3,449 matches
-
pentru a vă furniza informațiile care să vă ajute În investigația dumneavoastră. — Aveți cuvântul meu. O să-i acord toate șansele posibile. Dar trebuie să vă spun atât: În acest moment, ea pare să fie amestecată În treaba asta până peste panglica de la pălăria ei. Cred că plănuiește să plece În străinătate la noapte, așa că mai bine ați Începe să vorbiți. Nu mai e prea mult timp. Pentru o clipă, Marlene Își mușcă buza gânditoare, cu ochii privind În gol la alergători
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2260_a_3585]
-
sărută mâna stângă a lui Cristos, în spatele lui Iosif, Ioan evanghelistul, pe pânză totul se desfășoară altfel, scena Coborârii se vede la un televizor plasat aproape în mijlocul tabloului, e aceeași cu cea din biserică, o reclamă uriașă fluturând ca o panglică deasupra televizorului, tehnologie pentru o viață, țin bine minte că așa scria, nimeni nu se uită la televizor, dar toți par conștienți de prezența lui, ochelarii de soare nu lipsesc, sus pe cer o lună albă transparentă în plină zi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2310_a_3635]
-
Angela n-o sâcâie defel gălăgia copiilor, cu tot aerul bătrânesc și vetust casa asta trăiește într-un fel anume, n-aș putea spune cum, dar, rostogolită în fotoliu, cu halatul strălucitor de mătase, legată în părul nearanjat cu o panglică, madame Angela îmi vorbește despre casa lor din București, treptele de marmură, vrea s-o cedeze acum unei fundații, ceva încurcătură juridică, face parte dintre casele naționalizate, înjură ca un birjar madame Angela, n-a uitat, îi vin din copilărie
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2310_a_3635]
-
noi băiatului cu gurița căscată spre zulufii ei și abia atunci el catadicsește să-și întoarcă ochii tulburi spre chipul lui desenat și începe să râdă, îi place, dă verdictul madame Angela ridicându-se toată în capotul strălucitor și-n panglici, Și acum la masă! cum se pare că sunt singurele cuvinte pe care toți copiii le înțeleg la unison, începe din nou țopăiala și gălăgia bucuroasă a anunțatului eveniment și trecem cu tot alaiul neobișnuit la bucătărie, doamna Angela ca
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2310_a_3635]
-
mult timp. I-am întors spatele și am început să mă plimb prin sufragerie, întrebându-mă ce pot să fac. M-am uitat la tablourile de pe pereți: generații întregi din clanul Sprague în kilt și membri ai familiei Cathcart tăind panglica la inaugurarea unor livezi de portocali și loturi vacante, numai bune pentru construcții. Într-una din poze, era și Ramona pe atunci o fetiță grăsuță, purtând un corset care sigur o strângea al naibii de rău. Emmett ținând în brațe un copil
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1945_a_3270]
-
și apoi porni În partea opusă, spre perete, unde Începu să cotrobăie Într-un sertar, Împrăștiind foi de hârtie și cutiuțe pe podea. — Uite! spuse ea triumfător, ținând În mână un plic de carton cu marginile tăiate artistic cu o panglică aurie În relief Într-o parte. Exact genul de chestie pe care o primeai când Îți făceai poză la școală. Aproape i-o aruncă În față lui Logan. În poză era un băiat, poate puțin peste 14 ani. Avea niște
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1999_a_3324]
-
Apusul picta cerul de deasupra Rosemountului cu un portocaliu-violet și cu flăcări roșcate. De la nivelul străzii, Înghesuit din toate părțile de șiruri lungi de blocuri cenușii cu trei etaje cu locuințe de Închiriat, acesta era vizibil doar sub forma unor panglici de culoare iridescentă. Ici și colo, lumini stradale de un galben sulfuros clipeau și zumzăiau În aerul Înghețat de decembrie, Împrumutând clădirilor o paloare sumbră. Nici măcar nu era ora cinci. În ciuda așteptărilor, agenta Watson reușise să găsească pentru ei un
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1999_a_3324]
-
Își zise când parbrizul se dezaburi În cele din urmă. O imagine bună. Foarte sănătoasă... Oftând, scoase mașina din șanțul de pe marginea drumului. Orașul era liniștit În timp ce automobilul traversa North Anderson Drive. Numai taxiuri și camioane de mare tonaj tăiau panglici negre paralele pe drumurile acoperite de zăpadă. Valurile de la roțile acestora - jeturi arcuite de zloată și apăraie - erau transformate În jerbe aurii de artificii de farurile lui Logan. Radioul poliției pocnea și huruia aproape Încontinuu: veștile circulau repede. Strichen era
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1999_a_3324]
-
al vieții, că libertatea mă însoțește la fiecare pas și cu fiecare clipă, că timpul nu există iar arborele universal este acolo unde mă aflu... în infinitul luminos... Roata culorilor schimbării Înainte de a ajunge la rădăcinile arborelui universal, am întâlnit panglica de culori care de obicei se numește curcubeu și apare după ploaie, dar care este de fapt prezentă mereu, în orice loc ne-am afla, oricând, prin lumina care se împarte în nuanțe... Arcul se ridică deasupra arborelui ca un
Arborele Universal by Chrys Romeo () [Corola-publishinghouse/Imaginative/327_a_575]
-
din alte lumi... acest amestec de culori este însăși viața, lumina divizată în nuanțe schimbătoare ce se transformă mereu, aceste culori sunt de fapt roțile drumului ce înaintează printre ramurile arborelui infinit... Multe povești au fost spuse și imaginate despre panglica de culori, despre multitudinea de nuanțe ce se aruncă prin cer într-un arc adeseori invizibil, însă întotdeauna norocos... adevărata sa menire este mai mult decât o aparență colorată... este ceea ce duce viața înainte, roata eterică a mișcării luminii... un
Arborele Universal by Chrys Romeo () [Corola-publishinghouse/Imaginative/327_a_575]
-
de piersic, trandafiriul aurorei, azuriul albăstrelelor, cenușiul perlelor, galbenul florilor de ginestră. Nu exista nici o tușă agresivă, care ar fi fost ca o ușă trântită în mijlocul unei piese melodioase. Pe boltă nu se vedeau linii drepte; frizele aveau forma unor panglici lungi, care se împleteau cu o grație elenistică - culori și forme pe care arta barocă avea să le reia, șaptesprezece veacuri mai târziu. Pe pereți - casete pătrate în care erau pictate peisaje deschise, ce se pierdeau la orizont într-o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1889_a_3214]
-
British Museum. Cea mai înaltă și mai atent finisată este statuia înfățișând-o pe Drusilla, sora împăratului, care a murit foarte tânără; poartă o tunică rituală, de sub care se ivesc o sandală și glezna subțire. Tunica este legată cu o panglică imadiat sub sâni; pallium-ul se înfășoară grațios în jurul unui umăr și al șoldurilor. Decolteul este discret. Poartă un colier și brățări ritualice, dintr-o împletitură elastică de aur. Părul este scurt, aranjat cu grijă, gura cu buzele răsfrânte, sprâncenele
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1889_a_3214]
-
lacrimile de crocodil care îi inundaseră fața și îi spuse că e spre binele ei. Va fi mai fericită în felul acesta. Iată, avea ceva pentru ea. Roy deschise o ușă și scoase la iveală o bicicletă Schwinn nou-nouță. Cu panglici colorate pe coarne, o roată de rezervă - până și o cască roz să-i protejeze căpșorul. Cheryl se dădu bătută. Bine, bine, ai câștigat. Ia nenorocita de barcă, ia-ți și nenorocita de prietenă. Doar lăsați-mă, lăsați-mă în
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2103_a_3428]
-
mă uitam la cei trei copii americani ai mei, ferchezuiți, bine hrăniți, zâmbind la aparat de parcă fericirea era dreptul lor din naștere. Nu sunt superstițios, dar stând acolo și uitându-mă la poză le-am înțeles pe țărăncile care leagă panglici roșii copiilor lor pentru a-i apăra de deochi și pe neciopliții care povestesc despre urâțenia progeniturilor lor cu voce tare, ca să-i păcălească pe zeii invidioși. —Frumoși, năzdrăvanii ăștia, nu-i așa? spuse Madeleine. Am vrut să îi spun
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2025_a_3350]
-
am rătăcit în acea după-amiază și am ajuns pe Prinsengracht chiar în fața numărului 263. M-am așezat pe o bancă pentru a studia harta mică pe care mi-o dăduse portarul când ieșisem din hotel. Canalele se întindeau ca niște panglici albastre curate peste un oraș cărămiziu. Numere mici indicau restaurantele, hotelurile și cluburile de noapte pline cu femei îmbrăcate țipător, care își făceau reclamă pe marginile hărții. Diferite simboluri exprimau puncte de interes. Ceea ce arăta ca un templu grecesc mic
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2025_a_3350]
-
Pe mama o lua amețeala doar când îl privea. Am zburat de-adevăratelea. Sub noi câmpul rămânea în urmă, pădurile coborau în hău, deveneau șiruri de coline, la marginea cărora casele se strângeau laolaltă, formând sate. Râul se făcea o panglică între copacii de pe mal și din câmpie se ivea orașul în care locuia tata-mare. Recunoșteam șinele tramvaiului și strada care ducea într-acolo și locul unde stăteam noi; când Herr Schnyder, pilotul, întorcea avionul pe-o aripă, parcă se învârtea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2294_a_3619]
-
aceleia gigantice, romanii se apropiaseră de mine supărător de mult. XIVtc "XIV" Mărgica de sticlătc "Mărgica de sticlă" Materialele nu mai erau materiale. Mai nou, au apărut înlocuitori artificiali. Pânzeturile care fuseseră încă țesute din bumbac la fabrica bunicului și panglicile pe care le producea Onkel Rodolph din mătase erau acum din fibre sintetice. Ciorapii de damă se făceau din perlon și nu demult apăruseră și cămăși bărbătești de nailon, pe care nu mai trebuia nici să le pui la fiert
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2294_a_3619]
-
de cereale și al blocurilor noi construite în „Frohdörfchen“ părea să fi dispărut de tot. Zăpada ieșise din cadru și strada nu mai semăna cu o linie neagră care venea dinspre coline și în dreptul tufelor de tuia se făcea o panglică pe care erau înșirate pălării, șepci, coame de cai, butoaie stivuite și căni. Un fluviu de mașini se revărsa printre blocuri și case, pulverizând - cum se putea citi în Hobby - plumb din țevile de eșapament în grădina noastră, motiv pentru
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2294_a_3619]
-
camera de zi a casei abia terminate, priveam de pe înălțimea unei coline plantate cu viță-de-vie, prin ferestrele mari orientate spre sud, la câmpia unde se aciuase un pâlc format din trei case țărănești în mijlocul ogoarelor. Strada se întindea ca o panglică albă prăfoasă, de-a lungul pârâului și al plopilor, se pierdea în umbra deasă a unei coline împădurite - și noi regăseam în perspectiva aceea, într-un fel, priveliștea din S. așa cum fusese ea la început, de parcă o recâștigaserăm, chiar dacă dintr-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2294_a_3619]
-
a căsniciei: băusem după cununie ca la vreo vadră de vin și înspre ziuă, când dădui plapuma deoparte, mă minunai ce-mi văzură ochii. Mireasa purta niște pantaloni albi, lungiți până peste genunchi, și cu o broderie, prin care trecea panglici albastre. „Ce-o mai fi și asta, domnișoară”, ce legătură are chestia noastră cu pantalonii dumitale?” Și după ce și-a scos izmenuțele, ne-am culcat ca oamenii și ne-am văzut de treabă. De unde să fi știut că plămădim nenorocire
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2305_a_3630]
-
și ca să nu se creadă „dincolo” că fata umbla desculță pe lumea asta, între haimanalele înghesuite la pomană... Eu, Ferdinand Sinidis, mai am și alte slăbiciuni. Bunăoară atunci când trebuie neapărat să plâng, zic „scârț”, mă așez pe joben și scot panglici pe nas și pe gură. După fiecare spectacol, cam de felul ăsta, mă bat cu palmele peste burtă și mă aștern pe râs. Mă cunosc prea bine ca să mă pot lăsat influențat de părerile nostime ale câtorva chinezi. Firește că
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2305_a_3630]
-
iubitei. Îmi simțea gâtlejul strâns de surpriza fericirii ce mă copleșise. Gloria trezită din somn, pricepuse, în sfârșit, că Ferdinand Sinidis devenise, peste noapte, om celebru. „În numele domnului Președinte...”, începu unul dintre musafiri, agățându-mi un fel de gologan cu panglică scurtă, de poala halatului. ... „Vezi, Gloria, mai putui să articulez, mișcat de realitatea faptului, în vreme ce iubita mea îmi șopti să trecem dincolo, ca să-și pună camizonul de mătase. „Vanitatea vanităților, domnule Sinidis!”. Intervenisem de astă dată atât de categoric, încât
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2305_a_3630]
-
adânci i se țin proaspeți și vii, luminându-i obrajii scofâlciți și palizi. În ziua cununiei se îmbrăcase în uniformă de campanie. Purta o sabie prea lungă pentru statura lui. Pe piept, între doi nasturi de alamă încheiați, își fixase panglica neagră a crucii de fier. Din spate părea un copil îmbrăcat ofițerește, așa cum stătea la stânga doamnei Pipersberg, parcă mai voluminoasă ca de obicei, îmbrăcată în rochie de mireasă. În prima noapte a căsniciei, doamna maior Mentz, născută Pipersberg, executase „rondul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2305_a_3630]
-
o pierdere a cărei durere nu avea să dispară niciodată putea fi confirmat de conținutul cufărului: celor trei nu le-a fost dat să împlinească ceea ce începuseră din vocație și înzestrați cu diferite grade de talent. Legată cu câte o panglică de mătase în trei grămăjoare diferite, moștenirea lor vorbea limpede: fratele mijlociu, Paul, voia să devină pictor și-și încercase talentul în culisele unor montări de teatru. În cufăr am găsit schițe colorate pentu decoruri și costume pentru opera Freischütz
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1899_a_3224]
-
degete, măgulește urechea. Uneori se mai înțepenește o literă sau alta și asta mă învață să am răbdare, așa cum ea dă dovadă de răbdare atunci când eu fac tot timpul greșeli. E drept, le are și ea pe-ale ei. Adeseori, panglica se blochează. De un lucru însă sunt sigur: îmbătrânește, dar nu se-nvechește. Țăcănitul ei anunță până departe prin fereastra deschisă că trăim, încă mai trăim: ascultați! Dialogul ăsta al nostru nu vrea să se mai sfârșească. Ca să mă spovedesc
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1899_a_3224]