3,713 matches
-
încă rujul, dar era conștientă că nu avea nevoie. Cei mai îndrăzneți ori obraznici apelau la tot felul de șiretlicuri ca să‑i atingă în treacăt sânii, ce deveneau provocatori în timpul alergării ori al gesturilor largi sau bruște cu brațele. Alții pândeau momentul în care să‑și poată trece palma, chiar și numai pentru o fracțiune de secundă, pe fesele apetisante, ce păreau că încearcă să evadeze pline de nerv din strânsoarea pantalonilor. Alții, mai sensibili, se abțineau cu greu să nu
CHEMAREA DESTINULUI (2) de MARIAN MALCIU în ediţia nr. 280 din 07 octombrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/355583_a_356912]
-
bănuit de adulter. Nu-mi ajunge viața asta pentru câte pot să trag; Rătăcesc nebun prin mine precum ieri pribeagul domn. Ca un cerb bătrân prin codri în genunchi abia mai rag; Corbii mi-au mâncat ieri ciuta, lupii mă pândesc în somn... Referință Bibliografică: Nu-mi ajunge viața asta / George Safir : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 264, Anul I, 21 septembrie 2011. Drepturi de Autor: Copyright © 2011 George Safir : Toate Drepturile Rezervate. Utilizarea integrală sau parțială a articolului publicat
NU-MI AJUNGE VIAŢA ASTA de GEORGE SAFIR în ediţia nr. 264 din 21 septembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/355750_a_357079]
-
ani, iar locuitorii clujeni sunt toleranți și prietenoși. Mulți dintre foștii studenți la medicină s-au îndrăgostit de acest oraș și s-au stabilit aici, întemeind o familie. În glumă, se poate spune că acesta este singurul pericol care îl pândește pe cel/cea care ar vrea să studieze aici. Suntem mândri să vă invităm să citiți aceste rânduri și, ca urmare, să veniți să ne vedeți lucrând.” Îmi vorbise doamna profesor despre UMF Cluj cu un respect deosebit. S-a
LUCIANA STĂNILĂ de OCTAVIAN CURPAŞ în ediţia nr. 268 din 25 septembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/355686_a_357015]
-
decor, am ajuns o entitate, cenepeul e un cod. mă ascultă sereiul, nici să mai vrăjesc nu pot, nica nu-i curat în lume, de nimic nu mai țin cont și mi-e dor de-o țâță caldă, s-o pândesc pe sub capot, să mai stai la mine-n brațe, doar așa, ca un acont. toată ziua stai pe gânduri, dar nu vezi nicio ieșire, toate ușile-s închise și-s păzite cu gealați; de-am schimba imnul de țară, s-
ÎNTR-O LUME AIURITĂ... de GEORGE SAFIR în ediţia nr. 886 din 04 iunie 2013 [Corola-blog/BlogPost/346240_a_347569]
-
pe care se vor strânge inimi de perle”. Această echilibristică sfărșește în recunoașterea plină de franchețe a unei neliniști existențiale, ce are ca rezultat destrămarea universului ce o ține captivă: “m-am tot luptat cu îndoiala, cu moartea care îmi pândea numele... și-acum pot să evadez cu liniștea unei nopți albe!” (Scoicile își caută locul). Acest univers, amintind de spațiul lui Dostoievski, în care viața este văzută ca închisoare, la Daniela Voiculescu este viu și în expansiune. “și închisoarea mea
CUM ESTE SĂ TRĂIEŞTI DIN POEZIE, ÎNTR-UN TIMP DE ÎNGER de OCTAVIAN CURPAŞ în ediţia nr. 244 din 01 septembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/356149_a_357478]
-
de tine viață și cad! litanii de maci înfloresc pe genunchi sub țărână, soarele-mi ține lumina pe creștet din brad, mama mi-adună trupul din mirosul de smirnă. Mi-așez dimineața cu un ciob de soare pe față, felinarul pândește umbra mea pe afară, o groapă mi-aruncă solzii reci peste viață, mi s-a prins sufletul într-un capăt de cer, era seară! Referință Bibliografică: ÎNTÂMPLARE / Doina Bezea : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 1904, Anul VI, 18 martie
ÎNTÂMPLARE de DOINA BEZEA în ediţia nr. 1904 din 18 martie 2016 [Corola-blog/BlogPost/368982_a_370311]
-
lumea largă. La ce-ar mai fi folosit dacă aș fi făcut și eu același lucru, seară de seară? Ajunsesem la exasperare: munca mea îmi părea cea mai inutilă dintre toate muncile. Căci ce poate fi mai inutil, decât să pândești mișcarea acolo unde ea nu există ori este imperceptibilă? Când, de fapt, doar peste câteva secole ar fi trebuit să se observe mici deplasări între aștri pe cer. Poate atunci datele observațiilor noastre vor ajunge să aibă o oarecare importanță
PUTEREA RAZEI ALBASTRE (1) de VIOREL DARIE în ediţia nr. 1930 din 13 aprilie 2016 [Corola-blog/BlogPost/368955_a_370284]
-
picioarele de lemn uneori, iar lirismul devine strigăt doar viitorul norocos e singura mea șansă bizară ca un bocet de copil neânțărcat în vreme de război sub o pace arbitrară, gunoiul nedescifrat ne umple casa ca o fiară care te pândește și te rumegă în gând. indigo, totu-i la indigo! ---------------------------- Bianca Marcovici Haifa, Israel 20 octombrie 2016 Referință Bibliografică: Bianca MARCOVICI - INDIGOUL LUI CHAGALL / Bianca Marcovici : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 2120, Anul VI, 20 octombrie 2016. Drepturi de
INDIGOUL LUI CHAGALL de BIANCA MARCOVICI în ediţia nr. 2120 din 20 octombrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/369063_a_370392]
-
RETROSPECTIVA DE PROZĂ A SĂPTĂMÂNII RETROSPECTIVADE PROZĂA SĂPTĂMÂNII Acasa > Cultural > Marturii > PETIȚIE CĂTRE VREMURILE ODIOASE II Autor: Sorin Andreica Publicat în: Ediția nr. 214 din 02 august 2011 Toate Articolele Autorului 2.Copilăria Eu în primii ani de viața mă pândea moartea printr-o boală cruntă iar dacă nu erau bunicii mei să mă ducă la Sighet în spital eram doar o amintire vagă. Câteva din cele ce mi s-au întipărit din anii copilăriei mele și pe care le țin
PETIŢIE CĂTRE VREMURILE ODIOASE II de SORIN ANDREICA în ediţia nr. 214 din 02 august 2011 [Corola-blog/BlogPost/370818_a_372147]
-
alerga nicăieri nebună... Tinerețe Pe frontul de vest băcăoanii noștri, alăturați celorlalte provincii viteze, adăuga cadenței tinerești fiorul sufletului lor înflăcărat de credință, de patrie, de dor, de frumos, de iubire. Românii din Ardeal îi așteptau cu entuziasm. Maghiarii îi pândeau cu ură viscerală. Ostașii noștri bravi și frumoși în încleșterea cu dușmanul Națiunii, respectiv al Bisericii, jertfeau sufletul lui Dumnezeu, trupul națiunii și inima câte unei frumoase dace, amazoane... Ajuns la Târgu Mureș, frumosul ofițer a aflat odihnă-cantonament la familia
RĂSTIGNIRI ASCUNSE de GHEORGHE CONSTANTIN NISTOROIU în ediţia nr. 2261 din 10 martie 2017 [Corola-blog/BlogPost/370755_a_372084]
-
Acasa > Cultural > Marturii > PETIȚIE CĂTRE VREMURILE ODIOASE.11 Autor: Sorin Andreica Publicat în: Ediția nr. 1019 din 15 octombrie 2013 Toate Articolele Autorului 2.Copilăria In primii ani de viața mă pândea moartea printr-o boală cruntă iar dacă nu erau bunicii mei să mă ducă la Sighet în spital eram doar o amintire vagă. Câteva din cele ce mi s-au întipărit din anii copilăriei mele și pe care le țin
PETIŢIE CĂTRE VREMURILE ODIOASE.11 de SORIN ANDREICA în ediţia nr. 1019 din 15 octombrie 2013 [Corola-blog/BlogPost/370978_a_372307]
-
floare adastă-n tihnă, limpezită în roua dulce-a dimineții Din umbra clipei, hărăzită nectar să toarne-n cupa vieții, răzbate-o tainică chemare... O amintire din pruncie - naive patimi de Fecioară - când, hoinărind peste ponoare mă îmbătam cu primăvară pândind cuminte-ntre răzoare ca floarea Paștelui să-nvie... Crăiasa mândră din frunzar sfioasă, albă și gingașă din reavăn lut de-abia ivită dar cu alura pătimașă cunună o-mpleteam, smerită, și-n Joia Mare, în altar o așezam cu sfiiciune
FLORILEGIU DE PRIMĂVARĂ (1) de GEORGETA RESTEMAN în ediţia nr. 867 din 16 mai 2013 [Corola-blog/BlogPost/370996_a_372325]
-
și făcea cea mai bună brânză. Când a cunoscut-o era la seceră. Nu știa cum să între în vorbă cu ea. Cât era el de voinic se simțea un mototol în apropierea ei. Fata, observând că este cercetată, îl pândea cu coada ochiului, râdea și făcea glume cu celelalte fete. Toată lumea știa că Mărioara va fi cât de curând muierea lui Costache, așa că nimeni nu mai avea curaj să o supere cu ceva. Dar băiatul suferea. Până într-o zi
UN GRĂDINAR ŞI O FLOARE ÎNTRE FLORI de GEORGE SAFIR în ediţia nr. 213 din 01 august 2011 [Corola-blog/BlogPost/370916_a_372245]
-
pe alții Și-apoi... dansăm voioși pe la distracții. Prin cimitire plângem la morminte Pe cei ce ne-au crescut și-s oseminte, Apoi... plimbăm prin parcuri nepoței Și, inocenti, mai gângurim cu ei. Prin suflete ne suflă vijelii Și ne pândesc, pe după colt, primejdii, Dar... mai găsim puterea să zâmbim Și-n noi seninătate găzduim. Când prin noroi ne-a terfelit furtuna Și cu nimicul ne-a făcut totuna, Din mâl... am încoltit și am crescut Și-angoasele, pe toate, le-
DUALITATE de GHEORGHIȚA DURLAN în ediţia nr. 1589 din 08 mai 2015 [Corola-blog/BlogPost/369820_a_371149]
-
teamă de mâna dușmănește întinsă Mi-e teamă de ură, mi-e teamă de iubire Mi-e teamă de mâinele sosit fără știre Mi-e teamă de el, mi-e teamă de tine Și mi-e teamă de fiara ce pândește în mine. Referință Bibliografică: Mi-e teama / Nina Dragu : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 2125, Anul VI, 25 octombrie 2016. Drepturi de Autor: Copyright © 2016 Nina Dragu : Toate Drepturile Rezervate. Utilizarea integrală sau parțială a articolului publicat este permisă
MI-E TEAMA de NINA DRAGU în ediţia nr. 2125 din 25 octombrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/369999_a_371328]
-
de lângă ferma de vaci, împreună cu verii mei Ion, Ilie și Coliță Porcireanu, colegii de clasă Gheorghiță Petică, poreclit Fuior, Valentin Popovici, Valentin Cotorobai, Leonid Anestiadi, Anatol Feghiu, Ștefan Nistor ș. a. Ne jucam, dar eram tot timpul cu ochii spre fermă, pândeam când vor pleca acasă mulgătoarele, ca apoi să ne năpustim asupra " vacilor noastre". Câte doi la o vacă. LE CUNOȘTEAM CA PE MAMA. Le dezmierdam, le aduceam fânul cel mai bun, că și ele erau cele mai bune de lapte
COPILĂRIE – FLORĂRIE de IACOB CAZACU ISTRATI în ediţia nr. 1993 din 15 iunie 2016 [Corola-blog/BlogPost/370021_a_371350]
-
1580 din 29 aprilie 2015. ORIGINEA LIMBAJULUI. CÂMPUL SEMANTIC: SOARE-SPERANTA-SALVARE-AJUTOR-FOC-PRIETEN-LUMINA-CALD-FIERBE-VIN-VARA / THE ORIGIN OF LANGUAGE. SEMANTIC FIELD : SUN-HOPE-SAVE-HELP-FIRE-FRIEND-LIGHT-WARM-BOIL-WINE-SUMMER Să ne închipuim omul în ținuturi glaciare ascuns într-o grota sau un iglu că la eschimoși. Afară e întuneric, ger. Moartea îl pândește pe om care scoate capul afară și vede o rază de soare. Această rază de soare e o rază a speranței. Dacă ne amintim că în feniciana šapaš ori šepeš sau cu s în loc de š (sapas, sepes) înseamnă „soare“ putem
CANAL DE AUTOR [Corola-blog/BlogPost/369930_a_371259]
-
și aici se ... Citește mai mult ORIGINEA LIMBAJULUI. CÂMPUL SEMANTIC:SOARE-SPERANTA-SALVARE-AJUTOR-FOC-PRIETEN-LUMINA-CALD-FIERBE-VIN-VARA/ THE ORIGIN OF LANGUAGE. SEMANTIC FIELD :SUN-HOPE-SAVE-HELP-FIRE-FRIEND-LIGHT-WARM-BOIL-WINE-SUMMERSĂ ne închipuim omul în ținuturi glaciare ascuns într-o grota sau un iglu că la eschimoși. Afară e întuneric, ger. Moartea îl pândește pe om care scoate capul afară și vede o rază de soare. Această rază de soare e o rază a speranței.Dacă ne amintim că în feniciana šapaš ori šepeš sau cu s în loc de š (sapas, sepes) înseamnă „soare“ putem
CANAL DE AUTOR [Corola-blog/BlogPost/369930_a_371259]
-
o sîmbătă ploioasă în careși gri-ul doare.... XIX. O LUMÎNARE STINGÎNDU-SE, NIMIC MAI MULT, de Luminița Cristina Petcu , publicat în Ediția nr. 1136 din 09 februarie 2014. Doar atît mi-a mai rămas, să mă gîndesc la tine pîndită de moarte prin toate ferestrele inimii, în timp ce lumea noastră a devenit una lăuntrică un cogito ergo es clandestin, cel puțin așa sper ca orbul care cîntă-n somnul zilei, amar să vorbesc despre dragoste sub semnul celei mai teribile singurătăți în
LUMINIŢA CRISTINA PETCU [Corola-blog/BlogPost/369176_a_370505]
-
XXV. LECTIO DIVINA, de Luminița Cristina Petcu , publicat în Ediția nr. 1034 din 30 octombrie 2013. Îmi ascult încă pașii în tîmplele tale deși credeam că mă vei găsi în plumbul Senei ca Shiva de la Ellora într-o fragilă încercare pîndind vorbe goale în ochiul pădurii răul acela de care îmi aduc aminte mereu la trecerea unei păpădii mari cît un templu în straie albe prin cartea lui Milan Ryzl, numai fantomelor tale lăuntrice le sînt de ajuns zilele gîndului într-
LUMINIŢA CRISTINA PETCU [Corola-blog/BlogPost/369176_a_370505]
-
doilea volum. Metaforele amplasate acolo unde cere textul și gustul pentru vibrația societății, dar mai ales pentru concret, fac ca etapele acestei poezii să aibă convergență spre un punct comun: înțelegerea și definirea “Fabricii de filozofi “, a genezei vinovăției statului, pândită de angoase, dar și protejată de tandra și lucida natură, a ființei însetată de lumea mitică, “Odă lui Zeus “, dar și ancorată în lumea iarăși mitică a cotidianului,”În România, astăzi. “ În filozofia poeziilor lui Alensis De Nobilis, timpul, spațiul
STAREA PSIHOFIZICĂ A POETULUI PE AXA LUMII de AL FLORIN ŢENE în ediţia nr. 1775 din 10 noiembrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/369384_a_370713]
-
mereu agățat în umbletul stelelor prin lacuri înghețate în formă neobișnuită. Ce vină port eu că pe brațele nordului se întind sculpturi cu șerpi și baloane de săpun, imagine greu de surprins într-o zi obișnuită?! Și ... trebuie oare să pândesc ciutura a cărei apă sfințește ogorul pe care mă gândisem să întind un veac de silabe, să le alint din când în când și să mă mint că zgomotul carelor de pe cerul meu e doar îmbrățișarea dintre alb și negru
SALUTUL TRANDAFIRILOR SĂLBATICI de GINA ZAHARIA în ediţia nr. 347 din 13 decembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/369409_a_370738]
-
iarnă, trec câinii pe rând. Și-n ceas târziu, pe vântul de noapte, trec doruri pe rând. Trec și se duc orele lung, pe drum și pe vânt. La ceasul de cumpeni -ca două codane-, lumina și umbra,pe după case, pândesc și se ascund. Și un glas de om, glas de lup sau glas de vânt răsună-n deal. Sub luna mirată de liniștea mare, la margini de sat, un pic abătut și-nsingurat șade un pom. Cu capul plecat privește tăcut
NOAPTE DE IARNĂ de NINA DRAGU în ediţia nr. 2190 din 29 decembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/369620_a_370949]
-
în: Ediția nr. 1787 din 22 noiembrie 2015 Toate Articolele Autorului Zbătute aripi se așează stoluri Pe cercevea de vulnerabil gând, Se cern plutind încețoșații flluturi, Imaginile se alungă-n vânt... Când soarele orbește-n ochiul zării Străfulgerând visul nemărginirii, Pândesc furtuni în negura tăcerii, Se spânzura lumină împlinirii. Ascunse umbre purced din văgăuni Învăluite-n fumul din văpaie Să sfârâie coșmarul în tăciuni În timp ce-nalță rugăciuni de ploaie. NIGHTMARE Old images are chasing with the wind Like herds
NIGHTMARE de PUȘA LIA POPAN în ediţia nr. 1787 din 22 noiembrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/369634_a_370963]
-
Lia Popan , publicat în Ediția nr. 1787 din 22 noiembrie 2015. Zbătute aripi se așează stoluri Pe cercevea de vulnerabil gând, Se cern plutind încețoșații flluturi, Imaginile se alungă-n vânt... Când soarele orbește-n ochiul zării Străfulgerând visul nemărginirii, Pândesc furtuni în negura tăcerii, Se spânzura lumină împlinirii. Ascunse umbre purced din văgăuni Învăluite-n fumul din văpaie Să sfârâie coșmarul în tăciuni În timp ce-nalță rugăciuni de ploaie. NIGHTMARE Old images are chasing with the wind Like herds
PUȘA LIA POPAN [Corola-blog/BlogPost/369705_a_371034]