21,114 matches
-
Inimă cum are românul nu mai are nimeni." Păi da! Că asta l-a și dat gata! Asta l-a prăpădit. L-am văzut, că se vedea pe el că-i ceferist, mecanic, avea locomotiva băgată-n piele și-n oase și când a dat ochii peste cap ca o găină m-am gândit ce-o fi cu tine, dragu mamii, și-am început să caut semnele visului. Unde lovește visul? Uite unde-a lovit! De ce-am umblat eu neagră
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1475_a_2773]
-
zgrunțuroasă ca o țărână, și-ntr-o nălucire se trezi pe câmp, în același loc. Nu mai era maică-sa, era poate Alexandru trântit în miriște, îmbrăcat într-o bucată de pătură, mânjit de funingine și cărbune, numai pielea și oasele pe el. Era când trupul lui moș Țurcanu, când Alexandru, și-amândoi îl strigau neîncetat: Miluță, Miluță, nu dormi! El nu știa ce să facă, nu se putea ridica de jos și-i venea să plângă, aproape că-l ura
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1475_a_2773]
-
pumnii cuiva și niște gheare sfâșiindu-i carnea. Ce să te-ntreb? dădu din umeri, clipind mirată,bătrâna. Ar fi avut o satisfacție înciudată, văzând-o epuizată și rușinată, prăbușită de durere la picioarele ei, cutremurându-se din toată încheietura oaselor de silă și remușcare, gata să-i arunce, ca pe-o ciozvârtă putredă unui câine râios, batjocoritoarea ei iertare, umilind-o cu superioritatea ei orgolioasă. Unde-am stat până acum, ce-am făcut? De unde vin? Nu te interesează? Nu că
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1475_a_2773]
-
pe nesimțite, ca și cum pământul ar fi acoperit-o pe încetul, și cum dormea, și-ntinerea prin somn, sau numai căpăta acea seninătate leneșă, uitată din tinerețe, înainte de-a simți cum răceala și oboseala îi strecoară o cenușă rece în oase și-n întreaga ei alcătuire, i se păru că aude liniștea ca un val căzând peste lume. Însuși pământul se liniștea și se făcea ușor-ușurel, ca și cum ar fi adormit odată cu ea. Toate zgomotele și hurducăturile pe care le simțea noapte
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1475_a_2773]
-
rouă pe el, scânteind în soare, parcă cineva ar fi presărat sticlă pisată, și-aceeași sticlă ar fi jucat și-n aer și s-ar fi prefăcut în liniște. Sprijini coatele în pământ, să se ridice, se săltă în capul oaselor și simți până și tăcerea casei, ca o ființă străină, prea mult hărțuită și care ajunsese la capătul așteptării. Urechile îi țiuiau, gata să plesnească. Neștiind bine ce face, alergă spre ușa cârciumii Invalidului, prinse clanța, parcă ar fi apucat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1475_a_2773]
-
Munții Ceahlău, Bucegi sau Ciucaș. Știați că ... Peștera Cioclovina este cunoscută pentru descoperirea celui mai vechi craniu de Homo sapiens fosilis, din România, și a unor urme de locuire umană din paleolitic, printre care vetre de foc și unelte din os și cremene? Focul viu este un proces natural de autoaprindere la suprafața terestră a gazelor de sondă emanate din scoarța terestră datorită frecării gazelor cu rocile silicioase? În țara noastră fenomenul este întâlnit la Andreiașul de Jos (jud. Vrancea) și
România : patrimoniu turistic by Viorel Rîmboi () [Corola-publishinghouse/Administrative/91702_a_93090]
-
într-un trecut considerat ideal, cu valori morale superioare, sursă de satisfacții spirituale, admirație și respect. Doar astfel putem explica atracția exercitată de ruinele unor cetăți, instalațiile tradiționale pentru obținerea produselor de bază, ca și uneltele de silex sau de os, atât de simple în alcătuirea lor, dar care au asigurat omului supraviețuirea și progresul. 2. ineditul satisface înclinația omului spre noutate și originalitate, fiind generat de o serie de trăsături, precum: poziția obiectivului în teritoriu, cum este Cetatea Devei, pe
România : patrimoniu turistic by Viorel Rîmboi () [Corola-publishinghouse/Administrative/91702_a_93090]
-
lui Gordon Craig. Supramarioneta imită ceea ce a anunțat că va imita. Ea reprezintă jocul suprem al actorului care se joacă pe sine. "Aceasta nu va rivaliza cu viața, ci va trece dincolo de ea; nu va înfățișa corpul în carne și oase, ci corpul în stare de extaz, și, în timp ce va răspândi un spirit viu, se va drapa într-o frumusețe de moarte"11. Ca și Craig, Emil Botta este conștient de primejdia afectării, dar fără a reuși să o evite ("Unii
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1504_a_2802]
-
du temps. Le sentiment de l'aventure serait, tout simplement, celui de l' irréversibilité du temps.15 "Sentimentul aventurii" este un sentiment al absurdului, al neverosimilului: Noaptea vrăjită va străluci ca brațul iubitei mele, pumnalul singurătății mă va străpunge până la os, până-n plăsele. Și eu, beat de jale, orbit, voi striga: Unde e viața mea, unde e viața mea? Întrebarea sună neverosimil subiectului însuși, care o amplifică nemăsurat (într-o parabolă gestuală), știind că răspunsul nu poate fi altul decât propriul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1504_a_2802]
-
este mai puțin strivitoare decât Absența, dar parcă mai sfâșietoare. Cu toate acestea, poetul se teme că această trăire a îndoielii estetice este superficială. Se suspectează el însuși de cabotinism: Eu, învăluit în aura mediocrității ca într-o pelerină de oase, mi-am preparat "intrarea", strălucita-mi apariție de cabotin... (Aplauze) Dar sfârșește prin a-și accepta condiția pe care el însuși și-a creat-o. Nu poți fi cabotin decât într-un spațiu predeterminat, închis. Cu cât spațiul este mai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1504_a_2802]
-
misterul existenței începuturilor, care se descifrează prin poezie. La fel îl consideră Botta pe Eminescu, un simbol încărcat cu sentimente dureroase, covârșitoare, un poet-mistagog care poartă însemnele timpului și sacrificiului creștinătății: Când vei auzi creanga trosnind, ia seama spun: e osul lui, al revizorului nostru școlar... Minți, școlare, minți, am răcnit, Eminescu a fost răstignit. (Revizorul nostru) Și ne mântuiește de cel rău, În numele Tatălui, al Fiului, Al Neamului tău. (Ipotești) Mai puțin realizată este poezia Ecourile, care se alcătuiește prin
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1504_a_2802]
-
ștafeta de vrăjitoare și acum se răzbună. O babă, tot o vrăjitoare, le-a spus că Vrăghioaia a îngropat sub pragul de la ușă din interiorul casei un cap de mort, iar în interiorul capului a pus fasole, grăunțe, grâu și alte oase mai mici. Să caute acolo să scoată capul, să-l ducă la cimitir și să-i facă groapă și să-l îngroape creștinește, dar toate acestea după ce va muri Zavastia, că de acum nu mai are mult de trăit. După
Imagini din lumea satului by Gheorghe Boancă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1187_a_2744]
-
pe ultimul drum alături de toată suflarea satului. Foarte multe femei au jelit-o. Întorși acasă, au săpat sub pragul de la ușa din interiorul casei și au găsit într-adevăr un cap de om umplut cu fasole, grăunțe, grâu și alte oase de diferite mărimi. Au dus capul și celelalte oase și le au îngropat lângă o cruce în cimitirul satului, dar nu i-au făcut slujbă de înmormântare, după cum a spus baba aceea. Au zugrăvit în casă, dar de această dată
Imagini din lumea satului by Gheorghe Boancă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1187_a_2744]
-
femei au jelit-o. Întorși acasă, au săpat sub pragul de la ușa din interiorul casei și au găsit într-adevăr un cap de om umplut cu fasole, grăunțe, grâu și alte oase de diferite mărimi. Au dus capul și celelalte oase și le au îngropat lângă o cruce în cimitirul satului, dar nu i-au făcut slujbă de înmormântare, după cum a spus baba aceea. Au zugrăvit în casă, dar de această dată, în casă a început să își facă apariția însuși
Imagini din lumea satului by Gheorghe Boancă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1187_a_2744]
-
jos și aripile desfăcute, rănit și epuizat. Ionuț i-a adus puțină apă În pumnul lui mic și se ruga de el: Să nu mori, te rog să nu mori...uite te duc la mama, ea știe cum se repară oasele rupte, te rog să nu mori...am să fiu...am să fiu prietenul tău, să nu te temi de mine, eu nu-ți fac nici cel mai mic rău, să știi...apoi luase capul puilului, Îi desfăcuse ciocul și-i
În vâltorile Dunării de Jos by Flora Mărgărit Stănescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1138_a_2049]
-
Lumea a rămas neînțeleasă, ștearsă din memorie demult! Prințesa a murit și ea în apele tulburi, în țintirimul de stânci, în leagănul ursitoarelor, în lumina soarelui. Pianul orgolios Era lângă ceas și lângă scaunul care aștepta, încătușat în clapele de os. A trecut un an de când Tamara a murit, prietena mea din copilărie! Odată cu ea a asfințit și amintirea mea, știa cum să mă apere de nostalgie, de durere și de frustrare! Știa să mă ducă în lumea ei veselă și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1534_a_2832]
-
o stare anume. * * * Stelei, prietena mea din tinerețe Amintirile trec și ele, nu mai vin iubirile! Ele se târăsc prin iarba neagră în vântul năuc, se apropie în dezordine, apoi se duc. Te-ai întors în sfera cu lumina de oase galbenă ca ceara... fără certitudine un al treilea ochi trebuie privirii să se arate voințelor noastre ingrate. El caută lumina înghețată și limpede în neputință, însuflețită de o altă credință. Amintirile cu sânge de viperă au rămas sub streașina casei
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1534_a_2832]
-
Gândurile nu mint, durerea e de argint înnegrit, vechi ca rochia de moar din vremuri străvechi uitată și de calendar. Aripile se desfac de-a lungul lunii coborâtă în umbre de lac. Anii s-au schimbat, s-au ferecat în oase și în colțurile de la case. Lui Mihai Papahagi, care a dat numele revistei Echinox Recitind cărți, studiate cândva, simțeam că îmi crește din piept o inimă de mucava! Au îndoit-o, au bătut-o cu-n ciocan, în fiecare zi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1534_a_2832]
-
erau veseli, cântau și sporovăiau. În sfârșit, au ajuns la mănăstire. Au vizitat biserica, unde au admirat icoanele frumoase, apoi clopotnița, și atelierul de țesut covoare. La sfârșit, copiii au fost invitați să vadă osuarul. Rafturi întregi erau acoperite cu oase, mai ales cranii. Înfiorați de teamă, copiii s-au grăbit spre ușa deschisă prin care vedeau cerul albastru și lumina soarelui. Shelley era ultima. Până la ușă erau câteva trepte. Le sui în grabă, dar se împiedică de o treaptă și
Minunatele aventuri ale lui Lucy și Shelley by Maria Elena Lebădă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1680_a_3078]
-
clanța veche, de lemn, în mână. Își frecă genunchii loviți și apoi încercă să deschidă ușa, dar nu reuși să potrivească clanța la loc. Încercă din nou. Degeaba. Speriată, se întoarse tremurând spre pivnița de piatră cu pereții plini de oase. − Nu cred în fantome, nu există fantome, își făcu ea curaj și leșină. Afară, ceilalți copii din grup mai aveau ceva timp să mănânce, să bea, să se ducă la baie. Apoi, diriginta îi chemă, îi numără (dar greși din cauză că
Minunatele aventuri ale lui Lucy și Shelley by Maria Elena Lebădă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1680_a_3078]
-
teme totuși să nu rămână definitiv captivă în lumea închipuirilor sale, în irealitate, aceasta nevoie de reîntoarcere în real, de circularitate este simbolizată prin motivul oglinzii. Insistența cu care personajele se așează dinaintea oglinzii ei de toaletă, cu mânerul de os și cu ovalul ei pur și clar, trădează o nevoie de întoarcere, de a nu pierde calea către realitate. Oglinda poate fi considerată pentru Manuela asemeni unui fir al Ariadnei, calea de ieșire din labirintul afectiv. Emoția are un caracter
Femeia în faţa oglinzii by Corina Alexa-Angheluş () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1162_a_1871]
-
Manuela. Ea se contopește cu acest personaj atât prin starea sufletească nedefinită cât și prin “haina ei cenușie”. Motivul oglindirii Ănu al oglinzii) apare chiar din acest prim capitol, căci Alina v-a găsi pe masă oglinjoara cu mâner de os a Manuelei, în care privind ochii i se vor cufunda într-o balta de plictiseală. Oglinda va reflecta mai ales starea sufletească, dar Manuela putea rămâne fără oglindă plecând pe stradă? Desigur că va avea asupra ei o altă oglindă
Femeia în faţa oglinzii by Corina Alexa-Angheluş () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1162_a_1871]
-
cu articolul nehotărât ”o” evidențiază diminuarea valorii actului final. Pentru Manuela nimic nu poate fi mai rău decât despărțirea de cel pe care ea a învățat să-l iubească. SFÂRȘIT Sfârșitul romanului este încununat de cioburile oglinzii cu mâner de os pe care eroina o va sparge. Ca într-un cerc închis romanul începe și se sfârșește cu imaginea oglinzii Manuelei, ea încadrează întreaga operă. Femeia se va elibera din masca oglindirii, căci nu mai vede în fața ei decât un gol
Femeia în faţa oglinzii by Corina Alexa-Angheluş () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1162_a_1871]
-
dragostei din informații vagi și impresii disparate, pentru a răspunde rapid „pulsiunii sexuale” de care este mobilizat în prezența unei femei atrăgătoare. Imagini și „idei primite” pot chiar deforma reprezentarea ființei feminine care îi stă în față „în carne și oase”, emanând farmec și mister, determinând în sufletul „buiac” al respectivului tânăr o neașteptată „transfigurare”. Este ceea ce induce o anume inconsistență în angajamentul său erotic. Ce se întâmplă însă cu bărbatul trecut bine de vârsta „romantismelor”, precum Profesorul din paginile lui
Jurnalul lui P. H. Lippa by Gheorghe Drăgan () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1687_a_3006]
-
Da, Teodora este mai „realistă” decât el și prevede (în mod corect, de acord!) că „relația” lor va avea un sfârșit „natural”. Și dacă e să fie așa, de ce finalul să nu capete consistența unui „nou început”, „în carne și oase”, o ființă care să concentreze în ea toată lumina dragostei lor? De data aceasta nu a răspuns întrebării ei, dovedind și el, poate, un minim de „inteligență naturală”. „Dragostea nu moare!” Este un titlu de carte? De film? A citit
Jurnalul lui P. H. Lippa by Gheorghe Drăgan () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1687_a_3006]