2,742 matches
-
Prin urmare, până acum doi sau trei ani, figura „neadaptatului” își găsea imediat un loc al ei: o asemenea figură era prevăzută de un ordin social vechi, precis, fatal și uman ca natura. „Cei mai săraci dintre săraci” - orfanii, copiii părăsiți, copiii fără tată, copiii cu părinți despărțiți, toți cei pe care nașterea sau copilăria timpurie îi „marcaseră” - se plasau la marginile unei societăți care ocupa la rândul său marginile (de altfel imense), iar aici își dădeau silința să urmeze niște
Scrieri corsare by Pier Paolo Pasolini () [Corola-publishinghouse/Science/2224_a_3549]
-
aspecte precum: rolul mass-media asupra familiei (vezi și Fara, 2004), situația oamenilor bolnavi (vezi și Mărtinaș, 2004b), pericolul drogurilor (vezi și Șoican, 2004; Țenoiu, 2002), pericolul alcoolismului, tutunului (Țenoiu, 2002; Antoche, 2000), pacea (vezi și Mărtinaș, 2004,a), asistarea copiilor părăsiți (Haralambescu, 2004), traficul de ființe umane (Opriș și Opriș, 2003), clonarea (Munteanu, 2003; Cioteanu, 2003), lărgirea intereselor pentru artă, grija pentru săraci, homosexualitatea, violența etc. S-au consemnat relații de parteneriat între preoți cu apartenențe religioase diferite pentru reușita unor
Revista de psihologie organizațională () [Corola-publishinghouse/Science/2156_a_3481]
-
doar un pas către conflicte între biserici. De aceea, susține J.C. Maxwell: „Bisericile vor trebui să înceteze să mai fie egoiste și să înceapă să fie relevante” (Maxwell, 2001). Biserica ce nu-și va schimba atitudinea va fi uitată și părăsită (Maxwell, 2001). Pentru situațiile de abatere gravă de la ordinea existentă sunt prevăzute sancțiuni variind de la mustrare la interzicerea temporară a exercitării și până la excluderea subiectului în cauză. Posibilitatea reabilitării ține de unele condiții și în acord cu regulamente specifice (Jackson
Revista de psihologie organizațională () [Corola-publishinghouse/Science/2156_a_3481]
-
îndărătul lor se profilează, lângă paharul cu otravă, poetul. Pretextul e în fond wildean, detectabil în Portretul lui Dorian Gray. Vizualizarea, plastica imaginii relevă în alte pagini nostalgii de vechi „zugrav” - cu trimiteri la Rembrandt și El Greco. Într-o fântână părăsită foiesc salamandre: niște „balauri mici, cu ochi de drac roșu, cu pielea umedă, pătată de armonia monotonă a bălțăturilor galben-roșcate pe fond de smoală neagră” (Primăvara sălbatică). Icoane șterse „îmbracă pereții cu nuanțe de aur rece”, turnurile unui castel se
MANIU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287984_a_289313]
-
popular, pref. trad., București, 1968; Franz Kafka, Verdictul și alte povestiri, București, 1969, Colonia penitenciară, Iași, 1991; Elias Canetti, Orbirea, pref. trad., București, 1973; Thomas Mann, Alteță regală, București, 1974; Erwin Wickert, O iarnă pe muntele Fuji, București, 1974, Templul părăsit, București, 1989; Eine Welt wird geboren. Auswahl rumänischer Gegenwartsdichtung, București, 1974 (în colaborare); Wilhelm Hauff, Lichtenstein. O legendă romantică din istoria Württenbergului, București, 1975; Jean Paul, Viața lui Quintus Fixlein, îngr. și pref. trad., București, 1976; Stefan Heym, Relatare despre
ISBASESCU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287624_a_288953]
-
iepuri și „hulpi”, revin adesea în simbolistica psalmilor lui D. - care încearcă, în câteva rânduri, s-o descifreze, cu stângăcie, pentru cititor - ca reprezentări alegorice, într-o viziune căreia i se subsumează, succesiv, metafora vânătorului sau a „gonaciului”, a „izvoarălor părăsite” și a „câmpiilor de dumbravă”, a „puilor de corb ce zbiară”, a omătului „ca lâna” sau a negurii spulberate, „ca cenușa”, peste pământ. Înțelepciunea, „învățăturile bune” sunt repere pe care versificatorul psalmilor le oferă stăruitor veacului său, în nestatornicia tulburătoare
DOSOFTEI. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286838_a_288167]
-
Acestea din urmă se disting printr-o realizare artistică desăvârșită. Balada debutează printr-un ritual - alegerea locului pentru mănăstire. Însoțit de Meșterul Manole și de grupul său de zidari, domnitorul Negru Vodă pornește pe malul Argeșului în căutarea unui zid părăsit, pe ruinele căruia urmează să-și înalțe ctitoria. Un ciobănaș întâlnit în cale îl ajută să ajungă la locul căutat, aflat într-o poiană, lângă o mlaștină. Rămășițele zidului par să adăpostească duhuri nefaste: „Câinii cum îl văd, / La el
MESTERUL MANOLE. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288098_a_289427]
-
tradiția lui La Bruyère), criticul asumându-și rolul de moderator, din necesitatea de „a armoniza părerile contradictorii” sau de a „determina sugestii personale”. Primele două volume din Critice (1909-1910) dobândeau astfel un „caracter impresionist” tot mai accentuat, cu timpul repudiat, părăsit și deplâns ca superficial. Stând și judecând, foiletonistul de la „Convorbiri critice” era mai aproape de Lemaître decât de Faguet, ambii academicieni și perfect contemporani; îl preocupa prioritar, cum preciza în compendiul din 1937 - Istoria literaturii române contemporane. 1900-1937, aspirația „de a
LOVINESCU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287856_a_289185]
-
la Casa Universitarilor din Cluj (1963-1967). În 1967 este angajat secretar literar la Teatrul de Stat din Târgu Mureș, unde, un an mai târziu, realizează (scenariul și regia) un spectacol Blaga. Tot în 1968 îi apare volumul de poeme Bărci părăsite. La începutul anului 1971 este numit redactor-șef al revistei „Vatra”, reînființată la Târgu Mureș, noua serie fiind condusă de G. timp de treisprezece ani, până în octombrie 1983. Inițiativele sale publicistice individualizează revista în cadrul presei literare românești. Astfel, înființează, în
GUGA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287380_a_288709]
-
Ștefan Aug. Doinaș), după două volume, va fi întrucâtva estompată de aceea a romancierului (îndeosebi prin Nebunul și floarea), iar aceasta, la rândul ei, de afirmarea dramaturgului, confirmată prin succesul spectacolelor și premiile obținute. Cele două culegeri de versuri, Bărci părăsite și Totem (1970), nu cuprind întreaga creație a lui G., după cum se poate constata din ediția postumă de Poezii (1986). În aceeași situație se află creația romancierului: pe lângă scrierile publicate, arhiva sa păstrează, în diferite stadii de elaborare, alte trei
GUGA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287380_a_288709]
-
țară. Viziunea operei sale este fundamental poetică, în sensul în care liricul, epicul și dramaticul își împrumută firesc atributele și mijloacele de configurare a reprezentării literare pentru a comunica intuiții, stări, idei, sensuri spirituale majore, unificatoare. Poetul liric din Bărci părăsite și Totem nu dramatizează stări, situații lirice, perspectiva sa este însă implicit dramatică prin coexistența și fuziunea contrariilor ireductibile ale condiției umane. Poetul percepe „singurătatea lumii-n care piere”, dar intuiește și un spațiu mitic regenerator. În același sens, în
GUGA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287380_a_288709]
-
unicate dificile, sibilinice uneori, pentru că autorul a preferat totdeauna realismului neted parabola inteligentă și eliptică. Opera lui dramatică restrânsă, dar densă, va fi reținută fără îndoială ca o viziune originală asupra unui autentic teatru politic contemporan. MIRCEA GHIȚULESCU SCRIERI: Bărci părăsite, București, 1968; Totem, București, 1970; Nebunul și floarea, Cluj, 1970; ed. 2, Târgu Mureș, 1991; Viața post-mortem, București, 1972; Sărbători fericite, București, 1973; Adio, Arizona (Spovedania unui naiv făcută în fața unui autor din provincie), Cluj-Napoca, 1974; Paradisul pentru o mie
GUGA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287380_a_288709]
-
mare neagră”. Poetul se retrage din lume și își concentrează atenția asupra muzicii îndepărtate, provenind din adâncimile insondabile ale sufletului: „Fericit este sufletul meu / scufundat în tăcere și așteptare / stau singur și ascult amurgul / cucerindu-mă ca pe o cetate părăsită”. Cele două tonalități dominante din primele cărți de poezie ale lui L. - una debordantă, amplă, hiperbolică, cealaltă simplă, delicată și exprimată într-o notă ce se apropie de șoaptă - își dispută întâietatea de-a lungul întregii sale opere, regăsindu-se
LAURENŢIU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287754_a_289083]
-
tărâm feeric, protejat de expansiunea civilizației și marcat de ritmurile cosmice ale succesiunii anotimpurilor. Însă la școală copilul ia contact cu o realitate brutală, amplificată până la catastrofă de experiența războiului. Întors din refugiu, găsește în satul natal proiectile neexplodate, gospodării părăsite. Războiul, apoi seceta îl fac să perceapă viața ca pe o luptă pentru supraviețuire. Era un pasionat cititor, bineînțeles de basme, dar și de romane, și un talentat desenator. Primele versuri le-a scris la sfârșitul clasei I. Studiile gimnaziale
LABIS. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287733_a_289062]
-
scadenței, Iași, 1904; C. Flammarion, Tainele cerului, București, 1904; Victor Hugo, Ernani, București, 1904; Franz Grillparzer, Hero și Leandru, București, 1907; Racine, Atalia, București, 1907; Théodore de Banville, Sărutarea, București, 1907; H. Sienkiewicz, Quo vadis, București, 1908; H. Sudermann, Moara părăsită, București, 1908; Maurice Maeterlinck, Inteligența florilor, București, 1908, Timpul florilor și nemurirea, București, [1914]; Beaumarchais, Bărbierul din Sevilla, București, 1908; Émile Zola, Atacul morii, București, [1908]; Guy de Maupassant, Domnișoara Fifi, București, 1909, O viață, București, 1909; Jonathan Swift, Gulliver
LECCA-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287764_a_289093]
-
fără tată; frica de a rămâne singură, compusă în principal din îngrijorarea că, divorțând, își pierde aproape toate prieteniile și relațiile sociale, rămânând vulnerabilă la numeroasele încercări ale vieții. De multe ori, la această frică se adaugă temerea că soțul părăsit o va hărțui sau chiar o va ucide. În cazul familiilor neintegrate cultural într-o anumită țară, frica de singurătate sporește în importanță, date fiind barierele de limbă, obiceiuri etc.; dependența de iubire, ceea ce înseamnă nu numai că ea își
Sociopsihologia și antropologia familiei by Petru Iluț () [Corola-publishinghouse/Science/2359_a_3684]
-
MONITORUL OFICIAL nr. 159 din 24 iulie 1995 Articolul 1 Încuviințarea adopției este de competența instanțelor judecătorești. Cererea pentru încuviințarea adopției se introduce la judecătoria în raza căreia domiciliază cel care adoptă. Cererea pentru încuviințarea adopției unui copil părăsit, din părinți necunoscuți sau care, din orice alte cauze, se află în îngrijirea unei instituții de ocrotire, se introduce la instanța în raza căreia se află sediul instituției de ocrotire. Cererea pentru încuviințarea adopției făcută de un străin sau de
LEGE nr. 11 din 31 iulie 1990 ***Republicată privind încuviinţarea adopţiei. In: EUR-Lex () [Corola-website/Law/106794_a_108123]
-
MONITORUL OFICIAL nr. 159 din 24 iulie 1995 Articolul 1 Încuviințarea adopției este de competența instanțelor judecătorești. Cererea pentru încuviințarea adopției se introduce la judecătoria în raza căreia domiciliază cel care adoptă. Cererea pentru încuviințarea adopției unui copil părăsit, din părinți necunoscuți sau care, din orice alte cauze, se află în îngrijirea unei instituții de ocrotire, se introduce la instanța în raza căreia se află sediul instituției de ocrotire. Cererea pentru încuviințarea adopției făcută de un străin sau de
LEGE nr. 11 din 31 iulie 1990 ***Republicată privind încuviinţarea adopţiei. In: EUR-Lex () [Corola-website/Law/106797_a_108126]
-
MONITORUL OFICIAL nr. 159 din 24 iulie 1995 Articolul 1 Încuviințarea adopției este de competența instanțelor judecătorești. Cererea pentru încuviințarea adopției se introduce la judecătoria în raza căreia domiciliază cel care adoptă. Cererea pentru încuviințarea adopției unui copil părăsit, din părinți necunoscuți sau care, din orice alte cauze, se află în îngrijirea unei instituții de ocrotire, se introduce la instanța în raza căreia se află sediul instituției de ocrotire. Cererea pentru încuviințarea adopției făcută de un străin sau de
LEGE nr. 11 din 31 iulie 1990 ***Republicată privind încuviinţarea adopţiei. In: EUR-Lex () [Corola-website/Law/106796_a_108125]
-
și a inițierii în suferință. SCRIERI: Ca floarea câmpului..., București, 1944. Repere bibliografice: Perpessicius, Opere, XI, 57-59; Șerban Cioculescu, „Ca floarea câmpului...”, ,,Tribuna poporului”, 1945, 111; Sadoveanu, Opere, XVII, 607-608; Vasile Sadoveanu, Bădia Mihai, București, 1968, 6; Profira Sadoveanu, Planeta părăsită, București, 1970, 253; Leon Baconsky, Paul-Mihu Sadoveanu, ST, 1971, 12; Profira Sadoveanu, Ionuț, RL, 1974, 19; Profira Sadoveanu, ,,Ca floarea câmpului...”, RL, 1984, 28; Dicț. scriit. rom., IV, 145. N. Bc.
SADOVEANU-3. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289423_a_290752]
-
procedeu romantic: atribuirea paternității manuscrisului cărții unei necunoscute, Mariana Val (nume sub care autoarea își ascunde identitatea), pentru a-și putea supune unei analize profunde și lucide trăirile erotice, dramele cunoașterii. Un farmec aparte îl au scrierile memorialistice. În Planeta părăsită (1970) domină amintirile copilăriei, încadrată în universul miraculos al vârstei. O secțiune distinctă în sumar o constituie publicistica axată pe întâmplări cotidiene, unele cu inflexiuni afective, altele cu tăiș ironico-satiric la adresa aspectelor reprobabile ale vieții. În Destăinuiri (1989) autoarea portretizează
SADOVEANU-4. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289424_a_290753]
-
București, 1957; ed. (Ostrovul Zimbrului. Copilăria și adolescența lui Mihail Sadoveanu), București, 1966; Vânătoare domnească, pref. Demostene Botez, București, 1963; În umbra stejarului, București, 1965; Ochelarii bunicăi, București, 1969; Stele și luceferi. Reportaje (1936-1937), pref. G. Călinescu, București, 1969; Planeta părăsită, București, 1970; Somnul pietrei, București, 1971; Cântece lui Ștefan-Vodă, București, 1974; Flori de piatră, București, 1980; Ora violetă, București, 1984; Foc de artificii, București, 1985; Rechinul, București, 1987; Destăinuiri, București, 1989; 33 sonete, București, 1993. Traduceri: Alfred de Musset, Mierloiul
SADOVEANU-4. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289424_a_290753]
-
Somnul pietrei”, CRC, 1972, 2; Aureliu Goci, „Somnul pietrei”, RL, 1972, 15; Cioculescu, Itinerar, I, 241-245; Corbea-Florescu, Biografii, I, 185-192; Al. Raicu, Autografe, București, 1983, 183-195; Ciopraga, Propilee, 350-360; Monica Spiridon, „Foc de artificii”, RL, 1985, 48; Șerban Cioculescu, „Planeta părăsită” sau Geocentrismul familial, RL, 1987, 11; Aurel Martin, „Destăinuiri”, JL, 1990, 32; Liana Cozea, „... Cineva din mine îmi dictează ce să scriu” (interviu cu Profira Sadoveanu), APF, 1992, 9-10; Micu, Scurtă ist., III, 325; Faifer, Faldurile, 25-28; Popa, Ist. lit.
SADOVEANU-4. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289424_a_290753]
-
și ideile epocii, fiind socotită un fenomen cultural care exprimă un anume spațiu cultural. Autorul argumentează că în Bucovina, care din 1775 până în 1918 fusese despărțită de țara-mamă, iconarismul dădea glas entuziasmului și speranței unei generații revoltate, care se simțea „părăsită, dar și posesoarea unui românism pe care-l credea mai autentic”, iar în Cernăuți, oraș înstrăinat, se punea după 1918 problema recuperării identității românești. D. tratează nuanțat mișcarea „Iconar”, ca și poezia din revista cu același nume, evidențiind manifestările „preiconare
DIACONU-4. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286753_a_288082]
-
Entrée en apocalypse, ed. bilingvă, tr. Sabrina Russo, Oradea, 1997; Arta nostalgiei, București, 1997; Întotdeauna ploaia spală eșafodul, pref. Emil Iordache, Botoșani, 1997; Atitudini literare, I-III, București, 1999-2003; Clipa zboară c-un zâmbet ironic, Craiova, 1999; Dintr-o haltă părăsită, Timișoara, 2000; Pornind de la zero, postfață Emil Iordache, București, 2000; Între două lumi, Oradea, 2001; Über den Wald, tr. Christian W. Schenk, Kastellaun, 2002. Ediții: Petre Țuțea, Omul (tratat de antropologie creștină), I-II, postfața edit., Iași, 1992-1993. Repere bibliografice
SPIRIDON. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289833_a_291162]