1,604 matches
-
elini, Diogene câinele se deschide printr-un prolog care oferă mai multe variante de interpretare a personalității protagonistului. Pentru început, autorul schițează tabloul Atenei, cetate strălucitoare și placidă, obosită de războaie și plăceri, incapabilă să-și repare trecutul și vigoarea orgolioasă, unde toată lumea petrece în neștiință și în uitare, blazată, încercând să alunge gândul de la ceea ce va veni sau ar putea veni (p. 104). Cufundați într-un chinuit somn al rațiunii, locuitorii duc parcă la îndeplinire profeția lui Socrate că după
În dialog cu anticii by Alexandra Ciocârlie () [Corola-publishinghouse/Journalistic/836_a_1585]
-
său de vedere, independența înseamnă detașarea de orice legături sociale, căci liberi nu pot fi decât cei care nu sunt nici stăpâni, nici sclavi, nici ... prieteni, iar aceste considerații îi atrag din partea partenerului de dialog reproșul că este rău și orgolios, precum și prevestirea că va fi ajunge să fie ocolit de toți oamenii (p. 115). Când o femeie acceptă să-i ofere un pat pentru câteva nopți, Diogene intuiește primejdia ca potențiala gazdă să dorească în fapt o legătură afectivă. El
În dialog cu anticii by Alexandra Ciocârlie () [Corola-publishinghouse/Journalistic/836_a_1585]
-
primit o scrisoare de la el. — Arată-mi-o! Prințul scoase din servietă o scrisoare și i-o întinse Lizavetei Prokofievna. Iată ce conținea scrisoarea: „Stimate domn, eu, desigur, după părerea oamenilor, n-am nici cel mai mic drept să fiu orgolios. După părerea oamenilor, sunt prea neînsemnat pentru așa ceva. Dar asta e după părerea oamenilor, nu a dumneavoastră. M-am convins prea bine că dumneavoastră, stimate domn, sunteți, poate, mai bun decât alții. Nu sunt de acord cu Doktorenko și în
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2007_a_3332]
-
conștiinței ei, nu se temea s-o scruteze și nu-și reproșa nimic, ceea ce o făcea să fie puternică. Numai un singur lucru și-l recunoștea uneori: faptul că și ea își iese din sărite, că și ea este foarte orgolioasă, că și vanitatea ei parcă ar fi reprimată; așa ceva observa uneori, aproape de fiecare dată, când ieșea de la Epancini. Și iată că acum se întorcea tot de la ei, fiind cuprinsă, așa cum am spus, de o îngândurare îndurerată. În această îndurerare licărea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2007_a_3332]
-
că te mărginești cu toate și în primul rând cu tine. Gânditorii care n-au meditat asupra omului nu știu ce înseamnă a suferi pentru cunoaștere și a-ți semna sentința prin fiecare gând sau a-ți astâmpăra avânturile într-o tristețe orgolioasă. Antropologia e un amestec de zoologie și psihiatrie. Poți construi utopii - privind doar florile. Paradisul nu-i un apendice al botanicii? Voluptatea ne scoate din lume, în deosebire de plăcere, care, neadresîndu-se decât simțurilor, e lipsită de culoare religioasă. Nimic
Amurgul gânduri by Emil Cioran [Corola-publishinghouse/Imaginative/295576_a_296905]
-
instalează în spațiul în care se desfășoară suflul divin. De-am rămâne reduși la limitele condiției individuale, prin ce am putea luneca înspre Dumnezeu? Vagul și nesiguranța noastră reprezintă surse metafizice mai importante decât încrederea într-o menire și abandonarea orgolioasă într-un rost. Slăbiciunile omului sânt posibilități religioase; cu condiția să fie adânci. Căci atunci răzbat până în Dumnezeu. Valurile de nimic ce agită ființa umană se prelungesc în unduiri până în absența infinită a Divinității. - Omul n-are alt temei decât
Amurgul gânduri by Emil Cioran [Corola-publishinghouse/Imaginative/295576_a_296905]
-
separația artificială între eu și moarte? Ce sens poate avea pentru cineva pătruns adânc de senzația iremediabilului o subtilitate sau o argumentare logică? Sânt nule toate încercările de a devia pe un plan logic probleme de existență. Filozofii sânt prea orgolioși pentru a-și mărturisi frica de moarte și prea pretențioși pentru a recunoaște o fecunditate spirituală maladiei. Este o prefăcută seninătate în considerațiile lor asupra morții; în realitate, ei tremură mai mult decât toți. Dar să nu se uite că
Amurgul gânduri by Emil Cioran [Corola-publishinghouse/Imaginative/295576_a_296905]
-
înseamnă nimic? Cu ce îndrăzneală mai poți vorbi de viață, după ce ai nimicit-o complet în tine? Am mai multă stimă pentru un om cu dorințele contrariate, nenorocit în dragoste și disperat, decât pentru un înțelept rece, de o impasibilitate orgolioasă și respingătoare. Nu pot concepe o lume mai antipatică decât una de înțelepți. Ar trebui distruși iremediabil toți înțelepții acestui pământ, pentru ca viața să continue a exista mai departe așa cum e: oarbă, irațională. Fiecare stat ar face bine să aresteze
Amurgul gânduri by Emil Cioran [Corola-publishinghouse/Imaginative/295576_a_296905]
-
absurditate acestei lumi, pentru ca să se poată schimba. Absurditatea ei de până acum depășește cu prea puțin platitudinea, pentru a-mi îngădui cea mai redusă iluzie. Aș putea crede în această lume când ea s-ar schimba pentru mine. Sânt prea orgolios pentru a vedea răul din lume în răul din mine. Eu însă nu mă voi schimba niciodată după această lume. Iraționalul din viață apare, în considerațiile noastre, într-un dublu aspect: iraționalul ca dinamism orb ce refuză orice ierarhie de
Amurgul gânduri by Emil Cioran [Corola-publishinghouse/Imaginative/295576_a_296905]
-
depășească formele care îmbracă viața; nemții nu pot fi vii decât prin lipsa de formă, prin elementar și primordial. Și izbucnirea vieții în ei are totdeauna ceva inuman, ce sfidează conveniențele. Întreg mesianismul germanic are acest caracter elementar, exploziv și orgolios, în deosebire de cel francez, discret și rezervat, dar nu mai puțin imperialist. Discreția mesianismului francez, masca permanentă sub care se ascunde,ne face să înțelegem de ce el a fost privit totdeauna cu mai multă simpatie decât sinceritatea brutală a
Amurgul gânduri by Emil Cioran [Corola-publishinghouse/Imaginative/295576_a_296905]
-
conducători. Cum au fost el și Marcus Agrippa. Dar nu doi, ci trei. Imperiul e prea mare pentru o singură persoană. Gaius, Lucius și... Sforăie zgomotos prefăcându-se înfundat. Cum să-l aducă îna poi la Roma? Este încăpățânat și orgolios precum maică-sa. Se întoarce brusc și întâlnește privirea avidă a lui Fulcinius, care îl spionează curios pe sub pleoapele cuviincios coborâte pe jumătate. Suduie în gând, apoi își zice că măcar i-au trimis un mercenar cu suflet de slugă
Pax Romana. Stăpânii lumii by Mihaela Erika Petculescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1363_a_2885]
-
ca să-i ia nevasta, nu s-a mai recăsătorit. Rostește printre dinți: — Libo Arruntius Cornelius era cumpătat și serios. Și foarte mândru de strămoșii săi. Dar asta n-are de ce să i-o spună lui Scribonius, că e și el orgolios și înțepat cât încape. Ca toți cei din familia Libones, de altfel. — Tata n-a vrut să-și bată joc de sclavi, protestează celălalt. Glasul îi tremură. Bănuitor din fire, Asinius Gallus tace. — Dar Otacilius s-a aflat înainte într-
Pax Romana. Stăpânii lumii by Mihaela Erika Petculescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1363_a_2885]
-
ceva! Totuși este ciudat. Un german primește cetățenia abia după 25 de ani de serviciu, odată cu diploma militară de lăsare la vatră. Bunicul și străbunicul meu au luptat alături de Caesar când galii s-au răsculat sub conducerea lui Vercingetorix, spune orgolios tânărul. Se uită în jos la el. Continuă cu o superioritate abia disimulată: — Oi fi auzit ce s-a întâmplat la Noviodunum... Rufus își ferește privirea. A auzit de neamul ăla de trădători. Probabil de-aia au trecut la ubi
Pax Romana. Stăpânii lumii by Mihaela Erika Petculescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1363_a_2885]
-
străpungă prin obscuritate. Își plimbă privirea pe trupul ușor diform din cauza sarcinii. Revine la gândurile dinainte. Agrippina e diferită de flușturaticele din ziua de azi. N-o preocupă decât căminul, soțul și copiii... Fugitiv, pe față îi joacă un surâs orgolios. Oare cum își visează odraslele când vor fi mari? Reformatori precum Grachii, sau generali revoluționari ca Iulius Caesar? Ori pur și simplu buni administratori întocmai ca bunicul ei? Zâmbetul face loc tristeții. Mai mult ca sigur că în mintea ei
Pax Romana. Stăpânii lumii by Mihaela Erika Petculescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1363_a_2885]
-
prin oraș, îmbrăcate în veșminte țipătoare, ca ale grecilor, unde totuși numai un anumit tip de femei, cu proastă reputație, le poartă. Așa că legea le-a retras dreptul de a se mai folosi de trăsuri prin Cetate sau prin împrejurimi. Orgolioasa soție a lui Germanicus se consideră însă deasupra suratelor ei. Deh, nepoata lui Augustus, cum spune chiar ea. Alături de el, Livia bombăne cu acreală: — Tatăl tău adoptiv preferă să confere onoruri mai degrabă femeilor din familie decât bărbaților, pentru că ele
Pax Romana. Stăpânii lumii by Mihaela Erika Petculescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1363_a_2885]
-
mai spânzură până târziu câteva steluțe uitate de hârtie jilavă și cafenie. După ce toate frunzele au devenit artificiale și au căzut de pe copaci, te miri: cum de mai pot florile de toamnă să se țină într-un picior, drepte și orgolioase, în mijlocul acestui prăpăd? Dalii înalte, ochiul-boului și crizanteme cu cârlionți în ochi, risipite prin toate grădinițele asistă nepăsătoare la dezastrul universal din jurul lor, ca și cum nimic nu s-ar fi întâmplat. Splendoarea lor târzie, în lumina sonoră a celor din urmă
Manual de compunere pentru clasele II - VIII by Luminiţa Săndulache () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1636_a_2907]
-
principii și consecințe imediate, țin prea mult la detalii cotidiene în raport cu proiectele strategice de anvergură, nu știu să fie suficient de autoritare, nu au apetit pentru lupte politice, se simt mai repede lezate subiectiv și, de ce nu, sunt mai puțin orgolioase, cedează mai ușor și preferă compromisul și pacifismul. Dacă nu sunt așa și se raliază modelului masculin (care, în varianta pozitivă, înseamnă mai multă neutralitate, imparțialitate, raționalitate), atunci sunt considerate cinice, fără scrupule și periculoase. Să presupunem că aceste judecăți
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2085_a_3410]
-
poalele rochiei doamnei Potoțki și sinodul ecumenic de la Niceea unde au participat, ia să vadă dacă mai știe, da, exact: 318 sfinți părinți? Cum oare se „căsătoresc” lucrurile, faptele între ele? Sau nu e vorba de așa ceva, ci de o orgolioasă singurătate? Singurătatea dulapului din stânga e mai mică sau mai mare decât singurătatea primei Epistole către Corinteni? Iată întrebările care-l încercau pe junele călugăr cu puțin înainte de a-și lua inima în dinți și a spune: Episodul 123 CUM SE
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1959_a_3284]
-
de Urgențe, Terapie Intensivă, Chirurgie și nu numai, să ia contact direct cu adevărata suferință, cu lupta noastră inegală cu moartea, lipsiți de arme și muniție. Poate că ar deveni puțin mai buni, un pic mai obiectivi și mai puțin orgolioși și egoiști. Poate că ar înțelege că sănătatea se poate asigura numai acordând șanse egale populației prin asigurarea bugetului potrivit necesităților reale, prin asigurarea asistenței medicale în cabinete cu aparatură performantă și aprovizionate permanent și egal cu medicamente și materiale
TAINICELE CĂRĂRI ALE IUBIRII by Marian Malciu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91752_a_92809]
-
în fine, când era aproape sigur că ordinatoru-i are o defecțiune gravă la butoanele Copy & paste. (Continuarea în numărul următor) CREPUSCULUL CIVIL DE DIMINEAȚ| Peștele și chelia Emil BRUMARU Peștele și chelia. Vatel și Ivan Dmitrici Cerviacov, doi celebri slujbași orgolioși, mor, fiecare în stilul vremii sale, neputând suporta umilința de a-și cere iertare. Primul (secolul XVII) nici nu încearcă. Știe dinainte că e inutil. Ia spada și la a treia împunsătură cade lat, dar cu onoarea salvată. Gestul pare
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2171_a_3496]
-
berii, cafelei și ceaiului și altele, până la cele ale filmului, ale muzicii de tot felul și, nu în ultimul rând, la festivalurile literare. Ce rost mai au festivalurile literare astăzi? Mai consacră ele valori? Sau sunt sărbători pentru câțiva inși orgolioși, buni cheltuitori de bani publici? C.C.: Da, am fost la unele "literare". Am și participat ca la momente de divertisment...Au rost, se mai cunosc oamenii între ei, mai schimbă idei, își dau cărți cu dedicații... nu cred că festivalurile
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1572_a_2870]
-
participat ca la momente de divertisment...Au rost, se mai cunosc oamenii între ei, mai schimbă idei, își dau cărți cu dedicații... nu cred că festivalurile "consacră", ele se fac doar ecoul valorilor deja existente... Se poate vorbi și de "orgolioși", și de "veleitari", și de "neaveniți", și de "agramați cu pretenții" ș.a.m.d.! Să nu uităm publicul acestor festivaluri, "marele public", mulțimea "oamenilor simpli", dorința de a se bucura de arta scrisului frumos, curat, bogat în idei și... glia
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1572_a_2870]
-
alt stil, nu-mi imaginez altă paradigmă în care să pot exista. Nimeni și nimic nu-mi poate schimba credința în poezie. În clipele cele mai fericite, îndrăznesc să cred că ea, poezia, m-a ales să-i fiu unealtă. Orgolioasă percepție, înțeleg... Oricum, de fiecare dată când mă apropii de coala de hârtie devin transparent și inima-mi ticăie... V.P.: Sunt scriitori care își cultivă, cu insistență și cu abilitate, calitatea de personaj cotidian al vieții literare, calitate care îi
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1572_a_2870]
-
mai multor prestigioase premii literare din Republica Moldova și România. România, se știe, este țara festivalurilor de tot felul. Sute, mii, într-un an. Întreb: ce rost mai au festivalurile literare azi? Mai consacră ele valori? Sau sunt sărbători pentru câțiva orgolioși organizatori, buni cheltuitori de bani publici? A.S.: Festivalurile sunt, totuși, o oportunitate de a ne cunoaște, de a pune în circuit cărți, reviste, idei. Dar, pentru a evita rutinarea, bagatelizarea lor, noi înșine ar trebui să fim mai selectivi și
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1572_a_2870]
-
și să punem în loc efortul ridicării „neamului” prin muncă și creare de bogăție, încât fireasca integrare în concertul țărilor avansate să nu pară abdicare de la „independența” cu care ne împuia urechile „multiubitul” și regretatul, „asomat” la Crăciunul din 1989. Modestiei orgolioase din versul lui Eminescu trebuie să-i contrapunem demnitatea în orice negociere, onorabilitatea în conlucrare și devotamentul față de binele general. Nu putem să nu observăm că există evoluții și conjuncturi mondiale de sub puterea 93 cărora nu te poți sustrage. Doar
Ambrozie şi poşircă by Gheorghe Drăgan () [Corola-publishinghouse/Journalistic/1140_a_2067]