7,718 matches
-
sau acasă pe canapeaua din sufragerie. Mă gândeam și la ceea ce îmi spusese recent, că încă nu și-a spus ultimul cuvânt în domeniul plăcerilor sexuale. După nici un sfert de oră, deja eram pe malul lacului Limanu. Am coborât ușor panta, pe partea sudică a lacului și pe un drum accidentat, încet, încet, am parcurs cei aproape doi kilometri de teren, plin de gropi și de hârtoape, pe care circulau doar ciurda de vaci sau alți împătimiți ca și noi, până la
ROMAN de STAN VIRGIL în ediţia nr. 1237 din 21 mai 2014 [Corola-blog/BlogPost/370233_a_371562]
-
tulbure contemplația asupra suprafeței de apă neclintite. Nicio adiere nu tulbura oglinda lacului. Iar broscuța țestoasă, pe care o văzusem anterior, parcă se răzgândise și nu mai ieșea la suprafața apei. În păduricea de pini din spatele nostru, așezată pe o pantă abruptă, începuse să se simtă mișcarea. Cucii ascunși printre ramurile pinilor, se chemau unul pe altul. Pe malul celălalt, neîmpădurit, era amenajată o gospodărie în toată regula, o casă cu acareturi pentru animale si păsări, un spațiu pentru închis oile
ROMAN de STAN VIRGIL în ediţia nr. 1237 din 21 mai 2014 [Corola-blog/BlogPost/370233_a_371562]
-
de amor, la firul ierbii verde, în mijlocul naturii. Când m-am așezat lânga ea, era numai în slip, întinsă comod și lasciv, ca o felină, pe pătura frumos aranjată la umbra pinilor. Parcă natura a creat acest platou în acea pantă abruptă a malului, special pentru dragostea în acest cadru, ferită de ochii curioșilor de ocazie. Îmi era dor de ea din nou, vroiam s-o simt în mâinile mele, să o miros, s-o gust, să-mi potolesc pofta de
ROMAN de STAN VIRGIL în ediţia nr. 1237 din 21 mai 2014 [Corola-blog/BlogPost/370233_a_371562]
-
în adâncimile structurilor de categorii diferite, psihice, umane și sociale, desfăcând râul ori binele unei societăți aflate în derivă, nu în scop vindicativ ori pentru o simplă etalare ci ca formă de luptă împotriva carentelor unei lumi aplecata pe o pantă greșită. În „Puterea destinului”, pe parcursul unei productive dramatizări a acțiunii, adică 148 de pagini aproape în exclusivitate de dialoguri, aflându-ne astfel în fața unui scenariu inedit, ușor de parcurs, stârnind curiozitatea următoarei file, autoarea biciuiește fără milă moravurile unei societăți
PROFIL DE SCRIITOR SAU „TAINELE MĂRII NU SE CUNOSC DE PE MAL” de RODICA ELENA LUPU în ediţia nr. 1919 din 02 aprilie 2016 [Corola-blog/BlogPost/369299_a_370628]
-
prelungirile sudice ale Dealului Muierilor și este mărginită spre est-nord-est de abrupta Vale a Grădiștei- care a și erodat o parte din incintă- iar spre sud-vest de o serie de alunecări de teren. Spre sud se prelungea creasta dealului în pantă ușor descendentă, pe ea găsindu-se la circa 200 m depărtare de cetate și așezarea contemporană deschisă. Înspre nord, cetatea era amplasată în imediata apropiere a unuia dintre cele mai importante drumuri de plai care făceau legătura între câmpia Dunării
CETATEA DACICĂ DE LA GRĂDIȘTEA DE VÂLCEA de ILIE FÎRTAT în ediţia nr. 1746 din 12 octombrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/369488_a_370817]
-
altfel agitați, nu se mai aud. S-au îngrămădit în culcușuri ferite de ger. La fel au procedat și orătăniile din bătătură. Hornurile caselor scot un fum gros aidoma unei locomotive care urcă pe cărbune, care urcă cu greu în pantă. Sobele din case gem sub furia focului. Căldura lui la gura sobei ne deapănă amintiri plăcute... ca o alinare a sufletului. Mi-aduce aminte de serile din căsuța noastră din Sărătenii vechi, petrecute la gura sobei, pe genunchii tatii, care
REGINA ANOTIMPURILOR de IACOB CAZACU ISTRATI în ediţia nr. 2206 din 14 ianuarie 2017 [Corola-blog/BlogPost/369517_a_370846]
-
deasupra căruia trona un leu metalic așezat pe un postament din beton și piatră, înalt de peste doi metri. Leul avea trei-patru tone greutate dacă nu și mai mult. Până la el se putea urca pe câteva zeci de trepte, într-o pantă destul de abruptă. Când am ajuns noi acolo era restricționat accesul printr-o poartă cu un lacăt mare agățat de un lanț gros. Alături de împrejmuirea monumentului se afla o clădire măreață de formă circulară închisă și ea, în care bănuiesc că
NOTE DE CALATORIE IN BELGIA de STAN VIRGIL în ediţia nr. 2287 din 05 aprilie 2017 [Corola-blog/BlogPost/370756_a_372085]
-
frumusețe divină și simplitate ancestrală, ce parcă au rămas neschimbate, așa cum au fost de la facerea lor, din moși-strămoși. Intrând în Găujani, loc încărcat de istorie și prozelitism ce respectă și acum credința moștenită din străbuni, încă de pe când urci pe Panta lui Duroi, înspre sat, simți, cum, parcă ai deveni cu totul și cu totul alt om. Privirile tale nu se mai satură de frumusețile ce le întâlnești la tot pasul, datorită reliefului destul de variat și complex ca depresiune intramontană, stânci
FIUL PĂMÂNTULUI de ARON SANDRU în ediţia nr. 2213 din 21 ianuarie 2017 [Corola-blog/BlogPost/370741_a_372070]
-
cerc de prieteni-artiști. Altea, localitatea în care s-a stabilit, are renume de magnet pentru artiști, un fel de Balcic spaniol, pe care mulți l-au ales ca loc de inspirație și atelier de lucru. Cu străzile sale strâmte, în pantă, flancate de căsuțe mici, albe, construite parcă aleator una în cârca celeilalte, Altea lasă impresia unui stup plin de viață, pulsând de energia pozitivă a locuitorilor săi sprinteni, mereu activi. Cum să nu te simți inspirat aici, unde până și
ITHACA de GABRIELA CĂLUŢIU SONNENBERG în ediţia nr. 1588 din 07 mai 2015 [Corola-blog/BlogPost/369594_a_370923]
-
de oameni harnici mă întreabă cu groază ce să fac cu biata vietate!? Nu știu ce mi-a venit... că le-am spus că vreau s-o mănânc. Și-ai scuipat în sân, au pus jos uneltele și au urcat în grabă panta care ducea la șosea. După aproximativ două ore am revenit și eu la șosea unde mă aștepta motocicleta mea... dar și aproximativ vreo 50 de țărani adunați de pe câmp de amicii mei cu coasa, să vadă ca la circ omul
BANCA AMINTIRILOR (8) OUL, ŞOPÂRLA ŞI MAMA SOACRĂ de GEORGE GOLDHAMMER în ediţia nr. 1528 din 08 martie 2015 [Corola-blog/BlogPost/369655_a_370984]
-
deceniul cârmuirii sale de tristă amintire, el s-a arătat așa de preocupat de promovarea purității ateismului său pernicios și, după pilda oferită de Ilici Lenin, de definitiva zdrobire a adversarilor ideologici („În dispută, ne spune Vasili Grossman în nuvela Panta rhei ( Totul curge), Lenin nu urmărea adevărul, ci victoria!”), încât prea puțin s-a sinchisit că în urma lui lasă o țară muribundă și două categorii distincte de cadavre - cadavrele bucureștenilor batjocoriți și uciși de minerii chemați pentru a apăra cu
POLITICA ROMÂNEASCĂ – O SURSĂ INEPUIZABILĂ DE RUŞINE ŞI INDIGNARE de GEORGE PETROVAI în ediţia nr. 550 din 03 iulie 2012 [Corola-blog/BlogPost/369734_a_371063]
-
că americanii au construit o minunăție pe o mlaștină și alta într-un deșert, în timp ce aleșii neamului românesc, de după revoluție, au intrat în cartea recordurilor cu inovațiile lor: au făcut parc în pădure sau pe câmp, au construit stadioane în pantă, echipa „deșteptilor” fiind în deal și a „proștilor” în vale!!! În curând vor ajunge la performanța de a deschide pârtii de schi în Deltă și o plajă cu cel mai fin nisip în Munții Făgăraș!!! De „ochiul ager” al autoarei
„FRUMOASELE VACANŢE”- O MINUNĂŢIE DE CARTE! de ION NĂLBITORU în ediţia nr. 1576 din 25 aprilie 2015 [Corola-blog/BlogPost/369746_a_371075]
-
vizionarea unui film, la cinematograful Progresul, aflat în incinta palatului Bánffy. Era musai acolo și obligatoriu cu tricicleta. De ce cu tricicleta? Pentru că trotuarul care mărginea palatul Bánffy și hotelul Melody, însotind apoi bulevardul Lenin până la Zburlici, era lat, puțin în pantă, fiind numai bun pentru o cursa „legală” cu tricicleta, pe stradă, autorizată de părinți. Și ce satisfacție deosebită simțeam în acele clipe... scăpat din spațiul stramt al curții în care mă învarteam pe câțiva metri pătrați, „beția vitezei” generată de
LA ZBURLICI de IOAN CIORCA în ediţia nr. 1680 din 07 august 2015 [Corola-blog/BlogPost/368155_a_369484]
-
desfrunzire, amorțeală, disoluție lentă (Noiembrie trist). În Apocaliptică orașul capătă tente de neantizare, disperarea și însingurarea găsindu-și sălașul în cenușa urbei. Cum bobul de grâu amintit în finalul poeziei are drept simbol renașterea, creația devine emblematică pentru ideea de panta rhei, de circuit etern deschis. Viziunea sumbră, accentele metalice se păstrează și în Campanie electorală prin versuri ce surprind flash-uri ale destrămării:,,viața asta miroase a hoit”, ,,pe stradă/ din țevile de eșapament,/ gazele ofilesc iarba” ori ,,un câine
OCHIUL CURAT SAU DOBÂNDIREA CERTITUDINILOR NECESARE DE MIHAELA OANCEA de DORINA STOICA în ediţia nr. 1831 din 05 ianuarie 2016 [Corola-blog/BlogPost/368164_a_369493]
-
din 05 aprilie 2016 Toate Articolele Autorului Toscana, mio amore Ce-ar fi să mergem astăzi în Toscana? Știi, e o fantezie a mea mai veche Să ne plimbăm pe-acolo rusticana Dorință-a mea și gândul tău pereche. Pe panta blândă a verzilor coline Îți rotunjește-n via-n rod parfumul Și mărginește panglica ce vine Șerpuitoare de departe - drumul. Acolo, undeva, lângă-un liman, Cu ziduri ocru și obloane verzi, Pitită lâng-un vechi templu roman, E-o casă mică
TOSCANA, MIO AMORE de STELUȚA CRĂCIUN în ediţia nr. 1922 din 05 aprilie 2016 [Corola-blog/BlogPost/368220_a_369549]
-
a văzut-o că-i face pe plac. Putere ale cărei slăbiciuni și compromisuri, fie vorba-ntre noi, erau atât de mari încât nici nu știu ce satisfacție mai putea oferi. Dar asta i-a dat un avânt nedorit, adică tocmai pe panta alunecării din hieratic către actul volitiv personal în fapte mai mici sau mai mari, după exemplul înaintașului său Justinian Marina, căruia recunoștea că îi era dator: „Ca unul care m-am învrednicit să fiu sfințit de Părintele Justinian Arhiereu, mărturisesc
CĂTRE DIMITRIE GRAMA (2) de CORNELIU LEU în ediţia nr. 392 din 27 ianuarie 2012 [Corola-blog/BlogPost/362432_a_363761]
-
de străbătut, plin de sudoare, osteneală și durere. Părintele Elefterie spunea că fiecare pas făcut pe acest drum e de bun augur - cu fiecare pas făcut cu osteneală ni se iartă un păcat ( am numărat 1533 de pași de la piciorul pantei până la poarta mănăstirii) - și că acolo unde este osteneală și jertfă există și mult folos duhovnicesc. Altă dată părintele Dionisie, duhovnicul mănăstirii (fratele Dumitru Ulezu din com. Lipnița, jud. Constanța) îl asemăna cu drumul Golgotei, fiind tot atât de lung, anevoios și
AGAPIA – LĂCAŞ AL BINECUVÂNTĂRII ŞI AL DRAGOSTEI CREŞTINE de ŞTEFAN POPA în ediţia nr. 1148 din 21 februarie 2014 [Corola-blog/BlogPost/362656_a_363985]
-
doar șase kilometri până în vârful muntelui unde este situată casa părinților mei. Dar ele, fete tinere, sportive, s-au descurcat. Era mai greu de biruit un ultim tronson al drumeției, acolo unde se urca, din pârâu, drept în sus, o pantă abruptă, până să ajungă pe coama muntelui. Ajungând la casa părinților mei, zvârliră bagajele, apoi se așezară să-și odihnească oasele despletite de atâta drum greu. Dar Simona, văzând ce vreme splendidă era afară, a dat semnalul de ieșire din
ULTIMA PARTE de VIOREL DARIE în ediţia nr. 1182 din 27 martie 2014 [Corola-blog/BlogPost/370204_a_371533]
-
mari după posibilitățile financiare ale proprietarilor. În curând după ce am trecut printr-un nou oraș numit Stokmarknes ce avea și un aeroport pentru avioane de mici dimensiuni și ceva industrie, am trecut peste fiordul Boroysundet pe un pod cu o pantă destul de accentuată. Era înalt să poată trece navele pe sub el, fiind fiord navigabil. Până la Sortland nu erau decât vreo 70 de km de la Melbu, așa că am traversat orașul, apoi am urcat pe un alt pod de data aceasta peste Sorland
NOUL EL DORADO PENTRU ROMANI de STAN VIRGIL în ediţia nr. 1253 din 06 iunie 2014 [Corola-blog/BlogPost/370215_a_371544]
-
în fața concitadinilor săi.Aici se născuse, crescuse și se formase ca om.Primele amintiri ce îi veneau în memorie, erau de pe la vârsta de 7ani pe când locuia într-un cartier mărginaș al orașului, într-o casă construită pe un teren în pantă, astfel încât pentru a ajunge la intrarea casei trebuia să coboare de la poartă câțiva metri buni, Iarna, când era zăpadă, putea să se dea foarte bine cu sania, de la poartă până în fundul grădinii. Casa era puțin înclinată deoarece fusese construită de
JURNALUL UNUI VIOLONIST de DAN PETRESCU în ediţia nr. 1611 din 30 mai 2015 [Corola-blog/BlogPost/353186_a_354515]
-
băiat, dintr-o familie cu multe fete... Mai sus de casa mamei mari, era casa băiatului lui Nică și și mai sus a nepotului lui Nică. Zid în zid, casele stau ca suratele la joc, la toartă, parcă... De la înălțimea pantei Vlașinului, cei ce ies la poartă au o vedere de jur împrejur... văd până spre centrul satului, la Vadu, dar și în depărtare, spre delnițe. Tot de acolo se văd brazii Ghilghiului... Mama mă sunase să-mi spună despre această
NICĂ ȘI OARA de MILENA MUNTEANU în ediţia nr. 2071 din 01 septembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/353366_a_354695]
-
focul viu al idealului eminescian! Pe bună dreptate, toți apreciem la Eminescu atât cultura, talentul, cât și mesajele sale parcă inspirate de divinitate, aduse nouă dintr-o sferă a Luceafărului, prin intermediul poetului care cunoscând expresiile: “fugit irreparabile tempus”, “vanitas vanitatum”, “panta rei”, “fortuna labilis” reușește să le exprime în versuri de o rară frumusețe (aproape intraductibile) în capodopera Luceafărul apărut în 1883, un poem a cărui temă este timpul și condiția geniului neînțeles într-o lume care rămâne doar râvnitoare și
EMINESCU POET NAȚIONAL ȘI UNIVERSAL de ELENA ARMENESCU în ediţia nr. 1841 din 15 ianuarie 2016 [Corola-blog/BlogPost/353365_a_354694]
-
kilometri până la lac. Ajunși acolo, ai mei și-au ales un loc mai accesibil pentru coborât la nivelul apei, în vederea instalării pirostriilor pentru cazanul de fiert apă și a canapelei pentru spălat preșurile. Căruța a rămas în vârful coastei, în pantă, la câțiva metri de malul apei. Tata se ocupa cu spălatul oilor murdare și pline de capsule de ciulini. Chiar dacă lâna era acum scurtă, după tundere, niște ciulini ce creșteau pretutindeni pe marginea drumurilor din Dobrogea se agățau de lâna
DULCE COPILĂRIE . (DIN CICLUL AMINTIRI ALE COPILĂRIEI ) de STAN VIRGIL în ediţia nr. 1093 din 28 decembrie 2013 [Corola-blog/BlogPost/353350_a_354679]
-
cârligele erau de cumpărat și nailonul de la câmpul undiței, restul erau tot improvizări la plută și prăjină. Nu-mi mai amintesc cât pește am prins, însă văd și acum, cu ochii minții, cum am alunecat la un moment dat pe panta udă de la malul lacului și am căzut în apă, udându-mă complet. Am tremurat suficient de tarepână s-a ridicat soarele să-mi usuce hainele... Această întâmplare s-a repetat după vreo 30 de ani la Dunăre, când, după niște
DULCE COPILĂRIE . (DIN CICLUL AMINTIRI ALE COPILĂRIEI ) de STAN VIRGIL în ediţia nr. 1093 din 28 decembrie 2013 [Corola-blog/BlogPost/353350_a_354679]
-
colorate... dar timpul le uniformizează cu ale noastre, apoi le depozităm ca să mărim taluzurile vieții. Privim absorbiți... peisajele sălbatice ale râpei: din văgăuna mea preferată se ridică vapori, fugind de responsabilități; copiii se joacă de-a prinsa, în simulatorul de pantă. Bătrânii tușesc în același ritm, pe trei glasuri. De ieri, putem să ne vopsim șoproanele, în orice nuanță! Doar cei aleși trăiesc și-și fac nevoile pe colină !? Ei chiar au puterea să închidă îngerii în pivniță!? Colina a devenit
DEAL de CRISTIAN POP în ediţia nr. 1360 din 21 septembrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/354398_a_355727]