6,963 matches
-
necu noscut și alta să ai un suspect. Din păcate se dovedise că cei doi nu știau nimic. Toată agitația nu fusese decât o furtună într-un pahar cu apă. Auzi, o vâlvă, un duh cu înfățișare de femeie care păzește comorile din adâncuri. O arătare plăsmuită de închipuirea minerilor aflați singuri în întunericul din subteran. Dar de ce i-au servit cei doi această informație? Vor să-l îndepărteze de soluționarea cazului? Nu, exclus. Cel puțin în privința Ilenei era absolut sigur
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1500_a_2798]
-
asupra noastră din vremuri pe care nu și le mai amintește nimeni. Putem scoate aurul de oriunde ne dorește inima, numai de la Scaunul Dracului nu. Să nu crezi cumva că acolo se află un scaun pe care șade Scaraoțchi și păzește muntele. Numele i se trage de la filoanele orizontale care se găsesc sub munte și care se numesc scaune, explică Calistrat intuind nedumerirea inspectorului. Cele mai bogate zăcăminte de metal prețios sunt la Scaunul Dracului și mulți au încercat să le
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1500_a_2798]
-
îl privi descumpănit. Se vedea pe fața lui că între barea lui Cristian îl luase pe nepregătite. Nu luase în calcul această posibilitate. Băiete, nu știu ce să spun. S-ar putea să ai dreptate dar nici nu putem rămâne aici. Degeaba păzim noi drumul, ar putea intra în oraș pe oriunde, doar nu crezi că bestia are nevoie de un drum ca să pătrundă acolo. Dacă vrem s-o împiedicăm să ucidă, trebuie să știm unde se află și să ne punem în
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1500_a_2798]
-
ar fi fost surprinși de paznicul cimitirului, nu le-ar fi fost ușor să explice ce căutau acolo. În definitiv, ceea ce făceau ei se numea profanare de morminte. Acum, pentru că vâlva ieșise din nou din peștera ei, de ea se păzeau. Erau în plină noapte, într-un loc retras și, după cum bine știau, aceasta ar fi putut apare oricând. O rugase să fie atentă la orice schimbare din jur. Cea mai bună metodă era să urmărească zgomo tele nopții: insectele și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1500_a_2798]
-
stătea nemișcat cu fața spre masivul stâncos. Privea țintă spre gaura ce se deschidea în munte, părând a o examina cu atenție. Cum oare ajunsese acolo? Cum sărise gardul dar, mai ales, cum reușise să treacă de oamenii lui care păzeau perimetrul? Primul imbold fusese să coboare repede de la locul lui și să se repeadă spre el. Se răzgândi însă și mai așteptă puțin, voia să vadă ce are de gând bătrânul. Hotărât lucru, ceva nu era în ordine. Se aplecă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1500_a_2798]
-
în suflet. Deși nu prea i se întâmpla, începea să creadă tot mai mult că se înșelase. Fără discuție că situația era mult mai simplă și exista o explicație normală, pur și simplu, moșul știa că perimetrul de pe platou era păzit foarte bine de oamenii săi, așa încât profitase de singura breșă rămasă în dispozitivul de supraveghere. Peretele vertical era o barieră naturală, pe care el, Boris Godunov, o considerase de netrecut. Nu pusese pe nimeni de pază în partea aceea, așa încât
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1500_a_2798]
-
Mihailovici în telefonul mobil. Privea pe fereastra biroului său când camioneta cu care sosise Boris își făcuse intrarea în curtea Pinforest-ului. În mod normal, nici n-ar fi băgat de seamă dar în lada zăceau trupurile a doi bărbați necunoscuți, păziți de oamenii lui Boris, cu armele scoase. Ceva se întâmplase acolo sus pe munte și trebuia neapărat să afle ce. Era o zi importantă, în care totul trebuia să decurgă conform planurilor pe care și le făcuse. Deja, văzând ce
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1500_a_2798]
-
după ce găsiseră peștera de pe platoul din vârful muntelui. Plecase de jos cu mașina, împreună cu cei ce urmau să intre în schimbul de zi. Intrase în alertă încă din momentul în care nu se întâlnise cu nici unul dintre cei ce trebuiau să păzească perimetrul de lângă platou. Chiar se enervase văzând că nimeni nu se află acolo. Totul părea pustiu, oamenii săi lipseau. Ajuns la gura peșterii, se îngrijoră de-a binelea. Nici aici nu-și găsi oamenii. Înșfăcase o lanternă și ordonase ca
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1500_a_2798]
-
să-i scoată afară, lucrurile deveniseră ceva mai dificile. Erau speriați și refuzau să o facă. Le puseseră cătușele și îi forțaseră să se alinieze lângă peretele clădirii. Doi subofițeri în uniformă de luptă și chipul ascuns sub cagule îi păzeau, să nu facă nici o mișcare. Ceva mai departe, lângă o grămadă de arme așezate una peste alta, stătea agentul Aniko Szabo. Le găsiseră la cei de la Pinforest, polițiștilor nevenindu-le să creadă cât de multe erau. Două persoane lipseau la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1500_a_2798]
-
se confrunta odată ce eliberau bestia. Desigur că acest lucru nu putea decât să îl bucure, planul său chiar avea șanse de succes. Din păcate, Simion Pop voia să plece singur și să îl lase pe tânărul lui subordonat să-l păzească. Asta nu se mai potrivea cu planul pe care și-l făcuse dar, deocamdată, important era să-l vadă pe comisar plecat. Nu protestă când bătrânul îl scotoci în buzunar după cheia da la lacăt, ba chiar îi indică acestuia
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1500_a_2798]
-
caută, în fiecare an, câte un grăunte de aur prin pâraiele de munte și misterioasele personaje ale lumii de dincolo, Calistrat, paznicul, Ileana, domnița, zeii de la Stânca Adevărului, care "contemplă frumusețea lumii din jur" și, mai ales, vâlva muntelui, care păzește aurul din măruntaiele stâncilor. În primul roman, Ktistai, figura centrală era solomonarul lui Deceneu, în Hotarul zeilor, vâlva; sunt două simboluri cu o mare forță de sugestie din mitologia noastră, la frontiera vremurilor, din altă unitate spațiu-timp, pentru că, iată, nici
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1500_a_2798]
-
boierii Rosetti, se aflau terenurile de cultură, despărțite de vatra satului prin porți, poarta rnii, poarta care dădea spre țarină, spre ogoare. Aceste porți și grânele din țarn erau în grija unui jitar care era ajutat de paznici (nemeasnici) care păzeau gardurile arinilor și constatau pagubele făcute de vite. Și în satele de clăcași, țăranii aveau vii și livezi, grădini de legume, pe lângă țarini, aveau acces la apă și la imașurile satului (toloaca satului), aveau fâneață și izlaz. Pentru tot pământul
Pe Valea Dunăvăţului : Lunca, sat al bejenarilor bucovineni by Ion Cernat () [Corola-publishinghouse/Administrative/91889_a_93195]
-
țâduli pe la negustori ș-alți și la spițării care și aceste mărunțișuri poate s cuprindă până la patru sute lei, și pentru mai bună încredințare și sfințirea lucrării acestei hârtii de alcătuire și învoiri cu bună primire între noi frații de a păzi întocmai lucrarea ei, urmează a noastre de bună voie iscălituri.” ss) Iordache Roset comis, vânzător ss) Ralu Roset vânzătoare (Original în documentele Rosetti - Filipeni a lui V. Rosetti) Dintre Rosetești cel care s-a legat mai mult de moșia Filipeni
Pe Valea Dunăvăţului : Lunca, sat al bejenarilor bucovineni by Ion Cernat () [Corola-publishinghouse/Administrative/91889_a_93195]
-
al zilelor din săptămână, de însorirea zilei sau înnegurarea cerului noaptea, de locul culegerii: munte, deal, câmpie, luncă sau deal. Culegerea plantelor de leacă respecta un ritual sau ceremonial strict: mătrăguna se culegea de 3 persoane, una culegea și două păzeau pe culegător ca să nu fie văzut, deranjat de curioși, de trecători. Culesul ceremonial se desfășura colectiv, tineri și tinere (la Sânziene) sau numai bătrâne la plantele de leac, la cele de făcut farmece și vrăji de dragoste participau numai fete
Pe Valea Dunăvăţului : Lunca, sat al bejenarilor bucovineni by Ion Cernat () [Corola-publishinghouse/Administrative/91889_a_93195]
-
fundașcentru (stoper) Ion Ocheană, fundașstânga Petrică Gurău, mijlocaș-dreapta Traian Hriscu, mijlocaș-dreapta Gh. Romedea, extremă-dreaptă Mihai Căținaș, interdreapta Mihăiță Cucu, vârf Ilie Vraciu, inter-stânga Ionel Vraciu și extremă-stâng Ion Cernat. Dintre toți, numai Gheorghe Romedea lucra în agricultură, la câmp și păzea o stână de oi pe care le lăsa pe deal și venea să joace fotbal. Era un împătimit și acum vorbește cu patimă despre fotbal și echipă. În afară de Ilie Vraciu, ar fi putut juca în echipe mari regretatul Mihai Cucu
Pe Valea Dunăvăţului : Lunca, sat al bejenarilor bucovineni by Ion Cernat () [Corola-publishinghouse/Administrative/91889_a_93195]
-
oamenii obișnuiți, luați de valul vieții, din comuna Filipeni, nu-i mai știu pe cei plecați dintre ei și ce hram poart pe unde-l poartă. Ba, nici nu le vine să creadă că băiatul lui Cutare, cu care au păzit vacile și oile pe imaș și pe dealuri, a ajunsă el ce-a ajuns. Ei, și?! Tu, oricât ai fi ajunsă la ceva sau cineva, nu ești nimică în ochii lor, ai rămasă tot la stadiul acela de pe vremea când
Pe Valea Dunăvăţului : Lunca, sat al bejenarilor bucovineni by Ion Cernat () [Corola-publishinghouse/Administrative/91889_a_93195]
-
ne Întoarcem. Pentru mine, aceste pagini fermecate vor fi mereu cele pe care le-am Întîlnit pe culoarele din Cimitirul Cărților Uitate. ZILE DE CENUȘĂ — 1945-1949 1 Un secret valorează tot atît cît valorează cei de care trebuie să-l păzim. CÎnd m-am trezit, primul meu impuls a fost să-l fac părtaș la existența Cimitirului Cărților Uitate pe cel mai bun prieten al meu. Tomás Aguilar era un tovarăș de studii care Își dedica timpul liber și talentul inventării
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2275_a_3600]
-
că numărul treizeci și doi aici e. Am coborît și am ascultat huruitul tramvaiului albastru care se pierdea În ceață. Reședința familiei Aldaya era peste drum. O poartă mare din fier forjat acoperită de iederă și de frunze uscate o păzea. Profilată printre bare, se Întrezărea o portiță Închisă zdravăn. Deasupra zăbrelelor, În prelungirea unor șerpi de fier negru, stătea numărul 32. Am Încercat să iscodesc interiorul proprietății de acolo, Însă abia dacă se zăreau muchiile și arcele unui turn mare
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2275_a_3600]
-
părerea că era curent. — Sau altceva, punctă portarul coborîndu-și glasul. Deunăzi spunea la radio: universul e plin de mistere. Aflați că au găsit sfîntul giulgiu cel adevărat la Sardanyola, În plin centru. Fusese cusut În ecranul unui cinematograf, ca să fie păzit de musulmani, care vor să se folosească de el ca să spună că Iisus era negru. Ce părere aveți? N-am cuvinte. — Ce vă spuneam eu. Multe mistere. Proprietatea asta, ar trebui s-o dea jos și să azvîrle cu var
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2275_a_3600]
-
precum mareea, știți dumneavoastră? zicea el transpus. Barbaria, vreau să spun. Se duce și te crezi În siguranță, dar se Întoarce mereu, se Întoarce mereu... și ne Îneacă. Eu văd asta În fiecare zi la institut. Doamne, apără-mă și păzește-mă. Numai maimuțe ajung În aulă. Darwin era un visător, vă asigur. Nici o evoluție, nici pe naiba. Pentru fiecare ființă care raționează, am de luptat cu nouă orangutani. Ne-am mărginit să Încuviințăm docil. Profesorul ne salută și se duse
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2275_a_3600]
-
care vor fi conectați. Vor fi mecenații unor artiști multiformi ce vor amesteca formele de artă virtuală în care emoțiile vor fi suscitate, măsurate, captate și modificate de produse de autosupraveghere. Vor trăi în orașe private, îndărătul unor ziduri groase, păzite de mercenari. Greenwich îConnecticut) este deja un prim exemplu al unei astfel de reședințe. în sfârșit, ei vor determina creșterea prețurilor operelor de artă, precum și ale bunurilor imobiliare. Cuplul nu va mai fi principala bază a vieții și a sexualității
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2225_a_3550]
-
de urechi și alte corecții n-a existat niciodată limită de vârstă, Să nu vă audă diavolul, domnule ministru, Diavolul are auzul atât de bun că nu are nevoie să i se spună lucrurile cu voce tare, Atunci să ne păzească dumnezeu, N-are rost, ăla e surd din naștere. Așa s-a terminat conversația clarificatoare și scânteietoare dintre ministrul de interne și primar, după ce s-au duelat în puncte de vedere, argumente și opinii care, cu maximă probabilitate, trebuie să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1963_a_3288]
-
podeaua, îl fulgera fără milă, Nici măcar nu ți-a trecut prin cap, idiotule, că ar putea exista microfoane instalate în lift, Domnule comisar, sunt dezolat, într-adevăr nu m-am gândit, bâigui sărmanul, Mâine nu ieși de aici, rămâi să păzești sediul și folosește timpul ca să scrii de cinci sute de ori Sunt un idiot, Domnule comisar, vă rog, Lasă, nu face caz, știu că exagerez, dar tipul ăla de la garaj m-a enervat, am tot evitat să ne folosim de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1963_a_3288]
-
ca și cum ai fi cerut să găsești o oglindire fără oglindă. Presupun că într-adevăr conștiința este, în plan individual, paznicul regulilor pe care comunitatea le-a făurit pentru propria sa conservare. Este polițistul din inimile noastre pus acolo să ne păzească încălcarea legilor. Este spionul așezat în fortăreața centrală a ego-ului. Dorința omului de a căpăta aprobarea semenilor săi este atât de puternică, spaima de criticile lor atât de violentă, încât el însuși și-a adus dușmanul în casă - dușman care
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2047_a_3372]
-
privirilor în splendoarea ei stâncoasă ridicându-se misterios din marea pustie ca țesătura eterică pe care o creează o baghetă magică. Cu conturul ei colțuros seamănă cu insula Montserrat din Antile și parcă-ți închipui că acolo niște cavaleri polinezieni păzesc, cu rituri stranii, mistere pe care nu-i legiuit ca oamenii să le cunoască. Frumusețea insulei se dezvăluie pe măsură ce apropierea îți arată forme mai distincte ale vârfurilor sale fascinante, dar își păstrează secretul când treci cu vaporul pe lângă ea și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2047_a_3372]