KorAP: Find »[drukola/base=pașă & drukola/pos=noun]« with Poliqarp

<1 ...46 47 48 ...92 >

2,281 matches

Corola-publishinghouse/Science/960_a_2468

capacitatea de a controla acțiunile unei părți a autorităților provinciale. În anii aceștia și de-a lungul întregului deceniu de debut al secolului al XIX-lea, anarhia și banditismul au dominat în multe regiuni. Pentru popoarele balcanice, activitățile lui Ali Pașa de la Janina și cele ale lui Pasvanoglu de la Vidin au fost deosebit de importante. În plus, multe dintre ideile Revoluției franceze, în special liberalismul și naționalismul, pătrunseseră în acest timp în Balcani, mai întîi în rîndul grupurilor care aveau legături cu

Istoria Balcanilor Volumul 2 by Barbara Jelavich [Corola-publishinghouse/Science/960_a_2468]
considerente. În primul rînd, Muntenegru se afla permanent în stare de alertă din cauza vecinătății teritoriilor otomane. Poarta a revendicat jurisdicția asupra acestui ținut pînă în 1878, iar Nicolae a suferit o înfrîngere militară în 1862, chiar la începutul domniei. Un pașă ambițios, albanez sau bosniac, sau guvernul otoman ar fi putut lansa din nou o ofensivă. Cel de-al doilea considerent era, dimpotrivă, faptul evident că Muntenegru avea nevoie de mai mult pămînt agricol. Tentația de a exploata nemulțumirea țăranilor din

Istoria Balcanilor Volumul 2 by Barbara Jelavich [Corola-publishinghouse/Science/960_a_2468]
-vă, de ce să muriți prostește ?", la care ei au răspuns: "Ai pomenit vreodată ca sîrbii să se predea?"5 După începerea războiului, primul stat care a ajuns la o concluzie în legătură cu loialitatea a fost Imperiul Otoman. Sub presiunea lui Enver Pașa, ministrul de Război pro-german și unul dintre cei mai influenți lideri ai Junilor Turci, guvernul a semnat o alianță secretă cu Germania la 2 august 1914, cu o zi înainte ca Germania să declare război Franței. Deși Poarta nu a

Istoria Balcanilor Volumul 2 by Barbara Jelavich [Corola-publishinghouse/Science/960_a_2468]
de al doilea război balcanic, regimul Junilor Turci rămăsese la putere; alierea cu tabăra victorioasă și redobîndirea Adrianopolului îi conferea acestuia un plus de prestigiu. Guvernul funcționa ca o dictatură partinică. Cel mai puternic lider al CUP-ului era Enver Pașa, ministrul de Război. Ofițer de carieră, acesta luptase în Macedonia și la Tripoli împotriva invaziei italiene; tot el fusese comandantul trupelor care recuceriseră Adrianopolul în 1913. Alți trei oameni de stat erau de asemenea deosebit de importanți: Jemal, ministrul Marinei, Talat

Istoria Balcanilor Volumul 2 by Barbara Jelavich [Corola-publishinghouse/Science/960_a_2468]
generalul Liman von Sanders a fost numit comandant al Primului Corp de Armată al Imperiului Otoman de la Constantinopol, forța care apăra Strîmtorile; acesta a fost nevoit să accepte un post inferior. Consilierii britanici erau folosiți în cadrul forțelor navale otomane. Enver Pașa era principalul partizan al politicii de aliere cu Germania în război. Studiile militare pe care le urmase în Germania îl făceau să simpatizeze cu această putere. Atitudinea lui era totuși influențată în ceea ce privește teritoriul otoman, mai ales de posibila amenințare a

Istoria Balcanilor Volumul 2 by Barbara Jelavich [Corola-publishinghouse/Science/960_a_2468]
ocupat primele capitala. Odată încheiate luptele, Aliații au întîmpinat dificultăți în găsirea unui guvern cu care să trateze termenii armistițiului. Cabinetul aflat la putere demisionase, iar un succesor al acestuia era greu de găsit. În cele din urmă, Ahmed Izzet Pașa și-a asumat răspunderea și au fost inițiate negocierile privind încetarea luptelor. Încheiat la 30 octombrie, acest acord era practic echivalent cu o capitulare necondiționată. Conform prevederilor sale, forțele aliate erau libere să opereze pe tot cuprinsul țării; Strîmtorile era

Istoria Balcanilor Volumul 2 by Barbara Jelavich [Corola-publishinghouse/Science/960_a_2468]
regiune din Anatolia central-nordică. Puși în fața acestor cereri catastrofale, liderii otomani trebuiau să decidă ce poziție să adopte. În iulie 1918 a urcat pe tron un nou sultan, Mehmed al VI-lea Vahiddedin. Atît el cît și marele vizir, Tevfik Pașa, erau convinși că unica soluție era cooperarea cu Aliații, adică practic cu britanicii. Puterile ocupante, cu setea de răzbunare și miopia pe care le demonstraseră și în alte părți, susțineau o politică de persecutare a membrilor fostului guvern al Junilor

Istoria Balcanilor Volumul 2 by Barbara Jelavich [Corola-publishinghouse/Science/960_a_2468]
oraș. În aprilie 1920 a fost convocată o Mare Adunare Națională, formată din 100 dintre deputații care fuseseră aleși în adunarea de la Constantinopol și din 190 de reprezentanți de pe tot cuprinsul țării. Mustafa Kemal a fost ales președinte, iar Ismet Pașa (care și-a luat ulterior numele de Ismet Inönü) a devenit comandantul armatei. În ianuarie 1921, adunarea a proclamat o constituție. Regimul de la Ankara avea totuși o cale lungă de străbătut. Constantinopolul era sub controlul unui guvern sprijinit de puterile

Istoria Balcanilor Volumul 2 by Barbara Jelavich [Corola-publishinghouse/Science/960_a_2468]
acord cu convocarea unei Adunări Naționale, fiind convinși că o vor putea controla. Primul congres postbelic, la care au participat 50 de delegați, și-a deschis lucrările la Durrës, în decembrie 1919. A fost instituit un guvern condus de Turhan Pașa, care avea în componența lui un Senat cu puteri legislative. Acest guvern a trimis o delegație la Paris pentru a apăra interesele albanezilor pe lîngă Marile Puteri. Cu toate că reprezentanții de la Durrës aveau puncte de vedere diferite în privința atitudinii față de Italia

Istoria Balcanilor Volumul 2 by Barbara Jelavich [Corola-publishinghouse/Science/960_a_2468]
I, Iași, Editura Universității "AL.I. Cuza", 1997, passim. 23. Apud Victor Papacostea, op. cit., p. 16. Indice A Abdul Aziz, sultan, 125 Acordul de la Rapallo (1922), 134; 179 Adrianopol, 97 Aehrenthal, Alois von, 93; 109 Agnew, Spiro, 386 Ahmed Izzet Pașa, 122 Aimone, prinț de Savoya, duce de Spoleto, 240 Alba Iulia, 153 Albania, 6; 7; 11; 17; 21; 79; 83; 84; 85; 97; 98; 99; 100; 102; 113; 116; 119; 129; 134; 147; 164-170; 177; 178; 182; 184; 194; 195

Istoria Balcanilor Volumul 2 by Barbara Jelavich [Corola-publishinghouse/Science/960_a_2468]
Alexandroupolis, 97 Alexandru de Battenberg, 17; 37; 51 Alexandru, prinț-regent al Serbiei, rege al Iugoslaviei, 13; 37; 38; 107; 113; 135; 137; 139; 141; 142; 146; 147; 154; 183; 184; 185 Alexandru, regele Greciei, 115; 160 Ali Kelmendi, 170 Ali Pașa de Janina, 13 Alianța Celor Trei Împărați, 17; 92 Anatolia, 95; 115; 119; 122-126; 160; 161; 163; 164; 197; 251; 288; 364 Andrássy, Gyula, 66 Anev, Tsviatko, 331 Ankara, 123; 124; 125; 164; 274; 387 Antonescu, Ion, 206; 207; 216

Istoria Balcanilor Volumul 2 by Barbara Jelavich [Corola-publishinghouse/Science/960_a_2468]
Anthony, 256; 259 EDES (Greece), 252; 254; 256 EEC, 373 Egipt, 81; 85; 121; 166; 251; 254; 255; 340 EKKA (Grecia), 253-255 ELAS (Grecia), 252; 254-256; 271; 279 Elbasan, 87 Eminescu, Mihai, 53; 189 Engels, Friedrich, 179; 304; 305 Enver Pașa, 112; 120; 121 EPEK (Grecia), 366; 367; 368 Epir, 21; 99 ERE (Grecia), 370; 374-377; 381; 382; 389 Erzurum, 123 Ethniki Etairia, 47 Etiopia, 182; 204 Evert, colonel, 251 F Ferdinand, prințul Bulgariei, 17; 42; 43; 44; 119; 155 Ferdinand

Istoria Balcanilor Volumul 2 by Barbara Jelavich [Corola-publishinghouse/Science/960_a_2468]
122; 124; 125; 371; 393; 401 IMRO, 288 Inculeț, Ion, 148 Insulele Dodecanese, 113; 124; 164; 277; 370 Ioannidis, Dimitrios, 386; 388; 389; 392 Iorga, Nicolae, 206 Irina, prințesă a Greciei, 377 Ismail Kemal Vlora, 86 Ismet Inönü, vezi Ismet Pașa, 124; 125; 197 Ismet Pașa, 124 Istria, 12; 58; 60; 112; 113; 134; 285; 286 Iugoslavia, 7; 117; 128; 129; 131; 133-135; 139; 145; 147; 149-152; 157; 159; 164; 166-169; 173; 177; 178; 182-184; 186; 187; 194-199; 208; 212; 214-217

Istoria Balcanilor Volumul 2 by Barbara Jelavich [Corola-publishinghouse/Science/960_a_2468]
401 IMRO, 288 Inculeț, Ion, 148 Insulele Dodecanese, 113; 124; 164; 277; 370 Ioannidis, Dimitrios, 386; 388; 389; 392 Iorga, Nicolae, 206 Irina, prințesă a Greciei, 377 Ismail Kemal Vlora, 86 Ismet Inönü, vezi Ismet Pașa, 124; 125; 197 Ismet Pașa, 124 Istria, 12; 58; 60; 112; 113; 134; 285; 286 Iugoslavia, 7; 117; 128; 129; 131; 133-135; 139; 145; 147; 149-152; 157; 159; 164; 166-169; 173; 177; 178; 182-184; 186; 187; 194-199; 208; 212; 214-217; 220; 221; 225; 236; 238

Istoria Balcanilor Volumul 2 by Barbara Jelavich [Corola-publishinghouse/Science/960_a_2468]
139; 186 Partidul Social Democrat (Bulgaria), 131 Partidul Social Democrat (Croația), 70 Partidul Social Democrat (Germania), 178 Partidul Social Democrat (România), 264 Pashko, Josif, 341 Pašić, Nikola, 37; 39; 107; 113; 135-139; 141; 145; 146 PASOK (Grecia), 389392 Pasvanoglu Osman, Pașa, 13 Pattakos, Stylianos, 382; 383 Pauker, Ana, 261-264; 298; 335 Paul, prințul Iugoslaviei, 185; 187; 196; 197; 199; 214; 215 Paul, regele Greciei, 160; 370; 376; 377; 379 Pavelić, Ante, 185; 240; 242; 246 PEEA (Grecia), 254; 255 Pejë, 85

Istoria Balcanilor Volumul 2 by Barbara Jelavich [Corola-publishinghouse/Science/960_a_2468]
Supilo, Frano, 136 Šutej, Juraj, 267 SVEA (Albania), 168 Szeged, 114 T Taaffe, Eduard von, contele, 58; 60 Talat, 120 Tanzimat, 82 Tempo, 247; 249 Tenedos, 120 Terazija, 51 Terezi, Eleni, 341 Terpeșev, Dobri, 298 Tesalia, 16; 45; 79 Tevfik, Pașa, 122; 125 Thessaloniki, 400; 402; 404; 407 Timișoara, vezi Banatul de Timișoara, 75 Timoc, rîul, 37 Tirana, 165; 166; 249; 250; 269; 285; 299; 300; 341; 343; 345; 400 Tirol, 58 Tirolul de Sud, 113 Tisa, rîul, 114; 117 Tisza

Istoria Balcanilor Volumul 2 by Barbara Jelavich [Corola-publishinghouse/Science/960_a_2468]
251 Tsouderos, Emmanuel, 216; 251; 255 Tătărăscu, Gheorghe, 190; 262-264 Turcia, vezi Imperiul Otoman, 126; 129; 164; 177; 195-197; 201; 208; 209; 212; 214; 217; 233; 297; 302; 332; 334; 336; 369; 372; 373; 378; 379; 384; 387-389; 391 Turhan Pașa, 165 U UDBA, 268; 354 Ujedinjenje ili Smrt, vezi "Mîna Neagră", 107; 108 Ulcinj, 40 Ungaria, 5; 7; 15; 17; 34; 36; 42; 44; 50; 5558; 62; 65-68; 72-75; 77; 87; 88; 92; 93; 95; 98; 103; 105; 114; 116

Istoria Balcanilor Volumul 2 by Barbara Jelavich [Corola-publishinghouse/Science/960_a_2468]
Corola-publishinghouse/Memoirs/1474_a_2772

internațional, fiind socotite doar ca obiect de compensație și dispută în planurile de împărțire a sud-estului european elaborate de cabinetele marilor puteri 40. În vederea delimitării hotarelor celor două imperii, comisarul otoman, Tahir Aga, însoțit de legistul Molla Mehmed, de ajutorul pașei din Hotin, Emin Effendi, de delegatul Moldovei, boierul Lucachi sau Lucca della Rocca 41, cumnatul lui Grigore al III-lea Ghica voievod și de un mic corp auxiliar, s-a întâlnit la 13 septembrie 1775 la Baia cu comisarul austriac

[Corola-publishinghouse/Memoirs/1474_a_2772]
său etnic aparte, chiar dacă, pe moment, nu se putea institui un regim militar de graniță. Pentru menținerea jurisdicției militare în Bucovina, care era "rugămintea noastră primordială", era invocată o vecinătate militară turcească (raiaua Hotinului), legăturile cu principele Moldovei și cu pașa de Moghilău, faptul că "poporul" avea mai mult respect pentru militari, decât pentru funcționarii civili, care se bucurau doar de puțină considerație din partea sa. Chiar dacă, pe moment, nu se putea institui un regim militar de graniță și nici nu se

[Corola-publishinghouse/Memoirs/1474_a_2772]
poporul să aibă printr-o obișnuință înnăscută, chiar o înclinație înnăscută, însă cu timpul ștearsă, pentru militari, iar pentru funcționarii civili să aibă doar puțină considerație. B. Bucovina este mereu obligată să intre în corespondență cu principele Moldovei, apoi cu pașa de Hotin, cu pașa de Mohilău și alți vecini, care constau numai din indivizi militari, iar aceștia, însă, nu știu să prețuiască o persoană civilă. C. Cei mai mari stăpâni ai Moldovei sunt înzestrați cu bunuri în Bucovina și sunt

[Corola-publishinghouse/Memoirs/1474_a_2772]
o obișnuință înnăscută, chiar o înclinație înnăscută, însă cu timpul ștearsă, pentru militari, iar pentru funcționarii civili să aibă doar puțină considerație. B. Bucovina este mereu obligată să intre în corespondență cu principele Moldovei, apoi cu pașa de Hotin, cu pașa de Mohilău și alți vecini, care constau numai din indivizi militari, iar aceștia, însă, nu știu să prețuiască o persoană civilă. C. Cei mai mari stăpâni ai Moldovei sunt înzestrați cu bunuri în Bucovina și sunt obișnuiți să fie tratați

[Corola-publishinghouse/Memoirs/1474_a_2772]
Corola-publishinghouse/Memoirs/833_a_1563

hotarul pe Prut, până la vărsarea acestuia în Dunăre, consfințită prin pacea încheiată cu Imperiul Otoman la București, la 28 mai 1812. Pacea de la București a produs o mare indignare la Poartă, vinovați de încheierea ei fiind găsiți marele vizir Ahmed Pașa, îndepărtat din funcție, dragomanul Dumitrache Moruzi și fratele acestuia Panaiot, care au fost executați în noiembrie 1812. Celelalte Puteri au încercat să redeschidă problema Basarabiei, în defavoarea Rusiei, însă s-au izbit de refuzul încăpățânat al țarului și de cel al

Înstrăinata noastră Basarabie by Ion Lupu (2010) [Corola-publishinghouse/Memoirs/833_a_1563]
Corola-publishinghouse/Memoirs/1578_a_2876

cum și de unde au putut fi culese atâtea amănunțimi biografice!) despre 1180 de personalități reprezentând cele mai varii domenii, de la Kogălniceanu și Creangă la alde Carmil Tocănel (care a compus "Imnul Papal" însușit de Vatican), la generalul Cerchez, căruia Osman Pașa i-a predat sabia la capitularea Plevnei, ori la sublocotenentul moldovean Hâncu, mort acum trei ani în Iraq. E-un fel de Who's who ieșean, implacabil rămas deschis. M-au cam trecut fiorii când mi-am aflat numele în

[Corola-publishinghouse/Memoirs/1578_a_2876]
Corola-publishinghouse/Science/84942_a_85727

și Geneva, pp. 266-267. 2 Prokesch-Osten. Anton, conte de Prokesch-Osten (1795-1876). Diplomat și militar austriac. Aghiotant al mareșalului-prinț Schwarzenberg (1818), însărcinat cu misiuni în Grecia și Levant (1828), apoi la Roma (1831- 1832); însărcinat cu misiunea negocierii păcii între Mehmet-Ali, pașa rebel al Egiptului și sultanul Mahmud al II-lea, în 1833. Ministru plenipotențiar în Grecia (1834-1849) și ambasador la Berlin (1849). Delegat, apoi Președinte al Dietei germanice de la Frankfurt (1853-1854). Internunțiu (1855), apoi ambasador al Austro-Ungariei la Contantinopol (1867-1870). În

Chestiunea dunăreană la Conferința de la Londra: viziunea unui tânăr diplomat by -Emanoil Porumbaru (2016) [Corola-publishinghouse/Science/84942_a_85727]
Austro-Ungariei la Contantinopol (1867-1870). În plan militar, o importantă realizare a sa a fost aceea când, în calitate de Șef de Stat-Major al generalului Dandolo, comandantul expediției austriece împotriva piraților greci, a negociat cu abilitate extrădarea prizonierilor creștini și a încheiat cu pașa din Saint-Jean-d'Acre un tratat privind soarta generală a creștinilor din Orient. Pentru acest succes al misiunii sale, a fost înnobilat cu titlul de "Cavaler al Orientului" ("Ritter von Osten"). Ascensiunea sa în plan diplomatic a mers în paralel cu

Chestiunea dunăreană la Conferința de la Londra: viziunea unui tânăr diplomat by -Emanoil Porumbaru (2016) [Corola-publishinghouse/Science/84942_a_85727]