1,549 matches
-
începând cu data de 1 ianuarie 2005. Într-o declarație din februarie 2005, Traian Băsescu a declarat că l-a înaintat în grad pe Medar pentru că "altfel acesta ar fi ieșit la pensie". Generalul Medar a fost apreciat în timpul crizei ostaticilor din Irak, când a pus la dispoziție toate capacitățile de interceptare ale contingentului românesc de informații militare din Irak. El a fost numit la 3 octombrie 2005 în funcția de Director general la Direcția Generală de Informații a Apărării , după
Sergiu Medar () [Corola-website/Science/306562_a_307891]
-
în Irlanda de Nord. După Revoluția din Octombrie din 1917, Litvinov a fost numit de Vladimir Ilici Lenin în funcția de reprezentant al guvernului sovietic în Regatul Unit. În 1918 însă, Litvinov a fost arestat de guvernul britanic și a fost ținunt ostatic până când a fost schimbat cu Robert Lockhart, un diplomat britanic arestat în Rusia Bolșevică. Litvinov a devenit apoi ambasador itinerant al guvernului sovietic. Datorită, în principal, eforturilor sale, guvernul britanic a acceptat să pună capăt blocadei economice împotriva Uniunii Sovietice
Maxim Litvinov () [Corola-website/Science/306721_a_308050]
-
a furnizat imagini și știri pentru diferite posturi de televiziune din Rusia, Ucraina, Italia, Marea Britanie și Statele Unite. Reporterii PRO TV Chișinău realizează pentru postul PRO TV din România transmisiunile în direct de la diferite evenimente care au loc în Rusia (de exemplu, criza ostaticilor de l Duharova În restul programului, PRO TV Chișinău retransmite programele PRO TV din România, după o grilă proprie și cu ferestre de publicitate locale. www.protv.md - În 2007, PRO TV Chișinău a relansat pagina sa de internet www.protv.md. În
ProTV Chișinău () [Corola-website/Science/306787_a_308116]
-
punct de vedere al efectivelor și echipării, toate acestea datorându-se sprijinului acordat de Statele Unite. Prin faptul că se găsea în sudul Uniunii Sovietice, Iranul avea o importanță strategică deosebită pentru americani în timpul Războiului Rece. Odată cu alungarea Șahului, în urma crizei ostaticilor din 1979, sprijinul economic și militar american a încetat, asigurând astfel noi oportunități pentru Saddam Hussein. Teama ca revoluția iraniană să nu se extindă și în Irak a condus la persecuții asupra populației majoritar șiite din Irak. În primul rând
Războiul Iran-Irak () [Corola-website/Science/307737_a_309066]
-
colaboreze cu agresorii irakieni. Alții însă au ales să lupte contra propriei lor țări, așa cum a fost cazul celor 6 arabi din Khuzestan care au luat cu asalt Ambasada Iranului din Londra, în 30 aprilie 1980, luând și 21 de ostatici din personalul ambasadei plus câțiva vizitatori și un polițist. După 6 zile, văzând că cererile nu le sunt satisfăcute, teroriștii au ucis unul din ostatici, ceea ce a determinat guvernul britanic să acționeze. Un comando al Special Air Service (SAS) a
Războiul Iran-Irak () [Corola-website/Science/307737_a_309066]
-
luat cu asalt Ambasada Iranului din Londra, în 30 aprilie 1980, luând și 21 de ostatici din personalul ambasadei plus câțiva vizitatori și un polițist. După 6 zile, văzând că cererile nu le sunt satisfăcute, teroriștii au ucis unul din ostatici, ceea ce a determinat guvernul britanic să acționeze. Un comando al Special Air Service (SAS) a pătruns prin acoperiș în clădire, ucigând imediat 5 din teroriști, eliberând ostaticii. Spre sfârșitul războiului, prin anii 1987-88, populația iraniană era deja sătulă de lipsuri
Războiul Iran-Irak () [Corola-website/Science/307737_a_309066]
-
zile, văzând că cererile nu le sunt satisfăcute, teroriștii au ucis unul din ostatici, ceea ce a determinat guvernul britanic să acționeze. Un comando al Special Air Service (SAS) a pătruns prin acoperiș în clădire, ucigând imediat 5 din teroriști, eliberând ostaticii. Spre sfârșitul războiului, prin anii 1987-88, populația iraniană era deja sătulă de lipsuri și de atâția ani de război, cu atât mai mult cu cât nu se întrevedea nici o victorie categorică, atâta vreme cât SUA declaraseră că susțin necondiționat regimul lui Saddam
Războiul Iran-Irak () [Corola-website/Science/307737_a_309066]
-
în cazul în care acesta ar fi câștigat partida, din această cauză, retorica anti-iraniană a Kremlinului nefiind prea virulentă. În ceea ce privește Statele Unite, la începutul conflictului, relațiile cu ambii beligeranți erau nesemnificative, cu Iranul datorită ostilității reciproce, ajunse la paroxism în timpul crizei ostaticilor, iar cu Irakul, datorită legăturilor strânse ale acestuia cu Kremlinul și ostilității acestuia față de Israel. După respingerea irakienilor și refuzul lui Khomeini de a pune capăt războiului, temându-se de extinderea acestuia prin atragerea altor state din Golf, dar și
Războiul Iran-Irak () [Corola-website/Science/307737_a_309066]
-
de la începutul conflictului, pe cale ilegală, au sprijinit indirect Iranul, printr-un program complex de furnizare de armament, care ulterior a fost numit Afacerea Iran-Contras. Americanii doreau ca în schimbul armelor, liderii iranieni să-și folosească influența pentru a obține eliberarea unor ostatici americani deținuți de grupări teroriste în Liban. Banii obținuți din tranzacție urmau a fi folosiți pentru înarmarea luptătorilor contras care luptau contra regimului sandinist din Nicaragua. Afacerea s-a transformat într-un uriaș scandal internațional. Primele informații privind această afacere
Războiul Iran-Irak () [Corola-website/Science/307737_a_309066]
-
Marsilion, spunându-i că acceptarea lui Carol este condiționată de două lucruri. În primul rând, Marsilion nu poate păstra decât jumătate din Spania, restul fiindu-i dat lui Roland. În al doilea rând, unchiul lui Marsilion trebuie să fie printre ostaticii dați ca zălog al bunei credințe. După ce îl amenință pe Ganelon cu moartea, Marsilion este informat de Blancandrin că francul este gata să-l trădeze pe Roland și pe cei doisprezece pairi. Marsilion îi oferă atunci lui Ganelon prietenia sa
Cântecul lui Roland () [Corola-website/Science/303110_a_304439]
-
al IX-lea moare în (30 mai 1574), urmat de fratele său Henric al III-lea al Franței, care nu avea urmași. Henric de Navara reușește să evadeze dintr-o încăpere din Louvre, unde a fost ținut doi ani ca ostatic, va renunța la credința protestantă, trecând la cea catolică. În anul 1578 se revede în Guyenne, unde era refugiat, cu soția lui, Margareta de Valois, după o despărțire de 32 de luni. Această reîntâlnire se produce cu aprobarea Caterinei de
Henric al IV-lea al Franței () [Corola-website/Science/302275_a_303604]
-
activități la Dunărea de jos, conform inscripției funebre de la Tibur, strămutând în Moesia 100 000 de transdanubieni. Sarmații năvălesc și sunt respinși de legat, iar regii bastarni și roxolani, și-au restituit fii, ca regi clientelari, iar regele dacilor-fratii, ca ostatici. Guvernatorul Moesiei a intervenit în sprijinul Chersonesului și l-a obligat pe regele scititor să ridice asediul. Acțiunile lui Aulenius au avut urmări, golul demografic lăsând drum liber sarmaților, manifestându-se prin atacuri asupra Dobrogei. Roxolanii traversează Dunărea în anii
Moesia () [Corola-website/Science/302121_a_303450]
-
august 1995, forțele armate bosniace, croate și ale croaților din Bosnia lansează o ofensivă concertată asupra teritoriilor ocupate de sârbi în Croația și Bosnia. NATO sprijină această ofensivă prin transmiterea de informații și prin lovituri aeriene. Sârbii încearcă să ia ostatici din rândul forțelor NATO și să-i folosească drept scuturi umane însă aceste acțiuni nu au efectul scontat. Ofensiva este întreruptă doar după ce Statele Unite adresează un ultimatum tuturor părților și să înceapă convorbirile de pace. Ostilitățile de pe teren încetază și
Istoria Bosniei și Herțegovinei () [Corola-website/Science/302103_a_303432]
-
și menținând în continuare poziția defensivă, Leonidas ar fi salvat 3.000 de oameni care ar fi putut purta altă luptă, mai târziu. Tebanii au dat naștere de asemenea unor discuții. Herodot sugerează că au fost aduși în luptă ca ostatici, pentru a asigura „buna purtare” a Tebei. Dacă era așa, cum dealtfel a întrebat și Plutarh, de ce nu au fost trimiși împreună cu ceilalți greci? O posibilitate este că acești soldați erau „loialiști” tebani care, spre deosebire de majoritatea celorlalți concitadini ai lor
Bătălia de la Termopile () [Corola-website/Science/302139_a_303468]
-
de exemplu în Marea revoltă evreiască. Într-o campanie militară de anvergură, legiunile, sub generali cum ar fi Vespasian, erau mult mai numeroase. Pentru a asigura loialitatea unui comandant, un împărat pragmatic putea ține unii membri ai familiei generalului ca ostatici. În acest scop, Nero i-a ținut captivi în mod eficient pe Domițian și Quintus Petillius Cerialis, guvernatorul Ostiei, care erau fratele mai mic, respectiv cumnatul lui Vespasian. Domnia lui Nero s-a încheiat doar cu revolta Gărzii Pretoriene, care
Imperiul Roman de Apus () [Corola-website/Science/302542_a_303871]
-
în primăvara anului 1417, când trupele turcești au reocupat Dobrogea și au intrat în Țara Românească. Potrivit cronicilor turcești, în urma acestei intervenții Mircea a fost nevoit să accepte plata unui tribut anual și a promis să își trimită fiul ca ostatic la Poartă și să îl sprijine pe sultan în campaniile militare. La scurt timp o oaste din Transilvania a încercat să îl readucă pe domnul român în sfera de influență a regelui maghiar. Moartea domnitorului în ianuarie 1418 a lăsat
Politica externă a lui Mircea cel Bătrân () [Corola-website/Science/302617_a_303946]
-
comandanți. Cronicarul turc Sa's ed-Din chiar scrie că armata turcă a pierdut majoritatea oamenilor. Cronicarul Jan Stricovschii indică o cifră totală de 100.000 de morți. Căpeteniile de seamă prinse au fost lăsate în viață, dar au fost trimise ostatici la diferiți principi europeni. Singurul eliberat a fost fiul unei căpetenii, Isac (Sac) pașa. În „Letopisețul de cînd s-a început, cu voia lui Dumnezeu, Țara Moldovei” (Letopisețul anonim al Moldovei), scris în slavonă în timpul domniilor lui Ștefan cel Mare
Bătălia de la Vaslui () [Corola-website/Science/303399_a_304728]
-
război punic (264 î. Hr.). Este primul care scrie Istorie literară. Polybius (cca 201 - cca 120 î.e.n.), om politic, general și istoric grec, a fost contemporan cu cucerirea Mediteranei de către romani. A fost unul din cei 1000 de lideri aheeni luați ostatici în Roma, unde a petrecut 17 ani ca prizonier în casa lui Publius Cornelius Scipios Aemilianus, cel care va cuceri și distruge Cartagina, în 146, bătălie la care va participa și Polybius, care se împrietenise cu Scipio. A scris "Istorii
Istoriografie () [Corola-website/Science/299380_a_300709]
-
titlul de Ducesă de Urbino, este unica moștenitoare a imensei averi a familiei Medici,iar poporul florentin o alintă "duchessina","mica ducesă". În 1523 unchiul său este ales papă cu numele de Clement al VII-lea. În 1529 este luată ostatic de florentini (avea opt ani), iar apoi trupele papei asediază Florența. Avea doar paisprezece ani (28 octombrie 1533) când s-a măritat cu ducele de Orléans, la Marsilia. Unchiul ei, Clement al VII-lea este cel care a refuzat acordarea
Caterina de' Medici () [Corola-website/Science/303755_a_305084]
-
de Nicopole cu 200 de oameni, au ajuns la Făgăraș la 9 iulie 1541. Nereușind să cucerească cetatea, Petru Rareș și aliații săi au pus la cale o capcană: îl cheamă în afara zidurilor, la negocieri, pe Mailat, trimițând în schimb ostatici în cetate. Mailat, încrezându-se în cuvântul celor trei, iese din cetate, este făcut prizonier și trimis la Istambul, unde este închis în faimoasa închisoare Edicule. Cetatea Făgărașului capitulează nu mult după aceea, astfel că la 18 iulie brașovenii trimit
Ștefan Mailat () [Corola-website/Science/303833_a_305162]
-
nobilimea transilvăneană care, întrunită în adunarea generală din 1542, roagă pe regele Ferdinand să intervină pe lângă regina Isabella, ca să mijlocească la sultan eliberarea lui Ștefan Mailat. Aceste intervenții pe lângă sultan sunt inutile deoarece acesta este în continuare foarte furios că ostaticii rămași în cetatea Făgărașului încă din timpul asediului din 1541 nu au fost eliberați. De aceea el somează pe Gheorghe Martinuzzi să-i elibereze ostatici că dacă nu va trimite oastea sa împreună cu oastea moldoveană. Răspunsul la această somație este
Ștefan Mailat () [Corola-website/Science/303833_a_305162]
-
Mailat. Aceste intervenții pe lângă sultan sunt inutile deoarece acesta este în continuare foarte furios că ostaticii rămași în cetatea Făgărașului încă din timpul asediului din 1541 nu au fost eliberați. De aceea el somează pe Gheorghe Martinuzzi să-i elibereze ostatici că dacă nu va trimite oastea sa împreună cu oastea moldoveană. Răspunsul la această somație este dat de cei doi vechi prieteni ai lui Mailat, Ioan Zalay și Toma Nádasdy. Aceștia, într-un document din 26 noiembrie 1542, poruncesc prezidiului cetății
Ștefan Mailat () [Corola-website/Science/303833_a_305162]
-
raidurilor aeriene și bombardamentelor de artilerie asupra orașului asediat. Folosirea masivă a atacurilor de artilerie și a bombardamentelor aeriene a fost strategia dominată a întregii campanii rusești. Chiar și în aceste condiții, rebelii ceceni au reușit să ia mii de ostatici ruși și să provoace un șir de înfrângeri umilitoare militarilor federali demoralizați. Rușii au reușit în februarie 1995 să cucerească Groznîi după lupte extrem de grele. În august 1996, Elțin a fost de acord cu încetarea focului în mica republică din
Istoria Rusiei postsovietice () [Corola-website/Science/304023_a_305352]
-
a echipajului au fost în zadar. Acest eșec, reacția întârziată de început, ca și refuzul îndărătnic de acceptare a ajutorului străin au adus critici severe guvernului, autorităților militare și personal președintelui Putin. Pe 23 octombrie 2002, rebelii ceceni au luat ostatici pe toți spectatorii și actorii unui teatru din Moscova. Peste 700 de oameni au fost ostatici în ceea ce a fost denumită Criza ostaticilor din teatrul moscovit. Rebelii au cerut retragerea imediată a forțelor rusești din Cecenia și au amenințat că
Istoria Rusiei postsovietice () [Corola-website/Science/304023_a_305352]
-
de acceptare a ajutorului străin au adus critici severe guvernului, autorităților militare și personal președintelui Putin. Pe 23 octombrie 2002, rebelii ceceni au luat ostatici pe toți spectatorii și actorii unui teatru din Moscova. Peste 700 de oameni au fost ostatici în ceea ce a fost denumită Criza ostaticilor din teatrul moscovit. Rebelii au cerut retragerea imediată a forțelor rusești din Cecenia și au amenințat că vor arunca în aer cladirea cu toți cei aflați în ea, dacă autoritățile ar fi încercat
Istoria Rusiei postsovietice () [Corola-website/Science/304023_a_305352]