1,865 matches
-
personaj - arhetip - arhetip istoric, am ajuns la concluzia că Dostoievski a creat eroi literari egali celor din Biblia sau din Faust al lui Goethe. În Cartea lui Iov și în poemul lui Ivan Karamazov Marele Inchizitor, motivele filosofice legate de orînduirea divină, cosmică, și de cea socială, de suferința fără de vină, de libertata-robie și de protest sînt interferente. Operele analizate sînt legate între ele și prin fantastic și mit, dar și prin construcția subiectului. Comunicarea a provocat o dezbatere pe o
Dostoievski la Budapesta by Albert Kovacs () [Corola-journal/Imaginative/9060_a_10385]
-
de atunci mi-a ordonat să-l înlocuiesc. M-a pus succint în temă cu situația. Ridicasem un ins, un profesor, un economist, scriitor, mă rog, intelectual, care lucra la Institutul de statistică. Acuzația era gravă: sabota economia națională și orânduirea socialistă din patria noastră, era în cârdășie cu alții ca el și, printr-un tip de la o ambasadă occidentală, oferea cercurilor imperialiste date secrete despre starea reală a economiei românești care, vezi Doamne, ar fi mult mai rea, susțineau el
Stalin tocmai încetase din viață... by Gabriel Chifu () [Corola-journal/Imaginative/15029_a_16354]
-
și pe cele ale intrării în ceaușism: robotizare socială, teroare politică, infrastructura economică distrusă, servicii publice inexistente sau defectuoase, aneantizare psihică a individului. Îndoctrinat de propaganda comunismului proletar, dresat ideologic să-și execute în liniște "programul de supraviețuire", exponentul "noii orînduiri" apare în toată splendoarea lui abjectă și dezolantă: sărac, murdar, cretin și obedient. Imaginea sub-umanității paupere și declasate pe care o oferă Rebarbor coincide cu aceea a unei colectivități ieșite din dictatura stalinistă a proletariatului și intrate în mașinăria ingineriei
Pe urmele lui Monciu-Sudinski by Ion Manolescu () [Corola-journal/Imaginative/13772_a_15097]
-
grave pe unele dintre problemele de mare interes în epocă. Avem, o dată cu aceste lucrări, o critică a culturii care rămâne de primă referință (și foarte fertilă pentru interpretările ulterioare), precum și o explicație a scepticismului apăsat al lui Freud cu privire la viitorul orânduirii comuniste. Cât de puțin dispus era savantul de a face rabat la propria-i luciditate, se poate vedea însă cel mai bine în studiul dedicat lui Moise, unde procedează la demitizarea unei figuri culminante a poporului din care el însuși
Bazele unei noi științe by Dorin-Liviu Bîtfoi () [Corola-journal/Journalistic/15979_a_17304]
-
pe o hârtie cu antetul Universității Princeton din Statele Unite, "Scrisoare despre Dumnezeu" (God Letter), oferă indicii prețioase despre gândurile și opiniile pe care Albert Einstein, considerat unul dintre cei mai inteligenți oameni din lume, le avea despre religie, Dumnezeu și orânduirile umane primitive. Această scrisoare, în opinia mea, este intr-adevar de importanță istorică și culturală, deoarece acestea sunt gândurile personale și private, fără îndoială, ale celui mai inteligent om din secolul 20", a declarat Eric Gazin, presedintele casei de licitații
”Scrisoare despre Dumnezeu”, scrisă de Einstein, scoasă la licitație pe eBay () [Corola-journal/Journalistic/57481_a_58806]
-
credință, consunînd însă și cu destule puncte de vedere ale unor Blaga, Eliade, Noica (dl. Sorin Antohi îl pune în legătură și cu "noua organicitate" a lui Martin Buber), e adînc jignit de artificiul țipător, de impertinența istorică a "noii orînduiri" comuniste, chipurile "legice". În afara celei legate de conceptul de "libertate", mai apar în sfera discursului comunist două confuzii. Una privește "cuvîntul amfibologic" egalitate. Acolo unde autorul în discuție înțelegea "o egalitate proporțională a fiecăruia cu fiecare, măsurați fiind cu toții (în
La antipod, Mihai Șora (II) by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/14491_a_15816]
-
Denisa Comănescu, Norman Manea, Virgil Duda, Eugen Simion. Bineînțeles și Sonia Larian, autoarea superbului volum de proză Bietele corpuri, citit superficial de majoritatea recenzenților, îmi pare de două ori rău s-o spun. În timpul unu, glumeam, râdeam, ne tachinam, bârfeam orânduirea și, grație abilităților culinare probate, competițional, de Raicu și Dinescu, rebel acesta față de rigorile ceaușismului și pe acest tărâm, mâncam. Mai și beam. în timpul doi, rămâneam numai eu. începea atunci un parcurs aleatoriu. Uneori biruia crisparea mea. Discuția lâncezea. Eram
Et in Arcadia ego by Livius Ciocarlie () [Corola-journal/Journalistic/12824_a_14149]
-
mai degrabă un personaj detestabil și cu o morală cel puțin dubioasă, decât un ins vizionar care a transformat Turcia, aducând statul musulman nespus de aproape de Occident. Kenizé Mourad reușește totuși să zugrăvească minuțios o epocă a preschimbărilor capitale. Vechea orânduire se clatină și dispare, sultanatul devine istorie, iar religia este definitiv despărțită de ocârmuire. Sunt pași necesari în modernizarea oricărui stat, descriși cu o delicatețe aparte, care amintește de Ultimul împărat al lui Bertolucci. Peripețiile prin care trece Selma, exilul
Cronica destrămării Imperiului by Răzvan Mihai Năstase () [Corola-journal/Journalistic/3928_a_5253]
-
era una care să te motiveze, să te atragă. Mă plictiseau cumplit formatele de presa scrisă. Și, totuși, prin 1988, m-am apucat să fac un ziar clandestin (de mână). Scriam editoriale, chiar și politice (înfieram <cea mai bună dintre orânduiri>), <publicam> pasaje din romane controversate, știri, interviuri imaginare. Era supapa mea. Colegii de liceu îmi spuneau că nu sunt sănătos”, a mărturisit, într-un interviu, Mădălin Ionescu.
Mădălin Ionescu a făcut un ziar clandestin pe vremea lui Ceaușescu by Elena Badea () [Corola-journal/Journalistic/71811_a_73136]
-
și zîmbetul lui inocent demonstra că era departe de a realiza grozăvia ce o făptuise și pentru care se adunase atîta lume... - Acest elev, tuna directorul Iordache, este fiu și nepot de chiabur. Crescut într-un mediu nesănătos, dușmănos față de orînduirea noastră, l-a citit pe Mark Twain și, lăsîndu-se influențat de haimanalele capitaliste numite Tom Sawyer și Huckleberry Finn, a încercat să destabilizeze școala și unitatea noastră de pionieri. Ia spune, elev, ce ți-a plăcut ție la cei doi
Generații jertfite by Mihai Stoian () [Corola-journal/Journalistic/16995_a_18320]
-
P.I.B., cu creșteri anuale între 11-14%. Se putea, astfel, construi metroul la București, dar și hărăbaia în care legiferează astăzi parlamentul României. Când, îndată după fuga și executarea lui Nicolae Ceaușescu, s-a pus fundamentala problemă a edificării unei noi orânduiri, garantând libertatea cetățeanului, proprietatea, preconizând descentralizarea și privatizarea acelei imense averi a statului ce aparținuse în realitate P.C.R.-ului și mai precis familiei Ceaușescu, două mari direcții au divizat opinia publică națională, trasând istoricul societății românești pe mai bine de
Mic bilanț de ocazie by Barbu Cioculescu () [Corola-journal/Journalistic/17119_a_18444]
-
desigur fără rost, dacă i-a murit patriotismul, iubirea pentru Rusia, ca și cum ar vrea să-și verifice autenticitatea propriei existențe. Contractul matrimonial justifică un negoț ca oricare altul, unde personajele sunt manipulate, joacă și sunt jucați pe rînd de dragul bunei orînduiri lumești. Acestea fac din Căsătoria o piesă foarte modernă, o farsă crudă prin stereotipiile comportamentului, apropiind personajele de mecanisme delabrate în confruntarea lor cu automatismele celorlalți. O bună ocazie pentru regizorul Mona Chirilă, lector la Departamentul de Teatru al Facultății
Aventura conjugală by Monica Gheț () [Corola-journal/Journalistic/17058_a_18383]
-
Te-am vrut ambasador în Olanda” și sfîrșită prin „Măcar în privința femeilor, sper să mă asculți”, cu mici accente paranoice, e un minunat exemplu pentru întreagă acea lume mic-burgheză de care fuge Relu (Oscar-Oscărelu...), privită însă nu cu încrîncenarea noii orînduiri, ci, mai degrabă, cu resemnarea răbdătoare (dar ironică) față de eterna pisălogeală feminino-familială. A doua nuvelă, Bombea (dactilografiată, împreună cu alte povestiri - după cum se dovedește într-o proză numită Melodramame - de tanti Verona, o prietenă a părinților, prin șantaj, în schimbul unei scrisori
„Adevărul integral” al ficțiunii by Iulia Popovici () [Corola-journal/Journalistic/13433_a_14758]
-
situația dată - stopate extrem de ușor de grupul din jurul lui Ion Iliescu fie prin propagandă activă ("noi muncim, nu gândim!"), fie prin relansarea vechii dispute despre rolul intelectualului (martor, dar nu actor al evenimentelor) pentru care au fost mobilizați "profesorii" fostei "orânduiri". Iar contestarea victoriei electorale (din primele "alegeri democratice") a FSN-ului a fost reprimată violent (13-15 iunie 1990), grupul organizat de nomenclaturiști și securiști demonstrând că a învățat perfect lecția leninistă a preluării puterii. Se știe ce a urmat. Preluarea
2007-anul opțiunii by Toma Roman () [Corola-journal/Journalistic/8926_a_10251]
-
fost la vedere, poate chiar în București. Și cine știe cu ce foști milițieni metamorfozați în polițiști ar fi evocat la un pahar vremurile de odinioară, revoltați că au de plătit azi pentru că au vegheat la bunul mers al unei orînduiri pe care o regretă atîta lume.
Și totuși unde au fost coloneii Creangă și Stănică? by Cristian Teodorescu () [Corola-journal/Journalistic/13446_a_14771]
-
într-o sursă de sufocare a societății cu dejecții morale. Aici apărea, prin urmare, consecința coercitivă a laudei de sine. Respingerea publică a diapazonului înalt al autoelogiului, ca și a exagerării critice neverosimile la adresa adversarilor, se taxa drept atac al orânduirii sociale. Bineînțeles, aceasta agrava repulsia stârnită deja de apologie, transformând totul în ceva greu de respirat. Apologetica este intrinsecă politicii în general, exprimă partizanatul excesiv, avocatura electorală. În focul luptei, ea se desprinde atât de mult de realitate, se malformează
Evocări din „prima fază“ by Dumitru Popescu () [Corola-journal/Journalistic/2472_a_3797]
-
și ușor de depășit, asumată ca atare, ar fi interpretată ca defect organic al sistemului. Atâta pondere negativă dădea Moscova criticii în regimul instaurat la București, încât din prima clipă a catalogat-o atac la securitatea statului, subminare a noii orânduiri, vârând-o sub incidența celor mai grave sancțiuni penale. La acest gen de „apărare“ de opinia populației s-a renunțat în anii 1965-1975 - cel mai fast deceniu al puterii proletare românești - când partidul și guvernul se deciseseră să iasă total
Evocări din „prima fază“ by Dumitru Popescu () [Corola-journal/Journalistic/2472_a_3797]
-
supune mereu unor critici pe care el însuși le consideră perfect legitime. Acest caracter permisiv al democrației parlamentare liberale i-a încurajat mereu pe adversarii săi. Dacă aristocrația nu se revendică decît de la tradiția bazată pe "dreptul divin", socialiștii acuzau "orînduirea burgheza" de cinism și cruzime: "ei au pus accentul asupra păcatelor evidente ale burgheziei - bogăția materială a celor puțini, inegalitatea flagrantă dintre membrii societății. Marx a umplut secolul trecut cu sarcasmele sale la adresa ăfilistiniloră, la adresa reprezentanților ordinii burgheze, dar s-
Un antiideolog (I) by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/17584_a_18909]
-
și după monstruoasele crime ce le-a comis, ci după bunele intenții conținute în nucleul său teoretic, în posibilitățile de adaptare "inteligente" la realități. "Învățătura invincibilă" ar fi fost greșit aplicată la Rusia țaristă, care era o societate înapoiată. Altfel, "orînduirea socialistă" ar reprezenta unica alternativă la criza Occidentului, în care ar domni legea junglei, șomajul, imoralitatea. "Aria" aceasta a "marxismului viu" a fost cîntată, între alții, de etnologul francez Claude Karnoouch, care a petrecut cîțiva ani de cercetări în Nordul
Alexandru George show (I) by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/16127_a_17452]
-
ceea ce îl mai reabilitează în ochii posterității. Conformismul scriitorului și teologului, să precizăm totuși, este în mare măsură de suprafață, aparține unui biet figurant. Nu sunt puține momentele când el își afirmă demnitatea și exprimă fără ocol adevărul despre noua orânduire importată cu sila din Răsărit. La un moment dat, i se propune să se ducă preot paroh la biserica română din Paris. Cu luciditate și bunăcredință, refuză să fie manipulat: „Putea-voi eu să orbesc ochii evidenței și să accept
Gala Galaction după 1944 by Al. Săndulescu () [Corola-journal/Journalistic/13473_a_14798]
-
propriul dar de expresie autentic, schimbându-l în monedă eftină de valori acceptate, de convenții, adică schimbă expresia în convenție, forma sub care „expresia” întotdeauna e acceptată, fiindcă nu mai obligă la nimica etc. etc... Degeaba: arta e una și orânduirea socialistă alta. O fi bune amândouă, dar nu au puncte de contact decât aparente. Despre intervenția „Neuer Weg” am aflat până în prezent un lucru alarmant și desgustător: „nu m’au găsit”. După multe insistențe și repetate căutări au dat de
I. Negoițescu și Wolf Aichelburg în arhivele Securității by Stefan Cazimir () [Corola-journal/Journalistic/2857_a_4182]
-
au intrigat sau nu pe oamenii Securității? Conform sublinierilor efectuate de ei, s-ar zice că nu i-au preocupat decît referințele explicite, de felul lui „romancier indigen de azi”, „formule obligatorii” și mai ales disocierea strictă dintre artă și orînduirea socialistă. Vom încheia exprimîndu-ne compasiunea pentru insul care subliniase grijuliu inițialele i.e., socotind probabil că sub ele se ascunde, cine știe, vreun nume conspirativ... 1 I. Negoițescu, Radu Stanca, Un roman epistolar, București, Editura Albatros, 1978. 2 Ibid. p. 306
I. Negoițescu și Wolf Aichelburg în arhivele Securității by Stefan Cazimir () [Corola-journal/Journalistic/2857_a_4182]
-
stăteau să se nască după fiecare colț de stradă. Toate rapoartele ofițerilor de securitate către superiorii lor, bazate pe materia primă a notelor informative venite de la turnătorii „din teritoriu", taxează tot ce se tipărea sub semnătura noastră ca „subversiv", „împotriva orânduirii socialiste", „dușmănos", „neangajat". Paradoxal pentru felul în care funcționa „sistemul" în această a doua perioadă a lui era că, pe de o parte, cenzura dădea drumul la cărți a căror publicare ni se părea imposibilă (nu mi-a venit să
Pornind de la Herta Müller despre tăcere, cărți, frică și „opoziție deschisă“ în comunism - Dialog cu Gabriel Liiceanu by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/6000_a_7325]
-
inspiră, incontestabil, din mecanica ciclului variațional exersat vreme de aproape cinci secole de către muzica savantă, iar Kundera nu numai că recunoaște acest lucru, dar îl și conștientizează, efectuînd o incizie profundă la nivelul metabolismului unei arhitecturi pe deplin solidară cu orînduirea ciclică a timpului muzical. Forma variațiunilor este forma concentrării maxime ce-i permite compozitorului să exprime doar esențialul, să pătrundă direct în miezul lucrurilor. Materia variațiunilor este o temă care adeseori nu are mai mult de șaisprezece măsuri. Beethoven pătrunde
Variațiunile Kundera by Liviu Dănceanu () [Corola-journal/Journalistic/11192_a_12517]
-
-ul unei părți a creației sale îndatorate unui "rudimentar concept estetic"), care fuseseră intonate, chiar în seara zilei de 30 decembrie 1947, pe muzică de Matei Socor. Trebuia oare să fie schimbat imnul național al țării, doar pentru că fusese înlocuită orânduirea de stat?... Pe alte meleaguri abdicarea împăratului german Wilhelm al II-lea la 9 noiembrie 1918, proclamarea Republicii de la Weimar, dizolvarea Reichstag-ului (4 iunie 1932), instaurarea dictaturii hitleriste (30 ianuarie 1933) și apoi chiar actuala Germanie democrată n-a
Imnul național - pagini de istorie by Mihai Apostol () [Corola-journal/Journalistic/14536_a_15861]