1,886 matches
-
cu toată gloria și lunga sa domnie, Ștefan a trebuit să asigure prin călău urmarea fiului său pe tron. Cu venirea lui Ștefan cel Tânăr pare a fi prins oarecare slabe rădăcini legitimismul luminatei roade de Mușatin. Însă acesta moare otrăvit de chiar Doamna sa, înțeleasă cu boierii."19 Discordia dintre boieri a produs necurmate lupte pentru tron, meteahnă care va fi moștenită în pseudodemocrația din secolul al XIX-lea și din cele următoare. Lipsind legitimismul domnesc în stare să mențină
[Corola-publishinghouse/Science/1562_a_2860]
-
fost un strălucit strateg militar și lider bolșevic, devenind însă adept al lui Grigori Zinoviev, ceea ce i-a atras dizgrația lui Stalin. El însuși a fost considerat un posibil succesor al lui Lenin. Operat de ulcer, în 1925, s-a otrăvit cu cloroform, în împrejurări rămase neelucidate, decedând. În cinstea memoriei sale, capitala Kîrgîstanului s-a numit Frunze, între 1926-1991. 213 Ibidem, vezi pp. 17-20. 214 Ibidem, p. 22. 215 Ibidem, p. 51. 216 Vezi capitolul Genocidul organizat de bolșevici împotriva
[Corola-publishinghouse/Science/1562_a_2860]
-
din urmă suportă aceleași umilințe ca și evreii în regatul francez. Sub impactul flagelanților, grup de penitenți de inspirație apocaliptică care ațâța furia săracilor împotriva evreilor, aceștia au suferit, desigur, masacre și expulzări în timpul ciumei din 1348-1349, fiind bănuiți că otrăveau fântânile și răspândeau boala. Dar, dacă ei sunt acuzați de ucidere rituală, țiganii sunt mult timp acuzați de canibalism. În orice caz, condiția evreilor a rămas mult timp mai de invidiat decât cea a iobagilor, fie și numai prin relativa
Suferinţa ca identitate by Esther Benbassa [Corola-publishinghouse/Science/1430_a_2672]
-
viscolite care apăsau ținuturile. Întâlnea în calea lui doar locuri pustiite. Nicio țipenie de om în aceste tărâmuri ascunse sub zăpezi. Părea că îi înghițise pe toți pământul. Nu apărea nimeni care să-i ceară îndurare. Apa din fântâni fusese otrăvită, iar hrana, tăinuită. Foamea și setea îi chinuiau grozav armata care devenea tot mai chealfădă. Așa că trimisese akingii să iscodească împrejurimile, pentru a găsi niște sate pe care să le prade... Sau măcar să dea de urma oștirii ghiaurului pe care
[Corola-publishinghouse/Science/1509_a_2807]
-
alimentată din exterior de diverse puteri care își disputau influența asupra spațiului românesc. Au susținut frecvent anumiți pretendenți la tron sau partide boierești. Nu au ezitat chiar să-i asasineze pe principii considerați incomozi (de exemplu, Ștefăniță Vodă a fost otrăvit de leși). Așa avea să fie strivită Moldova în menghina războaielor dintre poloni și otomani, iar Muntenia în conflictul turcilor cu maghiarii (mai târziu, austriecii). Față de un popor prea slab și prea supus, turcii l-au tratat cu mult dispreț
[Corola-publishinghouse/Science/1509_a_2807]
-
el Burebista ce face... Trecutul e cu noi. Doar noi nu mai suntem cu noi, deși suntem aceiași de peste 2000 de ani, din care mai bine de jumătate nu prea se știe pe unde-am fost, probabil retrași în munți, otrăvind fîntînile și dînd foc holdelor. Dobrîi celovek! România a intrat în comunism cu o economie preponderent agrară, de tip feudal. Este ceea ce Marx și Engels numeau "modul asiatic de producție". Cînd să ieșim din comunism, în anii 90, ne-am
[Corola-publishinghouse/Science/1490_a_2788]
-
la produsele chimice emise de materialele de construcție, trebuie redusă expunerea la particule nocive, e necesară evacuarea contaminanților biologici și a poluanților chimici, trebuie alese materiale bio, locuința trebuie dotată cu filtre de apă și de aer. „Casele noastre ne otrăvesc”: confortul domestic se dezvoltă acum pe fondul sensibilizării la riscuri și la amenințări la adresa sănătății. Confortul era sinonim cu viața într-un loc călduț și liniștit; acum el invocă din ce în ce mai multe măsuri de prevenire și o vigilență activă din partea hiperconsumatorilor
Fericirea paradoxală. Eseu asupra societății de hiperconsum by GILLES LIPOVETSKY [Corola-publishinghouse/Science/1981_a_3306]
-
consumul statutar, oamenii sunt mai tentați de căutarea unor experiențe existențiale pozitive decât de dorința negativă de a-i vedea pe ceilalți deposedați de avantajele lor materiale. Astăzi, ceea ce posedă vecinul ca bunuri materiale ne preocupă mai puțin și ne otrăvește mai puțin existența; ceea ce ne interesează este să fim „mai”: să ieșim mai mult, să trăim experiențe noi și euforizante. Regimul de hiperconsum a reușit să atenueze frustrările materiale, dacă nu ale tuturor, cel puțin ale unui număr crescând de
Fericirea paradoxală. Eseu asupra societății de hiperconsum by GILLES LIPOVETSKY [Corola-publishinghouse/Science/1981_a_3306]
-
repunerea în cauză depreciativă a sinelui de către sine. După Descartes, „nu există niciun viciu care să dăuneze fericirii oamenilor atât de mult ca invidia”41. Ne putem îndoi că și astăzi lucrurile stau la fel. În vremurile hiperindividualiste, ceea ce ne otrăvește cel mai mult existența nu este binele care-i copleșește pe ceilalți, ci necazurile noastre. Desigur, numeroasele suprasolicitări și ofertele de fericire nu fac invidia să dispară, dar îi reduc din forța copleșitoare, fiecare fiind preocupat mai mult de propria
Fericirea paradoxală. Eseu asupra societății de hiperconsum by GILLES LIPOVETSKY [Corola-publishinghouse/Science/1981_a_3306]
-
un timp scurt, în urma unui război dezlănțuit de puterile imperialiste». Îndeamnă credincioșii să nu ia parte la activitatea politică și obștească, să nu meargă la teatre, filme sau să asculte radioul, considerând toate acestea ca acțiuni ale comuniștilor de a «otrăvi» sufletele oamenilor și de a-i atrage de partea lor. Refuză cu încăpățânare serviciul medical, folosesc prorocirile, tremurăturile, țipetele și alte practici mistice și reacționare.[...] Ca urmare a acestor învățături, a încetat din viață la începutul lunii octombrie a.c. D.I.
Cultele din România între prigonire și colaborare by -Carmen Chivu-Duță () [Corola-publishinghouse/Science/2229_a_3554]
-
Într-o cursă perfidă: s-a prefăcut că se gîndește să se convertească și l-a determinat pe Vasile să-i dezvăluie toate tainele credinței lor, În timp ce un secretar ascuns după o perdea nota cele auzite, În prezența demnitarilor curții. Otrăvit și Înverșunat de Înșelăciunea căreia Îi căzuse victimă, Vasile refuză să retracteze și este ars pe rug. În 1167 mai existau Încă biserici bogomile influente la Constantinopol, precum și În teritoriul pe care izvoarele italiene Îl denumesc Sclavonia - probabil Bosnia de pe
[Corola-publishinghouse/Science/1867_a_3192]
-
scara valorilor umane. Strănut Strănutul constituie adesea primul simptom al unei răceli sau al unei alergii. În vis, actul simbolizează cu siguranță o posibilă slăbire, dar mai ales chinuirea energiilor negative. Cel ce visează aruncă ceea ce îl încurcă și îl otrăvește. Străin, necunoscut Personajele necunoscute ce apar în vis sunt adesea reprezentări ale unei fețe ascunse a psihicului. Străinul este partea din umbră, adesea deranjantă sau angoasantă, care există în fiecare individ. Necunoscutul din vis este, din acest motiv, perceput ca
[Corola-publishinghouse/Science/2329_a_3654]
-
a jigni; jignire; josnic; julitură; lacrimi; lecuit; lezare; liniște; lovește; lovind; luptă; maltrata; mașina; merit; a mîngîia; mîngîiere; mînie; moment; mov; mușchi; nas; neacceptabil; neagă; neașteptat; nebun; necontrolat; nefiresc; negativ; nemernic; nemilostiv; neom; neputință; nervos; nestăpînire; niciodată; nu; obrăznicie; ofensă; otrăvi; pană; patrie; pălește; pălise; părăsi; părui; păzi; pedeapsă; pedepsi; pervers; cu piatra; piciorul; pierde; cu pietre; pisica; plesnit; nu se poate; pocnit; porc; a porni; primește; primi; problemă; prost; o prostie; proteja; rata; răci; rănire; rea-voință; rece; reținere; ricoșa; riposta
[Corola-publishinghouse/Science/1496_a_2794]
-
rece, dar în scurt timp mi-a luat foc și pielea, parcă eram stropită cu acid! Dracu’ îl pusese să împrăștie feliile acelea pe mine... Când n-am mai rezistat, am sunat Salvarea și le-am zis că ne-am otrăvit... Am plătit intervenția pentru că nu intra în categoria urgențe, dar măcar ne-au dat niște alifii calmante. Doar norocul a făcut să nu ajungem de râsul lumii întregi: echipe de știri de la vreo trei televiziuni se instalaseră deja în fața vilei
[Corola-publishinghouse/Science/2076_a_3401]
-
Aruncați-le imediat după ce le-ați gătit și mulțumiți-vă că ați deprins măcar procedura de lucru. * Eram acasă la extraterestrul numărul șapte și mă căzneam să-i fac o ciorbă (îmi jurasem să nu-i mai fac tocană după ce otrăvisem câțiva căței nevinovați); deși era un maestru în arta culinară, s-a arătat mai degrabă dezinteresat de efortul meu; îmbufnat și oarecum mirat că-i respinsesem nervoasă asaltul amoros (nu-și luase pastiluța, n-avea niciun rost să mă întărâte
[Corola-publishinghouse/Science/2076_a_3401]
-
de ce. Oricum, după ce a fost suspendată oficial acuzația de tentativă de omor, l-am părăsit, scârbită; ceea ce-mi făcuse el era odios și dovada fusese publicată zile în șir în mai toate ziarele centrale; îmi amintesc doar câteva titluri: „Otrăvit de amantă, îngrijit de nevastă“, „Lucreția Borgia lovește la Interne“, „Oficialii guvernamentali mănâncă lucruri trăsnite“ și alte asemenea răutăți... Însurat de trei ani? Cu bebeluș de trei luni? Și mie îmi zicea că poartă verigheta de dragul meu?!? Încă o dată se
[Corola-publishinghouse/Science/2076_a_3401]
-
Cioran nu se poate rupe de instinctul înțelegerii, care-l proiectează în hău. Asumarea suferinței urmează ca o răsturnare de valori. Este ea o mistificare? Este sensul pe care se întemeiază o mistificare? Greu de spus. „Bolnav de caducitatea universală”, „otrăvit cu ea” (III, 17), Cioran crede că are misiunea de „a-i trezi pe oameni din somnul lor”, de a-i muta din Paradisul privirii în Infernul înțelegerii care eșuează și, deci, în acela al suferinței. O face „știind totodată
Cui i-e frică de Emil Cioran? by Mircea A. Diaconu () [Corola-publishinghouse/Science/1920_a_3245]
-
afară de cei care erau deja buni); n-are nicio valoare absolută; se uită, așa cum se uită toate lucrurile; nu dăinuie, nu intră în «patrimoniul umanității»; se pierde, așa cum se pierde totul” (III, 359). Și, totuși, chiar dacă nu face decât „să otrăvească viața”, ea e utilă cunoașterii: „te face să vezi lucruri pe care altfel nu le-ai fi văzut” (ibidem). Așa încât, finalmente, eșecul în căutarea adevărului nu este răvășitor. Contradictoriu, el este definit deopotrivă drept ceea ce „stânjenește viața, ceea ce o contrazice
Cui i-e frică de Emil Cioran? by Mircea A. Diaconu () [Corola-publishinghouse/Science/1920_a_3245]
-
asceză și desfrâu, aș înclina către cel din urmă. De altfel, desfrâul este, și el, o luptă împotriva «cărnii»; căci abuzează de ea, o istovește și o sărăcește” (idem). Se simte aproape de scriitorii ruși, pentru că simte nevoia de a se „otrăvi în rătăcire” (III, 267). De fapt, îi iubește pe spanioli, pe unguri, ba chiar se numește într-un loc nimic altceva decât un „mongol răvășit de melancolie” (I, 33). Dar definirea cea mai exactă, ca străin, este aceasta: „Sunt metafizicește
Cui i-e frică de Emil Cioran? by Mircea A. Diaconu () [Corola-publishinghouse/Science/1920_a_3245]
-
stă dorința, poate chiar voluptatea autoflagelării: Cioran își reproșează neputința de a merge cu distrugerea (autodistrugerea?) până la capăt. Continuă, deci: „Toți cei cărora nu le-am stâlcit mutra sunt tot atâtea reproșuri pe care mi le fac și care-mi otrăvesc existența” (idem). Altundeva, aceeași nemulțumire că excesele violente nu-s decât proiecții imaginare. „Cea mai mare parte a timpului mi-o petrec pocnindu-i pe oameni, suduind pe unul și pe altul până ajung la încăierare. Stârnesc, de dimineață până
Cui i-e frică de Emil Cioran? by Mircea A. Diaconu () [Corola-publishinghouse/Science/1920_a_3245]
-
s-ar schimba. Dar nu pot. Iar tu și mai puțin ca ei” (I, 310). Mai mult, spectacolul furiei îl descumpănește și i se pare oribil. Iată cum i se pare Étiemble, prin intermediul unei scrisori trimise către Brasillach: „atât de otrăvit de ură, că aproape-ți vine să te rogi din dezgust. Într-atât de oribil e spectacolul oferit de cel ce împinge ranchiuna până la delir” (III, 160). În același timp, Cioran crede că ura este motorul istoriei: „Să suprimăm ura
Cui i-e frică de Emil Cioran? by Mircea A. Diaconu () [Corola-publishinghouse/Science/1920_a_3245]
-
idem). Chemat la un soi de congres la Hamburg, ezită: „Ideea de a merge acolo, de a întâlni oameni, mai ales, îmi face greață” (II, 10). Mai mult, își reproșează că nu se bucură suficient de inactivitatea sa: „Nimic nu otrăvește mai tare ca resturile de ambiție, drojdia omului cel vechi” (III, 299). Și dacă la un moment dat își dorea să fie piatră, altundeva citează din Pascal: „Un arbore nu se știe nefericit” (I, 60), invocând nostalgia lui după vegetal
Cui i-e frică de Emil Cioran? by Mircea A. Diaconu () [Corola-publishinghouse/Science/1920_a_3245]
-
legăturile noastre. Ceea ce pentru majoritatea oamenilor e o stare abia suportabilă, aproape un coșmar, pentru sceptic e un fel de perfecțiune, oricum o împlinire, o stare pozitivă” (II, 68), sau: „Fiecare cu drogul lui; al meu e scepticismul. M-am otrăvit cu el. Dar această otravă îmi dă viață și, fără ea, mi-ar trebui ceva și mai puternic, și mai nociv” (II, 157). Cât despre ură, iată: „Ura e leacul plictiselii” (II, 313). Vorbim însă nu despre astfel de soluții
Cui i-e frică de Emil Cioran? by Mircea A. Diaconu () [Corola-publishinghouse/Science/1920_a_3245]
-
neputând să-și ierte trecutul, nu-și poate ierta tocmai dependența, adică „admirația maladivă” sau „venerația morbidă” pentru ceea ce-i dădea impresia forței brute, nesofisticate și a unei angajări constructive. „Admirația maladivă pe care am purtat-o Germaniei mi-a otrăvit viața”, spune el, pentru a continua: „Dacă sunt lecuit de vreo boală, cu siguranță asta e” (III, 207). Într-un loc vorbește despre ambiție ca despre „drojdia omului cel vechi” (III, 299). Altundeva, își spune: „Violent și intolerant din fire
Cui i-e frică de Emil Cioran? by Mircea A. Diaconu () [Corola-publishinghouse/Science/1920_a_3245]
-
fleac. Asta se întîmplă în "Mașina de vînt"; în numele unei morale și al unei etici socialiste, adică în numele unui sistem care n-are nici o etică și nici o morală, slujitorul, absurd în gînduri și fapte, provoacă vîrtejul, uraganul care răstoarnă, strică, otrăvește și nu lasă nimic pe unde activează; avînd misiunea, deci, de a desființa iubirea, reușește, împreună cu soția ("Ea 2"), dar numai pînă la un punct împreună cu aceasta (oripilată ea însăși de rezultatele dezumanizate ale "ajutorului" dat), reușește să chircească sufletele
[Corola-publishinghouse/Science/1484_a_2782]