13,312 matches
-
ce linie a capotei, Își spunea el, nemaculată de rugină, zgârieturi sau găinaț, ce ținută de drum, pusă În valoare de balansul acela ademenitor prin virajele alpine, ce timbru Învăluitor al claxonului, plin de chemări ascunse! Cum vibra acoperământul de pânză În bătaia vântului, Își amintea Fauvé, prins de rama parbrizului În doar două bride subțiri! Cât de feciorelnic, dar și cât de impudic Își dezvelea Alfina faldurile carosate, tivite cu o bandă subțire de inox, pentru a-și arăta trei
Câteva sfârşituri de lume by Georgescu Adrian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1315_a_2385]
-
izbucnit Într-un râs gros și gâlgâit, care-a răspândit În jur un iz de benzină de proastă calitate. Și celelalte autoturisme au Început să se uite chiorâș către respectivele cabriolete. „Ce-i aia să ai doar un petic de pânză deasupra capului, și nici ăla permanent?“, a clevetit subțire un automobil blindat folosit pentru transportul valorilor bancare. „Cam ușuratice domnițele, ia uite cum fac din semnalizator spre toată lumea“, au remarcat niște mașini corpolente, care se Întorceau de la o nuntă, dovadă
Câteva sfârşituri de lume by Georgescu Adrian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1315_a_2385]
-
că Marele Naufragiu era aproape. Așa cum stăteam legat de catarg prin zeci de fire, cu ultima tresărire am mai stârnit un cutremur În Caraibe, dar, vai!, eram doar căpitanul unei epave, carne inutilă Îmbrăcând un schelet inert, peste care flutura pânza zdrențuită a pijamalei. Se iscase de nu știu unde un vânt jucăuș, iar ochii Începuseră să coboare velele, când ancora perfuziei a sărit de la locul ei și astfel a Început cea mai importantă călătorie a vieții mele, o descensiune circulară spre orizontul
Câteva sfârşituri de lume by Georgescu Adrian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1315_a_2385]
-
stat a declarat război unei forme de dizenterie pitică, dar a fost silit apoi să ceară armistițiu și câteva milioane de olițe. Încet-Încet, lumea s-a consolat cu gândul Înfrângerii și din ce În ce mai mulți cetățeni au Început să poarte petice de pânză peste gură sau măști chirurgicale, Încât aveai impresia că străzile erau pline de medici așteptând să intre În operație. Un tip ingenios inventase scannerul pentru microbi, care a fost un mare succes de piață, până când, ca orice invenție, s-a
Câteva sfârşituri de lume by Georgescu Adrian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1315_a_2385]
-
Un cocteil Molotov Revista TRIBUNA din Cluj (redactor-șef: I. Maxim Danciu) este în continuare vie, ofensivă, instalată - cu o promptitudine neardelenească - în plină actualitate culturală. În nr. 121 (16-30 septembrie 2007) al publicației Ion Pop duce mai departe, până în pânzele albe, analiza poeziei lui Marius Ianuș, nelăsându-se influențat (nici intimidat, nici enervat) de agitația zgomotoasă din jurul acestui autor. Cunoscutul critic și istoric literar calcă imperturbabil, cu șenilele competenței sale de experimentat comentator de poezie, pe terenul minat al versurilor
Actualitatea by Cronicar () [Corola-journal/Journalistic/9198_a_10523]
-
toate acestea, momentul despre care vă povestesc mi-a provocat o stare pe care nu aș putea să o compar decât cu ce am trăit atunci când, pentru prima oară, am reusit pe timp de furtună să-mi aduc barcă cu pânze în port. Și ca să ducem comparația mai departe, cred că seamănă cu ce simte pilotul când i se permite să conducă singur avionul pentru întâia oară. Am inceput cu La Fontaine, o ediție ilustrata, fără să-l citesc atunci pe
Bernard du Boucheron - "Poate ca scriu disperarea pentru ca este mai greu sa fi amuzant" by Radu Teodorescu () [Corola-journal/Journalistic/9149_a_10474]
-
altceva dăcât să îl însele întruna pe Ulise, în voiaj prin insulele Ioniene, chiar dacă localizarea Itacai în insulele Ioniene este contestată, mie îmi place să cred că era printre ele, pentru ca, împreună cu soția mea, ne-am plimbat cu barca cu pânze pe acolo și am rămas fermecați. Penelopa îl încornora cu un băiat cu mult mai tânăr, Ulise revenea pe neașteptate, dar lucrurile nu se terminau tragic, cred, nu sunt sigur, am aruncat demult porcăria, amantul era ascuns într-un dulap
Bernard du Boucheron - "Poate ca scriu disperarea pentru ca este mai greu sa fi amuzant" by Radu Teodorescu () [Corola-journal/Journalistic/9149_a_10474]
-
luptă sau Înfigîndu-se În picioarele cailor. Nici nu era nevoie de mai mult. Atîta doar că acum nu era vorba de cai, ci de pneurile mașinii. Pregăti totul cu minuție, timp de cîteva ore, Împachetă dispozitivul Într-un sac de pînză, nu uită să adauge binoclul și aparatul de fotografiat, apoi se gîndi să-și facă ceva de mîncare, obișnuitele paste cu brînză. PÎnă atunci, Însă, Îi veni altă idee. Simțea În vîrful degetelor acea furnicătură plăcută, cunoscută numai jucătorilor cu
Christina Domestica şi vînătorii de suflete by Petre Cimpoieşu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1372_a_2701]
-
răspundă. După aceea, ne-am luat și noi rămas bun, pornind În direcția contrară. Nu știu dacă Întîlnirea durase o jumătate de oră sau mai mult. Între timp, Începuse a se Însera și, paradoxal, aerul se Încălzise; printre copaci, dincolo de pînza subțire a norilor, un soare palid ca de vanilie se prelingea către apus, iar zăpada de pe alei se topise, mai persista numai În locurile cu iarbă. Era momentul să-i spun lui Pablo că nu credeam nimic din toate bazaconiile
Christina Domestica şi vînătorii de suflete by Petre Cimpoieşu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1372_a_2701]
-
în largul vostru îmbrăcați ca de ședință, nu era vorba că cel mai important este să nu atragem atenția asupra noastră? Monte Cristo încă-și mai rumegă gîndurile care-l muncesc de dimineață, cercetează tavanul garajului cu privirea, igrasie, crăpături, pînze de păianjen. Petrică se fîstîcește puțin, nu-i vine nici o idee, nu-i trece prin minte nici o scuză. — Haideți că prea le luați pe toate în serios, dom’ Președinte, zice Monte Cristo, privind la papucii de lac ai lui Petrică
Dansul focului sau 21: roman despre o revoluþie care n-a avut loc by Adrian Petrescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1317_a_2722]
-
Securitatea a avut întotdeauna un ascendent asupra Castraveților, din cauză că Piticul le-a dat întotdeauna nas, i-a avantajat în contactele pe care le-au avut cu celelalte instituții ale statului. Al dracului de infiltrați, Poștașule, au intrat pînă și în pînza freatică a patriei, nu Partidul era în toate, cum zice poetul Beniuc, ei erau, și de aceea au supărat pe toată lumea. Și culmea că tot ei au căzut în picioare, Armata a făcut greșeli imense, fiind condusă de niște pitecantropi
Dansul focului sau 21: roman despre o revoluþie care n-a avut loc by Adrian Petrescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1317_a_2722]
-
de maree și așa mai departe, cum spunea și teoria lui Laplace, de exemplu. Nimic nu poate fi mai înălțător decît să îți imaginezi că ești rupt din Soare. — Basme, Gulie, zice Dendé surprins de repeziciunea cu care flăcările înghit pînza cortului, mai bine l-ai face să tacă odată, a luat-o razna de tot. — încă puțin, se aude vocea lui Roja pe un ton sumbru și liniștit. Ochii i se înțepenesc pe un punct fix în mijlocul focului care dansează
Dansul focului sau 21: roman despre o revoluþie care n-a avut loc by Adrian Petrescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1317_a_2722]
-
să rîcîie pămîntul cu nuielușa. Să nu faceți vreo prostie, dom’ Roja, se aude vocea lui Tîrnăcop întreruptă în sfîrșit de trei bubuituri în lanț. Pe la urechi încep să le zboare schije de metal, așchii de lemn, bucăți incendiate de pînză, pietre, și cioburi de sticlă. — S-a terminat, se aude și vocea lui Roja, care din cauza emoțiilor care îl stăpînesc se pierde cu firea și începe să-și decojească nuiaua cu unghiile, s-o trosnească între degete transformînd-o în niște
Dansul focului sau 21: roman despre o revoluþie care n-a avut loc by Adrian Petrescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1317_a_2722]
-
fițuici ca Viitorul, Axa, Contemporanul, Pămînt strămoșesc, mai nou, de voie, de nevoie, toată lumea citea Scînteia și Sportul popular. Apartamentul îți fusese sigilat de autorități timp de aproape șapte ani, așa că indiferent de duhoarea pestilențială, praful de un deget și pînzele de păianjen pe care le-ai găsit cînd ai ajuns acasă, trebuia să te consideri un norocos ca nimeni altul, pentru că după cum aveai să afli mai tîrziu, datorită unei nevinovate erori birocratice, nimic din ce-ți aparținuse nu-ți fusese
Dansul focului sau 21: roman despre o revoluþie care n-a avut loc by Adrian Petrescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1317_a_2722]
-
și Petrică să țipe în draci ca să facă atmosferă, Tiranul a fugit! Casa i-a fost cucerită! Halal înflăcărare, dom’ Petrică, își pierde Dendé cumpătul, ia să văd și eu ce ai acolo, îi smulge din mîini Bulgarului cele două pînze frumos înrămate. Tonitza, Andreescu, spuneți voi, ia să văd și eu dacă cel puțin sînt semnate, zice, falsuri, gogomănie, începe să le ia în șuturi ca un apucat, să le izbească de pămînt pînă le face praf pe amîndouă, porcăriile
Dansul focului sau 21: roman despre o revoluþie care n-a avut loc by Adrian Petrescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1317_a_2722]
-
e posibil să se mai îndrepte unele lucruri, spune Roja, poate o să avem norocul să ne scoatem și noi pîrleala, nu vrea să renunțe la planurile sale. — Așa spun și eu, aprobă Tîrnăcop, sînt de acord să mergem pînă în pînzele albe cu rezistența. Ce dacă au avut loc alegeri, manifestații, violențe? Toate au fost doar de ochii lumii, încă nu e totul pierdut. — Singura șansă ar fi ca cineva să trezească monstrul adormit, spune Bătrînul cu neîncredere. Dar ce te
Dansul focului sau 21: roman despre o revoluþie care n-a avut loc by Adrian Petrescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1317_a_2722]
-
acuma îmi dau seama de ce nu mă mai lua în seamă, știa ce o să se întîmple, vezi bine că aici e cheia problemei, adevărul a rămas undeva la mijloc, iar tu atîrni în gol de capătul unui subțire fir de pînză de păianjen care se poate rupe oricînd. Nu și-a închipuit că totul o să ia așa proporții, cine crezi că s-a gîndit, Părințele? Nici eu nici tu, de asta sîntem aici și ne stoarcem încă mințile, fiecare cu ce
Dansul focului sau 21: roman despre o revoluþie care n-a avut loc by Adrian Petrescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1317_a_2722]
-
a speriat niciodată moartea, dimpotrivă, se crede pregătit pentru ea. Uneori, ar vrea totuși să privească din alt loc noaptea, stelele: de pe puntea unui vapor, de pe vârful unui munte sau dintr-o grădină plină de flori. Visează o cămașă din pânză albă, curată, Îmbrăcată pe trupul proaspăt Îmbăiat, și mirosul de iarbă cosită pe care de mult, când era copil l-a simțit din plin, Într-o excursie cu școala .... Toate aceste ,,minunății,, , cum le numește, și altele pe care le-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1864_a_3189]
-
o privire lucidă, un discurs deschis. O iubesc, dar are momente când devine o pisică zbârlită. Este mondenă și imperativă. Până la ea nu am cunoscut cu adevărat iubirea. Îmi place umbra ei ce pare pe tavanul camerei, o navă cu pânzele ridicate. Am ales-o pe ea pentru că trebuia să admir Însfârșit o femeie. Până acum priveam femeile cu oarecare dispreț. Odată cu ea, mi-am asumat atât dulcegăriile iubirii, cât și eșecurile ei. Aș vrea să fiu Însă mult mai contemplativ
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1864_a_3189]
-
Marile Sărbători, situația se complică, cerșetorul trebuind să muncească dublu, chiar triplu, iar recuzita este aleasă cu grijă. Antoniu Îl privește pe țigănușul murdar, cu ochi șașii, care duce În spate, legat bine de trupul lui, cu o bucată de pânză, ca pe un balot, un prunc de câteva luni, la fel de murdar, pe femeia schiloadă, ce se târăște printre călători, vârându-le pe sub ochi o cutie de tablă În care zornăie câțiva bănuți, pe cei trei copilași care Îngenuchează mormăind o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1864_a_3189]
-
șapte decenii, pictura asta blestemată va putea salva Însfârșit, o viață: aceea a soției.. Lui Antoniu i-au amorțit picioarele și spatele. Se ridică de pe pat, Își schimbă tricoul care e Îmbibat de transpirație, cu o cămașă mai subțire de pânză, cu mâneci scurte. Își stropește fața cu apă, deasupra ligheanului hârbuit. Se gândește la Kawabata, la mașina care a purtat trupul inert prin tot orașul, spre locul În care oasele lui bătrâne vor odihni pentru totdeauna. N-a apucat azi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1864_a_3189]
-
-i va recomanda o nouă carte. -Am avut unele momente În care mă simțeam părăsit și-mi trecea prin cap chiar să mă sinucid. Este pentru prima oară În toți acești ani, când mărturisesc cuiva lucrul ăsta. Bărbatul mângâie suprafața pânzei, ca și când acel chip de femeie este viu și mai lipsește foarte puțin ca să răspundă În cuvinte tandre, sentimentelor lui de iubire. -Mă Întreb totuși, cine era bărbatul care l-a vândut? spune femeia apropiindu-se de pictură. Mie nu-mi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1864_a_3189]
-
din apropiere,. După plecarea mea din casa soților bătrâni, urma să vină pentru a lucra În liniște, un pictor vestit. De zece ani venea cu regularitate În lunile de toamnă, cu un geamantan de culori, un șevalet, pensule, hârtii și pânze. Locuia de fiecare dată numai În camera pe care trebuia s-o eliberez., deși casa avea multe Încăperi. Îi plăcea cel mai mult asta, pentru că avea lumină de sud care lui Îi convenea cel mai bine. ,Plein air-ul,, nu-l
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1864_a_3189]
-
voință și dăruire pe care nu le mai văzusem la altcineva. Într-una din zile m-a chemat să-mi arate doi saltimbanci, pictați Într-un roșu sidefat și o gamă de tonuri verzi, ce păreau că vor coborî de pe pânză În mijlocul camerei, dispuși să ne amuze. Pictura lui Îmi dădea o anume stare emoțională. Nu mai contau artiștii pe care-i cunoscusem până atunci. Eram vrăjită și absorbită de personajele lui...de peisajele lui... -Nu te-am plictisit? Vrei să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1864_a_3189]
-
mă desprind de picturi. Știam că În curând vraja se va sparge, și că fiecare va pleca spre rosturile lui, mai știam că s-ar fi putut să nu-i mai văd niciodată picturile, dar, deocamdată trăiam cu intensitate lumea pânzelor lui. ,,Mânuțele durdulii ale Madonei lui Carpaccio Îmi fac rău. Sunt prea albe. Sunt perfecte. Împreunate Într-o rugă mută, intensă. Privesc paianjenul cum merge pe tavan. Nu este captiv, este liber să meargă cât are chef. Închid albumul. Muzica
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1864_a_3189]