1,247 matches
-
atunci în casele Mitropoliei, care și ele fură prefăcute în cenușă; Mavrocordat, urmat de pojar, se trase în cetățuia Galata, dar și de acolo fu iarăși silit a ieși prin un foc ce izbucni în mănăstire; și urmat de numele Pârlea Vodă, cu care îl porecli norodul, el se așeză în casele hatmanului Costachi Ghica, astăzi ale hatmanului Alecu Roset Roznovanu(Sucursala Academiei de astăzi la UMF). De atunci rezidența domnească fu când în acest palat, când în casele d-sale
Ce nu știm despre Iași by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/548_a_763]
-
din chestia asta, ca să nu mai fii nevoit să stai printre polițaii de rînd, care or să te urască de moarte pentru că ești turnător. Iar dacă Parker ți-a promis Criminalistica, păzește-te! Unii din băieții de la Birou vor ieși pîrliți din chestia asta și va trebui să lucrezi cu amici de-ai lor. Exley tresări. Jack rîse: — Bună plată, n-am ce zice! — Tu ești expertul În plăți, nu eu. — O să mă depășești curînd, așa că ar trebui să mă port
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2036_a_3361]
-
mașina... — Unde? La casele prietenilor voștri? Da, pe-acolo. — În Hollywood? — Nu i-am omorît pe oamenii ăia. — Dovedește, Leroy! Unde erați la ora 3 noaptea? — Omule, nu po’ să-ți zic! Ed izbi În masă. — Atunci or să vă pîrlească pentru Nite Owl! — N-am făcut-o noi! — Cui i-ați vîndut fata? Nici un răspuns. — Unde este ea acum? Nici un răspuns. — Vă e frică de răzbunare? Ați lăsat fata undeva, corect? Leroy, unde ați lăsat-o, cui i-ați lăsat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2036_a_3361]
-
ca să cîștige - un salt direct de la amărăștean la barosan. Exley avea niște informații de culise și pe Jack Tomberon; Dudley avea În interiorul organizației o putere care aproape că atingea cote patologice. Pe scurt: l-a mințit pe Dudley ca să-l pîrlească pe Exley. După cinci ani omul Îl propune un armistițiu: minciunile sînt uitate, iar ei - doi polițiști cu un țel unic. San Francisco strălucea În depărtare. Glasul lui Dudley Smith: „Edmund Jennings Exley“. Îl lua cu fiori numai cînd rostea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2036_a_3361]
-
martor anti-Dudley, nici o dovadă anti-Dudley. Măreț, flăcău... Ed luă paharul de martini și Îl topi. — Am să i-o trag lui Dudley pe ocolite. Am o grămadă de bani de-ai lui Patchett și pot finanța orice! Și-o să-l pîrlesc pe nenorocitul ăla de irlandez chiar dacă o să fie, În paștele mă-sii, ultimul lucru pe care o să-l fac! Flăcău! Gallaudet izbucni În rîs. — Domnule inspector, pot să fac o observație? — Desigur. — Pe zi ce trece, vorbești tot mai mult
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2036_a_3361]
-
groaza. Dacă-i bufnește pe veșmântul alb? — Vesta, ajută-ne! imploră pontifex cu voce tare. Occia trage cu putere aer pe nări. Miroase a ars. Înțelege și un zâmbet răutăcios îi luminează preț de o clipă fața obosită. S-a pârlit când și-a întins mâinile deasupra focului. Îl aude într-adevăr scuturându-și nervos brațele. Așa-i trebuie! Să mai aibă și el parte de probleme, că ea s-a săturat până peste cap. Suspină nefericită. Trebuie să o scoată
Pax Romana. Stăpânii lumii by Mihaela Erika Petculescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1363_a_2885]
-
are dreptul la o ceașcă de ceai, nu crezi? CÎnd Îl săltară În picioare, Își dădură seama cît de rău fusese zgîlțîit. Avea arsuri pe față, pe mîini și pe o parte din păr, iar genele și sprîncenele Îi fuseseră pîrlite de tot. Se gîndiră că ar putea fi mai bine să-l ducă la spital decît să-l lase aici; Îl duseră În stradă și-l urcară În ambulanță. În toată piața, focurile ardeau În continuare, dar fata care le
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2284_a_3609]
-
continuă să fugă; fumul venea În rafale, așa că trecu, parcurgînd o distanță de treizeci de metri, de la o stare de orbire, la senzația dată de lumina usturătoare. La un moment dat fu prinsă Într-o ploaie de scîntei, care-i pîrliră părul și-i arseră fața. După aceea căzu, și, cînd se ridică În picioare, pierdu simțul direcției: alergă cîțiva pași Înainte și dădu peste un zid; se Întoarse și i se păru că intră În altul... În final, ceva vîjÎi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2284_a_3609]
-
pe altcineva că sunase semnalul de Încetare a bombardamentului, iar drumurile erau deblocate. Se gîndea la drumuri, la mișcare, și nu mai Înțelegea nimic. Își ridică mîinile spre cap. La pipăit, părul i se păru ciudat - era aspru și fusese pîrlit de scîntei. Pielea feței era moale În locurile În care o apăsa; Își aminti vag cum cineva Îi spusese că avea arsuri. Apoi Henry Varney veni din nou lîngă ea și-i atinse umărul. Încercă să se uite la el
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2284_a_3609]
-
de ceilalți în timp ce își explica gestul. Avea deja fibră de patriot. A murit trei ani mai târziu la Chemin des Dames. Tot pentru steag. Când sosi primarul, învățătorul era întins, gol pușcă, pe albastru, alb și roșu, cu părul puțin pârlit de focul pe care încercase să-l pornească. A fost luat mai târziu de către doi infirmieri, îmbrăcat cu o cămașă care-i dădea o alură de scrimer, cu un cucui vânăt la cap, ca o bizară decorație. Nu mai vorbea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2242_a_3567]
-
febra pofticioasă a celorlalți. Doar într-un târziu, una din cele două femei, ușor ciupită de vărsat, spuse: Ați pomenit adineauri, stimate căpitane Tresoro, un cuvânt care ne-a făcut pe mine și pe sora mea Amada să tresărim: cuvântul „pârlit”. Apăi, dacă es-o luăm p-aia dreaptă, mai pârlite ca noi nu e nimeni. — încântat de cunoștință - spuse căpitanul Tresoro. Dar cum se face, stimată doamnă, că puțin mai înainte ați rostit, vorbind despre onorabila persoană de lângă dumneavoastră, nu cuvântul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1959_a_3284]
-
care Metodiu nu reținu decât primele două cuvinte: Ozoseip, ozoseip... Episodul 214 A FI TURC — Șezi, oleacă, bre, îi fi ostenit - zise turcul din avangardă, după ce tovarășii săi dispăruseră cu vioriști cu tot în tranșee. Metodiu se așeză în iarba pârlită de soare, având grijă să-și încrucișeze picioarele după modelul asiatic. Turcul observă asta și zâmbi: — Șezi bre, cum vrei, nu-ți fie frică - zise el. Dacă nu te-am omorât când te-am văzut venind, de ce-aș face
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1959_a_3284]
-
cele recăpătate după Războiul Crimeii. Ce răspundeau ei, când erau acuzați de răpire, de furt? - Ei, ce... «Tătucă, suflețel, frățioare...» «cum adică, noi vă dăruim independența, vă dăm pe deasupra Dobrogea - și voi, nerecunoscătorilor, ziceți că v-am furat câteva județe pârlite din sudul Bessarabiei? Dacă vi le-am luat cu Împrumut v-am dat, În schimb, Dobrogea!» - În-schimb! Mama lor de procleți! Care, schimb? Dar, domnule, În-schimb dai ceva de-al tău, ceva ce-a fost totdeauna al tău - nu tot
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1924_a_3249]
-
avea istoria lui, alta decât cea din text... Eram țărani, țăranul nu cumpără orice, el cântărește, prețăluiește, el trebuie să știe că acel ceva pe care a dat banul merită cumpărat... Sigur: o nenorocită de bibliotecă școlară dintr-un cătun pârlit din Înapoiata Basarabie - dar erau cărți, domnule! Era bibliotecă! Și, uite, năvălesc, cu șleapca pe cap și cu ciubote, golanii! Analfabeții! Tâlharii! Măcar de ți le-ar fura... cinstit, cum se fură, adică să ți le ieie și să se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1924_a_3249]
-
Fața mandatarului rămase În continuare Îngropată În ziar. Chiar deasupra capului său, fotografia care reprezenta plantația de cafea din America de Sud părea tare comică: nici nu era greu de imaginat În locul dispozitivului de iluminare, decolorat de praf, un soare arzător care pîrlea oameni și plante aducîndu-i pînă la un maro Închis, făurind În același timp lanțul muntos din zare. Am auzit pași la etaj. Pașii s-au apropiat ușor și s-au oprit exact deasupra capului meu; apoi s-au retras așa cum
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2320_a_3645]
-
de euro lunar, răsfoind și el „Le Courrier“ și visând frumos la o lume de stânga, unde totul este ecologic și bio-bio, unde nu mai există alb și negru, ramadan și jeune catholique pratiquant, intolerant, desigur... După ce golănimea i-a pârlit prin cartiere, acum toată revista este plină de africani și asiatici și de problemele „minorităților“, după cum ai putut observa și tu. Nenorocit sentimentul de ,,autoculpabilizare“ a occidentalilor, care va duce în cele din urmă la prăbușirea lumii lor, din care
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1949_a_3274]
-
un număr... Mă întreb dacă s-a scris vreun tratat despre viziunea administrației valahe în opera lui I.L. Caragiale, corozivul tip născut pe aici, prin Haimanale. Codruț 20 ianuarie, 2006 Îți scriu la lumina unei lumânări, atent să nu-mi pârlesc sprâncenele stufoase de cuman (un reflex pe care îl credeam pierdut, o dată cu 1989). Ei bine, nu, din cauza unei pene de curent pot beneficia, iarăși, de acest deliciu existențial. Astăzi a trebuit să înfrunt sistemul spitalelor românești. Nu știu dacă ai
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1949_a_3274]
-
nici așa, aceste după amiezi sterpe, pline de vorbe goale, trebuie s-o sfârșim într-un fel, indiferent de consecințe, așa sunase primul impuls, ca imediat în a doua fracțiune de secundă, să se retragă pas cu pas, cu aripioarele pârlite în cotlon. De ce să se împotrivească unor ore de amiază lunecând în taină, lejer, plăcut, de ce să se arunce împotriva curentului, o victimă sigură a atâtor alternanțe, când se poate și așa, foarte simplu, AȘA! Știi, auzi din nou vocea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1497_a_2795]
-
purta doliu ori poate se îngrășase puțin și-și masca prin acea culoare realitatea. Cu ochii ei creionați foarte puternic, fascinanți, cu ținuta mândră, cu părul revărsat pe spate, atrăgea ca un magnet privirea. Oare unde văzuse trei brazi singuratici, pârliți de soare, prăfuiți, dar a căror imagine te și ducea cu gândul la o vacanță petrecută cândva la munte, iar alături de ei un drumeag șerpuind pe câmpie și, lateral, o casă cu toate ferestrele deschise? Desigur brazii aceea rezistau acolo
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1497_a_2795]
-
În mai puțin dă douăjdă minuți m-am curățat d-un pol dă bătrâne, lovele dân aur, nu glumă. Să vezi și să nu crezi unde sărisem: mă leferisem dă nu mai aveam nici baremi un firfiric de-o sârmă pârlită la Buenos Aires. Da mi-am scos tupeu la aer pă terasă. Vreți, oare, matale să-mi credeți c-am dat gata chestia ipso facto? S-a arătat un scundac durduliu și fonfăit, care mă urmărise la joc buluc dă silitor
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1894_a_3219]
-
Barbă, spune! zise Faliboga. Atuncea-i de tine! Atuncea cânți tu și șăguiești cu fetele... Îți aduci aminte de pe când erai tânăr... — Ce folos de șagă... mormăi Gheorghe Barbă. Acu-s ciolan bătrân. Omul când îmbătrânește, pune paie și-l pârlește, vorba cântecului... Cu toții începură a râde. Moș Irimia arătă cu capul spre Lepădatu: — Unui flăcău ca aista nu i s-a urî la vară... Cine știe! răspunse Niță, eu la vară poate-oi avea alte gânduri. Da’ de ce, măi băiete
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2100_a_3425]
-
din mine au început imediat să se agite, să scoată capul. Mă sfătuiau, îmi șopteau la ureche: "Arată-le că nu-ți pasă. Vrei să-i dai satisfacție Mopsului? Sau Arhivarului?" Și, în stilul meu, am ațâțat focul care-mi pârlea degetele. Aruncând la coș pilulele pe care mi le prescrisese Dinu, am ieșit și mai rar pe coridoare, Călugărului nu i-am mai dat ceai, iar pe Domnul Andrei l-am lăsat să înțeleagă că mă deranja prea des și
Un om norocos by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295605_a_296934]
-
versant al muntelui de pe care noi ne retrăgeam, fără să uităm burdufele cu brânză, dezgropate din ascunzătorile ciobanilor goniți din zona de foc. Avioanele cu cruci negre pe aripi, ne dădeau târcoale și obuze miorlăitoare se spărgeau astmatic, scormonind pământul, pârlindu-i iarba măruntă, cu scuipatul prelins din limbile flăcărilor roșii ca sângele, aprinse de explozie și stinse ca un scurtcircuit. Așa cum mă întindeam atunci pe burtă în mocirla de la marginea drumului, cu coatele proptite în noroi, cu obrajii sprijiniți în
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2305_a_3630]
-
a veniturilor. Acest lucru nu era atât de pronunțat În cazul fondurilor lui Beatrice, dar Îți sărea În ochi că În anul precedent tatăl lui făcuse multe speculații nefericite cu petrol. Se consumase foarte puțin petrol, dar Stephen Blaine se pârlise destul de rău. Anul următor și următorul și următorul indicau descreșteri similare, iar Beatrice Începuse - pentru prima oară - să recurgă la banii personali pentru Întreținerea gospodăriei. Totuși, factura doctorului pentru 1913 se situase la peste nouă mii de dolari. În ceea ce privește starea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1937_a_3262]
-
Era un golan, o putoare. Reynolds începuse să-l aducă cu el cam pe vremea când CASL era în toiul activității. Am uitat numele puștiului, dar era un copil de vreo optsprezece-nouăsprezece ani - cam pe-acolo. Avea fața bandajată. Se pârlise rău de tot în timpul unui incendiu. După ce s-a vindecat și i-au scos pansamentul și bandajele, toate fetele din Comitet au fost de părere că era foarte chipeș. Arăta exact ca Reynolds, ba chiar mai frumușel. Noile indicii băteau
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1955_a_3280]