2,158 matches
-
a fi cheia explicației în cazul HTLV 1 și 2, unde teoria oncogenelor virale și a mecanismului de inserție/inducție nu au fost argumentate. Nu insistăm asupra importanței retrovirusurilor pentru virusologi, clinicienii oncologi și cunoașterea „fundamentală“ a interacțiunii virusuri oncogene - orga nism. Dorim, totuși, să punctăm următoarele: În primul rând, retrovirusuri umane, ca agenți patogeni infecțioși duc la dezvoltarea cancerului. Neoplazia poate rezulta din infecția directă și trans formarea celulelor tumorale precursoare de către retrovirusuri, cum este evident în leucemia cu celule
Oncogeneza virală by Petre Calistru, Radu Iftimovici, Ileana Constantinescu, Petre-Adrian Muțiu () [Corola-publishinghouse/Science/91991_a_92486]
-
cuceresc zâmbete și cununi de lauri, toți spinii au fost smulși. Nori străvezii acoperă fața cerului de primăvară de deasupra orașului. Frumusețea lui în imagini și poezie. Cititorului iubitor de poezie i se întâmplă că aude parcă un sunet de orgă, cutremurându-și fibra cea mai intimă, ridicându-se dincolo de zbaterea efemeră și încearcă un extaz abstract care transgresează impuritatea efectelor. Are senzația că urmărește o ființă intrând nepermis în spațiul ei de rezonanță sufletească. Scuza ar fi că acest "popas
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1462_a_2760]
-
voi ști mai bine cum sînt abordat și ce funcționalitate trebuie să impun lecturilor mele pro-examene. Îți scriu ascultînd un concert excepțional la "Voice of America". Sigur, nu "Eroica" lui Beethoven, dar o muzică a timpului nostru turbat, cu chitare, orgă, baterie, keyboards și toate celelalte... țipete! Îmi petrec zilele învățînd după poftă (dar o fac absolut în fiecare zi!), așteptînd s-o revăd pe T și să mă emoționez, de fiecare dată, ca un prost. Asta-i, ce să fac
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1459_a_2757]
-
impetuos la fel, Cu strigăte-adoratului artist Altare-i consacrară, de oțel, Odată cu-obeliscuri de-ametist Și-un cer de reflectoare, cu poeți Pe tobe, să-l glorifice măreț. * Mai mult decât hârtie, cu migală, Dintr-o pădure, brazi și orgi, departe, M-a deghizat zugravul de cerneală, Frumos împăturită, într-o carte, Ieri, azi, citită, recitită mâine, Cinstită seara, noaptea, dimineața, Cuvântul meu nu ține loc de pâine, Dar pâinea mea iluminează viața. M-au scris prin vremi penițe, oboseala
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1456_a_2754]
-
provincie, fostele ziare regionale sau jude‑ țene, se orientau după Scânteia, care devenise Scânteia Poporului și apoi Adevărul. A.M.P. : Dar gândiți-vă ce multe erau ! CĂ sunt peste 40 de județe. Era plin de ziare. Inclusiv o mulțime de orga‑ nizații comuniste aveau ziare în București, de care eu nu mi-am dat seama până atunci, la Brașov. Am rămas uimită când am văzut aparatul de propagandă strâns acolo. 90% din sală, sute de oameni, erau de fapt propagandiști comu
TranziȚia: primii 25 de ani / Alina Mungiu‑Pippidi în dialog cu Vartan Arachelian by MUNGIU‑PIPPIDI, ALINA () [Corola-publishinghouse/Memoirs/862_a_1581]
-
despre tranziție, și nu vreau să fiu plicti‑ coasă. Dar, în același timp, cursul Ăsta se plătește așa de mult cu viața noastră din acești 25 de ani, că studenții mei de la Berlin sunt îngroziți când le spun că eu orga‑ nizam emisiuni TV... V.A. : Studenți care nu știu ce e comunismul sau sunt și din fostele regimuri comuniste ? A.M.P. : Sunt și din regiunea noastră. Am studenți polo‑ nezi, slovaci, lituanieni... În orice caz, toți știu ce este FMI-ul, de
TranziȚia: primii 25 de ani / Alina Mungiu‑Pippidi în dialog cu Vartan Arachelian by MUNGIU‑PIPPIDI, ALINA () [Corola-publishinghouse/Memoirs/862_a_1581]
-
un mic Larousse, de care se servea scriitorul la jocurile de cuvinte încrucișate; portretele lui Maurice Barrés și Paul Válery, cel din urmă atârnat deasupra șemineului, lângă o uriașă oglindă de Veneția; o fotografie din 1944 a abatelui Lacaze în fața orgii sale; un cap al lui Crist executat de sculptorul Michel Ciry, cu dedicație. Tot aici, se află un mare dulap în care stăpânul casei își rânduia manuscrisele, colecțiile ziarului l’Express ș.a.m.d. Scrutez acele interioare venerabile, înnobilate de
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1968_a_3293]
-
puteam să văd/să trăiesc acolo. Mă mulțumesc cu comentariile lui Andrei Bodiu și ale lui Richard Wagner, care au vizitat oferta „republicii”. Lor le-a plăcut, mai ales lui Wagner... O casă bătrânească, în care se cânta la o orgă electronică și la fluier. Gazdele - niște tineri simpatici și foarte amabili. Era și o cramă (Andrei Bodiu a spus „pivniță”), în care se putea bea vin de la butoi sau din colecțiile de licori de la Cricova. Și cam atât. Lui Andrei
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1968_a_3293]
-
pereții absidei scenele Patimilor. Acest kitsch, care-mi amintește de Baletele rusești, servește de fapt la punerea în valoare a unei stânci zisă și ea a agoniei, o bancă de piatră incastrată nu departe de altarul principal și de marea orgă laterală. Abia o zărești în penumbra ambiantă. Întreaga biserică servește de sipet nu pentru vreo bijuterie sau vreo piatră prețioasă cizelată cu grijă, ci pentru acest ieșind de granit în stare brută. Cât fast liturgic pentru un fragment de ceva
Candid în Ţara Sfântă by Régis Debray [Corola-publishinghouse/Memoirs/905_a_2413]
-
dublu, feciorul găsit pe deal pătrunde mai întâi în ființa sălbăticiunii, apoi este înghițit de monstru și dobândește cunoașterea necesară pentru cel de-al doilea neofit. În basmul Crăișor de diamant feciorii sunt transformați în cornuta solară de o zână orgo¬lioasă de pe celălalt tărâm: „toț’ cerbii care era[u] în lanurile [pe] care le-a văzut de iarbă, de grâu și de iarbă, ăia nu era altceva decât feciori de-mpărați, viteji, năzdrăvani, feciori de popă, care ajunsese până la vila
Președinți cu nume terminat în ”escu” ai României by Nicolae Mavrodin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91585_a_92806]
-
căsătorie o nepoată de-a soției mele, pe Rozina, fiica Mariei și învățătorului Costică A. Tacu din satul Boboești, com. Pipirig, jud. Neamț. Și atunci la înmormântare au spus și fata și băiatul: Noi suntem părinte amândoi copiii lui N. orga pe care ne-a lăsat pe drumuri, muritori de foame, pe mama Maria și pe noi și știe Bunul Dumnezeu, cum am trăit ". Cât a stat Iorga la Berlin veșnic a cerut bani de la socrul său Vasile Tasu, care era
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1519_a_2817]
-
ale vizitei erau rezervate unei deplasări pe un traseu cu obiective industriale, dar și turistice. Am propus conducerii ministerului un traseu care includea orașele Ploiești, Brașov, Pitești, Curtea de Argeș. Obiectivele culturale erau: Sinaia, cu Castelul Peleș; Brașovul, cu un concert de orgă la Biserica Neagră, Școala și Biserica Sfântul Nicolae din Șchei, Poiana Brașovului; Castelul Bran; Curtea de Argeș, Biserica episcopală și convorbiri cu Episcopul de Argeș, la care programasem și servirea mesei. Alegerea acestui traseu era importantă și pentru mine, căci în ziua
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1535_a_2833]
-
Îmi aduc aminte că într-o zi eram un grup mai mare de pictori și vizitam biserica protestantă din centrul orașului Aiud, biserica fiind în curtea unei mici cetăți. Am aflat că pictorița noastră din China știe să cânte la orgă, așa că organizatorii taberei au rezolvat cu preotul de la acea biserică să o lase pe chinezoaică să cânte la orga bisericii. Am avut parte de un concert special, iar când am ajuns înapoi în curtea liceului Bethlen Gabor, ne-am întors
Aventuri în insula naivilor by Mihai DASCĂLU , Gustav Ioan HLINKA , Costel IFTINCHI () [Corola-publishinghouse/Memoirs/316_a_626]
-
centrul orașului Aiud, biserica fiind în curtea unei mici cetăți. Am aflat că pictorița noastră din China știe să cânte la orgă, așa că organizatorii taberei au rezolvat cu preotul de la acea biserică să o lase pe chinezoaică să cânte la orga bisericii. Am avut parte de un concert special, iar când am ajuns înapoi în curtea liceului Bethlen Gabor, ne-am întors cu toții cu fața către ea și am aplaudat-o îndelung, omagiind-o. S-a înclinat emoționată în fața noastră, și
Aventuri în insula naivilor by Mihai DASCĂLU , Gustav Ioan HLINKA , Costel IFTINCHI () [Corola-publishinghouse/Memoirs/316_a_626]
-
AL NOSTRU - M A adus să cunosc ultima Înfățișare a ultimelor bordele bucureștene, până În ziua desființării lor: 3 martie 1950. Ion Căcat și cu nevastă-sa, Pătruța, erau patronii bordelului, vad vechi, din strada Cantemir, sub propria lor condu cere orga nizatorică și conformă dispozițiunilor În vigoare de ordine sa ni tară și fiscală, având o contabilitate normată, ținută la zi de Mircea Iancovici, fost director În Ministerul Finanțelor - și privind controlul activității celor 48 de fete, verificate și tarifate cu
Caleidoscopul unei jumătăţi de veac în Bucureşti (1900-1950) şi alte pagini memorialistice by Constantin Beldie () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1330_a_2733]
-
poate, dar oricum deosebit de complicată. Niciodată nu-mi închipuisem că va fi atât de simplu. Simt cum mă înalț, simt cum ies din mine definitiv, irepresibil. Așa cum iese mireasma din floarea de tei sau de romaniță, așa cum iese sunetul din orgă, din clopot sau din nicovala bătută de fierar. Mă înalț, nici n-am apucat să-mi iau la revedere de la Lazarus și de la Truman. Am să-i revăd vreodată? Și, oare, acolo, sus, am să-i revăd măcar pe o
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2289_a_3614]
-
primei pagini că între părțile simfoniei, când în mod curent dirijorul se află cu spatele, nu se aplaudă. Este și jenantă, dar și utilă această consemnare. După concertele orchestrei berlineze, evenimentele importante ale Festivalului au continuat cu excepționalul recital de orgă de la Ateneul Român, susținut de Cameron Carpenter, a cărui alegere de a fi prezent a făcut cinstea cuvenită Festivalului prin noutatea apariției și prin desăvârșita prestație a interpretării la orgă atât cu mâinile cât și în manieră nemaiîntâlnită la noi
Pledoarie sentimentală enesciană by Mihai Zaborila () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91554_a_93565]
-
evenimentele importante ale Festivalului au continuat cu excepționalul recital de orgă de la Ateneul Român, susținut de Cameron Carpenter, a cărui alegere de a fi prezent a făcut cinstea cuvenită Festivalului prin noutatea apariției și prin desăvârșita prestație a interpretării la orgă atât cu mâinile cât și în manieră nemaiîntâlnită la noi cu picioarele. La fel de șocantă a fost și Ținuta sa vestimentară, cu o frizură originală, ca și sosirea la aplauze mereu cu mâna stângă în buzunar. Foarte 30 original a fost
Pledoarie sentimentală enesciană by Mihai Zaborila () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91554_a_93565]
-
șocantă a fost și Ținuta sa vestimentară, cu o frizură originală, ca și sosirea la aplauze mereu cu mâna stângă în buzunar. Foarte 30 original a fost și stilul încheierii frazelor muzicale excelent interpretate, adoptând o poziție statuară diferită în timp ce orga era așezată cu clapele la sală. Organistul Cameron Carpenter Nu a rămas mai prejos nici importantul concert de la Sala mică a Palatului, susținut de Pittsburgh Symphony Orchestra Camerata Regală ce debutase la 13 decembrie 2009 în auditoriul George Enescu al
Pledoarie sentimentală enesciană by Mihai Zaborila () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91554_a_93565]
-
Pontificalis, Imnul închinat Sf. Francisc, Tota Pulchra de Boroni, etc.; corul era structurat pe patru voci. Am avut astfel fericirea ca în anul școlar 1941-42 să cânt împreună cu el părțile solistice de tenor și sopan din lucrările amintite. Corul, în afară de orga (la care cânta pr. Gh. Pal ) era acompaniat și de fanfara satului (dirijor fiind un italian după nume), astfel că de sărbători și duminici, din noua și măreața biserică din Hălăucești (ctitorie a pr. paroh Alois Herciu) ce era de
Franciscani în zeghe : autobiografii şi alte texte by Iosif Diac () [Corola-publishinghouse/Memoirs/100985_a_102277]
-
în forma cea mai autentică. Sunt eu! Dar vai... Asemenea unui instrument pe care nu se mai cântă decât game și arpegii, sau pe care nu se cântă nimic și care totuși cântă de unul singur - un soi de învechită orgă de Barbaria, în care e de-ajuns să vâri cuțitul pentru a o pune în mișcare, bucuroasă a-și depăna învechitele melodii, chiar lipsită fiind de moneda de rigoare... Cânt de unul singur... Dar sună fals. Ce vrei? O șandrama
Castele în Spania: cronică de familie: 1949–1959 by Petre Sirin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1370_a_2888]
-
gând, unde nu e nici durere, nici întristare... — În sfârșit, știu că viața nu este altceva decât eternitate. — Rugăciunile Alicei, slujbele religioase te ajută cu ceva? — Ruga dă o imensă fericire sufletească pentru morți. Noi slăvim moartea. — Ogiva bisericii catolice, orga, tabernaclul, purificarea... Întrebare în legătură cu arestările lui, cu detenția, cu cauzele care au dus la toate acestea... — Flăcările dragostei se sting repede când teroarea se stre coară în sufletele oamenilor. La cine te referi? — La cei ce m-au trădat. — Ai
Castele în Spania: cronică de familie: 1949–1959 by Petre Sirin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1370_a_2888]
-
cu caligrafie de stil vechi, de un individ care cred că este ultimul mohican al francofoniei bucureștene. Predau lecții de canto și muzică ușoară. Muzică populară. Canto clasic, la cel mai înalt nivel artistic și profesional. Predau lecții de pian, orgă și teoria muzicii. Lecții de compoziție, emiterea corectă a sunetului, impostație (încălzirea vocii n.m.), respirație corectă, corectarea consoanei R (r-ul francez), articulația se face în spatele limbii, interpretarea r-ului francez. Iar cireașa de pe tort (afiș) se găsea la sfârșit
Fals jurnal de căpşunar by Mirel Bănică [Corola-publishinghouse/Memoirs/1440_a_2682]
-
în viața mea: când am petrecut o ceremonioasă noapte de Înviere la o slujbă oficiată de episcopul Vienei, în mărețul Stephansdom, și altă dată la Leipzig, când am asis tat la o slujbă ținută la Thomaskirche, unde se spunea că orga nistul era un descendent al familiei Bach și că la orga de-acolo ar fi cântat cândva însuși Bach. Țin minte că, ascultând orga, îmi șiroiau lacrimile pe obraz. Cred că într-o viață anterioară am fost o catolică înfocată
Toamna decanei: convorbiri cu Antoaneta Ralian by Radu Paraschivescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/592_a_1297]
-
la o slujbă oficiată de episcopul Vienei, în mărețul Stephansdom, și altă dată la Leipzig, când am asis tat la o slujbă ținută la Thomaskirche, unde se spunea că orga nistul era un descendent al familiei Bach și că la orga de-acolo ar fi cântat cândva însuși Bach. Țin minte că, ascultând orga, îmi șiroiau lacrimile pe obraz. Cred că într-o viață anterioară am fost o catolică înfocată. Pe de altă parte, nu cred în vieți anterioare și ulterioare
Toamna decanei: convorbiri cu Antoaneta Ralian by Radu Paraschivescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/592_a_1297]