1,898 matches
-
plus, murmură ea dezamăgită. De ce? - Pentru a ascunde adevăratul mobil. Un mobil mult mai puternic decît banii. Dragostea și răzbunarea. Marie tresări. Era soția lui Sean, se adorau... Despre el vorbise Ryan atunci, firește, altfel de ce și-ar fi dat osteneala să adauge precizarea aceea? - Știam eu că era vorba de altceva decît de bani. Avu o privire visătoare. - Probabil că a iubit-o cu pasiune pe Mary ca să vrea s-o răzbune treizeci și cinci de ani mai tîrziu. Lucas Îi căută
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1941_a_3266]
-
-n Rai, pe iarbă (Cărășel cu barbă!) — Are mult umor..., comentă yoghina cu o ușoară nemulțumire. — E aici o mistică..., se băgă și bețivanca. Mai curând o mistică În negativ... Bruno simțea că explodează. Cât să mai suporte? Chiar merita osteneala? Se Întreba serios. Când atelierul se sfârși, se repezi la cort fără măcar să Încerce să intre În vorbă cu roșcovana; trebuia să radă un whisky Înainte de prânz. Lângă cort, dădu peste una dintre adolescentele de la duș; cu un gest grațios
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2052_a_3377]
-
chipul omului, dincolo leul, precum și alte desene, aproape fără număr. Privindu-le neatent, În treacăt, am putea crede că sunt doar mâzgăleli, nu compoziții riguroase. Nu vom vedea nimic subtil, când de fapt totul este subtil. Dacă Însă ne dăm osteneala să privim mai atent, să pătrundem cu privirea tainele meșteșugului, vom descoperi lucruri atât de complexe, atât de rafinate și de subtile, atât de strâns legate, Îmbinate și Împletite laolaltă, și culori atât de proaspete și luminoase, Încât vom spune
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2052_a_3377]
-
Dar nici aici nu se zice nimic de mine. Cu inima bubuindu-mi din ce în ce mai tare, trec în revistă toate tranzacțiile din decursul ultimului an. Din ultimii doi ani. Din ultimii cinci ani. M-au șters complet. Cineva și-a dat osteneala de a lua la mână întregul site și de a-mi scoate numele. Am fost ștearsă din toate tranzacțiile în care am fost implicată. De parcă n-aș fi existat niciodată. Inspir adânc, încercând să-mi păstrez calmul. Însă mânia îmi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2362_a_3687]
-
prietenie sau despre alte forme mai Înalte de interdependență. Omul este o creatură care are ceva de spus În legătură cu tot ce mișcă sub soare. Ravelstein dorea să‑mi expună și să‑mi explice totul. De ce oare și‑o fi dat osteneala să‑mi vorbească despre asemenea lucruri evreul ăsta lung cât o prăjină din Dayton, Ohio? Pentru că lucrurile se cereau urgent spuse. Omul era bolnav de SIDA și se găsea pe patul de moarte din cauza complicațiilor bolii. Debilitat, devenise lăcașul unui
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2144_a_3469]
-
citadin? Doar nu ești un transcendentalist modern. - Nu. Nu‑mi stă În fire. - Și pentru vecinii tăi de la țară ești una din lighioanele care ar fi trebuit să se Înece În potopul lui Noe. - Da, categoric. Dar nu‑mi dau osteneala să mă integrez sau să aparțin comunității. Liniștea din jur m‑a atras... - Am mai vorbit despre asta... - Pentru că e un lucru important. - Viața gonește accelerat. Zilele tale se mișcă mai rapid decât suveica țesătorului. Sau decât o piatră care
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2144_a_3469]
-
Vela, mi‑a spus: - Tu Îi oferi ceva - niște veri frumoase la țară - dar ei nici nu‑i pasă de locul ăsta, Chick, altminteri ar petrece mai mult timp aici. De aceea mi se pare curios că Îți dai atâta osteneală. Oricum, dă‑mi voie să‑ți spun ce văd eu În treaba asta. Îl văd pe evreu, fiul unor imigranți, luând În serios premisele americane. Tu ești liber să faci ce vrei și‑ți poți realiza pe deplin dorințele. Este
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2144_a_3469]
-
sunt Elmore Leonard. - Nu există nimic din ce spun eu care să nu‑ți fie clar pe dată, aprecia uneori Ravelstein. Dar e posibil ca el să fi cultivat arta conversației cu bunul bătrân Chick și să‑ți fi dat osteneala să‑l ia cu Încetișorul... Și mai e posibil ca În calitatea lui de educator genial să‑și fi dat seama cât trafic de idei putea suporta mintea mea. În New Hampshire mă pisa Întruna să‑i repet bancuri vechi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2144_a_3469]
-
tip care n-a uitat războiul, mi-a zis el, deși eu nu-l puteam auzi. După câte îmi dau seamă, toți l-au uitat - dar eu nu. Ți-am adus asta, continuă el, ca să-i scutești pe alții de osteneală. Și dus a fost. Resi a aruncat ștreangul în lada de gunoi unde a fost găsit în dimineața următoare de un gunoier pe nume Lazlo Szombathy. Szombathy chiar s-a spânzurat cu ștreangul acela - dar asta-i altă poveste. Cât
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2334_a_3659]
-
asemenea noutăți, a spus Wirtanen. — Asta clarifică unele mistere... nu că le-aș fi vrut eu clarificate, am zis. Știți ce avea Resi în geamantan? — Operele dumitale complete? — Știați și despre asta? Când te gândești că și-au dat atâta osteneală... să-i dea asemenea recuzite! Cum au știut unde să caute manuscrisele? — Nu se aflau la Berlin. Erau puse frumușel la păstrare la Moscova, a zis Wirtanen. — Cum au ajuns acolo? m-am mirat eu. — Au fost principala probă în
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2334_a_3659]
-
întunericul și să spere că animalul nu va pleca. Noaptea era mai întunecată ca oricând. Închise ochii și încercă să-și amintească distanța dintre ochii caimanului. Nu avusese timp să o calculeze, dar, chiar și așa, hotărî că prada merita osteneala într-atât, încât dacă greșise cu mult, el va fi acela care va deveni pradă. Puțin câte puțin începu să zărească din nou profilul caiacului, apoi apa și în sfârșit silueta nemișcată. Ridică brațul foarte încet, se propti bine în
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2109_a_3434]
-
femeilor și copiilor din sate și de pe drumuri, trei nopți de dormit neliniștit, temându-se că următorul răsărit de soare va fi ultimul. Era o frumoasă haină importată din Italia pe care cineva o va cumpăra fără să-și ia osteneala să-i calculeze prețul. Își continuă plimbarea și, oprindu-se în fața următoarei vitrine, uită de haină. Dincolo de geam, o sută de chipuri prietenoase îl observau: Huxley, Steinbeck, Dos Passos, García Márquez, Gary, Sartre, Camus, Humboldt, Hermann Hesse... O femeie, care
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2109_a_3434]
-
de larve pielea capului sau lepra îmi va roade chipul, dar eu voi fi în continuare aici, înăuntru, ascuns între acești copaci, pentru că nu voi fi niciodată în stare să accept niște lucruri. Deja e prea târziu și nu merită osteneala să am regrete. E moartă și nu rămâne decât să uit. Va fi ca și cum n-ar fi existat niciodată... A doua zi, când i-a trecut beția, își reluă viața de unul singur; pescuitul în lagună, vânătoarea de fluturi și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2109_a_3434]
-
Cáceres amenință, la New York se râde, pentru că nici măcar nu se află. Și vă asigur de un lucru: În mai puțin de douăzeci și patru de ore, l-am putea cumpăra. Pe el și toată echipa lui. Nu o facem, pentru că nu merită osteneala. Posibilitățile lui de victorie sunt nule. Îi studie atent. De aceea, vă recomand să uitați tot ce a putut să vă promită. Nu va ajunge niciodată la putere. Dacă ar avea o singură șansă, noi am ști. Allende ne-a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2109_a_3434]
-
se închine la picioarele ei. ”Iartă-mă, Fata... iartă-mă! ” Ea, pe un ton blând, îi spuse: Nu te teme, eu sunt. Vezi, nu face asta... Lui Dumnezeu săi te închini, El e bun și iertător!”... Stiu faptele tale, și osteneala ta și răbdarea ta și toate câte suferi pentru mine. Pacea și liniștea să fie în sufletul tău! ”, și, a dispărut în ceață. S-a trezit asudat tot, gâfâind lângă pat. Prin minte îi trecu ca un ecou, ultimele ei
PRECUM ÎN CER AŞA ŞI PE PĂMÂNT by Gheorghe TESCU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91553_a_92861]
-
vreme, În vestita comună amintită mai sus. Și, cum-necum, măgăreața a căzut pe capul său: al lui Mereuță Pârjol. Prin urmare, candidatura lui, de independent, a fost Înaintată la județ. Comenduitorii de acolo au aprobat-o fără nici un pic de osteneală. Unul a zis: ai săi l-au propus și aprobat - ai săi să și-l aibă, așa cum și-l doresc. E he-he, de-ar fi fost, ulterior, așa cum au hotărât cei de la județ, și, cum și l-ar fi dorit
Vieți răscolite by Constantin Slavic () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91621_a_92849]
-
-i toca averea. Dacă va fi mai rezistent decât bănuiau ele, că ar putea fi, una din ele să se Îndrăgostească de el, să se mărite, după care, printr-o viață Încărcată de stres, să i-o poată scurta, prin osteneli și supra-osteneli, pentru ca, după doritul deces, ele să poată rămâne cu averea sa, pe care s-o benchetuiască, ulterior, până la ultimul sfanț. Prima care a Încercat a fost Lia. Și - punct ochit, punct lovit! Ca În parcul de distracții, la
Vieți răscolite by Constantin Slavic () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91621_a_92849]
-
încurajare că proprietarii nu vor da, din servă, de-a berbeleacul cu el pe scări, imediat ce va amorsa, la maximum, canalele de reverb. Cocondy îi prelungi bucuria, destăinuindu-i că toate celelalte care lipseau, completamente nu lipseau, fuseseră imprimate, prin ostenelile unor firme de îndelungată tradiție, pe bandă magnetică. - Lăsați banda. N-aveți pick-up? Mirosise el că trăsnaia pe care i-o azvârliseră în nas la sosire, cea cu Hei-rup, Hapy birthday to you, fusese redată de pe un magnetofon. - E-hei
Cei șapte regi ai orașului București by Daniel Bănulescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295562_a_296891]
-
-o calific, în general, în public, drept moderată. Nici nu progresasem prea mult. Nici nu dădusem înapoi îngrijorător de mult. - Aici? întrebă, în aceeași dimineață, pe palier, un bărbat înalt și albit timpuriu, adresîndu-i-se unui borțos care, după ce biruise cu osteneală treptele până la etajul meu, ținea suspendat, la capătul unui fir din păr de cal, un pendul de alamă, deasupra unei hărți ferfenițite și mânjită cu valuri succesive de grăsime, începînd de prin 1683. - Habar n-am, răspunse borțosul, trăgând cu
Cei șapte regi ai orașului București by Daniel Bănulescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295562_a_296891]
-
lui, o muiere puțină, roșcovană, ce bea binișor, la umăr cu bărbatul; cuscrul Vasile, rotar, voinic și ăsta, văduv cu doi copii, de față; nenea Ghiță Bîlcu, albit și posomorit, care usca în dușmănie cănile, cu mare pricepere și fără osteneală, și el cu soața, fina Smaranda, tăcută, cu 31 ochii în toate părțile, și Cristea, rudă veche de-a soacrei, om în putere, aprig la vorbă, înverșunat la pahare. Jucau tot pe vine, cu sticlele-n mâini. Se ciuceau, lovindu
Groapa by Eugen Barbu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295563_a_296892]
-
se dezmeticiră. Lina, însoțită de maică-sa, călca stingherită lângă Stere, care o aștepta, vorbind cu nașul. Acesta îi opri la masă, să soarbă cu el o ciorbă de potroace, acră foc, gătită de soacră la repezeală, să-f scoale din osteneală, că era făcut zmeu și abia își mai ținea ochii deschiși. Se așezară, gustară mâncarea și lăutarii le mai ziseră una de plecare, spre bucuria brutarului, care se însuflețea, dres de borș și de arcuș. La urmă ginerele pupă mâna
Groapa by Eugen Barbu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295563_a_296892]
-
altul, cu înțeles. Cel cu registrul se încrunta, închidea cartea cu danii și pleca. - Du-te matale singur în rai, rânjea Tănase după el. Pe la prânz, funcționarul s-a oprit la jupân, să bea un rachiu. Îl opărise căldura și osteneala. Avea buzunarele pline de bani. Lucrătorii își dădeau coate: - Până la urmă, tot la biserica noastră a nimerit. 129 Sifonarul s-a dat aproape. Omul și-a strâns cărțulia. - Am auzit că face statul biserică... - Face. -Unde? - Aici, la dumneavoastră. S-
Groapa by Eugen Barbu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295563_a_296892]
-
de lei dacă ne mai cântați până diseară! zise ginerele. - Nimic! Mergem! Avem și noi treabă, ce credeți dumneavoastră? Ia-ți, Anghele, blestemul și haide! se răstise starostele la buzat, care ar mai fi stat de dragul câștigului. Erau morți de osteneală. Pe la patru au plecat cu o sanie. S-au uitat în sus, cerul aproape negru. Tăcuse totul înjur. Zăpada, vmătă. Peste câmpia pustie a Munteniei se strigau ciorile. Fugeau dinaintea viscolului. Fiecare, în gândurile lui. Neacșu făcea socoteala cam cât
Groapa by Eugen Barbu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295563_a_296892]
-
daruri. Anghel, vese-lvesel, că băuse mai mult la înghesuială, când să plece, să-i ție pe drum, bătea cu palma în cutia contrabasului, nepăsător la frigul ascuțit. Nenea Mitică Ciolan, apucat de bătrânețe, moțăia cu capul în piept, dărunat de osteneală. Numai Dumitru ridica pleoapa lui vânătă și îl grăbea pe ăl de mâna sania: - Dă-i bice, că ne-apucă viscolul... Către bariera Bucureștiului, omul a tras de hățuri: - Hooo! Eu aici vă las! Lăutarii s-au scuturat din amorțiri
Groapa by Eugen Barbu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295563_a_296892]
-
tot mai căuta din ochi un pom mai înalt, până la care să se ducă. Cât vedeai cu ochii nu se zărea decât blana bogată a iernii. Neacșu începea să simtă și el înțepeneala dinaintea morții. Picioarele îi degeraseră și o osteneală mare îl îndemna parcă să se așeze jos. - Haide, Anghele! îi făcu semn. - Unde să merg? - Să ieșim undeva mai la lumină... - Și eu mă gândeam, da cu nea Mitică și cu Dumitru ce facem? 340 - Îi lăsăm. Eu nu
Groapa by Eugen Barbu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295563_a_296892]