3,151 matches
-
ale barbarilor. Pentru Biserică (sau, mai bine zis, pentru diversele Biserici creștine care, în această privință, nu s-au comportat ca și cum ar fi fost legate între ele) a apărut o problemă analoagă, adică aceea de a stabili relații cu barbarii păgâni, însă, nefiind încă formată mentalitatea misionară ce va deveni foarte clară abia două secole după ilustrul pontif Grigore cel Mare, constituind apoi un element esențial al creștinismului din Evul Mediu timpuriu, răspunsul dat problemei barbarilor a fost, în secolul al
De la Conciliul de la Niceea la inceputurile Evului Mediu, tomul al doilea. In: Istoria literaturii creștine vechi grecești și latine by Claudio Moreschini, Enrico Norelli () [Corola-publishinghouse/Science/2080_a_3405]
-
demonstrează că sunt încă solide (mai ales în Galia) bazele culturale pe care dominația romană le construise acolo în trecut; totodată, oferă un răspuns problemelor momentului, un răspuns pe care, de obicei, nu-l găsim, în schimb, la puținii literați păgâni încă activi. Scriitorii creștini din această perioadă sunt numeroși; ne ocupăm doar de cei mai importanți și omitem aici multe opere mai puțin semnificative, mai cu seamă pe acelea care nu ne-au parvenit, ci sunt cunoscute doar indirect, indicând
De la Conciliul de la Niceea la inceputurile Evului Mediu, tomul al doilea. In: Istoria literaturii creștine vechi grecești și latine by Claudio Moreschini, Enrico Norelli () [Corola-publishinghouse/Science/2080_a_3405]
-
creștin prin excelență. Într-adevăr, narațiunile sale, plăcute pentru că sunt construite ca un manual, sunt ca atare clare și pline de date cronologice, de trimiteri încrucișate și de sincronii, și au înlocuit, se poate spune, istoriile celor mai vestiți autori păgâni precum Tit Liviu. Originar probabil din Bracara în Gallaecia, din Portugalia de azi, după alții, în schimb, din Bretania, presbiterul Orosius (prenumele Paulus nu e deloc sigur) s-a mutat în Africa la vârsta de treizeci de ani, poate pentru
De la Conciliul de la Niceea la inceputurile Evului Mediu, tomul al doilea. In: Istoria literaturii creștine vechi grecești și latine by Claudio Moreschini, Enrico Norelli () [Corola-publishinghouse/Science/2080_a_3405]
-
trebuit să vorbească despre epocile istorice nu s-a mai folosit de diviziunea făcută de Orosius. Pentru perioada foarte veche și până la momentul epocal al înfrângerii romanilor de către goți la Adrianopole în 378, Orosius a folosit în esență scrierile istoricilor păgâni cum sunt Tit Liviu, Florus sau Iustin: de aceea, valoarea scrierii sale este limitată. În schimb, pentru perioadele ulterioare și mai ales pentru evenimentele din vremea sa, Orosius oferă o interpretare mult mai interesantă, chiar dacă e vorba de o interpretare
De la Conciliul de la Niceea la inceputurile Evului Mediu, tomul al doilea. In: Istoria literaturii creștine vechi grecești și latine by Claudio Moreschini, Enrico Norelli () [Corola-publishinghouse/Science/2080_a_3405]
-
umanității a fost determinată încă de la început de păcatul originar, observă Orosius, reluând doctrina lui Augustin, și s-a desfășurat ca o continuă succesiune de violențe și de opresiuni exercitate de către un popor asupra altuia, inclusiv cel roman; față de istoricii păgâni, Orosius este adesea critic, subliniind aspectele negative ale istoriei romane, înfrângerile și dezastrele care ar fi caracterizat-o; doar odată cu imperiul lui Augustus este pusă în lumină o epocă fericită, pentru că pacea lui Augustus prevestește pacea creștină și permite nașterea
De la Conciliul de la Niceea la inceputurile Evului Mediu, tomul al doilea. In: Istoria literaturii creștine vechi grecești și latine by Claudio Moreschini, Enrico Norelli () [Corola-publishinghouse/Science/2080_a_3405]
-
fi fost citită în secolul al XVI-lea de Bernardino Corio, autor al unei Istorii a Milanului. Ca și alți literați din epoca creștină, Draconțiu a scris poeme cu conținut creștin, dar și altfel de poeme, cu conținut și caracteristici păgâne, destinate evident unui public mai restrâns și animat de un interes exclusiv retoric. Dar caracteristicile unui stil literar predominant păgân sunt reperabile și în producția sa creștină, astfel încât distincția între cele două categorii pare în esență nejustificată. Este însă utilă
De la Conciliul de la Niceea la inceputurile Evului Mediu, tomul al doilea. In: Istoria literaturii creștine vechi grecești și latine by Claudio Moreschini, Enrico Norelli () [Corola-publishinghouse/Science/2080_a_3405]
-
predominant păgân sunt reperabile și în producția sa creștină, astfel încât distincția între cele două categorii pare în esență nejustificată. Este însă utilă pentru o analiză globală, deși scurtă din necesități de spațiu, a producției poetice a lui Draconțiu. a) Poeziile păgâne ale lui Draconțiu A ajuns până la noi o culegere de zece poeme de dimensiuni diferite, unele cu caracter ocazional, cum sunt epitalamurile, suasoriae, versuri în cinstea maestrului Felicianus, sau chiar poeme epice de dimensiuni reduse (cele denumite în literatura păgână
De la Conciliul de la Niceea la inceputurile Evului Mediu, tomul al doilea. In: Istoria literaturii creștine vechi grecești și latine by Claudio Moreschini, Enrico Norelli () [Corola-publishinghouse/Science/2080_a_3405]
-
păgâne ale lui Draconțiu A ajuns până la noi o culegere de zece poeme de dimensiuni diferite, unele cu caracter ocazional, cum sunt epitalamurile, suasoriae, versuri în cinstea maestrului Felicianus, sau chiar poeme epice de dimensiuni reduse (cele denumite în literatura păgână epilli), în general axate pe subiecte mitologice: Hylas (Hylas), Răpirea Elenei (De raptu Helenae), Medeia (Medea). Această culegere nu are un titlu de a cărei autenticitate să fim siguri: de obicei, este intitulată Poezii romane (Romulea), dar, în realitate, acest
De la Conciliul de la Niceea la inceputurile Evului Mediu, tomul al doilea. In: Istoria literaturii creștine vechi grecești și latine by Claudio Moreschini, Enrico Norelli () [Corola-publishinghouse/Science/2080_a_3405]
-
poeme sunt interesante (chiar dacă nu e sigur că au fost scrise de Draconțiu) pentru că ne ajută să cunoaștem acest mediu literar african în care practicarea credinței creștine nu era resimțită ca un lucru nepotrivit cu divertismentul poetic centrat pe motive păgâne și mitologice tradiționale. b) Poemele creștine Ne-am referit deja la motivațiile și la situația istorică ce au dus la scrierea lor. Cântecul de dezvinovățire (Satisfactio) e scris în distihuri elegiace; „dezvinovățirea” de care vorbește poetul este aceea prin care
De la Conciliul de la Niceea la inceputurile Evului Mediu, tomul al doilea. In: Istoria literaturii creștine vechi grecești și latine by Claudio Moreschini, Enrico Norelli () [Corola-publishinghouse/Science/2080_a_3405]
-
iar poemul său e un poem de pocăință creștină: poetul propune regelui să-l imite pe Dumnezeu în privința sa pentru că Dumnezeu este milostiv cu toți oamenii. Draconțiu nu uită nici măcar aici că este un literat care cunoaște foarte bine poezia păgână și ia ca model pentru cântul său Poeziile triste (Tristia) ale lui Ovidiu, dar și Scriptura și în special Psalmii. De aceea, Fontaine a vorbit despre „un Psalm romanizat și, mai ales, actualizat”. Opera principală este însă cea dedicată Laudelor
De la Conciliul de la Niceea la inceputurile Evului Mediu, tomul al doilea. In: Istoria literaturii creștine vechi grecești și latine by Claudio Moreschini, Enrico Norelli () [Corola-publishinghouse/Science/2080_a_3405]
-
ritmul Psalmului, de aceea Laudele lui Dumnezeu se dovedesc, în esență, o operă cu caracter compozit, care are atât formă de epopee cât și de imn. În afară de sursele creștine, Draconțiu, poet și retor avizat, s-a inspirat și din poezia păgână și, firește, din principalii reprezentanți ai acesteia, precum Virgiliu, Ovidiu și Lucan; totodată, a folosit culegeri de exempla, adică de exemple istorice cu caracter moral folosite ca ilustrări ale virtuților și ale viciilor. În ce privește scriitorii creștini, pare că terminologia teologică
De la Conciliul de la Niceea la inceputurile Evului Mediu, tomul al doilea. In: Istoria literaturii creștine vechi grecești și latine by Claudio Moreschini, Enrico Norelli () [Corola-publishinghouse/Science/2080_a_3405]
-
Iona). Mai lung e primul poem (167 de hexametri), în timp ce al doilea numără doar 105 și descrie cu precădere furtuna și naufragiul în care a fost implicat Iona. Autorul, un versificator capabil de performanțe retorice notabile, cunoaște bine și literatura păgână, mai ales aceea care descrie Marea Moartă și caracteristicile sale extraordinare, efect al ploii de foc trimise de Dumnezeu. S-a spus despre aceste poeme că ar proveni din cercurile culturale frecventate de Ciprian din Galia (p. ???). Bibliografie. Ediții: Carmen
De la Conciliul de la Niceea la inceputurile Evului Mediu, tomul al doilea. In: Istoria literaturii creștine vechi grecești și latine by Claudio Moreschini, Enrico Norelli () [Corola-publishinghouse/Science/2080_a_3405]
-
peste tot. Barbarii au cucerit Galia treptat, și astfel, deși era inevitabilă apariția unor conflicte între elementul romano-galic preexistent, adică între păturile cele mai elevate, și cel invadator de origine germanică (conflicte când deschise, când latente), totuși cultura latină (atât păgână cât și creștină) a putut supraviețui și s-a menținut la un bun nivel artistic. De aceea, se poate spune că, în secolul al cincilea, Galia este regiunea Imperiului Roman de Apus în care s-a păstrat cel mai bine
De la Conciliul de la Niceea la inceputurile Evului Mediu, tomul al doilea. In: Istoria literaturii creștine vechi grecești și latine by Claudio Moreschini, Enrico Norelli () [Corola-publishinghouse/Science/2080_a_3405]
-
modelele clasice, dar cunoaște și operele poeților creștini cum sunt Iuvencus, Prudențiu și Paulin din Nola. Ghenadie crede că scriitorul e plin de bune intenții, dar nu e neapărat un poet creștin pentru că e aplecat mai ales spre studiul literaturii păgâne și nu stăpânește suficient temele legate de credința creștină. Și Fontaine crede că acest poem, opera unui retor care nu are încă deprinderea de a scrie versuri, e adesea greoi și obscur; structura operei nu e omogenă, ci e constituită
De la Conciliul de la Niceea la inceputurile Evului Mediu, tomul al doilea. In: Istoria literaturii creștine vechi grecești și latine by Claudio Moreschini, Enrico Norelli () [Corola-publishinghouse/Science/2080_a_3405]
-
încheiată în 518. Dacă procedăm la o examinare globală a literaturii creștine din lumea antică, Boethius ne apare în aceeași lumină în care am văzut că se conturează și figurile lui Sinesius și Nonnus în spațiul grecesc. Personalități de formație păgână, însă fără îndoială creștini, cel puțin dintr-un anumit moment al vieții lor, ei au legătură cu gândirea, problematica și religia creștină tocmai pentru că producția lor literară este în mod fundamental creștină, chiar dacă amprenta formației lor păgâne a fost mai
De la Conciliul de la Niceea la inceputurile Evului Mediu, tomul al doilea. In: Istoria literaturii creștine vechi grecești și latine by Claudio Moreschini, Enrico Norelli () [Corola-publishinghouse/Science/2080_a_3405]
-
Personalități de formație păgână, însă fără îndoială creștini, cel puțin dintr-un anumit moment al vieții lor, ei au legătură cu gândirea, problematica și religia creștină tocmai pentru că producția lor literară este în mod fundamental creștină, chiar dacă amprenta formației lor păgâne a fost mai persistentă decât în cazul altor scriitori. De aceea noi nu am ezitat să-i considerăm scriitori creștini, tocmai pentru că asta au vrut ei înșiși să fie. La fel ca Sinesius, și Boethius are o producție filosofică cu
De la Conciliul de la Niceea la inceputurile Evului Mediu, tomul al doilea. In: Istoria literaturii creștine vechi grecești și latine by Claudio Moreschini, Enrico Norelli () [Corola-publishinghouse/Science/2080_a_3405]
-
raportului dintre natură și persoană în Cristos. De aici și aparenta ciudățenie a celor două blocuri de opere între care ar exista, s-a spus o vreme, o opoziție de fond, adică între operele creștine și operele (așa se zicea) păgâne, sau, oricum, profane și neoplatonice. Ca și cum un creștin n-ar putea să scrie opere tehnice fără să fie nevoit să introducă doctrina creștină în discutarea unor probleme de matematică sau de logică; mai mult, ca și cum ar fi necesar s-o
De la Conciliul de la Niceea la inceputurile Evului Mediu, tomul al doilea. In: Istoria literaturii creștine vechi grecești și latine by Claudio Moreschini, Enrico Norelli () [Corola-publishinghouse/Science/2080_a_3405]
-
mai importantă decât adevărata inspirație. Varietatea preocupărilor sale, cu siguranță superficiale, e dovedită de diversitatea genurilor literare pe care le-a cultivat cu egală dezinvoltură și pricepere, ceea ce ne face să ne aducem aminte unele figuri de autori mai degrabă păgâni decât creștini din al patrulea și al cincilea secol, precum Ausonius și Sydonius Apolinarie. Din acest motiv, distincțiile de care ne servim aici pentru a face puțină ordine în extrem de bogata sa producție au mai mult o valoare practică și
De la Conciliul de la Niceea la inceputurile Evului Mediu, tomul al doilea. In: Istoria literaturii creștine vechi grecești și latine by Claudio Moreschini, Enrico Norelli () [Corola-publishinghouse/Science/2080_a_3405]
-
de retorică, unele dintre ele consacrate chiar unor subiecte din mitologia profană. b) Poezia lui Ennodius A compus și numeroase poezii. Printre ele, 151 de epigrame, din care unele sunt invective adresate unor persoane, iar altele sunt scrise, conform tradiției păgâne, pentru morminte, biserici, opere de artă, pentru festivități, în cinstea unor personaje importante, sau pur și simplu ca amintiri sau schimburi reciproce de amabilități. În afară de epigrame, a mai compus poezii ocazionale (epitalamuri și panegirice) și unsprezece imnuri: metrica folosită e
De la Conciliul de la Niceea la inceputurile Evului Mediu, tomul al doilea. In: Istoria literaturii creștine vechi grecești și latine by Claudio Moreschini, Enrico Norelli () [Corola-publishinghouse/Science/2080_a_3405]
-
ocazionale (epitalamuri și panegirice) și unsprezece imnuri: metrica folosită e diversă, iar Ennodius se dovedește un abil făuritor de versuri pentru că reia ritmuri din tradiția clasică și tot de-acolo împrumută anumite instrumente retorice, de exemplu ornamentele furnizate de mitologia păgână. Ennodius este reprezentantul tipic al înfloritoarei culturi păgâno-creștine în forma sa cea mai superficială, cultură renăscută sub Teodoric și orientată mai mult spre varietatea subiectelor decât spre profunzimea motivelor: exact invers procedase Boethius. Și Ennodius se întoarce la tradiția clasică
De la Conciliul de la Niceea la inceputurile Evului Mediu, tomul al doilea. In: Istoria literaturii creștine vechi grecești și latine by Claudio Moreschini, Enrico Norelli () [Corola-publishinghouse/Science/2080_a_3405]
-
la Bisericii din Roma sub papa Vigilius. În această calitate, și-ar fi compus poemul său epic, pe care îl vom examina acum, dedicat papei în 544 și citit în public, așa cum se obișnuia în cadrul dizertațiilor la modă în timpul imperiului păgân, timp de patru zile consecutive în Biserica San Pietro in Vincoli unde a avut mare succes. După acest moment, nu mai avem alte informații despre Arator. Așadar, Arator a scris un poem epic, Faptele Apostolilor (De actibus apostolorum), divizat în
De la Conciliul de la Niceea la inceputurile Evului Mediu, tomul al doilea. In: Istoria literaturii creștine vechi grecești și latine by Claudio Moreschini, Enrico Norelli () [Corola-publishinghouse/Science/2080_a_3405]
-
A reușit să rezolve conflictele în urma cărora se desprinseseră de Roma episcopatele ce depindeau de Aquileia după schisma celor Trei Capitole. În 596 l-a trimis pe Augustin din Canterbury să organizeze sediile episcopale din Britania, locuită încă de anglii păgâni. Cu siguranță, evanghelizarea promovată de Grigorie pare astăzi imperfectă, pentru că papa ar fi făcut poate prea multe concesii, ar fi atenuat prea mult opoziția dintre idolatrie și catolicism, stimulând implicit persistența anumitor obiceiuri păgâne, mai ales în domeniul dreptului familial
De la Conciliul de la Niceea la inceputurile Evului Mediu, tomul al doilea. In: Istoria literaturii creștine vechi grecești și latine by Claudio Moreschini, Enrico Norelli () [Corola-publishinghouse/Science/2080_a_3405]
-
din Britania, locuită încă de anglii păgâni. Cu siguranță, evanghelizarea promovată de Grigorie pare astăzi imperfectă, pentru că papa ar fi făcut poate prea multe concesii, ar fi atenuat prea mult opoziția dintre idolatrie și catolicism, stimulând implicit persistența anumitor obiceiuri păgâne, mai ales în domeniul dreptului familial. Acest lucru e în contrast cu duritatea cu care i-a tratat pe păgânii care se găseau în interiorul granițelor imperiului; față de evrei, în schimb, el s-a arătat relativ tolerant. „Caracteristica geniului său a fost aceea
De la Conciliul de la Niceea la inceputurile Evului Mediu, tomul al doilea. In: Istoria literaturii creștine vechi grecești și latine by Claudio Moreschini, Enrico Norelli () [Corola-publishinghouse/Science/2080_a_3405]
-
al șaselea mai ales de religie și morală spre deosebire de ceea ce s-a putut constata în Africa sau Italia. În cercurile hispano-creștine era resimțită ca o urgență de prim ordin convertirea la catolicism atât a vizigoților înșiși cât și a populațiilor păgâne care mai trăiau încă în acea regiune, ori, în fine, a iudeilor, foarte numeroși, care constituiau o comunitate bogată, activă și influentă. Convertirea vizigoților a avut și momente dramatice, cum s-a întâmplat când regele Leovigild, arian, a trebuit să
De la Conciliul de la Niceea la inceputurile Evului Mediu, tomul al doilea. In: Istoria literaturii creștine vechi grecești și latine by Claudio Moreschini, Enrico Norelli () [Corola-publishinghouse/Science/2080_a_3405]
-
este destinată și care este reconstruit chiar prin opera lui Martin. E vorba de Educarea celor neștiutori (De correctione rusticorum) care e o predică sub formă de epistolă, destinată educării creștine a celor umili și a țăranilor din Spania, încă păgâni, în esență, și înclinați spre superstiție; aici, scriitorul, care se inspiră din tratatul Despre felul cum trebuie catehizați cei simpli întru credință (De catehizandis rubidus) al lui Augustin (cf. p. ???), folosește un limbaj simplu presărat cu barbarisme, conform cu auditoriul căruia
De la Conciliul de la Niceea la inceputurile Evului Mediu, tomul al doilea. In: Istoria literaturii creștine vechi grecești și latine by Claudio Moreschini, Enrico Norelli () [Corola-publishinghouse/Science/2080_a_3405]