1,854 matches
-
înșeli niciodată; apoi mă analizez, simțind în gură gustul sălciu al tuturor prostiilor în care m-am avântat cu înflăcărare. Și pe urmă nu țin să mă căiesc, să fiu iertat. Pentru atât de puțin n-aș sta aici la pândă. Și spun asta fiindcă m-am debarasat de modestie ca de o cămașă de forță în cimitirul de marmură. Îmi doresc ceva mult mai important decât iertarea acum, iar întrucît știu că fiecare pierde pentru sine, dar dacă reușește să
Un om norocos by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295605_a_296934]
-
sforăia îngrozitor, de se cutremurau pereții; spaima mea din totdeauna, și la școala de corecție și la spital; mi-a fost frică totdeauna să nu nimeresc lângă cineva care sforăia. Nopțile au devenit un calvar. Stăteam, cu nervii întinși, la pândă. Câtva timp nu sforăia. Respira liniștit. Apoi începea un concert sinistru; sforăia, șuiera, pufăia și horcăia în același timp. În clipa aceea nervii mei se aprindeau și îi simțeam ca pe niște mărăcini fierbinți. Tușeam tare ca să-l trezesc. El
Un om norocos by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295605_a_296934]
-
-ți seamănă perfect, surprinse ele însele de apariția ta și ușor amuzate. Ce mai e și asta? Ești tot tu în "ceilalți", firește. Ei au mutra ta, hainele tale, gesturile tale. Te imită în mișcări și reacții. Așteaptă, stau la pândă. Adică, vezi și în același timp ești văzut. Observi, și în același timp ești observat. Ești singur și în același timp ești mulțime; o mulțime care te privește cu ochii tăi, care te ascultă cu urechile tale. Situația te împinge
Un om norocos by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295605_a_296934]
-
omoare, la fel cum îl omorâse pe individul cu mers de pisică. Întors la azil, am tăcut mâlc. Nici lui Dinu nu i-am spus nimic. În zilele următoare m-am dus din nou în bălării, m-am așezat la pândă în spatele sălciilor și mărăcinilor, dornic să-l văd la lucru pe Hingherul care-mi devenise, dintr-odată, foarte drag. Dar nu era nimeni acolo, iar manechinul devenea din zi în zi mai jalnic. Paiele putrezeau, se înnegreau. Fularul roșu al
Un om norocos by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295605_a_296934]
-
a fost greu să constate apoi că în tot cartierul se vorbea de șobolani. O dată terminate vizitele, se întoarse acasă. Aveți sus o telegramă, spuse domnul Michel. Doctorul îl întreabă dacă mai văzuse șobolani. ― A! nu, spune portarul, stau la pândă, știți ? Și porcii ăia nu îndrăznesc. Telegrama îl anunța pe doctor de sosirea mamei lui, a doua zi. Venea să se ocupe în absența bolnavei de casa fiului ei. Când Rieux se întoarse acasă, sora era acolo. Doctorul își văzu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85074_a_85861]
-
într-adevăr, dar demonstrau în același timp și îngrozitoarea neputință în care se află orice om de a împărtăși cu adevărat o durere pe care n-o poate vedea: "Oran ! Oran !" Zadarnic chemarea străbătea mările, zadarnic stătea doctorul Rieux la pândă, curând elocvența chemărilor sporea și scotea și mai mult la iveală ruptura esențială care făcea din Grand și din orator doi străini. "Oran ! da, Oran ! Dar nu, gândea medicul, a iubi sau a muri împreună, nu există pentru noi alt
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85074_a_85861]
-
Sandra nu vor ști că erau aproape gata să sfârșească vânzând din ușă în ușă pastile împotriva gândacilor. Inima li s-ar frânge dacă ar ști cu câtă neglijență le-a mânuit tatăl lor averea. * George hotărâse să stea la pândă pe Podyras Street, vizavi de garajul unde se afla Paradisul Vânzătorilor. Își amintise numele scris pe cărucior și căutase adresa punctului de desfacere. Toată dimineața îl așteptase pe vânzătorul acela mare, care însă nu-și făcu apariția. Fusese oare concediat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2311_a_3636]
-
pe cărucior și căutase adresa punctului de desfacere. Toată dimineața îl așteptase pe vânzătorul acela mare, care însă nu-și făcu apariția. Fusese oare concediat pentru că îl înjunghiase pe poponar în Pirate’s Alley? La prânz, George părăsi locul de pândă și se duse în Cartier să ia pachetele de la domnișoara Lee. Acum se reîntorsese pe Podyras Street, întrebându-se dacă vânzătorul nu avea totuși să apară. George avea de gând să încerce să fie amabil cu el, să-i ofere
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2311_a_3636]
-
balon. Râgâieli formidabile îi ieșeau din gât, înălțându-se spre globul plin de gunoi al lustrei de sticlă mată. O dată ce i se ceruse unei persoane să pășească în secolul acesta brutal, orice i se putea întâmpla. Peste tot stăteau la pândă capcane ascunse ca Abelman, luptători insipizi pentru demnitatea maură, cretini ca Mancuso, alde Dorian Greene, reporteri de ziare, stripteuze, păsări, fotografii, delincvenți minori, pornografi naziști. Dar mai ales Myrna Minkoff. Va trebui pusă la punct fufa aceea cu miros de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2311_a_3636]
-
am spus de a investi în viitorul țărilor în curs de dezvoltare, nu numai să le ofere ajutor și apoi să le părăsească. Nu există opțiunea de a le părăsi. Este vorba doar despre o comunitate globală. Teroriștii stau la pândă doar la preț de câteva minute distanță. Sărăcia globală dă binețe CNN-ului și Good Morning, America ne trezește conștiința. Viitorul globalizării va fi ori pozitiv, plin de speranță și pacifist ori accidentat, găurit de gropile adânci ale fortărețelor statelor
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2287_a_3612]
-
de piață. Dar nu eram pregătit să prognozez ceea ce s-ar putea întâmpla întrucât aveam nevoie de mai multe dovezi care să conducă în această direcție. Aveam în egală măsură îngrijorările mele legate de existența altor forțe care stau la pândă și nu agreează acest scenariu al evoluției drepturilor individului, care să primeze deasupra controlului guvernului. În mod evident, destinul oamenilor trebuie protejat - nu numai în China, dar în întreaga lume, influențată de cele două mari superputeri care sunt China și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2287_a_3612]
-
că n-o să îndrăznească să se urce dacă ești de față, dar, când va rămâne singur, fără să-l supravegheze nimeni, mă tem că metodele tale educative nu vor avea destulă forță ca să disciplineze instinctele bunicului șacal care stă la pândă în capul lui Găsit, Bunicuțul șacal al lui Găsit nu și-ar bate capul nici măcar să adulmece păpușile, ar trece mai departe și și-ar continua drumul, căutând ceva care ar putea fi cu adevărat mâncat, Bine, te rog doar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2116_a_3441]
-
ar veni și îi va convinge și pe ei, sau am putea adăuga alte figuri celor șase pe care le avem, Așa e. În timp ce tatăl și fiica savurează luminoasele perspective care încă o dată demonstrează că diavolul nu întotdeauna stă la pândă după ușă, să folosim pauza ca să examinăm valoarea reală și semnificația adevărată a gândurilor fiecăruia, a celor două gânduri care, după o liniște îndelungată, în sfârșit s-au exprimat. Anunțăm însă, de pe acum, că nu vom putea ajunge la o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2116_a_3441]
-
se duse la telefon, spuse cine e și curând auzi la celălalt capăt al firului vocea subșefului cel simpatic, A fost o surpriză pentru mine să aflu că v-ați mutat în Centru, după cum vedeți, diavolul nu stă mereu la pândă după ușă, e o zicală veche, dar mult mai adevărată decât ne închipuim, Într-adevăr, așa e, spuse Cipriano Algor, Motivul pentru care v-am sunat este să vă rog să veniți azi după-amiază ca să vă plătim statuetele, Ce statuete
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2116_a_3441]
-
înșeli niciodată; apoi mă analizez, simțind în gură gustul sălciu al tuturor prostiilor în care m-am avântat cu înflăcărare. Și pe urmă nu țin să mă căiesc, să fiu iertat. Pentru atât de puțin n-aș sta aici la pândă. Și spun asta fiindcă m-am debarasat de modestie ca de o cămașă de forță în cimitirul de marmură. Îmi doresc ceva mult mai important decât iertarea acum, iar întrucât știu că fiecare pierde pentru sine, dar dacă reușește să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2277_a_3602]
-
sforăia îngrozitor, de se cutremurau pereții; spaima mea din totdeauna, și la școala de corecție și la spital; mi-a fost frică totdeauna să nu nimeresc lângă cineva care sforăia. Nopțile au devenit un calvar. Stăteam, cu nervii întinși, la pândă. Câtva timp nu sforăia. Respira liniștit. Apoi începea un concert sinistru; sforăia, șuiera, pufăia și horcăia în același timp. În clipa aceea nervii mei se aprindeau și îi simțeam ca pe niște mărăcini fierbinți. Tușeam tare ca să-l trezesc. El
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2277_a_3602]
-
-ți seamănă perfect, surprinse ele însele de apariția ta și ușor amuzate. Ce mai e și asta? Ești tot tu în „ceilalți”, firește. Ei au mutra ta, hainele tale, gesturile tale. Te imită în mișcări și reacții. Așteaptă, stau la pândă. Adică, vezi și în același timp ești văzut. Observi, și în același timp ești observat. Ești singur și în același timp ești mulțime; o mulțime care te privește cu ochii tăi, care te ascultă cu urechile tale. Situația te împinge
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2277_a_3602]
-
omoare, la fel cum îl omorâse pe individul cu mers de pisică. Întors la azil, am tăcut mâlc. Nici lui Dinu nu i-am spus nimic. În zilele următoare m-am dus din nou în bălării, m-am așezat la pândă în spatele sălciilor și mărăcinilor, dornic să-l văd la lucru pe Hingherul care-mi devenise, dintr-odată, foarte drag. Dar nu era nimeni acolo, iar manechinul devenea din zi în zi mai jalnic. Paiele putrezeau, se înnegreau. Fularul roșu al
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2277_a_3602]
-
e Victoria. Victoria cui? Poate că, pentru moment, eram singurul victorios În acea Întâmplare cu Învinși, cu diabolici trași pe sfoară de Belbo, cu Belbo tras pe sfoară de diabolici, cu Diotallevi tras pe sfoară de celulele lui. Stăteam la pândă În periscop, eu știam de ceilalți, iar ceilalți nu știau de mine. Prima parte a proiectului meu se desfășurase după planurile mele. Iar cea de a doua? Avea să se desfășoare după planurile mele sau după Plan, care acum nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2111_a_3436]
-
mai Îndepărtată. Îmi fixasem un punct către direcția de unde venea o lumină palidă și difuză și se zărea cerul liber. Era Sena? Și, ajuns la colț, l-am văzut. La stânga mea. Ar fi trebuit să bănuiesc că era acolo, la pândă, În Împrejurimi, În acel oraș numele străzilor trasau un mesaj fără echivoc, erai mereu pus În gardă, cu atât mai rău pentru mine dacă nu mă gândisem. Era acolo, păianjenul acela mineral infect, simbolul, instrumentul puterii lor: trebuia să fi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2111_a_3436]
-
ai vrea, ca morții să aibă casele cele mai bune? Uite care-i treaba, toată chestia asta cu munca de detectiv este o prostie. Ar trebui pur și simplu să-ți iei o vacanță, spune Ivan, dar Wakefield Își continuă pînda. Într-o după-amiază, poarta curții rămîne deschisă și Wakefield studiază șantierul cu un binoclu de operă. Proiectul pare a fi Într-o stare deplorabilă, mai neterminat ca oricînd; În mijlocul curții sînt schele, În vîrful cărora stă un scaun de lemn
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2295_a_3620]
-
Wakefield. Wakefield Îi poate citi pe chip nemulțumirea, compulsia nevrotică și știe că are de gînd să-l dărîme din nou. Conexiunea lor psihică este atît de puternică Încît Wakefield se Întreabă dacă nebunul nu Îl simte cum stă la pîndă. Dușmanul se cațără În vîrful schelei și, ca de obicei, se așează pe jilțul lui să urmărească lucrările. Scaunul se prăvale sub el de parcă ar fi făcut din carton. Îl văd căzănd cu Încetinitorul și lovind bordurile de lîngă o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2295_a_3620]
-
avea habar de suspiciunile asistentei, Henrietta zâmbea îndreptându-se spre parcare. Simțea deja cum se țese o idilă. La semaforul de la intrarea în Woodbury, chiar peste drum de primărie, două pușlamale care spălau parbrize, dușmanii dintotdeauna ai Henriettei, stăteau la pândă cu bureții lor soioși. Fiindcă era prea târziu ca să recurgă la tactica ei obișnuită de-a porni ștergătoarele de îndată ce-i vedea, Henrietta fu silită să-și vadă parbrizul mânjit. Cu nemăsurată satisfacție își dădu seama că nu avea mărunțiș și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2261_a_3586]
-
să mă plimb puțin prin parc. Ben m-a invitat să luăm ceaiul la Pavilion. Ai vrea să vii și tu, Phyllis? Ralph fu ușurat la culme că nu acceptă invitația. Când Fran se întoarse la redacție, Stevie stătea la pândă jos, la recepție, așteptând să afle deznodământul. — Deci cum a mers? Nu vindem. Ce veste grozavă. Credeam că mama ta e foarte pornită. — Era. Atât de pornită, încât a uitat să-i pomenească tatei de întâlnire. Ce femeie împrăștiată. Așa că
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2261_a_3586]
-
în grabă, cu inima bătând să-i sară din piept, așteptând să vadă pomenit numele tatălui ei, dar, slavă Domnului, nu apărea nici un detaliu, doar o referire pasageră la „alcoolici și alți indivizi dubioși care ar putea să stea la pândă în tufișuri“. În tot timpul ăsta, pe când crezuse că le venise în ajutor, Jack Allen o convinsese pe făptura aceea de moravuri ușoare să scrie la ziarul lui. Cum putea să doarmă noaptea? Pentru Jack Allen, tot ce conta era
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2261_a_3586]