1,583 matches
-
frecventator al cenaclului Junimea, condus de Ov. S. Crohmălniceanu, P. s-a remarcat întotdeauna printr-o discreție autoimpusă. A colaborat la o serie de antologii, s-a aflat printre cei care au redactat revista „Noii”, alături de colegii săi de generație optzecistă - Mircea Nedelciu, Ioan Flora, Gheorghe Iova, Ioan Lăcustă, Constantin Stan, Sorin Preda ș.a. E autor al câtorva volume de proză și de teatru, propuse la diverse edituri. Trăiește „pe și la marginea literaturii”, cum spune un critic. Mai mult, chiar
PARASCHIVOIU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288692_a_290021]
-
spune un critic. Mai mult, chiar și la marginile textului, proza lui fiind de fapt un comentariu fin și inteligent al ideii de literatură, o permanentă demistificare a convențiilor narative. Profund cunoscător al literaturii franceze, el se situează, în generația optzecistă, cel mai aproape de literalitate, textele lui fiind pline de rapeluri culturale, de la Gustave Flaubert și Marcel Prévost până la Samuel Beckett. Se află aici dicționare, indexuri, aforisme, note, paranteze, antijurnale, permanente începuturi abandonate camusian. P. e un fel de scrib sumerian
PARASCHIVOIU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288692_a_290021]
-
modul de funcționare al acestuia, la noi, în perioada interbelică, emergența unui „canon textualist”. Articolul inaugural al lui Marin Mincu, Canon și axiologie, face ordine într-un teritoriu lăsat pe seama defilărilor de revistă. Polemizând cu Gheorghe Crăciun, care disocia canonul optzecist de „valoare”, Marin Mincu acreditează ideea perenității criteriului axiologic în constituirea oricărui canon, inclusiv a celui contemporan și discută importanța autenticității în canonul textualist al anilor ’60-’80. La anchetă participă, fiecare cu o contribuție semnificativă, Ion Pop, Ioan Buduca
PARADIGMA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288685_a_290014]
-
o dată preajma/ se umple de cormorani./ De ce numaidecât de cormorani? zise./ Secundantul, pentru că sunt prețios, am zis și el se făcu/ nevăzut. Am iar în față o zi./ Roabă o vreau acelei imagini” (Pentru că sunt prețios). Ceea ce îl distinge de optzeciști este refuzul biografiei și al subiectului: eul poetic și eventualele lui măști sunt depersonalizate, desubiectivizate. În Persoana de după-amiază (1983), intelectualismul inerent liricii de limbaj conduce la un sentiment agonic, al epuizării. Realul este atât de departe, de derealizat, încât
PANTEA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288659_a_289988]
-
în același timp”, abandonându-se senzațiilor dezarticulante, dar încercând să le ordoneze într-o viziune abstractă, poetul se transformă într-un „expresionist al peisajelor subliminale” (Al. Cistelecan). Lirica lui, asimilând și experiențele nouăzeciste, tinde să convertească retorica intelectualistă (de tip optzecist) într-o autenticitate „textualizantă” (Marin Mincu), în care eul și limbajul său fac corp comun. SCRIERI: Casa cu retori, București, 1980; Persoana de după-amiază, Cluj-Napoca, 1983; La persoana a treia, București, 1992; Negru pe negru, Târgu Mureș, 1993; O victorie
PANTEA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288659_a_289988]
-
Studiu în negru, APF, 1994, 1-2; Borbély, Xenograme, 116-119; Pop, Pagini, 233-235; Dicț. analitic, II, 341-342, III, 327-329; Dan Bogdan Hanu, Aurel Pantea și aporiile realului, CNP, 2000, 6; Dumitru Mureșan, Imagini din Valea Plângerii, VTRA, 2000, 9; Bucur, Poeți optzeciști, 154-158; Cistelecan, Top ten, 163-166; Dicț. scriit. rom., III, 584-586; Popa, Ist. lit., II, 630-631; Virgil Podoabă, Între extreme. Eseu despre poezia lui Aurel Pantea, Cluj-Napoca, 2002. R.D.
PANTEA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288659_a_289988]
-
cu șarje bine dozate în punctele esențiale), chestionarea conștiinței și, din când în când, a inconștientului - toate acestea sunt note comune paradigmei literare din care face parte autorul. Totuși, nu de puține ori scrierile sale relevă surprinzătoare convergențe cu proza optzecistă, prin experimentele inter- și metatextuale, prin utilizarea pe scară largă a kitschului și prin construcția unor distopii terifiante. Nota particulară a cărților lui P. în raport cu aceste orientări e dată de configurația personajului, care constituie ținta predilectă a testărilor narative. Dincolo de
PAPILIAN. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288679_a_290008]
-
Teatru de la Sibiu. Obiecte mișcate, prima carte a lui P., anunță o viziune și o poetică bine închegată, în fond o filosofie poetică. Autorul poate fi pus în descendența poeților citadini, a poeților realului sau a poeților epicizanți (Mircea Ivănescu, optzeciștii ș.a.), cu influențe vizibile în alegerea spațiului (orașul, strada, camera, gara), a tonalității (oralitatea) sau a sintaxei (insolita juxtapunere și amestecul dintre poezie și proză). Tânărul poet se distinge prin ridicarea lumii obiectelor la un fel de modus vivendi al
PANŢA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288658_a_289987]
-
plecarea soției, mama copilului său, obsesia iubirii pentru ea, obsesia trecutului împreună, a cuplului / familiei destrămate etc. Iubirea rămâne tema principală a liricii lui P., o poezie autentică, trăită, prin care el se apropie mai mult de nouăzeciști decât de optzeciști. Formula combinației dintre liric și narativ, dintre descrierea minimalistă și sugestia inefabilă, atracția concretului, înfășurat în multiple foițe de realități sufletești imponderabile și dublat de dorința de a căuta simbolicul, generalul, arhetipalul, construcția poemului liric-narativ- reflexiv în volute largi, precum
PANŢA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288658_a_289987]
-
Laurențiu Ulici, Fenomenul literar „nouăzeciștii”, „Curierul românesc”, 1996, 2; Dan Silviu Boerescu, O nuntă grea - contractul matrimonial al genurilor, LCF, 1996, 23; Alex. Ștefănescu, „Banchetul. Echilibrul stabil”, RL, 1998, 48; Marin Mincu, „Mișcarea obiectelor” poeziei, CNT, 1999, 44; Bucur, Poeți optzeciști, 159-163; Cistelecan, Top ten, 9-11; Octavian Soviany, Textualism, postmodernism, apocaliptic, Constanța, 2000, 130-133; [Iustin Panța], „Euphorion”, 2001, 4 (număr special); Nicoleta Sălcudeanu, Delicata impostură, „Cuvântul”, 2001, 7; Mircea Petean, Justin, ST, 2001, 9; Ruxandra Cesereanu, La moartea lui Iustin, ST
PANŢA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288658_a_289987]
-
dintâi carte, Fleacuri criminale, îi apare în 1993. Colaborează cu poezie, eseistică, publicistică și traduceri la „Caiete critice”, „Contrapunct”, „România literară”, „Literatorul”, „Contemporanul - Ideea europeană” ș.a. Cu Fleacuri criminale P. se exprimă, stilistic și tematic, pe coordonatele caracteristice pentru poezia optzecistă. Universul său mobilizează inventarul și anecdotica măruntă a vieții casnice. Nu în exclusivitate, căci li se adaugă câteva traiectorii și contexte sociale marginale, provizorii, nespectaculoase - navetismul, viața măruntă a gărilor obscure și a traseelor de autobuz lăturalnice, apostolatul didactic rural
PATULEA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288718_a_290047]
-
de angajare social-politică total refractară față de orice conformism ori „nonconformism conformist”, în fond o angajare mai mult filosofică și morală decât una propriu-zis politică. Poetul contemplă și valorizează - ori deplânge, revoltat în cheie majoră, fără emfază zgomotoasă - cu mijloace extrem-moderniste, optzeciste, stări și tendințe de profunzime, degradări ale omenescului, determinate de experiența istorică a contemporaneității. Toate acestea, sub aparențele cultivării unui bric-à-brac pitoresc și abstrus. SCRIERI: Prier (volum colectiv), București, 1988; Fleacuri criminale, București, 1993. Repere bibliografice: Eugen Simion, Magdalina și
PATULEA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288718_a_290047]
-
2000, 1; Vlad Alexandrescu, Angelus Silesius, „Călătorul heruvimic”, OC, 2000, 5; Svetlana Cârstean, „Dacă n-ar exista critica, literatura și-ar pierde umbra” (interviu cu Ioana Pârvulescu), OC, 2001, 74-75; Vitalie Ciobanu, Valsul pe eșafod, Chișinău, 2001, 182-190; Bucur, Poeți optzeciști, 164-166; Lefter, Scriit. rom. ‘80-’90, III, 32-34; Dan C. Mihăilescu, Alfabetul Bucureștilor, „Ziarul de duminică”, 2003, 3; Tudorel Urian, O carte în imagini critice reale..., RL, 2003, 23; Pavel Șușară, O carte în imagini critice virtuale, RL, 2003, 23
PARVULESCU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288701_a_290030]
-
Negoițescu, Scriitori contemporani, 233-237; Ulici, Lit. rom., I, 89-92; Dumitru Augustin Doman, Poetul, „Calende”, 1996, 4; Radu Mareș, Dreptul la disperare, TR, 1997, 13-14; Theodor Codreanu, Eseu despre Cezar Ivănescu, Târgoviște, 1997; Dicț. analitic, II, 318-319, IV, 46-48; Bucur, Poeți optzeciști, 116-117; Dicț. esențial, 426-428; Manolescu, Lista, I, 235-243; Popa, Ist. lit., II, 530-533. L.H.
IVANESCU-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287648_a_288977]
-
iluzie în care românii se complac de peste o sută cincizeci de ani etc.), Utopia română (text curajos, scris în 1987, a cărui idee centrală este „Trăim într-o utopie personală și nerealistă”) sau Generația cu năut, pagini pertinente despre generația optzecistă. SCRIERI: Fiction Updated. Theories of Fictionality, Narratology and Poetics (în colaborare), Toronto, 1996; 16-17. Renaștere, manierism, baroc, tr. autorului în colaborare cu Corina Tiron și Mihnea Gafița, București, 2002; Țară europsită, pref. Horia Roman Patapievici, București, 2002; Calendarul după Caragiale
MIHAILESCU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288130_a_289459]
-
Negoițescu, Scriitori contemporani, 284-287; George Achim, Între Biedermeier și jazzificare, PSS, 1995, 8-11; Ioan Moldovan, Locus amoenus, F, 1996, 7-8; Alexandru Pintescu, „Incantări & descântări clujene”, PSS, 1996, 8; Pop, Pagini, 213-220; Borbély, Xenograme, 131-133; Poantă, Dicț. poeți, 122-125; Bucur, Poeți optzeciști, 123-126; Dimisianu, Lumea, 386-392; Grigurcu, Poezie, II, 112-116; Lefter, Scriit. rom. ’80-’90, II, 170-173; Pop, Viață, 261-265; Dicț. scriit. rom., III, 191-192; Popa, Ist. lit., II, 498; Gheorghe Grigurcu, Globalismul poetic, RL, 2003, 43; Dicț. analitic, IV, 644-645. C.H.
MIHAIU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288131_a_289460]
-
doua serie ar include, pe lângă Eseu despre textualizarea poetică, Eseu despre textul poetic, Textualism și autenticitate (1993), precum și sateliți ca antologia Avangarda literară românească. În Eseu despre textul poetic se acreditează ideea unei „promoții textualiste”, suprapuse în mare parte generației optzeciste, dar cuprinzând și autori din afara acestei generații, care scriu o „literatură a experimentului” și exaltă „conștiința de sine a Textului”. Printre textualiști, pentru care scrisul se reduce în mod esențial la o „aventură semiotică”, M. îi numără pe poeții Mircea
MINCU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288152_a_289481]
-
diacronic, el funcționează ca reper în istoria internă a expresivității literare. Aplicat poeziei românești, etalonul textual servește pentru evaluarea unor autori postbarbieni, de la Nicolae Labiș, Nichita Stănescu, Marin Sorescu sau Mircea Ivănescu la Daniel Turcea și Virgil Mazilescu sau la optzeciștii Mircea Cărtărescu, Elena Ștefoi, Liviu Ioan Stoiciu ș.a. SCRIERI: Cumpănă, București, 1968; Critice, I-II, București, 1969-1971; Calea robilor, București, 1970; Eterica noapte, București, 1972; Văile vegherii, București, 1974; Ion Barbu comentat, București, 1975; Poezie și generație, București, 1975; Discurs
MINCU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288152_a_289481]
-
facțiunile se luptă între ele, învățând din mers arta dialogului de idei, dar cedând frecvent tentației atacurilor ad personam. Generația ’60, aflată la zenit, încearcă să țină pasul, dar și-a pierdut principalele poziții instituționale din câmpul cultural, cucerite de „optzeciști”. Cu toții, în sfârșit, încearcă să câștige „inimile și mințile” Generației 2000, așa cum au făcut până nu de mult cu Generația ’90, cea a emulilor direcți, între timp emancipați. Generația 2000, despre care am scris cu alt prilej, este și cea
Războaie culturale. Idei, intelectuali, spirit public by Sorin Antohi () [Corola-publishinghouse/Science/2145_a_3470]
-
insurgent. Chiar și poemele antologate în volume apărute în străinătate (Canada, Irlanda, Austria, Germania, alături de Mircea Cărtărescu și alți congeneri) țin mai mult de imaginea optzecismului de primă oră, decât de evoluția în timp a autorului. Ca și alți poeți optzeciști, B. susține și critic platforma estetică a generației, având și o contribuție la antologia realizată de Gheorghe Crăciun, Competiția continuă. Generația ’80 în texte teoretice, (1994), dar și prin volumul Poeți optzeciști (și nu numai) în anii ’90 (2000), care
BUCUR-2. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285901_a_287230]
-
în timp a autorului. Ca și alți poeți optzeciști, B. susține și critic platforma estetică a generației, având și o contribuție la antologia realizată de Gheorghe Crăciun, Competiția continuă. Generația ’80 în texte teoretice, (1994), dar și prin volumul Poeți optzeciști (și nu numai) în anii ’90 (2000), care reunește câteva zeci de articole despre autori de facturi extrem de diverse (în ciuda omogenității viziunii critice), de la Gellu Naum la Ion Mureșan, de la Cezar Ivănescu la Mariana Marin, trecând prin Petre Stoica și
BUCUR-2. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285901_a_287230]
-
Tudoran și Alexandru Mușina, prin Florin Iaru, Mircea Cărtărescu, Caius Dobrescu ș.a. SCRIERI: Cinci (în colaborare), pref. Nicolae Manolescu, București, 1982; Greutatea cernelii pe hârtie, București, 1984; Literatură, viață, București, 1989; Dragoste & bravură, Arad, 1995; Cântecel(e), Pitești, 1998; Poeți optzeciști (și nu numai) în anii ’90, Pitești, 2000. Repere bibliografice: Eugen Simion, Sfidarea retoricii, retorica sfidării, RL, 1982, 42; N. Steinhardt, Vârsta poeților, O, 1983, 6; Al. Călinescu, Desene pe hârtie, CRC, 1985, 8; Simona Popescu, Fragilitate și forță, „Dialog
BUCUR-2. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285901_a_287230]
-
și stăpân pe uneltele sale” sunt frecvent întâlnite în cronicile de întâmpinare la primul volum. Și celelalte se vor bucura de o bună primire, judecățile subliniind neechivoc originalitatea și singularitatea poetului atât în cadrul generației sale (’70), cât și în raport cu postmodernismul optzeciștilor. Totuși poetul a rămas cunoscut doar în cercuri restrânse. Viața cu mine, viața fără de mine exprima, încă din titlu, ambivalența proprie întregii literaturi scrise de autor: implicarea detașată, cu mutări de accent când pe un termen, când pe altul. A
BUDESCU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285911_a_287240]
-
îngr. Corin Braga, București, 1997, 130-132, 156-157; Gheorghe Grigurcu, Slăbiciuni secrete, RL, 1998, 28; Alex. Ștefănescu, La o nouă lectură: Emil Brumaru, RL, 1998, 45; Dicț. analitic, I, 338-340; Cărtărescu, Postmodernismul, 154, 181, 310, 311, 328, 371, 386; Bucur, Poeți optzeciști, 37-39; Dicț. esențial, 116-117; Grigurcu, Poezie, I, 145-150; Manolescu, Lista, I, 181-188; Paul Dugneanu, Al doilea val, București, 2001, 57-70; Cristea-Enache, Concert, 81-87; Popa, Lista, I, 550-551; Ovidiu Morar, Emil Brumaru - un melancolic incurabil, CL, 2002, 1; Doris Mironescu, Poezia
BRUMARU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285886_a_287215]
-
travesti i se va adăuga apetitul rostirii travestite. De aici, cu precădere în volumele de până la Ploi de piatră (1979), secvențele bacoviene turnate în carcase argheziene. Ele nu abundă nicidecum și sunt, oricum, la antipodul intertextualității programatic practicate în poezia optzeciștilor, dar semnifică, în anumite momente, o stare de criză a limbajului (de aici și asidua interogare a „cuvintelor ca material” pentru inefabil) observată, la vremea ei, de Eugen Simion, stare ce traduce mai puțin vidul interior și mai mult - paradoxal
BUZEA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285973_a_287302]