2,698 matches
-
strălucea pe mâna de fier argintat aplicată la capătul bățului și înconjurată de o cunună de lauri. Nu crezi că ar trebui să-i ajungem din urmă pe soldații noștri? Dădu pinteni calului, cu ochii la signum. Vântul făcea să oscileze însemnele de bronz, cele două discuri aurii și cele patru de aluminiu atârnate de bara transversală fixată sub mâna argintie, ce reprezentau numărul manipulului, douăzeci și patru, fiindcă fiecare din cele două discuri aurii reprezenta zece, iar fiecare din cele de aluminiu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2064_a_3389]
-
același în ochii lui. Să facă dragoste cu Irina însemna să elimine frustrările Elfridei. Să sărute obrazul Elfridei însemna să atenueze patima Irinei. Elfrida, Irina, Elfrida, Irina. Și reversul, desăvârșirea lui prin ele, era adevărat. Stătea întins pe patul Irinei, oscilând între iubirea față de inocență și patima pentru experiență, între refuz și dăruire, ajuns în momentul de vârf de unde orice cale ducea doar în jos. Elfrina Vultur. Triunghiul nu avea trei vârfuri, ci doar unul singur. Apoi momentul a fost pierdut
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1986_a_3311]
-
În vileag șiretlicul. — Cum? — Oare cum? Întrebînd. Ne-am Îndreptat spre coridor ca să vedem dacă maica Hortensia dispăruse. Apoi, tiptil, ne-am prelins pînă În salonul pe care Îl străbătusem. Chipurile nenorocite ne observau În continuare, cu niște priviri ce oscilau de la curiozitate la teamă și, În cîteva cazuri, la lăcomie. — Fii cu băgare de seamă, că unii dintre ăștia, dacă ți-ar putea suge sîngele ca să deveină din nou tineri, ți-ar sări la gît, zise Fermín. VÎrsta Îi face
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2276_a_3601]
-
sepie și emisiile pulsatile trec dincolo de așteptări suspendându-se una pe alta. Nu cerșesc blândețea zilelor de ieri, doar sunt tentat de atracția viitorului ce se poticnește în staționări echivoce. Liminar, clipele brodate timid se pierd, însă acum mă-nghesuie, oscilează, mă leagănă duios zvâcnesc în afară tot felul de versuri întâmplătoare declanșând flashul amintirilor înăbușite ce nu le-am întâlnit niciodată
At?t de cald by Aurel Avram Stănescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/83727_a_85052]
-
Copleșit Într-un cer de purpură în râpa înghețată un balans furibund își strecoară acordul în recunoașteri. Oscilând cercul magic se-nchide dincolo de făpturi, tăinuit se-avântă în umbre și golul tot pâlpâie, revine mai greu întortochind dilemele. Suferința parcurge căi neștiute printr-un procedeu plin de ignoranță, încurcat în fire plăpânde sculptat cu unde precise. Ochii... algele
Cople?it by Aurel Avram Stănescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/83723_a_85048]
-
când învățământul preuniversitar tribulează între latura umanistă după ce a ieșit din sfera de influență tehnologico-mecanică de pe vremea comunistă - și revine la o accentuare a laturii tehnice ( comandă socială ) , nu trebuie să uităm de latura morală ‘’ fides’’ al romanilor... Oricum ar oscila orientarea învățământului preuniversitar și post liceeal se simte nevoia de completare, de lărgire a unversului cultural. Conversațiile în societate, excursii și în varii înprejurări reclamă , mai degrabă o cunoaștere a creațiilor literare, alături de cele științifice: filosofice, fizice, mecanice etc. Astăzi
AVENTURI ALE PAIRILOR De la curtea lui Carol cel Mare sec.al VIII-lea e.n. by Thomas Bulfnich () [Corola-publishinghouse/Imaginative/349_a_559]
-
carierei mele de pictoriță! Am făcut niște decoruri 45 de teatru pentru un unchi, regizor, pe care l-am deza măgit! Spre treisprezece ani, am devenit poetă... Musset, Lamartine, Rimbaud, Verlaine erau zeii mei. Suferința lor era și a mea! Oscilam între pictură și poezie. De altfel aveam în familie două mătuși pictorițe: pe tante Marie și pe tante Juliette, și doi unchi poeți: oncle Ion și oncle Justinian. — Ai fost încurajată să-ți cultivi talentele? — Familia mi-a ignorat total
Ioana Celibidache : o mătuşă de poveste by Monica Pillat () [Corola-publishinghouse/Imaginative/585_a_974]
-
cerșetorul. O privire pătrunzătoare, rapidă, atentă, plină de tensiune și de inteligență. Un chip zguduitor de apropiat, o față frumoasă, tânără, luminată de ochi mari, albaștri. Gabriel Îi strânse din nou brațul. - Să mergem. - Nu! spuse pictorul, cu o voce oscilând Între strigăt și șoaptă. Încă puțin! Foarte puțin! Se Întâmplă ceva În palat! - N-are ce să se Întâmple În palat... Urmează instrucțiunile! - Jur! spuse Alexandru. Omul acela... L-am mai văzut undeva... Sau seamănă extraordinar cu cineva... Gabriel! Lasă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2303_a_3628]
-
maronii. Viitorul băiatului era neclar. Astrologul nu putea prezice nici unul din lucrurile obișnuite - durata vieții, căsătoria, averea. Modelele începeau să se formeze, pentru ca imediat să se estompeze, când trecea la un alt aspect al conjuncției. Planetele treceau prin casele destinului, oscilând între aspectele defavorizante și cele binevoitoare. Se alcătuiau mănunchiuri de posibilități, pentru ca mai apoi să se destrame. Niciodată nu fusese într-o asemenea stare de confuzie în timpul vreunei interpretări. Poate că (deși nu era prea sigur de asta) exista o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2322_a_3647]
-
dal și chapati, pe care le lasă în fața compartimentului, pe coridor. Purdah, complete și etanșe, chiar și în mișcare. Pran simte gustul mâncării, dar nu poate spune ce mănâncă. Nu poate numi nici unul dintre obiectele din jur. Sunt doar lucruri, oscilând în preajma ochilor și urechilor sale. Ceva important în capul lui s-a deconectat și acum refuză să recunoască prezentul. Toate aceste cunoștințe prost plasate, sunt salvate undeva într-un plan secund al minții, în care se vede stând întins pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2322_a_3647]
-
să rămână în pat, de teamă să nu se mai întâlnească pe stradă cu FG. În final, simțind că pereții de piatră se strâng în jurul său amenințând să-l strivească, ia trenul spre Londra și petrece o săptămână fără somn, oscilând între cârciumi și cluburi de noapte, sub influența alcoolului. Cu toate că pornește spre West End este atras de sud și est și-și încheie seara sub o masă, într-un stabiliment numit Fishy Mitten, aflat pe o alee, lângă docurile East
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2322_a_3647]
-
cu care să se poată colabora, nu-i așa? Jonathan îi privește și aude susurul vântului care răsfiră iarba din jurul taberei. — Nu, admite el. Poate că aveți dreptate. Deși este devreme, se scuză și se duce la culcare. Petrece noaptea oscilând între două stări: cea de trezie suprareală, în care aude tăcerea cântând de încordare, și o alta care poate fi sau nu un vis în care devine conștient că se întind cabluri și sârme, care-i leagă pe toți cei
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2322_a_3647]
-
ca și negarea acesteia, moartea. Homer Hidden stătea melancolic în cabina bolidului său, în care avea să străbată întregul stat Alabama, de la Mobile, portul sudic, până la Huntsville, aproape de granița cu Tennessee. Homer stătea cu privirea pironită pe indicatorul vitezometrului ce oscila nervos în jurul a 950 km/oră, dar gândurile lui gravitau aiurea, la viața-i de până atunci, mizerabil de agitată, la viața și mai câinească pe care avea s-o îndure acolo, la Houndsville, cum răsbotezase zeflemitor numele orașului spre
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85062_a_85849]
-
începutul carierei mele de pictoriță! Am făcut niște decoruri de teatru pentru un unchi, regizor, pe care l-am deza măgit! Spre treisprezece ani, am devenit poetă... Musset, Lamartine, Rimbaud, Verlaine erau zeii mei. Suferința lor era și a mea! Oscilam între pictură și poezie. De altfel aveam în familie două mătuși pictorițe: pe tante Marie și pe tante Juliette, și doi unchi poeți: oncle Ion și oncle Justinian. — Ai fost încurajată să-ți cultivi talentele? — Familia mi-a ignorat total
Ioana Celibidache : o mătuşă de poveste by Monica Pillat () [Corola-publishinghouse/Imaginative/585_a_978]
-
Chișinău, trimit înaintea pașei o numeroasă delegație care solicită depunerea lui Duca. Membrii ei nu sunt luați în seamă, 6 dintre ei fiind spânzurați, alții cad luptându-se, în vreme ce restul se retrag spre tabără. Urmează divergențe între capii răscoalei, care oscilează între a opune rezistență, și anume Durac, și a evita hainia, în cazul lui Hâncu. Acesta se retrage cu 3000 de oameni în grabă peste Nistru. Este posibil ca înainte răsculații să fi încercat o rezistență armată la Epureni, pe
Cetăţuia lui Gheorghe Duca Istorie, cultură şi spiritualitate ortodoxă. In: etăţuia lui Gheorghe Duca Istorie, cultură şi spiritualitate ortodoxă by Daniel Jitaru () [Corola-publishinghouse/Imaginative/503_a_738]
-
Iostin, egumenul Mănăstirii Cetățuia, stăpânirea asupra unei dugheni de pe Ulița Hagioaiei, în urma judecății cu Petru Alevra negustor<footnote Ibidem, documentul 638, p. 552 footnote>. Numărul total al proprietăților funciare ale Mănăstirii Cetățuia este destul de dificil de estimat, pentru că numărul moșiilor oscilează de la o epocă la alta și în funcție de diferitele liste care ni s-au păstrat. Cea mai veche dintre acestea este de pe timpul lui Constantin Mavrocordat, 10 noiembrie 1741 dată egumenului mănăstirii pentru a stăpâni cele 9 moșii și anume: o
Cetăţuia lui Gheorghe Duca Istorie, cultură şi spiritualitate ortodoxă. In: etăţuia lui Gheorghe Duca Istorie, cultură şi spiritualitate ortodoxă by Daniel Jitaru () [Corola-publishinghouse/Imaginative/503_a_738]
-
chipul fiicei ei, în loialitatea fetiței față de ea, în promisiunea neîncălcată a lui Lucy de a nu ne spune unde se află. În fine, se trezește și Tom. Îmi e greu să îi interpretez starea de spirit, care pare să oscileze între satisfacție sobră și o jenă agitată și stânjenită. La masă nu scoate un cuvânt despre întâmplările din noaptea precedentă, iar eu mă abțin de la întrebări, oricât aș fi de curios să aud versiunea lui. Mă întreb dacă s-a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2244_a_3569]
-
pretutindeni... Prin amabilitatea prințului, desigur. Citește-o! Mărturisesc că eu am devorat-o deja. Mii de scuze, nepotache, dragule! Ah, să vezi! Am dat și peste o chestie de-a dreptul comică despre pendulul lui Campetti. Știi, celebrul pendul care oscilează deasupra zăcămintelor aurifere și așa mai departe. Ca un vero italiano ce este, omul susține că, în mâinile femeilor, pendulul ar descoperi cu mult mai repede filonul. Cică propriile lor oscilații interioare l-ar sensibiliza și pe el, sărmanul, până
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2340_a_3665]
-
mă enervez, noi aproape că nu mai comunicăm, asta ți se pare ție legătură strânsă? Dar ea zice, îmi este foarte clar, uite cât de rău reacționezi, aceasta este alegerea ta, să reacționezi astfel. Cum adică reacționez rău, întreb eu, oscilând între indiferență și surpriză, orice femeie în situația mea ar reacționa ca mine dacă soțul ei s-ar comporta așa cum face el, ea leagănă fetița și spune, ești sigură? Întrebarea ei directă trezește în mine îndoiala, așa că spun, cred că
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2360_a_3685]
-
că mă pot baza pe el, iar acum se poartă ca și când i-aș fi făcut totul în mod intenționat, iar eu mă gândesc la bărbatul acela trist, la ochii săi luminoși pe sub scutul acela de furie, la figura sa care oscila între căldură și severitate și, simțind o dorință stânjenitoare, îmi amintesc, ea s-a culcat cu el, ea l-a văzut fără cămașa aceea albă și fără pantalonii îngrijit călcați, el a sărutat-o, a mângâiat-o, a făcut dragoste
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2360_a_3685]
-
său asemenea rahatului de porumbel, umedă și umilitoare. Dar încă nu am ajuns la nici o concluzie privind situația, încearcă el din nou, acordă-mi o oră din timpul tău, fă-o pentru copil, eu mă răzgândesc, merg tăcută alături de el, oscilând între ei doi, pentru o clipă îi sunt ostilă lui, apoi ei, care îi este ostilă lui, confuză urmăresc din nou mașina lui, atât de repede se risipise armonia chiar și în sânul noii mele familii, am impresia că l-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2360_a_3685]
-
pentru o clipă îi sunt ostilă lui, apoi ei, care îi este ostilă lui, confuză urmăresc din nou mașina lui, atât de repede se risipise armonia chiar și în sânul noii mele familii, am impresia că l-am pierdut, așa că oscilez între părere de rău și ușurare, dar mă așteaptă cu loialitate la semafor, îmi face cu mâna și dispare pe o stradă cu totul nouă, pare a fi proaspăt pavată, covoare de asfalt se aștern în fața noastră, un bărbat în
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2360_a_3685]
-
Pendulului, ba chiar Îi permitea să se manifeste, deoarece În vid orice punct material greu, suspendat la extremitatea unui fir neextensibil și fără greutate, care nu Întâmpină rezistența aerului și nu produce frecare În punctul lui de sprijin ar fi oscilat În mod regulat o veșnicie. Sfera de aramă arunca licăriri palide și schimbătoare, după cum ajungea În bătaia ultimelor raze de soare ce răzbăteau prin vitralii. Dacă, așa cum se petrecea altădată, ar fi atins cu vârful ei un strat de nisip
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2112_a_3437]
-
mult Claudia pentru tot ceai făcut și pentru acești minunați cercei. Unde i-ai găsit așa de frumoși?a întrebat-o Vasile. — Ce nu fac pentru finuța mea mică și dragă. Mă bucur că i-am ales pe aceștia pentru că oscilam între ei și alții cu piatră de diamant. Nici nu știam cum arată fata. Acum văzând-o, îmi dau seama că va fi o blondină frumoasă și culoarea roză a cerceilor i se va potrivi perfect. Am ales această culoare
Pe aripa hazardului by Victoria D. Popa () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91847_a_92975]
-
Sol ar trebui să fie în spatele nostru. Să facem un releveu precis, mai întâi. Nu mai spuse că sistemul ce se vedea pe ecrane nu semăna nici cu Centaurul, nici cu Sol. Camerele diseminate pe suprafața coșcovită a lui Nostromo oscilară tăcute în vidul cosmic, căutând prin infinit amăgirea azurie a Pământului familiar. Pe cargou, monstruos agregat de forme voluminoase și de carcase metalice, camere secundare intrară în acțiune, multiplicând unghiurile de vedere, scotocind imensitatea. Oamenii din alte vremi s-ar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85061_a_85848]