1,786 matches
-
Iași, pe care noi nu am putut-o publica sub titlul: „Psihologia fenomenului de frustrație”, așa cum am fi dorit, deoarece cenzura comunistă din timpul „regimului Ceaușescu”, interzicea o dezbarere, fie și științifică, asupra tuturor acelor chestiuni care ar fi putut păta, cât de cât, relitățile înfrumusețate ale „României Socialiste”. ∗ În denumirea fenomenului care face obiectul analizei de față am preferat termenul de „frustrație”, și nu cel de „frustrare”, ghidându-ne după originea franceză a termenului, așa cum este redată în „Dicționarul de
Psihologia frustrației by Tiberiu Rudică () [Corola-publishinghouse/Science/2141_a_3466]
-
marcând fotografii și curățând camere foto cu fantome proaspete pe retină; ori, mai târziu, la Întoarcere, În fața imaginilor de pe hârtie, Întinse pe masă, cântărindu-le și dându-le deoparte, ca Într-o pasiență complicată. Ulise cu părul cărunt și mâinile pătate de sânge, ploaia care risipea cenușa din orașul fumegând, pe când corăbiile ridicau ancora. Până atunci, puteai privi toate acestea o dată și Încă o dată, clic, clic, clic, laborator, developat, International Press Photo, Europa Focus și eșecul de-o viață Întreagă. Pe
[Corola-publishinghouse/Science/2117_a_3442]
-
mult, cred. Nu știu dacă o AK-47 figurează În vreun muzeu de artă contemporană, dar ar trebui să se afle, așa, În bucăți. Ca asta. Totul inutil de frumos, odată demontată și expusă, mecanism cu mecanism, pe o manta militară pătată cu unsoare. Strânge-mi fișiul, te rog. Se tot slăbește, și nu vreau să fac Înșelătorii. Fac destule, cu un aparat de fotografiat atârnat de gât, un pașaport civilizat și un bilet de Întoarcere În buzunar. Sunt un tehnician indulgent
[Corola-publishinghouse/Science/2117_a_3442]
-
mai reușit. Indignare În loc de groază. Și umbrele verticale, murdare, care reliefau expresia feței. Volum și viață, la un pas de moarte. Real ca și amintirile lui, ori pe-aproape. Satisfăcut, s-a dus la lighean și și-a spălat mâinile pătate de vopsea. - De ce ai luat parte? Ai fi putut doar să privești. Poate că ai fi putut chiar să-i Împiedici. Markovic a dat din umeri. - Erau camarazii mei, Înțelegi? Există ritualuri de grup. Coduri. - Firește - Faulques și-a strâmbat
[Corola-publishinghouse/Science/2117_a_3442]
-
În spațiu. Lucrase pulverizând apă, ca să păstreze proaspete primele straturi, umed pe umed: culori diluate și tușe iuți pe dedesubt, cu o densitate și un desen mai ferm pe deasupra. Pictorul de război s-a ridicat În capul oaselor pe salteluța pătată cu vopsele, pe care lucrase stând În genunchi, a lăsat penelul pe spirala recipientului cu apă, și-a frecat șalele și a făcut câțiva pași Înapoi. Era corect. Nu un Uccello conștient de sine, firește, ci un umil Faulques, care
[Corola-publishinghouse/Science/2117_a_3442]
-
de la talie În jos, care, În picioare printre focuri de armă, privea cu interes și foarte liniștit, cu mâinile Încrucișate la spate, doi luptători ce trăgeau de jos. Fotografiase și o femeie de vârstă medie, grasă, nepieptănată, cu un halat pătat de sânge, care legăna un luptător tânăr, rănit la gât, ca și cum ar fi fost un bebeluș ori o păpușă. Faulques plecase de acolo când un nebun pusese mâna pe o armă și Începuse să tragă În toate direcțiile. - M-am
[Corola-publishinghouse/Science/2117_a_3442]
-
fotografie cu ei doi, fiindcă apărea și Olvido În ea: o casă distrusă după un bombardament, cu Faulques - de astă dată era chiar el - care dormea pe jos, cu gura Întredeschisă, barba nerasă, capul sprijinit pe rucsac, ghetele și pantalonii pătați cu noroi, Nikonul și Leika pe piept și o pălărie din foaie de cort peste ochi. Iar Olvido, chiar când apăsa pe declanșator, cu chipul pe jumătate ascuns În dosul camerei foto, parțial vizibilă În oglinda spartă de pe perete. Ea
[Corola-publishinghouse/Science/2117_a_3442]
-
-și propusese niciodată să explice, să rezolve ori să schimbe ceva. Că Încerca doar să vadă lumea În dimensiunea ei reală, fără patina falsei normalități; punând degetul acolo unde se simțea pulsul teribil al vieții, deși avea să-l ridice pătat de sânge. Olvido, la rândul ei, era conștientă că trăise de mică Într-o lume fictivă, precum acel Budha tânăr căruia, povestea ea, familia Îi ascunsese vreme de treizeci de ani existența morții. Camera foto, zicea, și cu tine, Faulques
[Corola-publishinghouse/Science/2117_a_3442]
-
Îi atârna Între buze, ochii cenușii și atenți, care lunecau pe imaginile de pe pereți, oprindu-se pe plaja de care navele se depărtau sub ploaie și În locul unde, În prim-plan, copilul Își privea mama Întinsă pe spate, cu coapsele pătate de sânge. Pe lângă amintirile profesionale ale pictorului de război, femeia datora multe, din punctul de vedere al compoziției, unui tablou de Bonnard: Indolenta. Deși, pentru femeia de pe perete, „indolentă” nu era expresia nimerită. Markovic continua să o studieze. - Îmi permiți
[Corola-publishinghouse/Science/2117_a_3442]
-
perete, iar acea variantă insolită nu fusese prevăzută; dar a observat că Încăpea, ca și cum spațiul i-ar fi fost rezervat Încă de la Început. Pictorul de război a dat pe gât cafeaua, realizând că mintea lui, ochii ce priveau fresca, mâinile pătate cu vopsele și pensula udă vădeau posibilități neprevăzute. Nuanțe ascunse, care poate că fuseseră Întotdeauna acolo. Paradoxal, noile linii ce Înaintau În zona nepictată - ori aceasta de capul ei - păreau să materializeze și să confirme cele pictate În restul frescei
[Corola-publishinghouse/Science/2117_a_3442]
-
decolorat. Un caiet de școală, cu coperți albastre, câteva file rupte, deschis În iarbă. Luase aparatul fotografic, făcuse doi pași Înainte, căutând un cadraj bun, mai făcuse un pas spre stânga și călcase pe mină. Faulques și-a privit mâinile pătate cu vopsea roșie, apoi s-a uitat la pictura murală din jurul său. Formele se schimbau În contact cu culoarea. Spațiile albe, schița În cărbune pe varul de pe perete nu-i mai păreau zone pustii. Sub lumina intensă a reflectoarelor cu
[Corola-publishinghouse/Science/2117_a_3442]
-
scurgere, cu mâna dreaptă și aparatul de fotografiat proptite În dreptul stomacului, brațul stâng Îndoit, cealaltă mână, cu ceasul la Încheietură, palma Întoarsă În sus, cercelul, o biluță mică din aur, pe lobul urechii din care curgea firicelul roșu care Îi păta o coadă, curgea pe obraz până la gât și la gură, apoi dădea ocol ochilor Întredeschiși, pironiți pe iarbă și pe bulgării de pământ răscolit, pe care se Întindea o baltă de sânge. Îngenuncheat lângă ea, cu camerele foto atârnându-i
[Corola-publishinghouse/Science/2117_a_3442]
-
avea idei negreă, «a fi muncit de gânduri negreă, „roman negru” etc. Negrul capătă o valoare negativă atunci când intervine ca o degradare sau o deterioare a stării primordiale. Este expresia unei transformări involutive. Este lumea infernală, haotică și depravată care pătează și maculează albul inocenței și al purității. În schimb, dacă nuanța este naturală și perfectă, așa cum o găsim în onix, cerneală, abanos, devine simbolul purității și al înălțării. La modul general, are o semnificație negativă de cădere, în Occident, iar
[Corola-publishinghouse/Science/2329_a_3654]
-
fantomă; fericire; flacără; fragil; gînd; grandios; haos; iad; Iisus; imaterial; inimoasă; inimos; inspirat; izgonit; încredere; înțelegere; lacrimă; libertate; licență; luminat; luminos; mama; mărinimie; minunat; mister; mit; mîhnire; mort; murdar; muritor; neant; necăjit; neînțeles; nemărginit; nevoi; nuanță; oameni; omenire; pace; patrie; pătat; persoană; personalitate; piept; pierdere; pîine; porumbel; prăjitură; puritate; pustiu; putere; repulsie; rugă; sacru; sai; sălaș; senin; sensibilitate; sfîșiat; sinceritate; singurătate; sînge; somn; sport; stare; suflete pereche; tandru; temnicer; tot; totul; trăire; tristețe; tulburat; unitate; vas; văpaie; veșnicie; violet; viu; voință
[Corola-publishinghouse/Science/1496_a_2794]
-
așteptați să se usuce. Puneți-l într-un săculeț din bumbac, așezați-l într-un vas mare în care turnați treptat apă caldă și stați cu picioarele în vas 30 de minute zilnic, timp de o lună. Fiți atent, cărbunele pătează. Puteți usca și refolosi cărbunele. Terapie alimentară Beți fiertură de arpacaș cu orez și fasole mung: Ingrediente: 30 g arpacaș chinezesc, 15 g fasole mung, 60 g orez. Preparare: lăsați de cu seară în apă fasolea. Puneți ingredientele într-o
Medicina chineză. Peste 1.000 de remedii la îndemâna ta by Lihua Wang () [Corola-publishinghouse/Science/2071_a_3396]
-
alta parcă îți doreai să mănânci tot mai mult. Nu știu ce punea în ele... Un ultim sfat înainte de această intrare în bucătărie: nu e cazul să vă îmbrăcați de gală. O fi un eveniment, dar marcați-l altfel; riscați să vă pătați hainele și, dacă o fi să vă scoată foamea din casă, vă faceți de râs pe la restaurant. 6.3. noțiuni teoretice pentru alcătuirea unui meniutc "6.3. noțiuni teoretice pentru alcătuirea unui meniu" Pentru început, trebuie să punctăm teoria fundamentală
[Corola-publishinghouse/Science/2076_a_3401]
-
spre hagialâc, spre perfecțiune trece prin umilință, în volumul "Balcanice" (1970): "Cu orbii, vom cerși călare pe măgari". Cu o anumită plasticizare, mai accentuată pictural, poetul creează peisaje de basm, reînvie motive orientale covorul persan, ceașca cu ceai: "Covorul șters, pătat de dragoste și rugi/ mi-azvârle în auz glasul bostanului vecin/ și călători bătrâni pe cai de porcelan/ mișcăm rotila veacului spre rai." Se îndoiește de credință, are de ispășit un păcat etern: Noi Kiros știm că viermele nu iartă
[Corola-publishinghouse/Science/1533_a_2831]
-
fie de la scărmănat lîna, fie de la tuns, nu se dă afară ducîndu-l cu mătura pînă-n tindă ori pe prispă, că-i rău, ci trebuie să-l dai din casă pe mătură. Gunoiul nu se zvîrle niciodată în fața soarelui, că-i pătezi fața, și el pe urmă vara ne arde sămănăturile, iar iarna lasă frîu slobod gerului de ne gată și vitele, și pe noi cu frigul lui. Fetele mari, după ce mătură, să nu azvîrle gunoiul înspre soare, ci în altă parte
Credinţe şi superstiţii româneşti: după Artur Gorovei şi Gh. F. Ciauşanu by GOROVEI, ARTUR () [Corola-publishinghouse/Science/1318_a_2879]
-
a prelungi durata de conservare, înveliți-le într-o hârtie absorbantă și acoperiți-le cu o folie de plastic. • Dacă frunzele ierbii aromatice sunt mari, desprindeți-le ușor de tulpină, triați-le și nu le conservați pe cele care sunt pătate sau ofilite. Treceți-le imediat pe sub apă rece, apoi așezați-le pe un grătar sau pe o plasă de țânțari pusă pe două suporturi într-un loc cald, întunecos (sau la umbrăă, uscat și bine aerisit. Întoarceți-le din când
ABC-ul grădinăritului. Peste 600 de sfaturi şi sugestii pentru grădinarii amatori by Etienne Blouin () [Corola-publishinghouse/Science/1853_a_3178]
-
leagă de nici o faptă de-a ta, chiar dacă uneori părinții încearcă să facă legătura cu excursia la munte, dansul de la discotecă, ba chiar cu existența unui prieten. Curge sânge, dar nu ca la robinet, ci ca o umezeală neplăcută ce pătează lenjeria. Și pentru că e sânge, te gândești că e ceva în neregulă. A venit timpul să-ți amintești că sângele este cel mai bun mediu pentru dezvoltarea microbilor și de aceea trebuie să te speli des, cu apă călduță. Cauți
Lecții particulare : cum sã iei în serios viața sexuală by dr. Cristian Andrei () [Corola-publishinghouse/Science/1331_a_2697]
-
un elan irezistibil, poate fecunda și sufletele altora și poate comunica o intimitate caldă și senina. Aceea ce rezultă din suferință ascunde prea multe lacrimi și suspine pentru a nu împrăștia raze de o claritate amară, în care punctele negre pătează puritatea iubirii. Este prea multa renunțare, prea mult chin și prea multă neliniște, pentru că aceasta iubire să fie altceva decât o infinită concesivitate. Ierți totul, admiți totul, justifici totul".2 Iubirea este pentru Cioran încă un eșec, care "îl salvează
[Corola-publishinghouse/Science/1473_a_2771]
-
modul de a gândi și scrie poezie, oferindu-ne culisele mitologice, alegorice și retorice ale laboratorului, id est geneza unor texte petrarchești. Frapantă este însă descrierea omului Petrarca, cu toate hibele și slăbiciunile omenești, dincolo de orice idealizare, menite parcă să păteze marmura monumentului de semizeu. Este vorba de un realism desacralizant, pe alocuri fiziologic (vânturi, horcăit, sforăit, râgâit, defecație, frecventarea unor femei "deocheate" și chiar a unei prostituate coprofile etc.). Oricum, textul curge fluent, împletind abil universul literar al maestrului cu
Europa în cincizeci de romane by Geo Vasile [Corola-publishinghouse/Science/1435_a_2677]
-
prozaism“ de către firile eminamente poetice, adică parodice. La 1835, Pușkin primește o scrisoare de la un oarecare Nikanor Ivanov, în care semnatarul se autodescrie : „mi‑am încrîncenat inima, mi‑am întunecat mintea cu îndoieli, tinerețea, perla scumpă a vieții, mi‑am pătat‑o cu vicii, încrîncenare și crime - și m‑am prăbușit precum un înger, alungat de gloata demonilor din cerul luminos“. Exaltatul ( ? !) Nikanor se asemuiește cu Prometeu, apoi, trecînd la „tu“, îl numește pe Pușkin „confrate întru viața îndoliată, tristă“ și
[Corola-publishinghouse/Science/2014_a_3339]
-
izbăvirii, de care oricum penitentul nu este sigur, se desfășoară teatrul unor desfășurări de forțe teribile, de bună seamă, în încleștarea lor intrinsecă. Chiar și atunci când pare a-și orienta vectorul descriptiv înspre un afară al realului mizer ("lucrurile sunt pătate"), autorul nu face de fapt altceva decât să pândească ocazia de a reflecta la un înăuntru al interiorității fracționate, asimilate ca pecete identitară specifică: "iubesc fisurile sufletului meu/ împotriva cărora atât mă revolt" (coroana de spini). La suprafața poemelor tresaltă
Dicţionarul critic al poeziei ieşene contemporane: autori, cărţi, teme by Emanuela Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1403_a_2645]
-
adâncul mării / coboară luna și sporește beznă (idem, vv. 9-12).514 Quasimodo îmbracă în accente corozive adagiul trist din versurile maestrului; zefirul leopardian de ascendentă vergiliană devine în noua poezie vânt distrugător, cu funcție similară celei a timpului: vânt, / ce pătează și macină gresia și inima / lugubrilor atlanți dărâmați / în iarbă (Drum la Agrigentum, trad. MB).515 Fragmentul descriptiv din Amurg de luna este, la rândul său, urmat imediat de meditația despre trecerea timpului și despre pierderea dureroasă a tinereții. Vântul
Leopardi în secolul XX : cazul Quasimodo by Aurora Firţa [Corola-publishinghouse/Science/1445_a_2687]