8,628 matches
-
din hol! Plecă imediat din hol, așa era strategic de fapt. Era penibil să-i vadă pe cei doi bărbați, ieșind tiptil din vizuinile lor și executându-se de sarcina trasată, în timp ce-și zâmbeau complice unul altuia, sau pășeau pe vârfuri ca niște infractori, își alegeau hainele ce le aparțineau, grăbiți să dispară, fiecare în camera lui, să închidă ușa, la adăpost de furia Sidoniei. Ea zâmbi în timp ce-și spăla lenjeria de corp. Nu-i plăcuse niciodată
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1497_a_2795]
-
în rochița de barchet cu picouri, cu paltonul pe umeri. Oare ce-o fi gândit în clipa când a așezat căldarea pe suport, sub firul de apă abia prelins din cișmea, cum trăsese, cu precauție zăvorul la poartă și cum pășise în strada unde era așteptată? Era o sanie? Poate era o sanie care i-a făcut plecarea ușoară, trecerea pe nesimțite către viața de dincolo, un miraj pentru ea ce-o făcea să-și piardă somnul. De ce viața de dincolo
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1497_a_2795]
-
obrazul, mari, limpezi, ostentative, oferite cu generozitate. Se auzea ceasul ticăind. Ovidiu nu realiză ce se întâmplă decât când o auzi pe Sidonia suflându-și nasul, se clinti din fața ferestrei, contrariat, se petrecea în sfârșit ceva care-i atrăgea atenția, păși către mijlocul camerei, tot mai curios, se opri în spatele fotoliului Carminei. Ce faci, maman, plângi? Întrebă el stupefiat. Văd că ne pierdem azi timpul degeaba. Ei, da, da, ei, da, rosti printre lacrimi Sidonia. Ovidiu văzu cum ochii ei calzi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1497_a_2795]
-
se trezea. Îl simțea deodată, fără să-l vadă, își arunca ochii către ceasul din perete, ofta, o strângea în brațe, o săruta, rostea câteva vorbe de dragoste, deșarte, deja nu mai era al ei, deja mirajul se terminase, deja pășea pe tărâmul convenționalului, deja se simțea vinovat, deja se gândea la Larisa, la chipul ei bosumflat, somnoros, la felul cum îl va adulmeca, la felul cum o va găsi mai apoi în pat, ghemuită, ascunzându-și între mâini și genunchi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1497_a_2795]
-
fortăreață devoratoare, feroce, de neînvins, prin marele sistem de apărare pe care îl amplifică în jur, în tot organismul... Curând îl aude cum coboară scările sărind treptele două câte două, e plăcută liniștea nopții, e perfectă. Îl mai aude apoi pășind de-a lungul aleii, grăbit, grăbit ca întotdeauna, cum trântește portiera mașinii în urma lui, cum ambreiază motorul și pornește cu amândouă mâinile pe volan, conștient, treaz, stăpân pe toate reflexele. Carmina îl urmărește cu auzul încordat până când zgomotul mașinii lui
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1497_a_2795]
-
absență și firul dintre ele nu se mai înnoda, nu mai regăseau făgașul prieteniei de odinioară, ceva se dereglase, nu mai funcționa și Fana nu-și planificase nimic în sensul acesta, nici măcar nu sesiza golul ce se născuse între ele, pășea orbește, furată și ea de marea plăcere de a se asculta vorbind, ce păcat, ea nu-și programase o conduită preventivă de reînnodat prietenia, crezuse că este suficientă simpla ei prezență, a ei, a Carminei, o ambianță rămasă aproape aceeași
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1497_a_2795]
-
unul și este înghițită de iarbă, a dispărut fără urmă, încearcă s-o mai găsești dacă poți! Ela pare dezamăgită, socrul meu scormonește iarba cu bastonul în căutarea ei. S-a ascuns bine, nu mai dăm de ea, spune și pășește mai departe pe iarbă. Astăzi, când am fost pe la bătrâni s-o las pe Ela, nu i-am găsit nicăieri, am înaintat în curte, am strigat, nici un răspuns. Și totuși știam că unul dintre ei era cu siguranță acasă, ușa
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1497_a_2795]
-
de cantitate neglijabilă. Îi plăcea să creadă că Trofin este o rezervă sufletească a ei, lăsată acolo, neexplorată, bună de folosit în situații limită. Când veneam aici la tine, de la o scară alăturată ieșea o bătrână, Avea un chip suferind, pășea încet, tremura. O conducea un bărbat cu o înfățișare oarecare, o ținea de braț și pășea încetișor pe lângă ea, se îndreptau către o mașină cu portiera deschisă, parcată lângă trotuar. Era duioșie în gesturile bărbatului, atâta delicată grijă. Într-o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1497_a_2795]
-
acolo, neexplorată, bună de folosit în situații limită. Când veneam aici la tine, de la o scară alăturată ieșea o bătrână, Avea un chip suferind, pășea încet, tremura. O conducea un bărbat cu o înfățișare oarecare, o ținea de braț și pășea încetișor pe lângă ea, se îndreptau către o mașină cu portiera deschisă, parcată lângă trotuar. Era duioșie în gesturile bărbatului, atâta delicată grijă. Într-o parte tivul rochiei era întors în sus, se vedea dantela furoului. El observă și se aplecă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1497_a_2795]
-
plec, spuse bărbatul fără să o privească. Așteaptă un pic aici. Se îndreptă către han, avea mersul unui om obosit, nici măcar nu se pieptănase, el, pedantul... Carmina observă că un colț al gulerului de la cămașă stă răsucit peste haină. Ovidiu pășea pe pietrișul care-i scrâșnea sub tălpi, parcă nu mai era el. Intră în raza puternică a unui bec, fixat deasupra ușii într-un grătar de sârmă forjată. În jurul luminii foiau țânțari și fluturi de noapte, se mișcau mici, zglobii
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1497_a_2795]
-
consum de dimineață până seara neuronii. O celulă care nu se mai reface, din păcate. Știu, zise și în gând continuă, la naiba, n-am pornit-o deloc bine, nu înțeleg ce e cu mine, nu-mi regăsesc verva, am pășit cu stângul. Îl mai privi o dată pe Dimitrie, derutată puțin, ce fel de om o fi, se întrebă, pentru prima oară avea dubii. Își privi mănușile care zăceau peste poșetă. Nu-i venea nici o idee. Fir-ar să fie! Coroanele
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1497_a_2795]
-
vigoare, totul în el exprima bărbăție. Sidonia își dorea să nu mai existe nimic pe lume decât ceainăria aceea, cu perdelele crem, lungi până la podea, altfel i se părea imposibil să-l poată păstra pe Dimitrie, numai de-ar fi pășit dincolo de prag și prima femeie întâlnită în cale ar fi făcut cu ușurință, și ea, aceeași constatare și ar fi încercat să-și schimbe comportamentul, ca să se remarce, doar sunt atâtea și atâtea modalități de a lua un bărbat în
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1497_a_2795]
-
Prefera așa, să plece, fără ca el să poată descifra cu exactitate întreg mesajul comportării ei. Era foarte conștientă că poate exista un "la o adică", întotdeauna își pregătea portița de salvare, era foarte atentă să nu se expună în întregime. Pășea grăbită pe trotuar, mai tânără cu zece ani, prefera să-l însoțească în minte, în drumul lui pe strada către gară. Va aștepta alte câteva zile, nimeni nu-i va ghici neliniștea, tresăririle, poate va aștepta în van. dar totuși
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1497_a_2795]
-
se postă din nou lângă perdea, urmări absent modelul dantelei, apoi se avântă hotărât către hol, își luă sacoul. Plecă grăbit, se urcă în mașină. Se opri departe de centrul orașului undeva lângă gară. Lăsă mașina lângă bordura trotuarului și păși pe terasa unei cofetarii. Se așeză la o masă cu ochii pe arțarul din fața lui, cu frunzele îngălbenite și ceru o cafea. Cuprins: Ioan HOLBAN Viața ca un hățiș foarte des 5 Cârtitorii 11 Te fură viața 121 Să nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1497_a_2795]
-
în Beverly Hills. — Doamne sfinte! — Dar la ce-mi folosește succesul dacă n-am cu cine să-l împart? strigă Șam cu un patetism teatral. Trăiesc singur cuc la ferma mea supermodernă, mă-nvârt de colo colo prin camerele puștii, pășesc pe covorul pufos, ascultând ticăitul pendulelor, și aștept să sune telefonul. — Adineauri ai spus că ești prea ocupat ca să ne faci o vizită, i-o întoarse Eleanor. — Sunt și ocupat, și singur. E bine cunoscută boală a zilelor noastre. Și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1918_a_3243]
-
minelor de teren. — Zici, așadar, că ne paste un catharsis național? îl întreba Șam pe Adrian pe la spatele lui Eleanor. — Tot ce se poate, veni răspunsul lui Adrian. La televizor rulau acum imagini de arhivă cu Diana în costum safari, pășind ferm, cu capul sus, pe-o cărare marcată într-un tufăriș infestat cu mine. — Ei bine, rămâne de văzut... zise Șam. Cred că eu o s-o iau din loc, Ellie. Unde mi-e vasul? întreba el, ridicându-se în picioare
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1918_a_3243]
-
după care urmează să fie transcrisă compoziția: O zi trecută fără fapte importante Mândrul soare înfășurat în mantia-i strălucitoare și cu coroana de aur pe cap părăsește bolta cerească pentru a se duce la culcare. Sora lui, argintia lună, pășește mândră pe cerul împânzit de mândrele ei fiice, stelele. A început o nouă noapte. Sub așternut, eu mă frământ ca pe jar, gândindu-mă că astăzi n-am făcut nici o faptă demnă de vârsta mea. Deplin mulțumită, mă consolez totuși
Manual de compunere pentru clasele II - VIII by Luminiţa Săndulache () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1636_a_2907]
-
de iarnă. Cerul avea mii de nuanțe. Soarele părea un palat de lumină topită. Vremea era totuși răcoroasă. Era duminică și trebuia să merg la circ. Pe drum, am văzut cum gerul a pus streșinilor caselor ghirlande de cristaluri. Am pășit emoționată sub cupola circului. Mai întâi, a fost prezentat leul care înghițea flăcări succesiv, traversând mai multe inele aprinse. A urmat apoi un pinguin care citea o poveste. De fapt, el spunea povestea pe de rost, prefăcându-se numai că
Manual de compunere pentru clasele II - VIII by Luminiţa Săndulache () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1636_a_2907]
-
lase rătăcit, sperând că acolo, sus, va fi ferit de ochii dușmănoși ai lupului și de iscusința vânătorului. Iedul behăiește vesel și zburdă de bucurie, fiind fericit alături de mama sa. După un timp, căprioara și iedul ajung în pădurea întunecoasă, pășind prevăzători spre inima neagră a acesteia, pe sub bolți arcuite de frunze. Dar, când ajung în luminiș, de sub o cetină, se aprind ochii lacomi ai lupului. Dintr-un singur salt, bietul ied ar fi putut fi sfâșiat. Atunci, căprioara scoate un
Manual de compunere pentru clasele II - VIII by Luminiţa Săndulache () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1636_a_2907]
-
pe ele încep să se prelingă stropi mici de ploaie. Plouă peste vii, peste păduri, peste oraș. Plouă peste întreg ținutul. Este primul semn că toamna se apropie și își trimite unul dintre slujitorii credincioși să-i anunțe sosirea: ploaia. Pășind încet prin pădure auzi foșnetul frunzelor lipite una de alta ca un covor de pete: argintii, gălbui, roșiatice și de un verde palid. Un pictor și-ar fi reușit la perfecție opera prin aceste minuni ale creației naturii. La marginea
Manual de compunere pentru clasele II - VIII by Luminiţa Săndulache () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1636_a_2907]
-
fiind ca o inimă puternică care trece peste veacuri pentru cei care îl iubesc. Sorina Onceanu, clasa a VII-a C O călătorie în munți Noaptea azurie se lasă peste natura amorțită, iar luna ca într-un candelabru de stele pășește pe bolta cerească, oglindindu-se în șiroaiele de apă purpurie sau în bălțile solemne și ascultând șuietul acestora îmbinat într-o atmosferă de nori zgomotoși ce-și varsă lacrimile pentru măgurile umbrite de brazi peste câmpiile întinse, peste dealurile cu
Manual de compunere pentru clasele II - VIII by Luminiţa Săndulache () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1636_a_2907]
-
pe undele vântului suav și, deodată, cerul își deschide pânzele imense și schimbătoare ale nopții. Un cerc, la început incolor, apoi multiplicat în culorile curcubeului sub forma unor stele, deschise porțile către o cale necunoscută, spre o lume a paradisului. Pășeam spre această cale luminoasă, și mă întrebam: ,, Unde (măă va duce această minunăție?” Câteva clipe de uimire făcură trecerea spre o altă lume, răspunzând întrebărilor mele. Acum, mă aflu într-o patrie distinctă într-o lume de legende și miresme
Manual de compunere pentru clasele II - VIII by Luminiţa Săndulache () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1636_a_2907]
-
această minunăție?” Câteva clipe de uimire făcură trecerea spre o altă lume, răspunzând întrebărilor mele. Acum, mă aflu într-o patrie distinctă într-o lume de legende și miresme tari; o lume încoronată cu piscuri înalte. În lumea aceea învolburată, pășeam încet către cabanele veșniciei, presărate printre ținuturile aceste înalte cu miresme puternice ale vegetației coniferelor. Din toate părțile cuprinsului, o panoramă de înălțimi adevărate măsoară enorma catedrală a pădurilor ca într-un templu uriaș ce străjuiește zi de zi freamătul
Manual de compunere pentru clasele II - VIII by Luminiţa Săndulache () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1636_a_2907]
-
VII-a C Ceahlăul Priveliștea munților moldovenești are un caracter anumit. Parcă-ar ar fi decor, pentru încântarea ochilor și mulțumirea sufletului. Munții mici au forme diverse, costișe line, poiene încântătoare, pădurea de brad coboară până în sat. o femeie a pășit numai peste pârleazul din fundul grădinii și a intrat sub cetină și se cațără pe colina uni rug căutând hribi. Ceahlăul se saltă în cer singuratic și cu cremeni goale. Prin contrast, Ceahlăul pare enorm în peisajul munților moldovenești, deși
Manual de compunere pentru clasele II - VIII by Luminiţa Săndulache () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1636_a_2907]
-
am plecat mai departe spre acel oraș care era un mister pentru mine. Nu peste mult timp, am ajuns la porțile lui. Erau înalte și mărețe. Când am intrat pe porți, în fața mea, s-a ivit o nouă lume. Am pășit dincolo de porți și eram încremenită. Casele erau constituite din flori, pomii erau toți înfloriți, iar de o parte și cealaltă a străzilor erau înșirate ghirlande de flori. Credeam că nici nu mai sunt cu picioarele pe pământ. Într-un târziu
Manual de compunere pentru clasele II - VIII by Luminiţa Săndulache () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1636_a_2907]