1,745 matches
-
călăului. Într-un fel oarecare Domnul ne poruncește să ocolim prigoana; iar cel care nu ascultă de această poruncă este un îndrăzneț, un om care se aruncă singur în primejdie. Dacă cel care omoară pe un om al lui Dumnezeu păcătuiește față de Dumnezeu, atunci cel care se duce singur înaintea tribunalului s-a pus pe el însuși în slujba ucigașului. Acesta nu ocolește prigoana, ci, prin îndrăzneala lui necugetată, se dă singur prigonitorului cu mâinile legate; el a fost, atât cât
Πίστις și μαρτυρία. Martirii – mărturisitori jertfelnici ai dreptei credinţe. In: Studia Theologia Orthodoxa by Liviu PETCU () [Corola-publishinghouse/Science/132_a_167]
-
atunci, din acest moment, ei încetează de a mai fi poporul ales, sau ei contestă autenticitatea lui Hristos Mesia și atunci ei se refuză de la funcția lor de popor ales, aceea de a fi instrumentul lui Dumnezeu întru mântuirea lumii, păcătuind nu numai împotriva misiunii lor, dar chiar direct împotriva lui Dumnezeu". Mihail Sebastian este un scriitor evreu încrezător în soluția unei integrări culturale, care nu este percepută ca atare. Acest eșec este preluat de Jurnal: "Aș fi foarte bucuros să
Despre muncă şi alte eseuri by Mihai Pricop [Corola-publishinghouse/Science/1398_a_2640]
-
și ai dreptate într-un fel, ce mai, te rog să mă înțelegi, am îmbătrînit etțetera." Noica ascultă amuzat povestea: îl interesează mai mult să știe de ce ne agităm în jurul expoziției și se întreabă dacă nu cumva pictura lui Sorin păcătuiește printr-un exces de inteligență. "Înainte se spunea "il est bête comme un peintre" și se poate să fie o condiție a artei să rămână la nivelul "animalității spiritului". Mă întreb dacă prinsă între propria ei inteligență și cea pe
Despre limită. Jurnalul de la Păltiniș. Ușa interzisă by Gabriel Liiceanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295599_a_296928]
-
comune și că eu însumi nu am aici consistența unei prezențe vii: sânt o simplă umbră, și e bine așa. Însă altceva mă încîntă să observ. Scrieți, și tu și Andrei, mai bine decât scriam noi. La vârsta voastră, noi păcătuiam fie printr-o învolburare a ideii, care nu mai era stăpânită stilistic - cazul lui Eliade, nu mai vorbesc de Comarnescu -, fie de o excesivă ținere în frâu a ideii, care lua forma unei simplități afectate - cazul meu. La voi există
Despre limită. Jurnalul de la Păltiniș. Ușa interzisă by Gabriel Liiceanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295599_a_296928]
-
care vor să dea socoteală de tot. Tu de ce nu o faci cu logica? De ce să te complaci în situația de însoțitor? De ce să fii Pilade, când poți fi Oreste? Am să vă spun acum cu ce cred eu că păcătuiește logica de astăzi. Formalismul trece indiferența lumii în indiferența conștiinței. Și nu secătuiește el totul, atunci când nu știe să regăsească conștiința? Știți imaginile lui Escher în care scările nu duc nicăieri. "Dar, priviți-le, sânt scări, nu?" - spun logicienii. Însă
Despre limită. Jurnalul de la Păltiniș. Ușa interzisă by Gabriel Liiceanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295599_a_296928]
-
fac felinele când vânează ― de exemplarele bolnave, debile, deficitare etc, deci de mediocri, proști sau impostori; lichelele "curăță" societatea eliminând vârfurile, deci nu exemplarul care trage un picior, aude prost sau și-a pierdut un ochi, ci pe cel care păcătuiește prin vigoare, sprinteneală și exces de fantezie. Iată de ce pentru un exemplar dotat, ambițios sau care pur și simplu are ceva de spus lucrurile sânt cu mult mai complicate în comunism decât în societățile occidentale. Cea mai mare parte din
Despre limită. Jurnalul de la Păltiniș. Ușa interzisă by Gabriel Liiceanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295599_a_296928]
-
atunci de noi, un tânăr zvelt și simpatic, așa încît îi adresez acestuia rugămintea și adaug, în chip de explicație: "On se retrouve après dix ans..." Ne face fotografia și ne cere, cu acel firesc plin de căldură ― ce nu păcătuiește niciodată prin familiaritate, indiscreție sau vulgaritate ― pe care nu îl au decât francezii, explicații suplimentare. "A, doamna vine din New York... Și domnul din București... Și veți petrece câteva zile la Paris... După zece ani... E frumos!" Și încheie cu un
Despre limită. Jurnalul de la Păltiniș. Ușa interzisă by Gabriel Liiceanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295599_a_296928]
-
cunoaște toate limbele europene. "Țăranul - zice d-l critic - se vede deodată depărtat de noi, țăranul de la care am trebui să - nvățăm limba, căci el a fost acela carele a păstrat-o, în lupta timpurilor, curată și românească. Și astfeli păcătuind ei (veți vedea cine), ni răpesc limba vorbită de milioane de români, cărora ei ne înstrăinează cu totul și prin aceasta chiar ni răpesc posibilitatea unei esistențe naționale". Cumcă ei nu au schimosit, ci au deșteptat la viață limba română
Opere 09 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295587_a_296916]
-
loc duminecă în 3 april. Domnia sa a arătat mai Întâi cum, religiunele neputând rezolvi pe deplin întrebările metafizice, capetele mai eminente încearcă o rezolvare pe altă cale, acea a filozofiei. Dar toate sistemele filozofice din anticitate până în timpurile mai nouă păcătuiau printr-un punt capital, acela de a lua lumea esistentă ca ceva real, fără a lua în bagare de samă că cunoștința noastră despre lume e datorită la două elemente, unul esterior, cauza impresiunelor noastre, și unul interior, mintea ce
Opere 09 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295587_a_296916]
-
ce-i gata să ajungă copt Și să lase înăuntru Timpul ăla pe bune și lung Pentru groapă și să te spetești Pentru fructul scroafei și carnea vitei. FEMEIA (deschide fereastra cocioabei din nou): Iar te-ai pocnit, iar ai păcătuit, îți pocnești tot timpul lumea din căpățâna ta, îți pocnești mereu căpățâna cu pocnelile tale. Porcii sunt neliniștiți, du-te în cocină și uită-te la porci, dă-le porcilor să mănânce și să bea. (închide fereastra) SEPP BOTDEJIGODIE: Ahdaahda
by Werner Schwab [Corola-publishinghouse/Science/1078_a_2586]
-
cea internațională nu putea fi rezolvată întot-deauna în favoarea celei dintîi. Totuși, ori de cîte ori liderul nu se adaptează sistemului, sistemul se adaptează sau se destramă în funcție de interesele liderului. Dar și această lectură, mai consecvent realistă, a prăbușirii sistemului Bretton-Woods păcătuiește prin faptul că este centrată excesiv pe state. "Interesul SUA" pur și simplu nu există și mai mult îngreunează decît ajută înțelegerea relațiilor internaționale. În primul rînd, dacă ne concentrăm asupra guvernului, politica guvernamentală a Statelor Unite poate părea costisitoare pentru
Realism și relații internaționale. Povestea fără sfîrșit a unei morți anunțate: realismul în relațiile internaționale și în economia politică internațională by Stefano Guzzini () [Corola-publishinghouse/Science/1029_a_2537]
-
grupului, Emilia manifestă totală toleranță față de păcatele carnale, reușește să le găsească chiar și o justificare logică, înscriindu-le în sfera omenescului căruia toate îi sunt permise sau nu trebuie să i rămână străine: „Femeia, dacă trăiește cu-n bărbat, păcătuiește prin aceasta, dar ăsta e păcat firesc; pe câtă vreme dacă-l fură, îl omoară sau îl izgonește, atunci păcatul ei purcede din răutatea minții.”206 Asistăm la o răsturnare a unui sistem de valori, eternul femininul nu-l mai conduce pe
La donna angelicata – la donna demonicata în opera lui Giovanni Boccaccio şi a lui Geoffrey Chaucer by Oana Simona Zaharia () [Corola-publishinghouse/Science/1618_a_3093]
-
aici probabil și preferința pentru stilul aforistic („belșugul aduce după sine sila”, „roadele oprite ațâță însutit dorința”216). Personajele ei feminine sunt mai insignifiante în ceea ce privește o pregătire intelectuală sau o educație îngrijită: o femeie modestă, de o naivitate uluitoare, care păcătuiește cu un stareț și încearcă să-i găsească soțului un remediu împotriva geloziei (III, 8), o alta capabilă de crimă și care aduce în urma gestului ei prăbușirea unei întregi familii (V, 3), un alt personaj feminin - Ghita (VII, 4) - își
La donna angelicata – la donna demonicata în opera lui Giovanni Boccaccio şi a lui Geoffrey Chaucer by Oana Simona Zaharia () [Corola-publishinghouse/Science/1618_a_3093]
-
a-și urma vocația sacerdotală, dedându-se întru-totul plăcerilor vieții, autorul încercând să ofere un tablou cât mai realist, nota puternic anticlericală apropiindu-l pe Giovanni Boccaccio de spiritele laice renascentiste: „de la cel mai mare până la cel mai mic preoții păcătuiau cu toții prin desfrânări trupești; și nu doar întru cele rânduite de fire, ci chiar și-n desfrânarea sodomiei, fără a cunoaște frâul pocăinței ori al rușinii [...] îi cunoscu pe toți drept lacomi și bețivi, robiți pântecelui ca dobitoacele și fără
La donna angelicata – la donna demonicata în opera lui Giovanni Boccaccio şi a lui Geoffrey Chaucer by Oana Simona Zaharia () [Corola-publishinghouse/Science/1618_a_3093]
-
epitetul este important, deoarece naratorul se dovedește în fața tinereții mult mai tolerant, considerând-o o vârstă a dragostei, când totul este permis, când instinctelor de nestăvilit trebuie să li se plătească un tribut), din povestirea a patra a primei zile, păcătuiește cu o fetișcană „frumoasă și fragedă ca o floare”534 în incinta mănăstirii și este surprins de stareț, care, deși se dovedește rigorist și peste măsură de sever, nu urmărește decât să-și rețină copila pentru bunul său plac, dovedind
La donna angelicata – la donna demonicata în opera lui Giovanni Boccaccio şi a lui Geoffrey Chaucer by Oana Simona Zaharia () [Corola-publishinghouse/Science/1618_a_3093]
-
apărarea creatorului, promițând că el se va revanșa prin ilustrarea unor povestiri despre femei vrednice de a fi considerate fidele dragostei, pentru care, de altfel, s-au și sacrificat: „Iar el se va lega aici jurând/ Că nu va mai păcătui așa/ Ci că va stihui, pre voia ta,/ Despre femei iubind cu cinste mare/ O viață, au neveste au fecioare,/ și să te-nalțe, după ce cumplit/ În Roză sau Cresida te-a hulit.” Alceste este, prin apariția sa serafică, o
La donna angelicata – la donna demonicata în opera lui Giovanni Boccaccio şi a lui Geoffrey Chaucer by Oana Simona Zaharia () [Corola-publishinghouse/Science/1618_a_3093]
-
muncii educative la nivel de comună, menționăm și activitățile desfășurate de către organizațiile „Străjeria”, între anii 1938- 1940, și organizația de pionieri, între anii 1949- 1989. Ambele au avut contribuții în activitatea de pregătire pentru viață a copiilor, dar au și păcătuit prin politizare excesivă. Prima proslăvea pe rege, iar a doua pe Ceaușescu. Deci educație în cultul personalității. Dintre cadrele didactice, fii ai satelor noastre, care au îndeplinit funcția de director de școală după anul 1945, menționăm pe: Gheorghe Prosie, Jenică
Monografia Comunei Oncești Bacău by Octavian I. Iftimie () [Corola-publishinghouse/Science/1775_a_92288]
-
grupului, Emilia manifestă totală toleranță față de păcatele carnale, reușește să le găsească chiar și o justificare logică, înscriindu-le în sfera omenescului căruia toate îi sunt permise sau nu trebuie să i rămână străine: „Femeia, dacă trăiește cu-n bărbat, păcătuiește prin aceasta, dar ăsta e păcat firesc; pe câtă vreme dacă-l fură, îl omoară sau îl izgonește, atunci păcatul ei purcede din răutatea minții.”206 Asistăm la o răsturnare a unui sistem de valori, eternul femininul nu-l mai conduce pe
La donna angelicata – la donna demonicata în opera lui Giovanni Boccaccio şi a lui Geoffrey Chaucer by Oana Simona Zaharia () [Corola-publishinghouse/Science/1618_a_3076]
-
aici probabil și preferința pentru stilul aforistic („belșugul aduce după sine sila”, „roadele oprite ațâță însutit dorința”216). Personajele ei feminine sunt mai insignifiante în ceea ce privește o pregătire intelectuală sau o educație îngrijită: o femeie modestă, de o naivitate uluitoare, care păcătuiește cu un stareț și încearcă să-i găsească soțului un remediu împotriva geloziei (III, 8), o alta capabilă de crimă și care aduce în urma gestului ei prăbușirea unei întregi familii (V, 3), un alt personaj feminin - Ghita (VII, 4) - își
La donna angelicata – la donna demonicata în opera lui Giovanni Boccaccio şi a lui Geoffrey Chaucer by Oana Simona Zaharia () [Corola-publishinghouse/Science/1618_a_3076]
-
a-și urma vocația sacerdotală, dedându-se întru-totul plăcerilor vieții, autorul încercând să ofere un tablou cât mai realist, nota puternic anticlericală apropiindu-l pe Giovanni Boccaccio de spiritele laice renascentiste: „de la cel mai mare până la cel mai mic preoții păcătuiau cu toții prin desfrânări trupești; și nu doar întru cele rânduite de fire, ci chiar și-n desfrânarea sodomiei, fără a cunoaște frâul pocăinței ori al rușinii [...] îi cunoscu pe toți drept lacomi și bețivi, robiți pântecelui ca dobitoacele și fără
La donna angelicata – la donna demonicata în opera lui Giovanni Boccaccio şi a lui Geoffrey Chaucer by Oana Simona Zaharia () [Corola-publishinghouse/Science/1618_a_3076]
-
epitetul este important, deoarece naratorul se dovedește în fața tinereții mult mai tolerant, considerând-o o vârstă a dragostei, când totul este permis, când instinctelor de nestăvilit trebuie să li se plătească un tribut), din povestirea a patra a primei zile, păcătuiește cu o fetișcană „frumoasă și fragedă ca o floare”534 în incinta mănăstirii și este surprins de stareț, care, deși se dovedește rigorist și peste măsură de sever, nu urmărește decât să-și rețină copila pentru bunul său plac, dovedind
La donna angelicata – la donna demonicata în opera lui Giovanni Boccaccio şi a lui Geoffrey Chaucer by Oana Simona Zaharia () [Corola-publishinghouse/Science/1618_a_3076]
-
apărarea creatorului, promițând că el se va revanșa prin ilustrarea unor povestiri despre femei vrednice de a fi considerate fidele dragostei, pentru care, de altfel, s-au și sacrificat: „Iar el se va lega aici jurând/ Că nu va mai păcătui așa/ Ci că va stihui, pre voia ta,/ Despre femei iubind cu cinste mare/ O viață, au neveste au fecioare,/ și să te-nalțe, după ce cumplit/ În Roză sau Cresida te-a hulit.” Alceste este, prin apariția sa serafică, o
La donna angelicata – la donna demonicata în opera lui Giovanni Boccaccio şi a lui Geoffrey Chaucer by Oana Simona Zaharia () [Corola-publishinghouse/Science/1618_a_3076]
-
personajelor, lumea va practica probabil zborul spațial. Autorii SF de la noi au exersat încă din anii ’50 zborul interplanetar cu cosmonauți eroici, dar aceste texte nu au nici o consistență umană sau literară, nefiind bune nici măcar de adormit copiii. Ele mai păcătuiesc și prin aceea că multe dintre ipoteticele mijloace ultramoderne pe care le stăpânesc personajele au fost rapid depășite de realitate. La Cremenal! Avocați și osândiți Lasă, că-i spui eu tot la domnu’ avocatu’! Tarsița Popeasca Literatura noastră nu prea
Trecute vieți de fanți și de birlici [Corola-publishinghouse/Science/2115_a_3440]
-
ocoliți de nici un defect uman, dar nici de vreo calitate, de pildă aceea de a avea umor. Ei își fac reciproc farse, își imită cu haz superiorii, găsesc plăcere în traiul bun. Nu sunt desigur niște sfinți, dar nici nu păcătuiesc de moarte. La Arghezi, în Cimitirul Buna-Vestire călugării care învie în masă îi găsesc pe confrații lor de peste câteva generații mai dedați cu ale lumii, odoarele rămase fără nestematele originale și pictura murală stricată de intervenții moderniste deșuchiate. Povestirile ortodoxiste
Trecute vieți de fanți și de birlici [Corola-publishinghouse/Science/2115_a_3440]
-
abstract (deși, În aparență, el se identifică perfect cu acea imagine), crezând că-i poate transmite, prin Însemnările sale, forma ultimă a unui gând pe care altminteri nu Îndrăznește să-l rostească. În fapt, nu există decât lecturi false. Lectura păcătuiește Întotdeauna fie printr-un exces al interpretării, fie prin limitarea acesteia. La fel de adevărat este că autorul de jurnale intime nu-și cunoaște (și, În foarte multe cazuri, Îl ignoră intenționat) cititorul. Chiar prefigurat, imaginat ca o instanță nu atât alternativă
[Corola-publishinghouse/Science/1893_a_3218]