1,798 matches
-
atare ispită îl pândește pe orice scriitor din stânga Prutului, mai tânăr sau mai vârstnic. E calea minimei rezistențe în fața greului numit azi printr-o sintagmă ușor uzată integrarea culturală românească; o fundătură ce nu duce nicăieri. Împotriva a ceea ce cred oponenții noștri, suntem tentați mai curând să examinăm problema „specificului” nu ca pe un handicap, ci ca pe o motivație, ca pe o invitație la scris și o șansă a originalității așezate pe același plan cu alte experiențe culturale ce se
[Corola-publishinghouse/Science/2015_a_3340]
-
o declarație mai gravă de la războiul mondial încoace ca declarația lui Kennedy, căci ea enunța fără echivoc decizia unei riposte care ar fi putut incendia globul. Ceea ce îl îngrijora era faptul că Kennedy, după părerea lui, punea la zid pe oponent. U Thant era încă sub impresia plângerilor oficiale ale Cubei la Consiliul de Securitate și la Curtea Internațională de Justiție, toate fără urmări, în timp ce în SUA declarațiile anticubaneze se multiplicaseră. Era un cere vicios: în timp ce Cuba, exasperată, denunța primejdia unui
[Corola-publishinghouse/Science/1455_a_2753]
-
mai întrunim pentru că nu vor exista documente, acte finale sau acorduri scrise. Această criză se termină prin ințelegeri verbale, prin acțiuni desfășurate, conform unui cuvânt de onoare. În scris, nu rămâne decât corespondența celor doi mari. Asta înseamnă că onoarea oponenților, terfelită reciproc câteva zile la rând în declarații publice, nu mai e pusă la îndoială și că încrederea reciprocă a actorilor balanței strategice e reparată. Stabilitatea balanței nu e bazată pe nimic scris, ci pe un cuvânt dat, care face
[Corola-publishinghouse/Science/1455_a_2753]
-
cerut explicații și au formulat critici delegați ai Suediei, Iugoslaviei, Spaniei, Elveției. Practic, nu a avut loc o discuție de fond, căci protagoniștii acestui text nu o doreau. În final, am fost rugați să participăm la negocieri informale câțiva dintre oponenți, pentru a conveni un text. Am prezentat mai multe variante posibile, care eliminau orice referire la Cartă și la drepturi decurgând din tratate, ori se refereau numai la obligații și nu la drepturi, ori condiționau drepturile avute în vedere de
[Corola-publishinghouse/Science/1455_a_2753]
-
în sensul că provine de la un subiect. Cuvîntul expune narațiunea în versiunea din perspectiva subiectului "necunoașterii", care se simte exclus din cauza lipsei de cunoștințe, și o trăiește ca pe acțiunea unui "cunoscător", subiectul cunoașterii și al reținerii. Acel subiect este oponentul naratorului. Interpretarea metaforei ca mini-narațiune nu aduce lămuriri legate de ceea ce "vrea să spună" vorbitorul, ci despre ceea ce el consideră a fi interpretări acceptabile, atît de acceptabile încît să nu mai fie considerate metaforice; și, cu siguranță, nici narative. Este
by MIEKE BAL [Corola-publishinghouse/Science/1018_a_2526]
-
își are propriile conținuturi semantice. Bremond dezvoltă și alte posibilități. Aplicarea unei anumite mărci semantice unui eveniment anume ușurează procesul de comparație dintre structurile diferitelor fabule. Următoarele procese de ameliorare pot fi luate ca exemplu: îndeplinirea sarcinii intervenția aliaților eliminarea oponentului negocierea atacul satisfacția Aceste șase posibilități este destul de ușor să ne imaginăm și alte posibilități asemănătoare nu sînt toate necesare. Dacă sînt privite ca o serie de abstracțiuni teoretice ale unor evenimente concrete, aceste posibilități pot fi regăsite în multe
by MIEKE BAL [Corola-publishinghouse/Science/1018_a_2526]
-
Nu sînt de acord cu propunerea lui ulterioară (din 1976) de a înlocui conceptele de opozant și adjuvant cu cele de antiactant și coactant; distincția între anti-subiecți subiecți autonomi ale căror intenții se încrucișează cu cele ale primilor subiecți și oponenți contextuali s-ar pierde. Aș prefera să privesc dublarea actantului principal ca pe o posibilitate, pe lîngă menținerea modelului actanțial original cu șase elemente. O alternativă la modelul lui Greimas este modelul cu șapte componente al lui Souriau (1956), mai
by MIEKE BAL [Corola-publishinghouse/Science/1018_a_2526]
-
dacă nu chiar de cel al "firescului". Dar să îi lăsăm pe aceștia să discute cu istoricii. În procesul argumentării, povestirea îndeplinește funcții precum persuasiunea, variațiunea, sau are pur și simplu rolul de a distrage atenția sau de a lua oponentul peste picior la momentul potrivit. Cine are curajul să susțină că narațiunea stă în slujba adevărului? Omiprezența narațiunii este suficientă pentru a demonstra importanța naratologiei, dar numai în cazul în care narațiunea devine o piesă crucială în interpretarea acelor artefacte
by MIEKE BAL [Corola-publishinghouse/Science/1018_a_2526]
-
Prima etapă este aceea a "concepției particulare asupra ideologiei", în care regăsim semnificația negativă a conceptului, aceasta fiind definită de Mannheim după cum urmează: Concepția particulară asupra ideologiei este implicată atunci când termenul denotă scepticismul nostru cu privire la ideile și reprezentările avansate de către oponentul nostru"102. Posibilitatea existenței unei astfel de concepții în lumea modernă este dată de realitatea emergenței unor diferite grupuri sociale, aflate în opoziție unele cu altele, care conferă interpretări diferite unei aceleiași Weltanschauung. Revenind la concepția marxistă, avem de-a
by Daniel Şandru [Corola-publishinghouse/Science/1033_a_2541]
-
Mannheim de a transforma ideologia într-o sociologie a cunoașterii în baza argumentului dezvoltării progresive și dialectice a conceptului, așa cum este descrisă aceasta chiar de autor: "(...) Concepția totală asupra ideologiei este folosită atunci când suntem interesați să analizăm structura minții unui oponent în totalitatea sa, și nu doar să evidențiem niște propoziții izolate. Dar, într-o astfel de situație, suntem interesați doar de o analiză sociologică a ideilor oponentului, una care nu merge niciodată mai departe de o foarte restricționată, sau aș
by Daniel Şandru [Corola-publishinghouse/Science/1033_a_2541]
-
totală asupra ideologiei este folosită atunci când suntem interesați să analizăm structura minții unui oponent în totalitatea sa, și nu doar să evidențiem niște propoziții izolate. Dar, într-o astfel de situație, suntem interesați doar de o analiză sociologică a ideilor oponentului, una care nu merge niciodată mai departe de o foarte restricționată, sau aș numi-o specială, formulare a teoriei. Prin contrast cu această formulare specială, forma generală a concepției totale asupra ideologiei este utilizată atunci când analistul are curajul de a
by Daniel Şandru [Corola-publishinghouse/Science/1033_a_2541]
-
de către profesori, respectiv receptorii auditori. Comunicarea verbală prin prelegeri constituie forma cea mai des Întâlnită În metodele didactice de predare, datorita modalităților variate oferite pentru prezentare a mesajului informațional (expunerea magistrală, prelegerea dezbatere, prelegerea cu imagini si aplicații, prelegerea cu oponent, prelegerea În echipa). La baza prelegerii trebuie sa stea triada: a explica (a Încerca să facă pe alții să Înțeleagă), a Înțelege (a crea noi asociații de idei in mintea celor care Învață) a convinge (a-i face pe alții
Managementul calității În Învățământul superior by Valentin Ambăruş, Ciprian Rezuş, Gabriel Ungureanu () [Corola-publishinghouse/Science/1697_a_2974]
-
de informații se va concentra asupra detectării și îndepărtării acelei disensiuni. În cazuri extreme, guvernul unui stat totalitar poate considera toate persoanele care nu fac parte din partidul de guvernare drept actuali sau potențiali dușmani 5. Spre deosebire de aceasta, noțiunea de oponenți loiali, care se regăsește în sistemele parlamentare sau alte sisteme democratice, implică faptul că oponenții politici pe plan intern ai guvernului nu reprezintă amenințări la adresa securității și de aceea nu sunt ținte ale serviciilor de informații. În plus, grupările interne
[Corola-publishinghouse/Science/2146_a_3471]
-
unui stat totalitar poate considera toate persoanele care nu fac parte din partidul de guvernare drept actuali sau potențiali dușmani 5. Spre deosebire de aceasta, noțiunea de oponenți loiali, care se regăsește în sistemele parlamentare sau alte sisteme democratice, implică faptul că oponenții politici pe plan intern ai guvernului nu reprezintă amenințări la adresa securității și de aceea nu sunt ținte ale serviciilor de informații. În plus, grupările interne care sunt ostile nu numai guvernului în funcție, ci și sistemului fundamental de guvernare a
[Corola-publishinghouse/Science/2146_a_3471]
-
În primul rând, este posibil să apară divergențe cu privire la statele ce trebuie considerate prietene și eligibile pentru acordarea de asistență, la fel ca în cazul asistenței deschise. Caracterul secret nu modifică natura acestor divergențe, dar poate crea suspiciuni în rândul oponenților unui program, ce pot bănui că principalul motiv pentru care programul a fost ținut secret a fost de a evita formularea unor obiecții la adresa lui. În al doilea rând, pot apărea discuții cu privire la tipul de asistență acordată, în special dacă statul
[Corola-publishinghouse/Science/2146_a_3471]
-
aceste activități ce reprezintă majoritatea tipurilor de operațiuni secrete, există și tehnici care implică susținerea sau utilizarea violenței. Sprijinirea loviturilor de stat, „războaiele de eliberare națională” și „luptătorii pentru libertate”. Sprijinul acordat grupărilor politice nu trebuie să se limiteze la oponenții pașnici ai unui guvern străin, ci poate fi extins asupra grupărilor care încearcă fie să influențeze politica guvernului respectiv prin mijloace violente, fie să îl răstoarne. Acest lucru poate implica sprijinirea unei grupări existente sau crearea unei grupări-„marionetă”, care
[Corola-publishinghouse/Science/2146_a_3471]
-
fi ascunsă sau dacă ele ar fi atribuite altcuiva. (În multe situații, păstrarea secretului ar fi necesară și pentru că finanțarea organizațiilor politice ar încălca legile țării vizate). În plus, propaganda „neagră” poate fi folosită pentru a crea disensiuni în rândul oponenților, prin atribuirea în mod fals a unor declarații sau acțiuni provocatoare. În acest caz, nedivulgarea adevăratei surse a propagandei este necesară pentru a i se menține credibilitatea. Sefton Delmer, care a condus operațiunile britanice de propagandă „neagră” în timpul celui de-
[Corola-publishinghouse/Science/2146_a_3471]
-
achiziții, pentru a finanța un serviciu secret cu un succes aparent. El a considerat că aceste fonduri au fost cheltuite în mod adecvat pentru „a procura informații și alte servicii secrete”, dar ulterior a fost pus sub urmărire penală de către oponenții săi politici pentru deturnare de fonduri 6. În ambele cazuri, distincția dintre fonduri sau activități publice și cele private era neclară. Evident că un astfel de aranjament nu poate fi tolerat foarte ușor de un stat birocratic modern, în care
[Corola-publishinghouse/Science/2146_a_3471]
-
aceștia să se folosească de informațiile negative în încercarea de a contesta sau de a profita de situația creată. Această dificultate este exacerbată numai când informațiile le sunt împărtășite nu numai colegilor demnitari și rivalilor birocratici ai acestora, ci și oponenților politici (de exemplu, partidul de opoziție din Congres). Din această perspectivă, nu este deloc irațional ca factorii de decizie să dorească să se asigure că informațiile oferă răspunsul „corect”. Desigur, ceea ce este în interesul oricărui factor de decizie nu trebuie
[Corola-publishinghouse/Science/2146_a_3471]
-
vezi nota anterioară. 5. Christopher Andrew, Her Majesty’s Secret Service: The Making of the British Intelligence Community (Viking, New York, 1986), p. 1. 6. Wiston S. Churchill, Marlborough: His Life and Times (Scribner, New York, 1938), vol. 6, pp. 482-484, 526-529. Oponenții lui Marlborough susțineau că acești bani reprezentau fonduri publice și trebuia să se dea socoteală pentru ei; datorită faptului că a folosit fondurile pentru a-și plăti agentura, acest lucru ar fi fost imposibil. Churchill susține cu tărie că ilustrul
[Corola-publishinghouse/Science/2146_a_3471]
-
față de factorul politic 111-112 soluții 118-125 Î instituționale 120-123 Î intelectuale 123-125 tipurile de eșecuri 107-111 alte evenimente neprevăzute 108-109 alte tipuri de eșec 109-111 atacul-surpriză 107-108 Ftc "F" Fairbanks, Charles 211-212 FBI (Federal Bureau of Investigations) folosirea Î împotriva oponenților politici 233, 238-239 fond pentru situații neprevăzute 329 n. 7 Franța agenții de influență sovietici din Î 138 DGSE (Direction Générale de la Sécurité Extérieure) 152 incidentul Rainbow Warrior 147, 152 Î și spionajul economic 269 n. 9 Freeh, Louis 237-238
[Corola-publishinghouse/Science/2146_a_3471]
-
ale Mării Britanii. Conform noului plan, reprezentarea irlandeză urma să fie redusă la 42 de parlamentari, unul la 100 000 de votanți. În aceeași zi în care Asquith și-a prezentat proiectul de lege privind autonomia Irlandei, cel mai înverșunat oponent al autonomiei, unionistul Șir Edward Carson, a răspuns primului ministru în Camera Comunelor afirmînd că: "mă opun acestui proiect de lege deoarece mă tem că noi nu vom mai avea, în Irlanda, un Executiv care să fie responsabil în fața acestei
Studii irlandeze by Codruţ Constantinescu [Corola-publishinghouse/Science/909_a_2417]
-
ieșise de mult timp de sub autoritatea Londrei, iar naționaliștii republicani din Sud nu-și exercitaseră niciodată autoritatea asupra Nordului.98 În interiorul Sinn Fein și al ÎRA s-au confruntat partizanii Tratatului (Arthur Griffith, Michael Collins, MacNeill, W. Cosgrave etc.) cu oponenții lui (Eamon de Valera, Cathal Brugha, contesa Markiewicz, Erskin Childers, Sean MacBride etc.). "Cei mai violenți adversari ai tratatului erau tinerii, mult mai ambițioși decît la început", scria viitorul laureat al Premiului Nobel pentru Pace, Sean MacBride. "Pentru generațiile mai
Studii irlandeze by Codruţ Constantinescu [Corola-publishinghouse/Science/909_a_2417]
-
a realiza cu orice preț ceea ce numește dominație a întregului spectru de acțiune, de la unilateralism în decizii precum Irak-ul la militarizarea spațiului cosmic (vezi STAR WARS). Ignorând necesitatea aplicării de către SUA a unor principii pragmatice în geopolitica Războiului Rece ("oponentul oponentului meu este prietenul meu"), Chomsky, la fel ca mulți intelectuali liberali americani (vezi și Dodds în bibliografie), au condamnat sprijinirea de către administrațiile americane a unor organizații și state care, mai târziu, și-au întors armele împotriva SUA (cel mai
Dicţionar polemic de cultură americană by Eduard Vlad [Corola-publishinghouse/Science/1402_a_2644]
-
realiza cu orice preț ceea ce numește dominație a întregului spectru de acțiune, de la unilateralism în decizii precum Irak-ul la militarizarea spațiului cosmic (vezi STAR WARS). Ignorând necesitatea aplicării de către SUA a unor principii pragmatice în geopolitica Războiului Rece ("oponentul oponentului meu este prietenul meu"), Chomsky, la fel ca mulți intelectuali liberali americani (vezi și Dodds în bibliografie), au condamnat sprijinirea de către administrațiile americane a unor organizații și state care, mai târziu, și-au întors armele împotriva SUA (cel mai bun
Dicţionar polemic de cultură americană by Eduard Vlad [Corola-publishinghouse/Science/1402_a_2644]