1,525 matches
-
te așteaptă. Căci numai cei curați și cei ce s-au curățit de păcat vor intra în Împărăția lui Dumnezeu, iar tu, cu ce obraz vii în adunarea celor curați, în Biserica lui Hristos? Cel ce a intrat în Cămara Ospățului Luminii, trebuie să fie îmbrăcat în haina de nuntă a virtuților. Altfel, venind Împăratul și întrebându-l: „Ce cauți aici?”, nu va putea răspunde. Va fi socotit fur de cele sfinte. Și știi că „nici hoții, nici lacomii, nici iubitorii
Imn pentru crucea purtată – abecedar duhovnicesc pentru un frate de cruce by Virgil Maxim () [Corola-publishinghouse/Memoirs/863_a_1818]
-
spion și condamnat. Ancheta îi ruinase sănătatea. După eliberarea din 1964 l-am regăsit în comună împreună cu soția sa și cei doi fii. N-a mai trăit mult, bietul om a trecut în lumea celor chemați de Dumnezeu, în „Cămara ospățului ceresc”. Istrate Micescu În această cameră se afla și un bărbat în vârstă înaintată, care, în momentul când m-am prezentat, a devenit deodată încruntat și așa a rămas mai multe zile. Oriunde mă mișcam privirea lui aspră mă urmărea
Imn pentru crucea purtată – abecedar duhovnicesc pentru un frate de cruce by Virgil Maxim () [Corola-publishinghouse/Memoirs/863_a_1818]
-
i-au imitat și în camera de tortură s-a făcut liniște, toți mâncând din bunătățile până atunci blestemate. Dracul de la ușă, nemaiauzind vaietele disperate, și a dat seama că ceva nu este în regulă și deschizând ușa și văzând ospățul bucuriei, a întrebat: Cine v-a învățat? Ițic! Ițic! , au răspuns cu toții, bucuroși și recunoscători față de binefăcătorul lor. Atunci dracul îl înșfacă pe Ițic și-l azvârli afară: Cum de am greșit și te-am băgat în camera de suplicii
Imn pentru crucea purtată – abecedar duhovnicesc pentru un frate de cruce by Virgil Maxim () [Corola-publishinghouse/Memoirs/863_a_1818]
-
a părut că se uită la topor. Am fugit urmărit de imaginea pe care o văzusem: capul generalului, despicat în patru, cu creierii pe un colț de masă, stâlciți de lama toporului. Dumnezeu i-a făcut altă primire în „salonul” Ospățului împărătesc. Meditație asupra morții Mulți oameni mi-au murit pe brațe la Văcărești. Porunca milei dată de Biserică - și sub îndemnul „Să îngropi pe cei morți” - se înțelege ușor în situațiile când ești singurul de față la despărțirea sufletului de
Imn pentru crucea purtată – abecedar duhovnicesc pentru un frate de cruce by Virgil Maxim () [Corola-publishinghouse/Memoirs/863_a_1818]
-
acum nu auzeai clopotul Bisericii și treceai nepăsător pe lângă ea, acum trebuie să-ți astupi urechile la chemările care încă n-au murit complet în sufletul tău și să renunți la plăcerile gratuite. Numai în Casa Tatălui vei găsi bucuria ospățului adevărat. Mielul junghiat pentru tine pe altarul dragostei te așteaptă la masă să vii îmbrăcat în haina virtuților. Dar fără sfâșiere, fără părere de rău pentru trecutul petrecut în ignoranța întunericului și hotărârea de a nu-l mai agrea nu
Imn pentru crucea purtată – abecedar duhovnicesc pentru un frate de cruce by Virgil Maxim () [Corola-publishinghouse/Memoirs/863_a_1818]
-
zi. Totuși, nu mă opun la gustările de la ora unsprezece, care pot cunoaște o gamă foarte variată. Există, așa cum am arătat mai sus, momente potrivite pentru portocale. Există de asemenea momente potrivite pentru porto la gheață și budincă de prune. Ospățul cu portocale nu mi-a tăiat pofta pentru masa de prânz, alcătuită din chiftele de pește, cu murături indiene foarte condimentate și o salată de morcovi rași, ridichi, năsturel și fasole păstăi. Am avut o perioadă când mâncam morcovi rași
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2341_a_3666]
-
fiecare dintre ei intenționa să plece ultimul. S-ar fi zis că erau cu toții în așteptarea a ceva ce urma să se întâmple. Lizzie gătea pentru toată lumea. Ne hrăneam cu macaroane cu brânză. Era cu neputință să ne întoarcem la ospețele obișnuite și la plăcerile vieții umane, la mesele pe care oamenii le așteaptă cu nerăbdare, și pe care le savurează. Toți, cu excepția lui James, beam cât încăpea în noi. În ziua pe care urmează să o descriu acum, m-am
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2341_a_3666]
-
asemenea, să-mi datez meditațiile. Timpul a trecut și acum e octombrie, cu zile însorite, luminoase șî răcoroase, un cer nordic de un albastru intens, și amintiri fugitive, risipite, ale altor toamne. E vremea ciupercilor și mi-am oferit adevărate ospețe cu ciuperci, din cele mari, elastice, negre, nu butonii ăia rotunzi fără nici un gust. Au apărut și dovleci prin prăvălii, și de pe acum se simte aroma familiară a iernii londoneze, cu după-amiezele întunecate, aburite de ceață cu scânteierile și emoțiile
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2341_a_3666]
-
Moise 8. Trecerea prin Marea Roșie 9. Grijă Domnului în pustiu 10. Israel la muntele Sinai 11. Decalogul 12. David și Goliat 13. Chemarea lui Isaia 14. Isaia despre nașterea regatului Mesiei 15. Chemarea lui Ieremia 16. Chemarea lui Ezechiel 17. Ospățul lui Baltazar 18. Daniel în groapă leilor 19. Ispitirea lui Iov. B. NOUL TESTAMENT 1. Cunoștințe generale despre Noul Testament 2. Nașterea lui Iisus Hristos 3. Copilăria lui Iisus Hristos 4. Propovăduirea lui Ioan Botezătorul. Botezul lui Iisus Hristos. 5. Ispitirea
ORDIN nr. 4.321 din 29 august 2001 privind disciplinele şi programele pentru examenul de bacalaureat 2002. In: EUR-Lex () [Corola-website/Law/141463_a_142792]
-
locuțiuni prepoziționale), când complementul sociativ are dezvoltare infrapropozițională: cu, fără, împreună cu, dimpreună cu, la un loc cu, laolaltă cu, cu tot cu, cu... cu tot: „Dragii mei, o să mă joc odată Cu voi, de-a ceva ciudat.” (T. Arghezi) „Cum ședea spânul la ospăț împreună cu moșu-său, cu verele sale și cu alții câți se întâmplase, li s-au adus mai la urmă la masă și niște sălăți foarte minunate.” (I. Creangă), „Mă condamni să-mi uit vizionara mea ființă, iar tu întreprinzi o
Gramatica limbii române by Dumitru Irimia () [Corola-publishinghouse/Science/2319_a_3644]
-
noaptea.” (P. Ispirescu, 160) De multe ori, caracteristica numelui, exprimată prin atribut circumstanțial, descrie cadrul situațional general în care se desfășoară acțiunea verbală, fiind expresie a circumstanțialității ca atare: „Lina, înzdrăvenită, golise cârciuma, trăsese obloanele la ferestre și acolo potrivise ospățul...” (E. Barbu, 109) În alte enunțuri, atributul descrie concomitent două sau mai multe caracteristici circumstanțiale; coexistă, cel mai frecvent, sensul de finalitate cu cel de condiție, circumstanța temporală cu cea cauzală: „O pătură groasă de întuneric greu îmi păru că
Gramatica limbii române by Dumitru Irimia () [Corola-publishinghouse/Science/2319_a_3644]
-
șterg legende și povești, proverbe și locuțiuni, adevărate nestimate ale gândirei poporului românesc.” (M. Eminescu, Despre cultură, 64), „... În câteva trăsături ni-l zugrăvi ca pe un bulibașa mehenghi, vânzător și slugarnic - un suflet de rob.” (M. Caragiale, 95), „Sfârșii ospățul meu cu mere zvânturate și cu nuci, adică cu fructe.” (C. Hogaș, 252) Apoziții înlănțuite și cumulativetc "Apozi]ii înl\n]uite [i cumulative" Construită în general din doi termeni, relația de apoziție implică uneori trei sau mai mulți termeni
Gramatica limbii române by Dumitru Irimia () [Corola-publishinghouse/Science/2319_a_3644]
-
numit Petru Rareș, iar mai târziu a devenit Domn al Moldovei. La petrecerea mare de la Hârlău, dată de Ștefan cel Mare la 6 decembrie 1497, în urma victoriei de la Codri Cosminului asupra craiului polonez, Ioan Albert, domnitorul„le-a făcut mare ospăț tuturor... de la mare până la mic... și cu daruri scumpe îi dărui pe fiecare după destoinicia sa, și-i trimitea apoi la casele lor și-i învăța să laude și să binecuvânteze pe Dumnezeul cel de sus” - spune Grigore Ureche. Rugăciunea
Cotnariul În literatură şi artă by Constantin Huşanu () [Corola-publishinghouse/Science/687_a_1375]
-
gravitația Terei, sufletul se tr ezește ș i se înalță în sferele unde se scriu ode despre miracolele de pe Dealul Cătălina. Domnitorul Vasile Lupu îl păstra ca pe un fel de împărtășanie cerească și-l servea oaspeților abia la sfârșitul ospețelor, în cupe de aur<footnote id=”9”> Gh.Ungureanu, Cronica Cotnarilor </fo otnote>. Apoi veni rândul poeților să-l imortalizeze: Manole Arcașu: „Ape ruginii fosforescente jucau cu irizări nesfârșite în masa compactă a vinului untdelemnos. Nu era C otnar ro
Cotnariul În literatură şi artă by Constantin Huşanu () [Corola-publishinghouse/Science/687_a_1375]
-
de rouă sau ploaie, numai atunci se intra în vie, luându se numai strugurii cei copți și cei teferi. Culegând vița în mai multe răstimpuri, dobândesc vinul cel mai bun și mai delicat.” Mihail Sadoveanu reținea în scrierile sale: „La ospețele domnești, băutura vinului se desăvârșea cu un ceremonial deosebit, socotindu-se un lucru de cinste «care socoteau închinarea paharelor drept îndeletnicire cuvi incioasă , iar beția o faptă vrednică» (Citat din „Viața lui Ștefan cel Mare ”). Nici Dimitrie Cantemir nu scapă
Cotnariul În literatură şi artă by Constantin Huşanu () [Corola-publishinghouse/Science/687_a_1375]
-
se chema credința în l imba țării, turnând vinul întrudânsul dintr-un alt vas mai mare. În timpul cât Domnul bea credința, toți comesenii, Mitropolitul, Episcopul, boierii, oștenii se sculau în picioare și se aplecau. Acesta era momentul solemn al începerii ospățului. Și du pă ce au băut cu toții împregiur de vreo câteva ori și au început capetele a se înfierbânta, mai beau cu toții câte un pahar cu vin; al doilea pahar îl beau pentru împăratul, însă fără a mai pomeni vreun
Cotnariul În literatură şi artă by Constantin Huşanu () [Corola-publishinghouse/Science/687_a_1375]
-
nu se depărtează de la locul său, ci numai cât se scoală, iar boierii care stau, deșartă toț i, doi cu doi, paharele care li se dau. Când țarul Rusiei, Petru I, a venit la Iași, Dimitrie Cantemir a dat un ospăț cu vin de Cotnari. Cronicarul Ion Neculce nota cu acest prilej: „Se ospătau și se veseleau prea frumos cu vin de Cotnari și lăudau vinul foar te și în că mai bine le plăcea vinul cel cu pelin și mult
Cotnariul În literatură şi artă by Constantin Huşanu () [Corola-publishinghouse/Science/687_a_1375]
-
cronicarul Io n Neculc e, care era la acea vreme hatman (comandantul oastei moldovene), nu pomenește de vreo ieșire a țarului și domnului din Iași (atunci când țarul Rusiei a vizitat orașul nostru și mânăstirea Golia). Însă a descris în amănunt ospețele stropite din plin cu vin de Cotnari și șampanie franțuzească, țarul fiind cunoscut ca un mare iubitor de băuturi. De altfel, oastea ru să și moldovenească era deja la Țuțora și se pregătea de luptă, făcând lucrări de fortificații ..” atunce
Cotnariul În literatură şi artă by Constantin Huşanu () [Corola-publishinghouse/Science/687_a_1375]
-
vie și versanții bine însoriți, prin finețea vinurilo r albe obținute aici și mai ales pentru dragostea tradițională a locuitorilor pentru cultura vinului. Vinul de Cotnari nu se bea. El se degustă. El este promisiune divină. Dar atunci când însoțește un ospăț de durată, băut cu cumpătare, dezvoltă reacții n obile, u imitoare. Declară specialiștii. Manifestând un semn de prețuire aleasă, consu matorul îl degustă în cupe transparente, savurând, totodată, aurul culorii... Bogat în istorie, acest aur lichid poartă în el pe lângă
Cotnariul În literatură şi artă by Constantin Huşanu () [Corola-publishinghouse/Science/687_a_1375]
-
Iulia și Tokay ar putea crește și rodi chiar mai bine decât în locul ei de baștină. La plecare, Măria Sa i-a spus regelui că ar dori mult să cultive și pe dealurile Moldovei acele soiuri din care au băut la ospăț. Mai ales soiul Șoim Furmint. Matei Corvin, bucuros că poate mulțumi și el pentru darul adus de domnitorul moldovean, a dat poruncă dregătorilor săi să aducă, fără întârziere, d in acele vițe dorite de Măria Sa Ștefan. Și așa joardele de
Cotnariul În literatură şi artă by Constantin Huşanu () [Corola-publishinghouse/Science/687_a_1375]
-
e chiar zahărul grasei, cucoane, și cu cât are mucega i mai mu lt, cu atât o să aibă și vinul zahăr mai mult. Din zahăru l aista îi iese tăria și bunătatea. Ajunge și la 19 grade, cucoane! .......................................................................... În finalul ospățului, Neculai scoate stiloul și scrie pe masă: Când din adânc te-mpinge-ndemnul Să bei un vin ca untdelemnul, Te sfătuiesc să iei aminte, Să bei doar vinul lui Melinte, Că-l sorbi mereu și nu se simte, Oricât ai
Cotnariul În literatură şi artă by Constantin Huşanu () [Corola-publishinghouse/Science/687_a_1375]
-
s or duce boii cu ochi de râu în știri, să tragă cu urechea la noile-ncolțiri. Și atuncea, la braț, umbre, nu vom mai ști de to ate; poate am să uit nevasta și vinul acru; poate... Ei, poate la ospețe nu voi mai fi monarh. - E toamnă. Bea Cotnarul din cupă, Taliarh. HORIA FURTUNĂ (n. la Focșani, la 21 iunie 1886, d. la 8 mar tie 1952 .) Fiul medicului veterinar Ioan Stephănescu Furtună. Studii juridice la Paris: (1908), Doctor în
Cotnariul În literatură şi artă by Constantin Huşanu () [Corola-publishinghouse/Science/687_a_1375]
-
NECULCE: „El bea vin mai mult din oală decât din pahar de cris tal, zicând că i mai dulce vinul din oală decât din pahar. Când țarul Rusiei a venit să viziteze Iașiul, Dimitrie Cantemir l a poftit la un ospăț. Ion Neculce observă și scrie: „Se ospătau și se veseleau prea frumos cu vin de Cotnari și lăudau vinul foarte și încă mai bine le plăcea vinul cel cu pelin și mult se mirau cum spre partea lor nu se
Cotnariul În literatură şi artă by Constantin Huşanu () [Corola-publishinghouse/Science/687_a_1375]
-
Cotnari. Domnul abate de Marenne împingea plăcerea și mai departe: sim țind în el năvală de sentimente de recunoștință, și le înfrâna și tăcea într-o reculegere pioasă, gustând necontenit, puțint el și de licat. într-această primă parte a ospățului, răzășița lui Griga intră cu claponii în țiglă. Atunci și Griga s e duse l a beciul lui și mai aduse un urcior pecetluit. Cu rânduială ș i domol lucrând, pricepură atât domnul abate, cât și beizade, cât și o
Cotnariul În literatură şi artă by Constantin Huşanu () [Corola-publishinghouse/Science/687_a_1375]
-
ascunde printre literele textului ei. Ei, bine, într-o carte se află tot ce vrei : poezie, bijuterii, armonie, cai, priveliști și feți-frumoși, mări și țări, munți și câmpii, ursuleți, flori, fluturi și din toate minunățiile câte ceva. Căci cartea este un ospăț amăgitor la care oricine este poftit. Nicăieri nu se poate forma și întreține mai cu efect gustul pentru lectură decât în atmosfera îmbietoare a unei biblioteci, oricât de modestă ar fi ea. Rafturile încărcate cu atâtea scrieri din toate domeniile
Compunerea şcolară by Luminiţa Săndulache () [Corola-publishinghouse/Science/652_a_1025]