabile, cărora le lipsește doar elementul invențiunii”. F. Aderca remarca, și el, caracterul tardiv al cărții - care, după părerea
TOMA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290217_a_291546]
-
înregistrat ca aparținând familiei de spirite a lui Marin Sorescu, cu descendență indirectă din Urmuz, și i s-au evidențiat în special intransigența juvenilă, nonconformismul agresiv, spiritul ludic, dar și relativa insuficiență a suflului liric, caracterul de „exercițiu” (Florin Manolescu opina că poezia lui ar fi „nu un mod de existență, ci un mijloc de a experimenta un protest”). Și ca prozator - s-a observat în epocă - V. pare să fi ieșit în bună parte „de sub mantaua lui Urmuz”, căci se
VASILIU-5. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290461_a_291790]