4,130 matches
-
Stai puțin. În ce-au intrat? - În fast-food. La McDonald’s, cu motocicleta. - Cu motocicleta. Nu, Costică nu are motocicletă. Era... Cu cine era? - Cu un necunoscut. - Așa, cu un necunoscut. Da, bărbat. Dac-a pățit ceva? Nu știu. A pățit ceva? - Tânărul de la volan a fost rănit prin prăbușirea unui borcan de murături. Nu, de domnul Popa nu zice nimic. - Nu zice nimic, înseamnă că n-a pățit nimic. - Din mulțime și-a făcut apariția o femeie de o asemănare
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2066_a_3391]
-
cu un necunoscut. Da, bărbat. Dac-a pățit ceva? Nu știu. A pățit ceva? - Tânărul de la volan a fost rănit prin prăbușirea unui borcan de murături. Nu, de domnul Popa nu zice nimic. - Nu zice nimic, înseamnă că n-a pățit nimic. - Din mulțime și-a făcut apariția o femeie de o asemănare izbitoare cu Maica Tereza... - Da, tu, Maica Tereza! - Care a încălecat cu siguranță pe motocicletă, dispărând cu tot cu necunoscuți din ochii înlăcrimați ai martorilor hierogamiei. - Da, au dispărut. Poliția
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2066_a_3391]
-
disimulată la oamenii din bar: ea era soția (cu acte!) a Halterofilului din Vitan și putea să plece la el când voia. Dar unde? Și de ce nu-i scria Mișu? De ce nu-i dădea nici un semn de viață? O fi pățit ceva? Văzuse la televizor luptele de stradă, auzise că sunt morți, sunase și la Ambasada României și aflase că nu e nici un emigrant printre victime, deși unii oficiali americani se scăpaseră cum că la originea ciocnirilor rasiale se aflase un
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2066_a_3391]
-
făcuse un succes incredibil la Bulandra, așa că a mers. Întâi Clovnii, apoi Actorul și, în sfârșit, Mantaua. Cu Mantaua a fost o daraveră teribilă. Se aprobă ideea, la urma urmelor un Gogol nu e de colo, deși cu Gogol o pățiseră și ăia la Bulandra, devizul, destul de pipărat, 60.000 lei, și începe treaba. Nu despre munca mea cu actorii vreau să vorbesc acum. Vine vizionarea, catastrofă, lui Beligan nu-i place ce vede. Cred că l-a mai influențat un
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2164_a_3489]
-
altul. Începuse nebunia cu degetu-n fund și Bâtu avea un avans formidabil, îl controlau băieții fără milă, iar omul răcnea ca din gură de șarpe. Vine într-o zi cu un bandaj mare la cap, ne minunăm noi, ce-ai pățit, nene, ce să pățesc, zice, m-am dus la doctor să mă caute de prostată. Și? ne minunăm noi iarăși. Și mă pune să-mi dau nădragii jos, mă proptește cu mâinile de perete și, al dracului neom, îmi bagă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2164_a_3489]
-
degetu-n fund și Bâtu avea un avans formidabil, îl controlau băieții fără milă, iar omul răcnea ca din gură de șarpe. Vine într-o zi cu un bandaj mare la cap, ne minunăm noi, ce-ai pățit, nene, ce să pățesc, zice, m-am dus la doctor să mă caute de prostată. Și? ne minunăm noi iarăși. Și mă pune să-mi dau nădragii jos, mă proptește cu mâinile de perete și, al dracului neom, îmi bagă deștu-n fund, am răcnit
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2164_a_3489]
-
scot și scuip pe ea. Țineți‑l bine. Zis și făcut. Până și Rainer participă la acțiunea de imobilizare, ca să nu creadă Sophie că face toate astea doar de dragul lovelelor. Hahaleră vicleană, n‑ai fi crezut c‑o s‑o pățești, ai crezut c‑o să ți se facă ceva plăcut, porcule. Pula e scoasă și scuipată. Uite ce‑avea de gând să‑mi ofere, zău așa. Tocmai mie. Ăsta n‑o să‑și mai ofere așa repede scula jalnică vreunei femei, fiindcă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1971_a_3296]
-
clasă. Așa‑i trebuie altruistului ăstuia patologic! A ajuns oale și ulcele, focul a dat și el o mână de ajutor la chestia asta și nici măcar mormântul nu i se cunoaște. Și dacă‑i adevărat ce se spune, așa au pățit milioane de alți oameni din toată lumea, care au dispărut fără urmă odată cu el; apoi apar mereu alții care vor dispărea la rândul lor, fiindcă viețile pe care le duc sunt neînsemnate. Nimeni nu‑i consemnează și nu‑i numără. Hans
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1971_a_3296]
-
natura sadicului să Încerce să supună pe cineva care nu-și dorește asta. Bineînțeles, există și indivizi de genul acesta, dar nu poți decât să-i compari cu un australopithecus care abia a Învățat să meargă pe două picioare. — Ați pățit ceva? Nu vă simțiți bine? Vreți să vă Întindeți un pic pe pat? Să vă ajut până acolo? Noriko Înclină afirmativ din cap, apoi Încercă din nou să se ridice, sprijinindu-se de Keiko Kataoka, dar se clătină și se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1950_a_3275]
-
mie, și, cum eram obișnuită cu jocurile Între femei, eram sigură că o puteam aduce pe culmile plăcerii fizice În mai puțin de un minut. Însă eram complet trează și mă simțeam rece ca un bloc de gheață. — Ce-ai pățit? Ce-i cu tine? Drogul acesta acționează ca un ser al adevărului, te face să-ți deschizi inima În fața celor din jurul tău și, În același timp, să Îți arăți bunătatea față de ei. Spune, Noriko, ce-ți dorești? Oare pot să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1950_a_3275]
-
vomitat În cea mai mare parte, Însă chiar faptul că a putut să le vomite dovedește cât de puternică Îi e constituția fizică. Majoritatea rataților dau colțul Înainte de a putea vomita ce-au Înghițit. Cred că și eu aș fi pățit la fel. Când am fost la New York, ne-am cazat Într-un apartament de lux de două mii de dolari și am prizat cocaină toată noaptea. Dimineața am trasat, mai mult În glumă, o linie de cincizeci de centimetri, voiam să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1950_a_3275]
-
trupul. Un singur lucru mi-era clar: eram ca un câine, sau ca un porc, sau ca o pisică În fața porției de mâncare. Încercam să-i spun bărbatului ceva despre Van Gogh, dar parcă Îmi legase cineva limba. — Ce-ai pățit? Îți spun eu ce să faci. Imaginează-ți că intră În camera asta o blondă superbă, cum n-ai mai văzut niciodată. Nu e deloc interesant dacă n-ai o imagine clară În minte. Bărbatul a izbucnit În râs. Un
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1950_a_3275]
-
al lui Streicher despre evrei, căci avea ochi albaștri și părul blond, își smuci nerăbdătoare capul ca un ponei încăpățânat: — A fugit de acasă, asta-i tot. Vorbea întotdeauna despre asta. Nu că mi-ar păsa prea mult ce-a pățit. Emmeline Steininger nu e prietenă cu mine. Spune întotdeauna lucruri urâte despre evrei. O urăsc și nu-mi pasă că tatăl ei e mort. — Ajunge, zise tatăl ei cu fermitate, probabil neținând prea mult să audă despre tați care erau
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1917_a_3242]
-
că acest Rolf Vogelmann e suspect? — Da, cred. Destul încât să pun pe cineva să stea cu ochii pe el. Ea înjură din nou, mult mai tare decât prima dată. — Asta e a doua oară, i-am zis. Ce-ați pățit? — De ce să fi pățit ceva? Chiar deloc. Pe femeile singure nu le deranjează să-și dea adresa și numărul de telefon acelora pe care poliția îi crede suspecți. Asta este ceea ce face traiul de una singură atât de palpitant. Fiica
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1917_a_3242]
-
e suspect? — Da, cred. Destul încât să pun pe cineva să stea cu ochii pe el. Ea înjură din nou, mult mai tare decât prima dată. — Asta e a doua oară, i-am zis. Ce-ați pățit? — De ce să fi pățit ceva? Chiar deloc. Pe femeile singure nu le deranjează să-și dea adresa și numărul de telefon acelora pe care poliția îi crede suspecți. Asta este ceea ce face traiul de una singură atât de palpitant. Fiica mea e dispărută, probabil
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1917_a_3242]
-
cu cât mai dramatic va fi pentru el atunci când o voi revela în Wewelsburg. Complicitatea evreiască va avea forța de revelație spirituală și noi vom termina cu acest nonsens al lui despre respectarea proprietății și domnia legii. Evreii o vor păți rău și nu va mai exista nici un polițist ca să oprească asta. Dădu din cap spre seringă și privi impasibil în timp ce Kindermann înfipse acul, apoi oftă cu satisfacție în timp ce pistonul era împins. — Iar acum, domnilor, aveți amabilitatea de a ajuta un
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1917_a_3242]
-
ne ocolește pe noi. O bucurie răutăcioasă, desigur, dar eficace: nu e vorba de a ne bucura de necazurile care-l copleșesc pe altul, ci de a observa mersul lumii și a ne convinge că, într-o zi, sigur vom păți și noi ce-au pățit ceilalți. Dar, în așteptarea catastrofei, dacă tot întârzie, să știm să ne bucurăm de pace, de calmul dinaintea furtunii. Hipparh ne furnizează așadar un veritabil vademecum al gândirii hedoniste: să iubim ce ni se întâmplă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2053_a_3378]
-
bucurie răutăcioasă, desigur, dar eficace: nu e vorba de a ne bucura de necazurile care-l copleșesc pe altul, ci de a observa mersul lumii și a ne convinge că, într-o zi, sigur vom păți și noi ce-au pățit ceilalți. Dar, în așteptarea catastrofei, dacă tot întârzie, să știm să ne bucurăm de pace, de calmul dinaintea furtunii. Hipparh ne furnizează așadar un veritabil vademecum al gândirii hedoniste: să iubim ce ni se întâmplă; să nu ne pierdem în
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2053_a_3378]
-
m-am întors în cosmoscuter și am pus-o pe dânsa să verifice coordonatele. Același rezultat: satelitul natural „Veac Nou” dispăruse. În sala de ședințe a UNIVAX-ului fu lăsată tăcerea. — Ciudat lucru, medită Iuliu Corodan. Așa ceva n-am mai pățit de la înselenizarea marțienilor. Ce-i de făcut? Toți roboții din subordinea UNIVAX-ului se uitau cu jind cum meditează Iuliu Corodan. „Ce frumos e să poți medita”, încercau ei din răsputeri să gândească, „dar e mult mai frumos să poți
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2120_a_3445]
-
bineînțeles, dacă ești cadru de conducere, și instantaneu o receptează toți, fără deosebire de pregătire, sex etc. Care spune că n-a receptat-o e sigur bolnav și i se scoate creierul. Nu poți spune c-o fi, c-o păți, că n-ai auzit, că erai plecat etc., etc. Sarcina te-ajunge brusc în ultimul colțișor din Univers. N-ai receptat-o? Ia dă-ne dumneata creierul încoace, să vedem ce are. Și asta nu-ți convine. Fără creier, la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2120_a_3445]
-
plăcuța lui din interior, pe care scria „Tous les droits réservés y compris U.R.S.S.”, nu mai voia nimeni să pună mâna pe el. Atunci mi-a dat foc, m-a explodat, m-a aruncat de la etaj - eu nimic! Nu pățeam nimic, ba luam și-o grămadă de bani de la asigurări, pentru zgârieturi. Până la urmă am divorțat, deși, sinceră să fiu, țineam la el. Acum doi ani am auzit că l-au demontat, se pusese pe băut și nu mai era
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2120_a_3445]
-
Vedeți? zise el. Dacă nu le culegi de mici, nu le mai poți opri, cresc până trebuie să le tai cu ferăstrăul, dar nici de mobilă nu-s bune, că fac viermi. Și totul din cauza „Transcom”-ului. Anul trecut am pățit la fel cu pătrunjelul. În loc să-l culegem în aprilie, l-am cules în iunie, cu dinamită, că urma să însămânțăm napii. Episodul 42 Cosmic School Roboții noștri pământeni, însoțiți de Getta 2 și de micul Benga, ce dormea încă în
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2120_a_3445]
-
să recunosc, a prins, cum se poate vedea. Însă fabrica noastră e de conserve de gogoșari, nu de ulei de rapiță. — Sunteți convins c-a fost o glumă? întrebă Getta 2. — Absolut convins, răspunse responsabilul satelitului. De altfel, au mai pățit-o și alții; mi-aduc aminte de un echipaj trimis pe satelitul „Menumorut” să scoată ovăz și, când colo, s-au trezit în vară cu o foarte viguroasă tarla de năut. — Da, așa e, cunosc cazul - spuse comandantul Felix S
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2120_a_3445]
-
exact ceea ce credeai fiind un mic lucid! — Eu când eram mic nu prea eram lucid, mărturisi comandantul Aciobăniței. Eram așa, mai împrăștiat, ca băieții. Visam să conduc o navă, să călătoresc, să văd cosmosul... Culmea e că tocmai asta am pățit: conduc o navă, călătoresc, văd cosmosul. — Da, dar ați ajuns aici, spuse tânăra. Nu veți mai fi comandant, nu veți mai călători, nu veți mai vedea cosmosul. — De călătorit, am călătorit destul, cosmosul, cât s-a putut, l-am văzut
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2120_a_3445]
-
-i dea niște „biștari”. Ia scurta îmblănită, o îmbracă peste loden și pleacă... Peste cinșpe minute... bătăi puternice în ușă! Vocea lui Pîca: „Deschide bă... că nu mai pot!”. Deschid și îl văd pe amic roșu-congestionat la față. „Ce-ai pățit?” îl întreb. „Mă c... pe mine! Nu mai pot... Mama ei de zeamă acră...!” și o ia ață spre baie, dezbrăcându-se din mers. Iese radios după vreo juma' de oră: „Acum mă simt ca un nou născut. Am eliminat
DECENIUL ŞAPTE. BULEVARDUL MAGHERU, BUCUREŞTI. de GEORGE ROCA în ediţia nr. 981 din 07 septembrie 2013 [Corola-blog/BlogPost/364369_a_365698]