43,895 matches
-
Împlinite? Am fi mai fericiți fără să ne mai dorim nimic? 865. Răbdarea este una din monedele ce trebuie plătite Împlinirii. 866. De cele mai multe ori tristețea spală apa murdară a păcatului originar din noi. 867. Ce ne-am face fără păcat originar și biserici, fără preoți și curve, am fi mai puri? 868. Fiecare ne ducem Destinul pe Golgota aleasă de acesta și nu de noi. 869. Oare câte stele nu există fără să răsară vreodată pe bolta sufletului nostru Într-
Urmare din numărul trecut. In: ANUL 4 • NR. 18-19 • MARTIE-APRILIE • 2011 by Sorin Cerin () [Corola-journal/Imaginative/88_a_1532]
-
trăit vreodată. 890. Ce am mai respira dacă ar dispare aerul speranței din această lume? 891. Încearcă să te lipsești de tine Însuți, vei reuși? 892. Uitarea este boala cea mai sănătoasă. 893. A respecta viața Înseamnă a respecta și păcatul originar al ei primit din greșeala Lui Dumnezeu de a se Încrede În Satan? 894. Dacă nu respecți viața nu-L vei Înțelege pe Dumnezeu. 895. Un Dumnezeu credul care greșește mai este Dumnezeu? 896. Ar mai fi un Dumnezeu
Urmare din numărul trecut. In: ANUL 4 • NR. 18-19 • MARTIE-APRILIE • 2011 by Sorin Cerin () [Corola-journal/Imaginative/88_a_1532]
-
tânăr orfan află adevărul dureros despre rudele sale și vrea să pună lucrurile în ordine, cum crede el că se cuvine. Așa că, în final, își omoară bunica, pe care o consideră vinovată de declinul familiei. Sfârșitul (și nu numai, din păcate) e schematic, personajul principal acționează sub imperiul predeterminării. În altă povestire, o sută de obligațiuni CEC dispar din seif. Rodica, având acces direct asupra lor, e ținută responsabilă. La final, după ce trecuse prin drama închisorii, se dovedește că a fost
O reverie by Tiberiu Stamate () [Corola-journal/Imaginative/9468_a_10793]
-
din noi oameni. Deși dacă ar fi fost să ne luăm după Crețu, profesorul de naturale, eram toți niște”Mârlani”. Nelu Crețu, fiul său și colegul nostru pe parcursul a 8 ani, nefăcând excepție. Avea un langaj care intrase În folclor. Păcat că Nelu nu mai e printre noi să-și amintească cum, solidar cu toată clasa, trebuia să ia atitudine Împotriva tatălui său. Dar ce nevinovate erau aceste mici farse care de atunci ne-au făcut să cunoaștem spiritul de solidaritate
Liceul Alexandru Lahovary - Vâlcea. In: ANUL 4 • NR. 18-19 • MARTIE-APRILIE • 2011 by Virgil Sacerdoțeanu () [Corola-journal/Imaginative/88_a_1554]
-
foarte mult de dorit. Nu. Dar acum 5o de ani când mi-am făcut studiile liceale am Învățat asta la zoologie și este un lucru normal că un om cu o cât de cât cultură generală să știe aceste lucruri Păcat că n-ai fost cu mine domnule profesor, să-ți crească inima de bucurie că”Mârlanul”nu te a făcut de râs. De fapt la acea dată nici nu puteai să fii În Franța, fiind plecat la un consiliul profesoral
Liceul Alexandru Lahovary - Vâlcea. In: ANUL 4 • NR. 18-19 • MARTIE-APRILIE • 2011 by Virgil Sacerdoțeanu () [Corola-journal/Imaginative/88_a_1554]
-
totul la bun sfârșit fără aportul lui Mircea Herford). Cupletul, bineînțeles se petrecea la naturale, era făcut pe melodia: Toată ziua-n ascensor Iar mă sui, iar mă cobor Ah simt, c-am să mor etc, și arăta cam așa(păcat că nu s-au păstrat textele revistei, eu În orice caz nu le mai am) Iar la finele de an Stau și eu ca un mârlan Și-aștept ca un bolovan Să trec iar un an Anatomie, Ce nebunie Îmi
Liceul Alexandru Lahovary - Vâlcea. In: ANUL 4 • NR. 18-19 • MARTIE-APRILIE • 2011 by Virgil Sacerdoțeanu () [Corola-journal/Imaginative/88_a_1554]
-
venit! În privirea martinilor gângurește presura, fă-mă, Doamne, prezent, nu mă du În trecut! Dar viața mea, cu moartea mea egală, se rătăcește pe un câmp de maci, spițelnicul cel mic mi-a arătat cum se-ntrețes splendorile-n păcate și-mpresurat de Orion, pleiade, rămân nevindecat. Un trandafir de sânge port În lacrimi, muzică fără sunet nu s-a inventat, În trupul greu de patimi duc păcatul de-a fi iscoada cerului Înalt. Se face loc În mânăstirea vremii, la
EVANGHELIA INIMII ANOTIMPURI Jurnal de poet. In: ANUL 4 • NR. 18-19 • MARTIE-APRILIE • 2011 by Theodor Răpan () [Corola-journal/Imaginative/88_a_1553]
-
de maci, spițelnicul cel mic mi-a arătat cum se-ntrețes splendorile-n păcate și-mpresurat de Orion, pleiade, rămân nevindecat. Un trandafir de sânge port În lacrimi, muzică fără sunet nu s-a inventat, În trupul greu de patimi duc păcatul de-a fi iscoada cerului Înalt. Se face loc În mânăstirea vremii, la scaunul lui Dumnezeu nu-i nimeni, ciobanul cu oile trece: Împăcat, Împăcat, Împăcat! Și verdictul zeiței Demeter se-aude: vinovat, vinovat, vinovat! În noaptea aceasta de iarnă
EVANGHELIA INIMII ANOTIMPURI Jurnal de poet. In: ANUL 4 • NR. 18-19 • MARTIE-APRILIE • 2011 by Theodor Răpan () [Corola-journal/Imaginative/88_a_1553]
-
Poete, din acest corn al abundenței cu nemăsurare, nepentensul gândului doare! Sleiește apa Styxului și pune-l pe Caron, vâslașul tăcerii, să plângă de mine, de tine-n surpare! Nu Îmi e teamă de Cerber, lătravoi mai tare! Infernu-i departe, păcatul aproape! Și-n visul tău, definitiv, voi adăsta! Se scoală În picioare zeii sorții, În Înserare mama-i dusă, se scoală dentristare sfinții veșteji, ah, gura mea picioarele-i sărută! Vom crește Împreună doar agate, În ametist vom răsădi curajul
EVANGHELIA INIMII ANOTIMPURI Jurnal de poet. In: ANUL 4 • NR. 18-19 • MARTIE-APRILIE • 2011 by Theodor Răpan () [Corola-journal/Imaginative/88_a_1553]
-
sale. Dar cum asta era altă poveste, mi-am Întors privirile la coleopterele mele. Ai mai văzut așa ceva? l-am Întrebat doar așa ca să mă conving Încă odată că nu mă Înșelasem atunci când spusesem că nu era dotat pentru cercetare. Păcat că nu fusesem ascultat Niciodată și nu-mi pot explica În nici un fel, a venit răspunsul lui, ca o confirmare a câta a spuselor mele anterioare. Ar trebui să-ți refac tomuri Întregi din prelegerile la care ai participat de-
Joo. In: ANUL 4 • NR. 18-19 • MARTIE-APRILIE • 2011 by Gheorghe Neagu () [Corola-journal/Imaginative/88_a_1550]
-
profanul și sacrul, imanentul și transcendentul caracterizează lumi diferite, atunci o idee ca aceasta este extrem de valoroasă : „Hyperion vrea să insereze În sfera lucrurilor nemuritoare o nouă valoare, un nou spațiu: spațiul spiritual al iubirii pentru o ființă omenească”. Din păcate, această năzuință este Înțeleasă de Cătălina ca atentat la starea ei ontologică, iar interpretarea lui George Popa merge În direcția recunoașterii faptului că fata de Împărat și Luceafărul sunt meniți să rămână două entități străine una de alta. Pentru Hyperion
Luceafărul Într-o lumină nouă. In: ANUL 4 • NR. 18-19 • MARTIE-APRILIE • 2011 by Adrian Voica () [Corola-journal/Imaginative/88_a_1557]
-
ca protagonistă, pe tânăra profesoară Raluca Nicolae, autorul urmărește, de fapt, un "personaj" mai amplu, pe care îl precizează încă din titlu. Raluca, bucureșteană prin adopție, studiază în capitală și devine profesoară la o școală de arte și meserii. Din păcate, mediul nu e tocmai potrivit pentru caracterul ei sobru, rezervat. Trece prin câteva momente neplăcute în clasă și în cancelarie, prilej potrivit pentru Emilian Bălănoiu ca, prin vocea unui personaj, profesor și el, să schițeze un portret caustic, din interior
Țara unui romancier by Tiberiu Stamate () [Corola-journal/Imaginative/9290_a_10615]
-
de trăirea (și discursul) unui personaj eminescian: "Am vrut să mă omor adineaori în curte, dar ți-am văzut trecând umbra peste perdeaua de la fereastră, ș-am vrut să te mai văz o dată." - Politizat în anii jdanoviști, Caragiale este, din păcate, repolitizat fără măsură de-a lungul "iepocii dă aor", ba chiar după, la modul șopârlistic cel mai jalnic. Una dintre sarcinile lui era să scoată manu propria castanele din focul "evului aprins"... Față de Gogol sau Moličre, mereu satirici, Caragiale e
Gheorghe Grigurcu în dialog cu Șerban Foarță by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Imaginative/8941_a_10266]
-
pe bătrâni și valorile vechi", "intelectualii tragici și revoltați" și alte încă zece-cincisprezece personaje inedite, câte inventariază Eugen Simion).Despre, în sfârșit, drumurile deschise de Mircea Eliade în proza noastră fantastică ("a creat o școală fantastică după 1965"), idee, din păcate, numai enunțată, deși i-ar fi permis criticului dezvoltări. Sunt și unele întâietăți atribuite de Simion în exces lui Eliade, cum ar fi aceea referitoare la "personajul care trece printr-o dramă a spiritului și poate muri din dragoste pentru
Viziunea totalității by Gabriel Dimisianu () [Corola-journal/Imaginative/9470_a_10795]
-
vedea doar jumătatea de sus a turlelor ceea ce însemna că era fix deasupra locului unde lucra el. În ambele cazuri fusese felicitat: mai întâi pentru avansarea sa ca funcționar principal și mai apoi ca funcționar principal, clasa II. Atât. Din păcate, nu profitase prea mult de pe urma acestor avansări pentru că observase că de fiecare dată, printr-o stranie coincidență, votca se scumpea în așa fel încât putea cumpăra tot atâtea sticle ca și atunci când era simplu funcționar. La un moment dat, într-
Gde Buharest by Constantin Stan () [Corola-journal/Imaginative/9125_a_10450]
-
din greu pe lăvicioara pe care se odihnea înaintea ultimului castravecior mâncat care, măcar că abia se ducea pe gât fără un strop de votcă, avea ceva din savoarea spirtoasă a licorii. Uitându-se la fundul imens al Marfușcăi, intră în păcat și se întrebă dacă dumneai, Marfa, o arăta goală la fel ca Ludmila. Ca Cervenkova, adică, își luă el seama. Părea că, de când o văzuse ieșind goală din baie, suprafața netedă a minții sale prinsese mici unduiri de neliniști. Mai
Gde Buharest by Constantin Stan () [Corola-journal/Imaginative/9125_a_10450]
-
al celor 8 sunete înlănțuite și spumoase ca niște spoturi de lumină entuziasmate de libertatea lor. a ajuns la timp în librărie și-a tot așteptat-o pe Madi printre rafturile de cărți, citind cotoarele fără alegere: Istoria Egiptului antic, Păcatele omului modern, A trăi pentru a-ți povesti viața, dicționare, ghiduri, literatură, cotoare albe, roșii, portocalii; iar când văzuse că ea nu vine, îi dăduse un beep, apoi o sunase. Telefonul ei stătea dosit la piciorul scărilor rulante și abia
Cristian by Doina Ruști () [Corola-journal/Imaginative/9686_a_11011]
-
curge altfel și glasul brîndușelor de pe mal îl aude doar sihastrul și le imploră să nu mai strige atît de tare. pe ultima gheață a lacului aleargă un pîlc de vulpi. cruda lumină de martie intensifică roșul lor compact precum păcatul iar stradivarius la un alt țărm află o pereche de vîsle aruncate de mare le ia acasă își încălzește mîinile la focul din crengi tinere de portocal și apoi face din acele vîsle prima lui vioară. o altă poetă calcă
Poezii by Liliana Ursu () [Corola-journal/Imaginative/9768_a_11093]
-
Paul Diaconescu Păcatul Citesc ultimul capitol din Dunărea lui Claudio Magris: Delta, ghiolurile, Sf. Gheorghe, Sulina... Și, deodată, mă simt chemat irezistibil! de acea plajă nesfârșită, în fața unei mări galbene, sub ultima dogoare a verii - era septembrie -, de buzele arse de dorință ale
Din Carnetul unui Pierde-Țară by Paul Diaconescu () [Corola-journal/Imaginative/9731_a_11056]
-
dogoare a verii - era septembrie -, de buzele arse de dorință ale fetei preotului, de părul ei lung și negru ca smoala topită în cazanele Iadului... ș.a.m.d. Dar "mai departe" n-a mai fost. Doar amintirea și regretul - și păcatul - neîmplinirii. Frica La clinica din N., rezerva 275, Marie S. Pe culoar o soră ne spune că doarme, dar că putem intra. Deschidem ușa cu grijă, fără zgomot. Ne întâmpină fata ei. Pe un pat scund, de campanie, doarme Pierre
Din Carnetul unui Pierde-Țară by Paul Diaconescu () [Corola-journal/Imaginative/9731_a_11056]
-
în ele recunosc, însă, disperarea. Disperarea de a face, totuși, ceva. De a recupera, totuși, ceva din viața lor furată. De a lăsa ceva, în speranța că amintirea lor va rămâne, în ciuda tinereții și maturității anihilate de vremuri potrivnice. Din păcate, senectutea nu ne reușește întotdeauna. Senectutea cade, uneori, în derizoriu, în exces sau, chiar, în grotesc. Istoria nu ne iartă. Istoria e mai puternică, mai crudă, mai perfidă decât ne putem închipui. Trăim prea puțin pentru a ne măsura cu
Din Carnetul unui Pierde-Țară by Paul Diaconescu () [Corola-journal/Imaginative/9731_a_11056]
-
complică până la ambiguitate și inautentificare modalitățile structurante și stilistice de observație aplicată la existența comună. Prozatorul era și - mai ales - avea să devină un eseist și un critic informat. Dar și epatant, cu ambiția diversității tematice, metodologice și canonice. Din păcate, cu fundamente neașezate și derutante. Inițierea sa culturală pluridisciplinară, artistică și conceptuală, s-a făcut cunoscută prin medierea (meta)ficțiunii, a narațiunii eseistice, încorporând constelații de idei. Era foarte limpede intenția sa de a fi sincron cu mersul elevat al
Proza lui Aurel Dragoș Munteanu by Marian Victor Buciu () [Corola-journal/Imaginative/9724_a_11049]
-
standului nostru un poster uriaș arătând că oricine, fără să știe, s-ar putea să bea apa menajeră reciclată. (Faptul se poate documenta pe internet căutând ‘NEWater’/ Singapore; ‘Toilet to tap’/San Diego, CA, ‘Quacan Reservoir’/ Washington DC, etc). Din păcate, prea puțini oameni se Întreabă, de exemplu, de unde Își asigură astronauții necesarul de câțiva litri de apă pe zi pe durata unor zboruri de luni de zile... ND: Din punct de vedere strict profesional și financiar, când a devenit compania
Claudiu Mătasa - ViaȚa neobișnuită a unui om de știinȚă român refugiat În Statele Unite (Interviu consemnat de Nicolae Dima). In: ANUL 4 • NR. 18-19 • MARTIE-APRILIE • 2011 by Alexandru Cetăţeanu () [Corola-journal/Imaginative/88_a_1537]
-
de români din SUA. După puțini ani dela venirea mea acolo, am fost ales președinte de onoare a Asociației Culturale Româno Americane din Florida. Câțiva ani am avut Întâlniri și acțiuni lăudabile cu participarea unor artiști faimoși din țară: din păcate, rămânerea la putere a criptocomuniștilor a făcut ca interesul nostru față de o organizație de legătură cu țară să scadă. S-a confirmat Încă o dată că diaspora este o reflecție a țării. Ca atare, atunci când am Închiriat o sală și am
Claudiu Mătasa - ViaȚa neobișnuită a unui om de știinȚă român refugiat În Statele Unite (Interviu consemnat de Nicolae Dima). In: ANUL 4 • NR. 18-19 • MARTIE-APRILIE • 2011 by Alexandru Cetăţeanu () [Corola-journal/Imaginative/88_a_1537]
-
Încă Director pentru SUA și Canada al Fundației Naționale a Românilor de Pretutindeni care scoate Romanian Global News și care m-a sărbătorit recent cu ocazia Împlinirii a 80 ani. (http://www.rgnpress.ro/content/view/42 533/27) Din păcate, În afară de câte o conferința sau articol ținut cu o anumită ocazie, colaborarea celor din România cu cei de peste Ocean lasă de dorit. În ceea ce privește colaborarea Între româno-americani, lucrurile stau mai bine deși plutește mereu acuzația de dezbinare. Astfel, pe când trăia părintele
Claudiu Mătasa - ViaȚa neobișnuită a unui om de știinȚă român refugiat În Statele Unite (Interviu consemnat de Nicolae Dima). In: ANUL 4 • NR. 18-19 • MARTIE-APRILIE • 2011 by Alexandru Cetăţeanu () [Corola-journal/Imaginative/88_a_1537]