12,062 matches
-
o afacere de principiu, de vreme ce e vorba de aplicarea art. 50 al Tractatului de la Berlin, conform căruia supușii români se bucură, până la încheiarea unor alte tractate, de toate drepturile de cari se bucură supușii celorlalte state europene înlăuntrul marginelor împărăției otomane. Precum aflăm, guvernul austriac a transmis reprezentantului român din Sofia o comunicațiune, cu care e de acord și guvernul englez, prin care se stabilește că, pe baza articolului mai sus pomenit al Tractatului, românilor li se cuvine jurisdicția consulară stabilită
Opere 11 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295589_a_296918]
-
de obiecțiune în contra drepturilor capitulațiilor, dar s-a crezut numai că, întru cât privește pe români, s-ar putea face abstracție de la ele, iar pretențiunea aceasta se-ntemeia pe încercarea de-a comenta Tractatul de la Berlin așa ca și când espresia "Împărăție otomană" nu ar privi-o și pe Bulgaria. Comunicațiile cabinetului austriac și ale celui englez se opun și manierei acesteia d-a vedea, încît credem că România nu va mai fi împiedecată de-a face uz de dreptul său, iar guvernul
Opere 11 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295589_a_296918]
-
înaintare în economia, nu politică, ci privată, a membrilor societății de esploatație!... [ 28 septembrie 1880] [""L'INDEPENDANCE ROUMAINE" CREDE... "] "L'Independance roumaine" crede a fi sosit timpul pentru a pune o gravă întrebare. Din momentul în care principiul integrității Imperiului otoman n-a mai existat, România, deși a câștigat independența, a pierdut totodată cea mai puternică garanție internațională. Prin însuși faptul independenței noastre sîntem reduși la noi înșine, sîntem izolați, numai aparținem niciunui mare principiu al echilibrului european. Prea slabi pentru
Opere 11 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295589_a_296918]
-
echilibrului european. Prea slabi pentru a avea o politică a noastră proprie, cată să ne sprijinim când pe una, când pe alta din puterile vecine sau să înlocuim prin ceva echivalent razimul politic pe care ni-l oferea altădată Imperiul otoman. Unde putem afla acest echivalent, păstrând cu toate acestea independența cîștigată? Nici într-o altă parte, credem, decât în același Orient, din care am făcut parte atâta timp. Numai făcând parte dintr-o mare colectivitate orientală vom putea avea perspectiva
Opere 11 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295589_a_296918]
-
principalele ziare engleze și ruse pentru constituirea naționalităților creștine din Turcia în state autonome sub suzeranitatea Porții; mai mult decât atît: pentru această constituire în scopul de a se rezolva cestiunea Orientului înlocuind printr-o confederațiune de state, independente dominațiunea otomană în cazul când ea s-ar vedea nevoită a se retrage în Asia. Am putea observa mai întîi că "Romînul" și cei de la "Romînul", deși au propagat mănținerea bunelor relațiuni cu Turcia, au fost însă totdeauna pentru această soluțiune, chiar
Opere 11 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295589_a_296918]
-
tratară și atâtea alte aspirațiuni naționale, din cari o mare parte s-a realizat și celelalte sânt pe calea realizării... Gîndindu-ne bine ajungem la concluziunea că ceea ce cată să devenim în ziua când se va desface cimentul slăbit al dominațiunii otomane va fi să rămânem ca stat independent, legat prin confederațiune cu celelalte state ce se vor naște din descompunerea Turciei din Europa. Comunitatea de situațiune, de interese, de amici și de inamici ne impune de-a nu rupe azi legământul
Opere 11 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295589_a_296918]
-
stat independent, legat prin confederațiune cu celelalte state ce se vor naște din descompunerea Turciei din Europa. Comunitatea de situațiune, de interese, de amici și de inamici ne impune de-a nu rupe azi legământul care ne ține de Imperiul otoman și care mâni trebuie să ne unească cu noua rațiune geografică ce-i va lua locul... Spre a rezuma, politica națională românească cere: Legarea strânsă de Turcia pe cât Turcia va exista. Legarea strânsă de naționalitățile din Orient, constituite și confederate
Opere 11 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295589_a_296918]
-
strânsă de Turcia pe cât Turcia va exista. Legarea strânsă de naționalitățile din Orient, constituite și confederate, în cazul eventual când Turcia n-ar mai exista. Românii sânt datori să vegheze și să conlucreze ca la caz de stingere a dominațiunii otomane, rezolvarea să nu fie alta decât o confederare de naționalități independente... Însă cu un regim (Catargi) din care simțul național este izgonit ca o crimă de lezmaiestate, cu un regim care este de notorietate publică europeană că nu face decât
Opere 11 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295589_a_296918]
-
său număr două scrisori, una a împărătesei Ecaterina cătră Iosif II, alta a acestuia cătră Ecaterina, din care lucrul răsare cu toată evidența. Într-o scrisoare datată din 17 septembrie 1782 Ecaterina II, după ce descrie starea de decadență a împărăției otomane, face propunerea de împărțeală. În această propunere aflăm următorul pasaj: Va trebui cred de a stabili de mai nainte și pentru totdeauna că între cele trei imperii (cel balcanic cu secundo-genitură rusească la Constantinopol, cel rusesc și cel austriac) va
Opere 11 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295589_a_296918]
-
în urmă când făcu convențiunea comercială, prin care ia tot și nu ne dă nimic în schimb decât note oficiale {EminescuOpXI 386} prin care susține și afirmă că sîntem într-adevăr de drept vasali ai Turciei, parte integrantă a Imperiului otoman etc. D. baron însă (d. Boerescu), ministru al afacerilor străine, tot nu găsește că sânt de ajuns aceste dovezi de bună, frățească și dezinteresată amicie. E bun tiparul la ceva. Rugăm pe ziarul oficios german din București să traducă pasajele
Opere 11 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295589_a_296918]
-
pentru România ca și pentru Serbia în discuțiile comerciale de-a ști în partea cui vor să se dea dintre cele două mari state cari-și dispută influența, în regiunile balcanice până când ele se vor încăiera pentru posesiunea rămășițelor Imperiului otoman. Nu știm dacă România în împrotivirile ei la cererile Austriei e încurajată or nu de sfaturile Rusiei și nu-i putem refuza dreptul de-a-și căuta unde-i place patronajul care-i pare mai propriu de a-i garanta independența
Opere 11 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295589_a_296918]
-
lămurire cât de slabă asupra politicei noastre esterioare. Cititorii noștri cunosc cele două articole publicate în ziarul oficios francez "Le Temps". Arareori un organ de publicitate ne-a vorbit atât de dezghețat ca acesta. El arată cum, după căderea Imperiului otoman, Principatele dunărene fără escepție, departe {EminescuOpXI 410} de-a deveni independente în mod absolut, au căzut din contra în sfera de atracțiune a marilor rivali cari-și dispută dominațiunea în Orient și că nu fac decât să oscileze când într-
Opere 11 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295589_a_296918]
-
DE VEDERE INTERN. ¶Pascal 1977. narațiune heterodiegetică [heterodiegetic narrative]. O narațiune al cărei NARATOR nu-i un personaj în situațiile și evenimentele povestite; o narațiune cu un NARATOR HETERODIEGETIC. Iliada, Tom Jones, Povestea a două orașe, Declinul și decăderea Imperiului otoman sînt narațiuni heterodiegetice (și în opoziție cu NARAȚIUNILE HOMODIEGETICE). Vezi și DIEGETIC, EXTRADIEGETIC, INTRADIEGETIC, PERSOANĂ, NARAȚIUNE LA PERSOANA A TREIA. narațiune hipodiegetică [hypodiegetic narrative]. Vezi NARAȚIUNE METADIEGETICĂ. ¶Bal 1977, Rimmon-Kenan 1983. narațiune homodiegetică [homodiegetic narrative]. O narațiune al cărei NARATOR
Dicţionar de naratologie by Gerald Prince [Corola-publishinghouse/Science/1400_a_2642]
-
ci să se facă înțeles și prin limpezirea conceptelor. Bunăoară, observa el în cuprinsul altui studiu de aceeași factură, „esența «chestiunii orientale» apare cu o deosebită claritate atunci când se iau în considerare, ca un întreg, trei aspecte capitale: decăderea Imperiului Otoman, lupta popoarelor subjugate pentru emancipare națională și implicarea marilor puteri, care ținteau la preponderență în zona Orientului european. (subl. ns. D. V.). Aceste trăsături definitorii dezvăluie complexitatea și interdependența fenomenelor conexe. Totodată, ele indică și limitele cronologice ale chestiunii orientale
SCRIERI ISTORICE ALESE by Leonid BOICU () [Corola-publishinghouse/Science/100962_a_102254]
-
și implicarea marilor puteri, care ținteau la preponderență în zona Orientului european. (subl. ns. D. V.). Aceste trăsături definitorii dezvăluie complexitatea și interdependența fenomenelor conexe. Totodată, ele indică și limitele cronologice ale chestiunii orientale de vreme ce este vorba de reculul puterii otomane, dezagregarea și apoi dispariția Imperiului, și de lupta popoarelor pentru făurirea statelor naționale și nu de zăgăzuirea avalanșei osmanlâilor”. Spre deosebire de alți istorici, de alte tendințe și de alte timpuri, care „au exaltat până la indecență” - în expresia acad. Al. Zub - contribuția
SCRIERI ISTORICE ALESE by Leonid BOICU () [Corola-publishinghouse/Science/100962_a_102254]
-
trăsăturilor esențiale ale proprietății feudale legată de o sumă de practici învechite, ca și de însăși economia iobăgistă, care prin caracterul organizării sale și prin lipsa unei industrii dezvoltate frâna progresul societății noastre. La toate acestea se mai adăuga jugul otoman, care întruchipa negația progresului. Dreptul roman, după cum se știe, consfințise libertatea de navigație pe râuri și fluvii. În feudalism, acest drept nu se mai respectă. Un drum sau un râu, care trecea pe proprietatea feudalului, făcea parte integrantă din domeniul
SCRIERI ISTORICE ALESE by Leonid BOICU () [Corola-publishinghouse/Science/100962_a_102254]
-
acționau în consecință, pentru a împiedica știrbirea acestui privilegiu. O altă piedică în calea navigabilizării râurilor noastre o constituia lipsa de capital, ceea ce explică faptul că inițiativa în acest domeniu a aparținut reprezentanților capitalului străin. Suzeranitatea turcească, până la abolirea monopolului otoman asupra comerțului nostru exterior (1829), ridica primejdii luate întotdeauna în considerare. La 11 iunie 1798, de pildă, viceconsulul francez Parrant semnala posibilitatea navigabilizării unora din râurile noastre. El adăuga însă că domnitorul avea motive întemeiate de a se opune unor
SCRIERI ISTORICE ALESE by Leonid BOICU () [Corola-publishinghouse/Science/100962_a_102254]
-
austriece. O legătură avantajoasă cu Marea Neagră ar fi inaugurat, pentru acestea din urmă, o eră prosperă în afacerile comerciale. Încercările de folosire a apelor Moldovei pentru transport, de către străini, au devenit posibile o dată cu proclamarea libertății de navigație pe fluviile Imperiului Otoman, pentru ruși la 1774, iar pentru austrieci la 1784. De altfel, austriecii au început primele sondaje imediat după anexarea Bucovinei. Un <întreprinzător> Hörne proiecta să folosească Prutul și Siretul în vederea scurgerii produselor galițiene către Marea Neagră. În 1782, încercarea a fost
SCRIERI ISTORICE ALESE by Leonid BOICU () [Corola-publishinghouse/Science/100962_a_102254]
-
însăși existența ei ca stat multinațional. Stadiul dezvoltării ei economice și sociale era inferior aceluia al puterilor occidentale. În asemenea condițiuni, produsele austriece nu puteau concura, pe piețele Apusului, cu cele ale Franței sau ale Angliei. De aceea, posesiunile Imperiului Otoman căpătaseră pentru comerțul austriac o importanță deosebită, iar Dunărea devenise o cale de comunicație predominant austriacă. În cadrul general al intereselor ei în Orient erau înglobate și Principatele Române, asupra cărora Austria își avea de multă vreme îndreptată atenția. Din motive
SCRIERI ISTORICE ALESE by Leonid BOICU () [Corola-publishinghouse/Science/100962_a_102254]
-
creat războiul, de eclipsarea vremelnică a rolului pe care-l juca Rusia în sud-estul Europei, Austria s-a alăturat Angliei și Franței și, pe baza convenției <din 2/14 iunie 1854>de la Boyadji Keuy, a ocupat - sub forma unui mandat otoman - Principatele Române. Această convenție - urmată de tratatul din 2 decembrie 1854 - arată foarte limpede tendința guvernului din Viena „... de a pune mâna în mod temeinic, grație alianței cu Franța și cu Anglia, pe Principatele Dunărene...”. De fapt însă, ocupația armată
SCRIERI ISTORICE ALESE by Leonid BOICU () [Corola-publishinghouse/Science/100962_a_102254]
-
aveau dreptul să încheie convenții internaționale. Așadar s-a nesocotit acest principiu sub ocupația austriacă. Nu știm care a fost atitudinea Turciei față de această situație. Este exclus ca ea să nu fi aflat de existența convenției. Bănuim însă că guvernul otoman s-a abținut de a protesta, deoarece nu dorea înăsprirea relațiilor cu o putere al cărei sprijin îi era necesar cu prilejul rezolvării unor probleme viitoare mult mai importante. De altminteri, proiectele austriece nu erau stânjenite de Turcia, ci de
SCRIERI ISTORICE ALESE by Leonid BOICU () [Corola-publishinghouse/Science/100962_a_102254]
-
a consulta puterea suzerană, ea n-a mai procedat la fel în 1856. La 21 ianuarie 1856, reprezentanții Turciei și ai Austriei au semnat o convenție telegrafică. Această convenție, printre alte prevederi, considera Principatele Române ca parte integrantă a Imperiului Otoman și stabilea că „taxele depeșilor din Austria și invers vor fi ținute în seamă și reglate de către administrațiile austriece și că, potrivit acestor dispoziții, nu vor putea trece în seama României decât taxele depeșilor destinate țărilor române”. De fapt a
SCRIERI ISTORICE ALESE by Leonid BOICU () [Corola-publishinghouse/Science/100962_a_102254]
-
că, potrivit acestor dispoziții, nu vor putea trece în seama României decât taxele depeșilor destinate țărilor române”. De fapt a fost vorba de concesii reciproce. Austria a consimțit să considere și pe viitor Principatele Române ca parte integrantă a Imperiului Otoman. În schimb, Turcia a îngăduit Austriei să-și întărească poziția, exploatând liniile telegrafice în conformitate cu interesele ei și ale politicii comune austro-otomană, ostilă aspirațiilor române. Este interesant de observat că această convenție, care încălca acordul austro-moldovean din 10 noiembrie 1854, deși
SCRIERI ISTORICE ALESE by Leonid BOICU () [Corola-publishinghouse/Science/100962_a_102254]
-
cherestea destinată pieții interne și externe își avea baza în puternice centre meșteșugărești, situate în regiunea de munte sau în cea de contact, adică în apropiere de locul unde se afla materia primă. Deși Moldova continua să exporte în Imperiul Otoman și în bazinul Mării Mediterane, în primul rând, lemn brut, totuși lemnul ce se fasona pentru construcții (de pildă catargele), sau lemnul ce se prelucra pentru nevoile casnice ale marii majorități a poporului (de pildă vesela) - sau pentru nevoile gospodăriei
SCRIERI ISTORICE ALESE by Leonid BOICU () [Corola-publishinghouse/Science/100962_a_102254]
-
și nemți, zalhanalele ce produceau său, cerviș etc. capătă tot mai mult un caracter mixt și chiar capitalist. În noile împrejurări, create prin aplicarea convenției de la Adrianopol și a Regulamentului Organic, ca urmare a libertății comerțului exterior, a abolirii monopolului otoman, a introducerii unui regim de ordine în interiorul țărilor române, a acumulărilor de bani, cu toată frânarea din partea întăririi clăcii, industriei i s-au creat noi posibilități de dezvoltare, mai favorabile decât în epoca precedentă. Spre deosebire de sfârșitul secolului al XVIII-lea
SCRIERI ISTORICE ALESE by Leonid BOICU () [Corola-publishinghouse/Science/100962_a_102254]