1,933 matches
-
fiecare dintre ele purtau, în chip de preț, mențiunea atrăgătoare: "Prețul acestei cărți după inima omului și după iubirea lui Cilibi Moise". Broșurelele s-au risipit și se găseau arareori. Este meritul cărturarului Moses Schwarzfeld care, în 1899, după multe osteneli, (ajutat și de fiul lui Cilibi Moise) reușise să adune opera lui Cilibi și să o publice într-o ediție rotundă (lipsindu-i doar cărticica din 1864) cu titlul Pildele și apropourile lui Cilibi Moise. I-a închipuit, din informații
Un înțelept by Z. Ornea () [Corola-journal/Journalistic/16984_a_18309]
-
de o minune săvârșită de Maica Domnului la Constantinopol. Cu puțin înainte de a ajunge împărat, Leon cel Mare (457 - 474) se plimba printr-o pădure de la marginea orașului, când întâlnește un bătrân orb care îi cere să-i dea apă. Ostenelile lui Leon sunt zadarnice: nici un fir de apă. Atunci aude glasul Maicii Domnului: “Nu este nevoie să te ostenești, căci apa este aproape. Pătrunde, Leone, mai adânc în pădure și luând cu mâinile apă tulbure potolește setea orbului și apoi
Izvorul Tămăduirii, sărbătoarea din vinerea Săptămânii Luminate () [Corola-journal/Journalistic/23055_a_24380]
-
echilibrată), pentru ca în ultima fază, cea actuală, creșterea să fie exponențială (extrem de rapidă). Din indisolubilă și centripetă, arta sunetelor a devenit solubilă și centrifugă. Or, ca orice alergător de cursă lungă, fenomenul sonor savant este și el supus oboselii, epuizării. Osteneală și extenuare accentuate pe fondul pierderii de viteză și de ritm a gratuității, ingenuității și purității imanente demersului creator. Probabil că dintr-o perspectivă ontologică, muzica e guvernată și ea de legi extrapolate din termodinamică, acolo unde, conform primului principiu
... și termodinamică by Liviu Dănceanu () [Corola-journal/Journalistic/12385_a_13710]
-
har pentru limbi, putere de muncă, voință, ambiție... Cam mult pentru un singur om! Lăsat să se manifeste, spiritul creator va invada tot organismul. Dacă nu-l ai, nu-i poți substitui nimic. Poți să-l imiți, dar nu merită osteneala. Când îl ai în măsură mică, trece de la sine, ca o viroză ușoară, ca un guturai. E. Lovinescu: „L’Eminesco de Calinesco c’est Calinesco lui-même. L’Eminesco de Lovinesco c’est Lovinesco”. Situația e și mai complicată: Lovinesco c
însemnări by Livius Ciocarlie () [Corola-journal/Journalistic/3015_a_4340]
-
îi ceruse s-o aștepte și fiindcă îi promisese s-o aștepte. Jandarmul spân se abate în fiecare zi pentru câteva ore pe la chioșcul cu sandwich-uri și cu sticla de Coca-Cola în mână, îl privește cu ciudă. Își dă toată osteneala, dar e clar că nu-i capabil să-și bage în capul chel ideea simplă că acest bărbat cu privirea și surâsul orgolioase și obosite ar putea aștepta zile și nopți, pe pervazul unei ferestre de aeroport o femeie, fie
Constantin Stoiciu - Fugarul by Ioana Diaconescu () [Corola-journal/Journalistic/14477_a_15802]
-
acestei nuvele, scriitorul hotărîse să o suprime din volumul din 1894 - după cum aflăm din prefața foarte documentată a lui Philip Kolb - dar îi acorda totuși suficientă importanță pentru a o publica în La vie contemporaine și a-și da apoi osteneala să o recupereze, mai mult ca sigur în perioada în care începuse să lucreze la redactarea celebrului său roman. Toate aceste informații pot părea superflue, dar ele întregesc odiseea unei nuvele pierdute și regăsite, o nuvelă nu lipsită de interes
Editura Timpul nisiparniței by Catrinel Popa () [Corola-journal/Journalistic/15796_a_17121]
-
ei n-aveau cum să mă cunoască pe mine, eu eram un număr din miile de numere, îmbrăcat în haine vărgate și piele și os. Și nici eu n-aveam cum să-i recunosc, pentru că nu mi-am dat niciodată osteneala și, pe de altă parte, atunci erau tineri, iar acum sunt oameni bătrâni. Ei bine, acela, care o fi fost, și-a adus aminte de regulamentul penitenciarului, care prevedea că un deținut nu are voie să poarte nimic căptușit! Aceasta
ÎPS Bartolomeu Anania, Mitropolitul Clujului, Albei, Crișanei și Maramureșului: „Va trebui să ne reîntoarcem neapărat la principiile moralei creștine” by Ilie Rad () [Corola-journal/Journalistic/6016_a_7341]
-
Duhu cu palma peste frunte, zicând c-un oftat adânc: Pe semne păcatele mele cele mai grele m-au aruncat aici să învăț niște țopârlani sălbatici... Iar tu, Oșlobene, care te robești pântecului și nu-ți dai câtuși de puțin osteneală minții, te-i face popă popă, ca taică-tău, când s-o pustnici toți bivolii din Mănăstirea Neamțului Vituperație colosală. Prost cum e, Nică i se plânge lui taic-său, popii Oșlobanu. Acesta e un zbir, un apucat, un zurbagiu... Într-
Verva la Creangă... by Constantin Țoiu () [Corola-journal/Journalistic/13818_a_15143]
-
despre care Istrati avea să amintească mereu cu o nostalgică duioșie. "în mișcare am avut mulți âtovarăși>, dar Ștefan nu mi-a fost tovarăș, ci frate, frate adevărat pentru că altul nu aveam". Instalat la conducerea sindicatului, Istrati și-a dat osteneala să reia tot ceea ce începuse Ștefan Gheorghiu și, venind cu puteri mai proaspete, a izbutit să impună un ritm mai trepidant în activitatea sindicatelor. Avea și mai multă fantezie, era mai îndrăzneț în inițiative și, pînă la un punct, un
"Un anarhist al dracului de deștept" by Mircea Iorgulescu () [Corola-journal/Journalistic/9407_a_10732]
-
cîțiva ani, în Romanul copilăriei mele, am avut imaginea bruscă a intelectualului-savant plasat mult mai aproape de fericire decît orice ambițios fecund în resurse și sigur pe mijloacele sale, trezindu-mă în fața unui ilustru raissoneur ce plătește zi de zi cu osteneala de a se susține, onoarea de a se fi ridicat. Mi-am amintit atunci momentul cînd, la o emisiune de-a lui Iosif Sava, erați revendicat de către disputatul amfitrion, drept un tutore al vieții artistice de pe un perimetru mușatin prea
Scrisoare deschisă by Liviu Dănceanu () [Corola-journal/Journalistic/11484_a_12809]
-
Șindrilița, făcusem 16 km. Până la jumătatea poștei următoare am mers cum am mers, dar acolo, dând într-un văguș înghețat, m-am pomenit cu trăsura într-un peș, se rupsese osia și rămăsese în trei roate“. După cinci zile, „de osteneală, de suferință și necazuri“ a sosit în capitala Moldovei. Din cauza stării drumurilor care șerpuiau „natural“ pe unde puteau să-și facă loc, la jumătatea secolului al XIX-lea, drumul cel mai... comod dintre București și Iași avea următorul traseu: cu
Agenda2005-03-05-senzational1 () [Corola-journal/Journalistic/283286_a_284615]
-
pasul destinului, la 12/8/1986: "Halal debutantă! "La cinquantaine bien sonnée", "on the wrong side of fifty": nu degeaba par a-mi repeta privirile jenate ale unora, tăcerile încăpățânate ale altora; prea târziu, lasă-te păgubașă, nu mai merită osteneală. Ce spui tu au spus alții, mai bine " și la timpul potrivit." Eternul masochism al lucidității, care va spori miza unei remarcabile autoscopii. La finalul cărții, certificând un matur talent și o eternă juvență, câteva sfaturi, precum: a învăța din
Singurătate în companie by Barbu Cioculescu () [Corola-journal/Journalistic/12657_a_13982]
-
și o replică modestă, acea ușă strâmtă și scundă prin care se intră numai "lăturiș", silind pe oricine să-și vadă măsura. Un călător ostenit, un pelerin al speranței așteaptă parcă toate ușile. Din atâtea uși întâlnite în urbea unor osteneli cvasicincantenare, Val Gheorghiu a ales câteva, îndeosebi din spațiul civil, pentru a le fixa pe pânză și a le rândui apoi într-o expoziție, la Iași (1995) și la Veneția (2000), iar acum într-o carte plină de sugestii pentru
Ușile lui Val Gheorghiu by Alexandru Zub () [Corola-journal/Journalistic/15433_a_16758]
-
este de scump: nici împăratul n-are destui bani să i-l cumpere! Pun capăt acestui comentariu cu un poem din alt sector al producției liric-epice coșbuciene, care merge de la balada despletită la pretextul anecdotic; diverși cercetători și-au dat osteneala să caute "sursele", unii l-au și "înfierat" anapoda - e de înțeles reacția tăcut nedumerită a celui în cauză: George Coșbuc este un fiu al "provinciei culturale" române, și al Luminilor prin școala transilvană. Conceptul dezordonat de "originalitate" îi va
Nostalgia impersonală by Ilie Constantin () [Corola-journal/Journalistic/8498_a_9823]
-
planul vieții publice (în Parlament, în fruntea partidelor, pe micul ecran) a unor personaje ce n-ar putea semnifica altceva decît conservatorismul cras. Așa-zisa a doua generație de ideologi, după cea declarat prosovietică, care nici măcar nu și-a dat osteneala unei cosmetizări, își continuă activitatea, înglobată în generația (post)ideologică de după 1989. Reoficializarea ei are loc într-un chip tot mai apăsat, chiar și cu ajutorul unor voci scriitoricești ce, spre surpriza noastră, se încadrează în corul oportunist (vezi recenta aniversare
Studiul unui proces deschis (I) by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/13593_a_14918]
-
lui să participe alături de el la principalele slujbe de peste zi. Cum în bisericile ortodoxe nu erau scaune, copiii stăteau în picioare ceasuri întregi, uluiți de desfășurarea solemnă a ceremoniei. Dar în curînd, lui Pavel Egorovici i s-a părut că osteneala aceasta nu era de ajuns. Înzestrat cu o voce frumoasă și cu ureche muzicală, și-a pus în cap să alcătuiască un cor bisericesc. Repetițiile se țineau de la zece seara la miezul nopții într-o sală de lîngă prăvălie. Majoritatea
Henry Troyat - Copilăria by Marina Vazaca () [Corola-journal/Journalistic/12170_a_13495]
-
la Roma. Din păcate, romancierul nu poate sări peste clișeele politicoase care intră în recuzita de declarații curente pe care străinii le fac în privința României, și de n-ar fi fost decît platitudinile din interviu, nici nu ar fi meritat osteneala de a-l semnala. Și totuși, e un loc aparte în suita de banalități care a atras atenția Cronicarului. E vorba de breasla scriitorilor din Italia, a cărei stare e atît de precară că, în comparație cu colegii lui Umberto Eco, Uniunea
Ochiul magic by Cronicar () [Corola-journal/Journalistic/4111_a_5436]
-
scrisoarea a LXIII-a, traducere și note de Prof. David Popescu, în Col. PSB., vol. 53, Editura IBMBOR, București, 1994, p. 261. 22 viața măsurată, învățătura fără înfumurare, temeinicia în știință, credința fără amețeala ereziei 97. Nu se gândeau la ostenelile virtuții, ci la răsplățile ei98, nu se sfiau să-și bată joc de cele pământești, fiindcă nădăjduiau premii cerești 99. Părinții Sfinți nu au dorit decât liniștea Bisericii, pe care au apărat-o cu o însuflețire aprinsă, arătându-se mai
Nr. 1-2/2007 by Liviu Petcu () [Corola-journal/Journalistic/162_a_102]
-
pe George Constantin, într-un interviu dat în 1966 (deci la 33 de ani -, cam vîrstă de acum a fiului!) spunînd: "Nu este de ajuns numai talentul. Pentru a realiza, totuși, ceva, mai trebuie o muncă permanentă și perseverența, o osteneală cumplită"... Auzi, pe CD, vocea lui George Constantin, în "Paracliserul": "Toată viața mi-am visat să luminez o aureola. Sfinților, primiti-mă în rîndul vostru, măcar că figurant!"... De acolo, de sus, George Constantin, cel care a luminat o aureola, trebuie
Dinastia Constantinilor by Eugenia Vodă () [Corola-journal/Journalistic/17453_a_18778]
-
măcar că figurant!"... De acolo, de sus, George Constantin, cel care a luminat o aureola, trebuie să privească înduioșat și mîndru evoluția fiului, forța lui de a duce mai departe un anumit fanatism al meseriei, capacitatea lui de a-și asuma "osteneală cumplită", inclusiv aceea pe care o presupune, într-o lume grăbita și haotică, realizarea unei asemenea casete. O casetă cu peste două ore de imagini cu și despre George Constantin, într-un film semnat de Alexandru Darie. Marea desfătare sînt
Dinastia Constantinilor by Eugenia Vodă () [Corola-journal/Journalistic/17453_a_18778]
-
la Ucello și la toată istoria artei, dacă vrei. Nu, numai la Ucello. Pentru că el, Paolo Ucello, este hipermaestrul meu în lumea și în disciplina văzului. Dar nu Paolo Ucello pictorul, ci Paolo Ucello scamatorul. Eu mi-am dat permanent osteneala să văd ce tour de main, ce trucuri folosește, desigur, trucuri așezate pe diamantul regulilor de aur ale perspectivei și ale geometriei care abia se investigau (și nu se descopereau!) atunci. Cazul lui Ucello este unul extraordinar. Ucello este un
François Pamfil "Mă consider scamator" by Pavel Șușară () [Corola-journal/Journalistic/15481_a_16806]
-
secolului trecut spre a rezolva enigma? Pentru Catastihul amorului, ar fi de căutat, poate, în zona emulilor lui Alphonse Karr. Pentru La gura sobei, nu mă duce gîndul la nimic... Și, pe de altă parte, nici nu cred că merită osteneala. Catastihul amorului e un almanah de glume nesărate, iar La gura sobei - o narațiune facilă și verbioasă. Publicarea anonimă a celor două texte arată, cel puțin, că traducătorul avea mai mult discernămînt decît unii istorici literari ai timpului nostru, seduși
"Catastihul amorului" - o traducere localizată by Ștefan Cazimir () [Corola-journal/Journalistic/17002_a_18327]
-
documentelor din acea teribilă anchetă. Le-a studiat, atentă și cu probitate, timp de trei ani, la SRI și, xeroxate, le-a adunat într-o masivă ediție de aproape o mie de pagini. N-a fost, s-o spun, o osteneală inutilă. Această răscolitoare ediție e proba, irefutabilă, a arestării, anchetării și a morții intempestive a unui inocent mare cărturar, pe care soarta l-a voit sacrificat totuși nu numai nevinovat, dar și, vai, inutil. Anton Golopenția, Ultima carte. Text integral
Cazul Anton Golopenția by Z. Ornea () [Corola-journal/Journalistic/15785_a_17110]
-
a fost guvernator, dând astfel peste scrisori. Dar să o lăsăm pe d-na Filitti să relateze: „În 1995, am cercetat acolo câteva dosare, extrăgând, între altele, și cele două piese ce publicăm mai jos. Una relatează, în formă șăgalnică, osteneala ce și-a dat (Ion Ghica, n.n.) ca administrator imperial ; cealaltă cuprinde considerații pe marginea hotărârii Congresului de la Paris referitoare la români”. Să adăugăm că d-na Filitti a tradus scrisorile din franceză, că una este din 1855 iar cealaltă
Ochiul magic by Cronicar () [Corola-journal/Journalistic/4395_a_5720]
-
petrecea în ziua cînd tocmai împlinise 97 de ani. Cum e obiceiul, bucuria se stropea cu un păhăruț pentru că udătura nu merge singură, nu lipsea, firește, nici uscătura. Ion Irimescu era în formă, starea lui de cumpănită mulțumire sufletească învingea osteneala, ce căta a-și face loc peste dînsul. Cu umorul lui funciar, de o subțirime cultivată, el depăna istorii felurite, povestindu-le cu vorbă rară și scăzută, condimentîndu-le cu ironii și cu rîsul lui de zurgălău. Din cînd în cînd
Întîlniri cu Ion Irimescu by Grigore Ilisei () [Corola-journal/Journalistic/14234_a_15559]