1,566 matches
-
vizat care îl anunță că urmează să-și piardă și el vederea, împărtășindu-i astfel infirmitatea : Curând/ vei fi mai orb ca mine ! [...] Bezna din minte-ți va învălui/ îndată ochii (scena 8). Suprapunerea celor doi sugerează altă semnificație a orbirii care nu se reduce la ignoranță, ci se poate transfigura, dimpotrivă, în cunoaștere : cei lipsiți de posibilitatea de a privi lumea au șansa de a trece dincolo de aparențe, de a cunoaște esențele și adevărurile tainice și de a deveni vizionari
În dialog cu anticii by Alexandra Ciocârlie () [Corola-publishinghouse/Journalistic/836_a_1585]
-
Iocastei cu privire la urmările dezastruoase ale investigației sale (Adevărul tău/ e ură, e blestem, prăpăd, oroare !/ Ce vrei e-un adevăr care-i leit/ minciunii și distrugerii ! - scena 10). Devorat de nevoia de a ști, Oedip află adevărul plătind prețul cunoașterii, orbirea, iar suferința lui va echivala cu revelația. De altfel, în creația dramatică a lui Nicolae Ionel se mai întâlnește un orb înțelept înrudit cu eroii mitici : tatăl Anei din piesa Meșterul Manole este nevăzător și pribegește însoțit de fiica sa
În dialog cu anticii by Alexandra Ciocârlie () [Corola-publishinghouse/Journalistic/836_a_1585]
-
spune că își ispășește astfel fărădelegile și cusururile, mândria și dorința de cunoaștere : de multe/ și grelele-mi păcate [...] De trufie, cred, pentru-a fi vrut/ să văd prea mult (I 1). Tiresias, Oedip și tatăl Anei răscumpără prin cazna orbirii accesul la adevăr. Așadar, în piesa sa mitologică, Nicolae Ionel urmează strâns tragedia lui Sofocle, nu fără a deplasa anumite accente ale originalului pentru a accentua o trăsătură a eroului doar sugerată de autorul antic sau pentru a căuta noi
În dialog cu anticii by Alexandra Ciocârlie () [Corola-publishinghouse/Journalistic/836_a_1585]
-
scară de valori săracă și frustă, lipsit de orice contact cu zonele spiritului, eroul care credea doar în forță se prăbușește (p. 56). Într-o situație limită, când își dă seama că lumea e altfel decât și-o închipuise în orbirea sa și că el nu mai are loc în ea fiindcă nu cunoaște decât lupta, își pune capăt zilelor convins că a căzut pradă răzbunării divine și a nedreptății Atrizilor. În fapt, e victima propriei sale determinări, a treptei sale
În dialog cu anticii by Alexandra Ciocârlie () [Corola-publishinghouse/Journalistic/836_a_1585]
-
carieră redescoperă căile reconcilierii oamenilor cu puterile lumii (p. 151). Poziția eroului se modifică față de prima tragedie consacrată lui : Oedip rege manifesta o implicație pasionată a protagonistului în propriul destin, Oedip în Colonos aduce distanțarea treptată a acestuia (p. 153). Orbirea a pus stavilă între erou și lume, iar privarea de imaginile lumii din afară întoarce privirile spre alte zone ale vieții, ceea ce îl face să-și redepene amintirile fărădelegilor neturburat și astfel să se obiectiveze față de ele cu resemnare (p.
În dialog cu anticii by Alexandra Ciocârlie () [Corola-publishinghouse/Journalistic/836_a_1585]
-
la asta și lipsurile de război, se găseau tot mai puține ace. În consecință, nu se mai respectă deloc conformitatea cu arhetipul și asta cu atât mai mult cu cât doamna Dunin continua să accepte, prudentă, dar ca lovită de orbire, nu importă ce copie. Și în zilele noastre, când falsurile au devenit tot mai false, cine ar putea ști ce dimensiune avea, illo tempore, adevăratul ac de la Paris? Azi, moda chiar pretinde ca înlocuitorul să fie obligatoriu mai gros sau
by Georgeta Horodincă [Corola-publishinghouse/Memoirs/1098_a_2606]
-
de la 1848, nu avea și n-a avut niciodată atingere cu roșii lui Rosetti-Brătianu. Generall Tell era tovarășul de idei și de tempe rament al lui Heliade. Trecerea lui la departamentul Instrucțiunii a fost una din acele întâmplări ieșită din orbirea frământărilor politice, căci generalul era cu totul străin de problemele învățământului. Avea numai reputația - întemeiată de altfel - a unui caracter neclintit. Mai era și Manolache Costache Epureanu, fostul președinte al Constituantei de la 1866 și fostul președinte al guvernului de la 1870
Bucureştii de altădată by Constantin Bacalbaşa () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1329_a_2712]
-
orbului vindecat, dacă nu glasul ignoranței și al violenței? Cum să nu vadă lumina încântătoare care se desprindea din marea minune, pe care nu o puteau nega? Cum să nu simtă puterea extraordinară a atâtor minuni? Cum se explică atâta orbire?! Era lucrătura acelui mic buton pe care satana îl apăsa diabolic. Acel Nazarinean obscur, ieșit dintr-un atelier amărât, Care nu s-a străduit niciodată să le aducă vreun omagiu vanității lor indiscutabile, ba se mai și distanța atât de
Apostolica vivendi forma. Meditaţii pentru preoţi şi persoane consacrate by Giovanni Calabria () [Corola-publishinghouse/Memoirs/100984_a_102276]
-
mai fie, în zilele noastre, preoți și călugări care să creadă altceva? 22. Cum se delimitează în istorie opera Bisericii până la Umanism — 23. Revolta luterană — 24. Tragica, dar fireasca urmare a păcatului - 25. Nici Dumnezeu, nici omul. Reîntoarcerea barbariei — 26. Orbirea omului nu poate fi vindecată decât prin experiența dezastruoasă a păcatelor sale, iar Dumnezeu a permis-o — 27. Datoria noastră: o nouă operă de civilizare spirituală, intelectuală și morală —28. Trei factori de reînnoire în favoarea noastră — 29. Numai că Evanghelia
Apostolica vivendi forma. Meditaţii pentru preoţi şi persoane consacrate by Giovanni Calabria () [Corola-publishinghouse/Memoirs/100984_a_102276]
-
devastând, deportând, masacrând și chemând la moarte. Forța înfricoșătoare a evenimentelor de proporții inumane depășește posibilitatea indivizilor și răstoarnă totul în vârtejul său cumplit. Dacă, după ceea ce s-a întâmplat și am văzut, mai credem că suntem încă civilizați, atunci orbirea noastră este incurabilă. 26. Orbirea omului nu poate fi vindecată decât prin experiența dezastruoasă a păcatelor sale, iar Dumnezeu a permis-o Și Dumnezeu tace?! Nu, Dumnezeu nu a tăcut deloc. Oh, cât de mult ne-a vorbit prin intermediul sfinților
Apostolica vivendi forma. Meditaţii pentru preoţi şi persoane consacrate by Giovanni Calabria () [Corola-publishinghouse/Memoirs/100984_a_102276]
-
la moarte. Forța înfricoșătoare a evenimentelor de proporții inumane depășește posibilitatea indivizilor și răstoarnă totul în vârtejul său cumplit. Dacă, după ceea ce s-a întâmplat și am văzut, mai credem că suntem încă civilizați, atunci orbirea noastră este incurabilă. 26. Orbirea omului nu poate fi vindecată decât prin experiența dezastruoasă a păcatelor sale, iar Dumnezeu a permis-o Și Dumnezeu tace?! Nu, Dumnezeu nu a tăcut deloc. Oh, cât de mult ne-a vorbit prin intermediul sfinților, al Bisericii, prin vocea puternică
Apostolica vivendi forma. Meditaţii pentru preoţi şi persoane consacrate by Giovanni Calabria () [Corola-publishinghouse/Memoirs/100984_a_102276]
-
crezut în iubire: «Noi am cunoscut și am crezut în iubirea pe care Dumnezeu o are față de noi» (1In 4,16), și de aceea a reușit să ne dăruiască un apostolat minunat, din toate punctele de vedere. Avea înaintea sa orbirea și neînțelegerea conaționalilor săi; în fața sa era zidul strașnic al unui păgânism înrădăcinat în viață de câteva milenii; dar a crezut cu tărie în iubirea lui Dumnezeu față de biata omenire. Și noi, asemenea lui, am moștenit o lume perversă care
Apostolica vivendi forma. Meditaţii pentru preoţi şi persoane consacrate by Giovanni Calabria () [Corola-publishinghouse/Memoirs/100984_a_102276]
-
de la motivațiile interioare ale Sf. Ap. Paul și ale celorlalți Apostoli, autorul, ne arată că adevăratul ideal al preotului trebuie să fie Cristos. Lecțiile istoriei ne vorbesc despre consecințele îndepărtării de Cristos și ale subestimării vieții interioare, care duc la orbirea sufletului. Datoria preoților este reînnoirea sufletească personală și nu numai, întrucât Sf. Evanghelie și iubirea lui Cristos nu admite jumătăți de măsură. În capitolul IV, autorul vorbește cu mult entuziasm de biruința credinței asupra îndoielilor și a oricăror dificultăți, arătând
Apostolica vivendi forma. Meditaţii pentru preoţi şi persoane consacrate by Giovanni Calabria () [Corola-publishinghouse/Memoirs/100984_a_102276]
-
Ne despărțea numai gardul de la livada de pomi. La început, această familie era destul de numeroasă: soția, Dafina, copiii Ileana, Gheorghe, Marița, Ghenu, Ion și nepotul Aurel (Grigoraș). O duceau bine, datorită meseriei de "Cizmar de lux" al capului familiei. După orbirea sa (din noaptea de Înviere), situația a luat o întorsătură neașteptată. Copiii nu erau la vârsta la care să-și câștige singuri pâinea și lucrurile decurgeau din ce în ce mai rău. Nemaisuportând sărăcia și atmosfera încărcată de acasă, Ileana a plecat la București
ÎNTÂMPLĂRI NEUITATE... DIN SATUL MEU, COSTIŞA by RĂDUŢA VASILOVSCHI-LAVRIC () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1232_a_1872]
-
cu care se deschide volumul "Ghilotina sinelui" (Editura "Vinea", 2000), Paulina Popa dezvoltă o poetică a paradoxalului, pe parcursul căreia rostirea se interoghează în legătură cu propriul sau rost descoperindu-și încărcătură de întuneric și de lumina, de vreme ce este asociată luminii care orbește, orbirea traducând poate în acest context sentimentul unei pierderi de criză asupra mundanului și apărând că o dezlumire care face cu putință rostirea, căci rostirea nu este "din lume"..." Am făcut referire la acest poem pentru că mi s-a părut extrem de
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1456_a_2754]
-
mulții pioni ai imensei table de șah a universului. Din cauza ignoranței, corpul lui fizic a devenit pușcăria ce nu-i permite să-și descopere adevărata identitate. Demonii s-au manifestat sub forma atâtor ispite întru satisfacerea poftelor fizice încât, în orbirea noastră, nu izbutim să ne depășim limitele, să ne delimităm de materie și să ne surprindem subtilul. Noi, muritorii, nu reușim să rezistăm ispitelor aidoma lui Iisus, cu toate că-I cunoaștem pildele și - vai! - ne abandonăm atât de ușor trupurile și
Nevăzutele cărări by FLORIN MEȘCA () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91862_a_93220]
-
în jos existența materială, condiționările multiple (familie, școală, societate, naționalitate, religie...), practic, gardianul care nu ne lasă liberi, colivia aurită în care ne complacem și care ne frânge zborul. Libertatea este atât de aproape de noi, atât de accesibilă încât, în orbirea noastră, nu vedem dincolo de gratiile coliviei când, o singură și fugară ocheadă ar fi suficientă să ne lumineze interiorul, adică esența de care vorbim, Spiritul, și să pășim astfel mereu pe aceeași planetă dar, totuși, alta... Oare să ne aducă
Nevăzutele cărări by FLORIN MEȘCA () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91862_a_93220]
-
vicioși și defectivi în vorbire dar și amicilor lor. Din sumarul primului număr, cităm temele: „Gândirea și vorbirea” de Dimitrie Rusceac, „Surdomuții” de Ion Cioronescu; Câteva cuvinte despre ocrotirea și îndrumarea profesională a orbilor, de George Halarevici; Boalele de ochi, orbirile la copii, cauzele lor, profilaxia și combaterea lor, de dr. Alfred Dechner; Din trecutul educației anormalilor mintali, de Ioan Guga; Însemnătatea educației anormalilor morali, de Ioan Guga; Problema educabilității anormalilor, de D. Scorpan. În chiar primul număr al revistei se
BUCOVINA ÎN PRESA VREMII /vol I: CERNĂUŢI ÎN PRESA VREMII 1811-2008 by Ion N. Oprea () [Corola-publishinghouse/Memoirs/460_a_970]
-
întocmai, cele văzute. Așa s-a construit, pas cu pas, mitul "noului continent" (URSS), al "tătucului", al infailibilității științei sovietice, al fericirii aduse de comunism etc., etc. Toată ploaia de minciuni mitizate a creat aproape o dependență, un narcotic, o orbire care opaciza realitatea brutală și meschină. Realitatea se transformă în vis și reveria ia locul realității. Asistăm la impunerea comunismului demiurgiei; dacă ceva nu exista, pentru că era necesar cauzei, trebuia inventat tehnică în care ideologii comuniști erau supraspecializați. Cum aminteam
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1574_a_2872]
-
și-au putut păstra inteligența și au îndreptat-o împotriva mașinii menite s-o zdrobească, în timp ce erau părăsiți, repudiați de intelectualii ce-ar fi trebuit din Occident să le sară în ajutor, acest fapt, împreună cu energia și luciditatea lor, răscumpără orbirile și lașitățile noastre și dovedesc că speța umană merită poate totuși să supraviețuiască". Dacă în democrațiile occidentale, ce n-au avut parte decît de invazia hitleristă și sistemul totalitar nazist, și acestea pentru un interval scurt, comparativ cu îndelunga domnie
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1574_a_2872]
-
a sfârșit copilăria, dependența de teribila sa autoritate, incapacitatea mea de a fi stăpân pe actele și reacțiile mele. Și-apoi, tinerețea! Pubertatea, adolescența și lunga, sâcâitoarea mea post-adolescență, timp În care era cât p-aci să cad În acea orbire sau acele orbiri umane ce capătă diferite nume precum alcoolism, nihilism sau tentația auto-suprimării, ca o pedeapsă adresată adulților, societății sau chiar unei Închipuite dumnezeiri! Sigur, toate aceste „rătăciri” și chinuri erau pe jumătate sau pe sfert inventate, dar cele
(Memorii IV). In: Sensul vietii. by Nicolae Breban () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2231_a_3556]
-
dependența de teribila sa autoritate, incapacitatea mea de a fi stăpân pe actele și reacțiile mele. Și-apoi, tinerețea! Pubertatea, adolescența și lunga, sâcâitoarea mea post-adolescență, timp În care era cât p-aci să cad În acea orbire sau acele orbiri umane ce capătă diferite nume precum alcoolism, nihilism sau tentația auto-suprimării, ca o pedeapsă adresată adulților, societății sau chiar unei Închipuite dumnezeiri! Sigur, toate aceste „rătăciri” și chinuri erau pe jumătate sau pe sfert inventate, dar cele din pubertate - când
(Memorii IV). In: Sensul vietii. by Nicolae Breban () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2231_a_3556]
-
emoție cu cât ignorăm că, de fapt, ele se înalță în interiorul ființei noastre, și că propriile noastre amintiri, speranțe sau timidități sunt acelea care le fac interesante și adesea chiar locuite. Pentru a-ți da o șansă de a scăpa orbirii "celor care privesc fără să vadă, care aud fără să audă și fără să înțeleagă", trebuie să atingi cvorumul, minya, pragul dincolo de care kaddish-ul sau eucharistia nu-s încă legitime, dar, odată trecut, starea de grație turistică, acea febră plăcută
Candid în Ţara Sfântă by Régis Debray [Corola-publishinghouse/Memoirs/905_a_2413]
-
Franța inclusiv (dar nu și Bisericile nordice care au libertate deplină de acțiune în această privință) crede că repară o nedreptate închizând ochii, la cincizeci de ani după aceea, asupra refuzului judecătorului de a face dreptate. Pentru a-i ispăși orbirea, și chiar actele de colaborare cu Hitler, noi am descoperit cea mai bună stratagemă: pământul arab ca mijloc de plată, și autorizație dată Statului evreu de a beneficia de un important cec fără acoperire asupra legalității internaționale. Nevinovatul șterge datoriile
Candid în Ţara Sfântă by Régis Debray [Corola-publishinghouse/Memoirs/905_a_2413]
-
limpede, conștiința realului exacerbează frica de a te repezi: aceasta se exorcizează mai bine cu fleacuri. Ar mai fi cineva "activist" fără un bob de inconștiență? Ce numim oare îndrăzneală, călire sau furia francese, dacă nu o anumită propensiune spre orbire? Cel care cântărește argumentele pentru și contra înainte de a acționa începe să aibă îndoieli, "iar victoria, spunea Lucie Aubrac, înclină de partea celor care nu s-au îndoit niciodată". Ce fel de leader ar fi acela care și-ar incita
Candid în Ţara Sfântă by Régis Debray [Corola-publishinghouse/Memoirs/905_a_2413]