KorAP: Find »[drukola/base=pantalon & drukola/pos=noun]« with Poliqarp

<1 ...46 47 48 ...388 >

9,678 matches

Corola-publishinghouse/Imaginative/2028_a_3353

muște. Lanțul corpurilor lor forma un văl albastru între mine și traficul ce se mișca de-a lungul autostrăzii. Am pornit ștergătoarele, însă lamele trecură printre muște fără să le deranjeze. Vaughan stătea pe spate în scaunul de lângă mine, cu pantalonii desfăcuți în jurul genunchilor. Muștele i se târau în ciorchini groși peste pieptul mânjit de sânge, îi supurau pe stomacul palid. Formau un șorț de păr pubian care se întindea de la testiculele flasce și până la cicatricele de pe diafragmă. Altele îi acopereau

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2028_a_3353]
și perspectivele dezgustătoare ale cenușiului pasaj superior se întorceau, hipogeul reavăn la intrarea căruia văzusem miile de muște infestând tabloul de bord al mașinii și fesele lui Vaughan - lăsat pe spate în scaun și uitându-se țintă la mine cu pantalonii coborâți în jurul genunchilor. Îngrozit de aceste scurte repuneri în scenă, o țineam pe Catherine de mâini în timp ce ea îmi apăsa umerii, încercând să mă conving că stăteam așezați împreună lângă o fereastră închisă ermetic în apartamentul nostru. O întrebam deseori

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2028_a_3353]
Corola-publishinghouse/Imaginative/1965_a_3290

și își suflecase mânecile, când fu interpelat de un individ care îl privise de o bună bucată de vreme așezat pe o treaptă de bloc. Bărbatul părea să aibă în jur de cincizeci de ani și purta o pereche de pantaloni cafenii, o cămașă albastră cu mânecă scurtă și pete de sudoare la subraț și niște șlapi Adidas în picioare. Avea o față stranie: trăsăturile păreau să fi fost șterse cu guma și apoi redesenate aiurea cu un creion chimic și

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1965_a_3290]
Are și un corp, dar nu se vede, fiind ascuns într-o fustă largă din material moale. Poartă un fel de tricou și o geacă de jeans. - Ai un foc? întreabă. Scot un Zippo din buzunarul din față dreapta de la pantaloni și i-l întind. Își aprinde o țigară ținând o mână în dreptul brichetei. Focul o face mai frumoasă. Închide bricheta - redevenind doar drăguță - și mi-o dă înapoi. - Mersi, spune. Se uită la sticlă. - Stai jos, îi zic. Vrei? Îi

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1965_a_3290]
este împreună de mult, ne îmbrățișăm, ne sărutăm, ne mângâiem. Frumos. Mă simt liber. Dintr-un cort se aud râsete și alte zgomote. Alții care fac ce facem noi, deduc. Simt corpul Deliei alunecând în jos, mâinile ei îmi descheie pantalonii. - Nu, zic, trăgând-o cu grijă în sus. - Nu? se miră ea. - Nu. Nu întreabă ce, și nici de ce, ceea ce mă bucură. Îi simt corpul cald, tare, o mângâi dezinvolt pe sâni, prin tricou. O ating și în alte locuri

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1965_a_3290]
în fața a două pahare de vin alb. Andreas aprinse focul în cămin, după care se scuză și merse la toaletă. Nu pentru că ar fi avut nevoie, ci ca să ia câteva prezervative, pe care le băgă în buzunarul din față de la pantaloni. Întors în living, se așeză lângă Christine și, cu un gest simplu, aproape pur, îi luă capul între mâini și o sărută. Se sărutară în continuare, ore în șir, încet, dar cu convingere, într-o îmbrățișare caldă, umană. Când în

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1965_a_3290]
Dr. Felix 14, unde nu era nimeni, ai mei petrecând Revelionul la cineva care avea o casă la țară. Sonia s-a aruncat în pat. - Poți să mă dezbraci? a zis. Sunt frântă. I-am scos pe rând pufoaica, bocancii, pantalonii, pulovărul, tricoul și ciorapii și am aruncat plapuma peste ea. Ciorapii erau uzi, deci i-am pus pe calorifer. Sonia adormise. M-am dus în living și am aprins televizorul, să văd o știre. Toate posturile o dădeau pe aceeași

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1965_a_3290]
cineva și de Alin. Ajungând la cabană, am suferit o mică dezamăgire, coșmelia fiind, de fapt, o casă normală, fără acoperiș de lemn și fără lupi la intrare, cum mă așteptasem eu. Ne-am îmbrăcat cu haine călduroase, blănuri, pufoaice, pantaloni din păr de cămilă, șoșoni și ce mai găsiserăm prin case și am pornit spre muntele acoperit de zăpadă și pădure care începea la treizeci de metri de ușa casei. Urcușul nu era anevoios, așa că înaintam sprinteni, vorbind veseli despre

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1965_a_3290]
dat, am simțit nevoia copleșitoare de a mă pișa. Am ales la întâmplare un copac și am purces să îl stropesc. Ceilalți așteptau la distanța prevăzută pentru asemenea cazuri de legi nescrise, ale firii. Tocmai terminasem acțiunea și închideam fermoarul pantalonilor când un urlet visceral zgudui pădurea, muntele și județul. Suna cam așa: - Băăăăăăăăăăăăăăăăăăăăăăăăăăăăăăăăăăăăăăăăăăăăăăăăăăăăăăăăăăăăăăăăăăăăăăăăăăăăăăă! Am încremenit cu toții în poziții incomode, iar din codru a ieșit un gigantic urs brun, apropiindu-se cu pași iuți și supărați de noi. - Ăăăăăăăăăăăăăăăăă! urlă ursul

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1965_a_3290]
nu a mai avut nimic pe ea, am trecut la Angie. Cântam chiar cu vocea lui Mick Jagger, pe care o cumpărasem la o licitație la Sotheby’s în Veneția. Ecaterina s-a așezat pe pula care îmi țâșnise din pantaloni rupându-i. Am cântat în continuare, în timp ce ea se legăna pe mine. Am juisat elegant în ea. - Mmm, a zis. - Mmm, am zis și eu. Mmm. Mmm. Parcă era și un cântec imbecil de la Crash Test Dummies cu aproximativ același

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1965_a_3290]
că sunt chel, că armata mea nu-i bună de nimic, mă rog, o grămadă de prostii... dar l-am lăsat să vorbească. Și când a terminat, zic: „Gata?“. „Gata“, zice el. Și numa’ ce mă ridic, îmi dau jos pantalonii, îmi dau jos chiloții, și ce să spun: am sărit în sus ca la karate și din salt, mă înțelegeți, m-am căcat drept pe fața lui și, dacă tot eram în aer, m-am șters la cur cu mustața

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1965_a_3290]
karate și din salt, mă înțelegeți, m-am căcat drept pe fața lui și, dacă tot eram în aer, m-am șters la cur cu mustața lui. - Și? întrebă Mihai Viteazul. - Și nimic. Am aterizat, mi-am ridicat chiloții și pantalonii, i-am zdrobit armata cu doi pumni și am plecat. - Uau! făcură ceilalți în semn de apreciere. - Eu, zise Vlad Țepeș, nu-s lăudăros ca voi. S-au scris cărți și s-au făcut filme despre mine. Sunt și în

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1965_a_3290]
trec câteva minute, și la un moment dat vede un bărbat care merge pe câmp alături de altă fată. Bărbatul și fata se sărută. Fata din tren îi privește în continuare. Fata de pe câmp îngenunchează în fața bărbatului, îi scoate penisul din pantaloni și îl ia în gură. În momentul acela, fata din tren trage semnalul de alarmă. Trenul se oprește pe câmp, roțile scârțâie îngrozitor. Fata coboară din tren și privește la câmp, unde nu mai este nimeni. Fata o ia la

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1965_a_3290]
spre plăcerea ei o mângâie pe piciorul expus vederii și atingerii de o rochie emoționant de scurtă. Dar nu asta o interesa. Mângâindu-i și ea piciorul, Angelica descoperi o umflătură tare și de care el părea jenat. Îi deschise pantalonii, iar el gemu comic și închise ochii. Sărutându-l în continuare, îi băgă mâna în chiloți. El gemu din nou. Angelica îi luă pula, din care deja se scurgea un lichid cleios și limpede, în mână și începu s-o

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1965_a_3290]
am învins. Atunci mi-a jurat supunere veșnică sau dragoste eternă, nu mai știu. Oricum: dacă cumva cândva va miorlăi prea tare motanul vecinilor, sau dacă plouă într-o joi, sau dacă mi se întâmplă orice altceva, mi se descos pantalonii de exemplu, sau îmi cade o fârmitură de pâine pe bluză, Baronu’ va merge drept la tine acasă, unde o va fute pe fi-ta sub ochii tăi. Apoi îi va tăia țîțele și ți le va băga în gură

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1965_a_3290]
bine decât însăși Miss Japonia - sau mai bine decât își imagina Shuoke că arată Miss Japonia, pe care n-o văzuse niciodată. „Ce picioare, ce sâni, ce talie, ce fată“, gândi Shuoke, zguduit. La birou, Suki purta de obicei niște pantaloni largi, buni de stat pe scaun cu ei. Dar acum fusta lăsa să se înțeleagă că așa picioare sau cel puțin așa genunchi și glezne, mai rar. Shuoke se gândi la pești morți, ca să nu i se scoale. Apoi se

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1965_a_3290]
care dispăru cu cartea la fel de repede cum apăruse cu nota. - Mersi, zise Suki. - Eu îți mulțumesc, răspunse Shuoke. Chelnerul cel rapid îi înapoie cartea de credit și Shuoke și Suki se ridicară de la masă. Shuoke își pipăi buzunarul drept de la pantaloni. Cheile mașinii erau încă acolo, la 13 centimetri sud-vest de pulă. Cinematograful la care merseră era în centrul orașului, dar Shuke găsi un loc de parcare fără plată la 30 de metri de intrare. Avea un noroc aproape proverbial în privința

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1965_a_3290]
să mă stăpânesc. - Bine, am spus. Mă oprea cineva să zic că mințisem și să mă dau jos din mașină? Altcineva decât acel demon care sălășuiește în fiecare dintre noi și care uneori poate fi numit orgoliu? Mi-am descheiat pantalonii și mi-am tras în jos chiloții. La iveală ieși o pulă normală de o culoare normală și de dimensiuni normale. Oricum, mai mică și mai palidă decât pulile pe care le vedem în filmele porno. O pulă ca toate

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1965_a_3290]
Corola-publishinghouse/Imaginative/1925_a_3250

gheretă, desface catarama unei genți de un stâlp și scoate un registru cu paginile lunguiețe. Urcă pe scăunel și notează cifrele furnizate de instrumente, unele cu creionul, altele cu un stilou gros, fără a-și slăbi nici un moment concentrarea. Poartă pantaloni largi, sub un pardesiu lung; toate hainele lui sunt cenușii, sau în carouri albe și negre, chiar și șapca cu cozoroc. Abia după ce a încheiat aceste operații, își dă seama că sunt acolo, observându-l, și mă salută afabil. Am

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1925_a_3250]
o răsturnare încă fără nume, fără formă... — Bravo, surioară, văd că faci progrese! Dintre biblioteci a apărut o fată cu gâtul lung și chip de pasăre, privirea fermă de după ochelari, părul bogat și creț, îmbrăcată cu o bluză largă și pantaloni strâmți. Venisem să te anunț că am găsit romanul pe care-l căutai: e chiar cel studiat în cadrul seminarului nostru despre revoluția feminină, la care te invit, dacă vrei să ne asculți analizându-l și discutându-l! — Lotaria - exclamă Ludmila

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1925_a_3250]
ceai, niște mușețel, apoi citește o poezie de Hölderlin (e clar că Hölderlin nu are nici o legătură cu ceea ce scrie el), recopiază o pagină deja scrisă și apoi o șterge, rând cu rând, telefonează la curățătorie (deși era stabilit că pantalonii albaștri nu vor putea fi gata înainte de joi), scrie câteva note ce vor fi utile nu acum, ci poate mai târziu, se duce să consulte enciclopedia la cuvântul Tasmania (deși e clar că ce scrie nu e nici o aluzie la

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1925_a_3250]
puțin ca s-o termin... — Las-o baltă, șoptește o voce în spatele tău. Nu te pune cu ăștia Nu te-ngriji de carte, am și eu un exemplar, vorbim mai târziu... E o călătoare sigură pe ea, o lungană în pantaloni, cu ochelari, încărcată cu pachete, care trece prin toate controalele cu aerul cuiva obișnuit cu asta. O cunoști? Chiar dacă ți se pare cunoscută, prefă-te că nu știi nimic: sigur că nu vrea să fie văzută vorbind cu tine. Ți-

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1925_a_3250]
pentru ca să nu atragă atenția, spune scoțând un sul de pagini dintr-un buzunar interior al vestei. Vântul îi ia o foaie dintre degete; se aruncă s-o culeagă. Încearcă să scoată alt teanc de pagini din buzunarul din spate de la pantaloni, dar de după gardul viu sar doi agenți îmbrăcați civil care-l arestează. Ce poveste își așteaptă finalul? Plimbându-mă pe marele bulevard al orașului nostru, elimin în gând elementele pe care am decis să nu le iau în considerație. Trec

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1925_a_3250]
Corola-publishinghouse/Imaginative/2039_a_3364

bată impetuos. Acesta era semnalul că sosește un client. O mașină mare, acoperită cu omniprezentul strat subțire de praf care se așternea peste toate în anotimpul secetos, trăsese pe dreapta și o femeie albă zveltă, îmbrăcată cu o bluză și pantaloni kaki, coborî din scaunul de lângă șofer. Se uită scurt la firma din fața clădirii, își dădu jos ochelarii de soare și ciocăni la ușa pe jumătate deschisă. Mma Makutsi o invită în birou, iar Mma Ramotswe se ridică de pe scaun s-

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2039_a_3364]
dacă pot, promise Mma Ramotswe. Nu sunt în măsură să ajut pe toată lumea. Nu o să vă irosesc timpul sau banii. O să vă spun dacă vă pot ajuta sa nu. Doamna Curtin puse cana pe birou și-și șterse mâna de pantalonii ei kaki. — Haideți, atunci, să vă povestesc de ce se află o americancă în biroul dumneavoastră din Botswana. După ce voi termina ce am de spus, îmi veți putea răspunde cu da sau nu. Pur și simplu. Da sau nu. CAPITOLUL TREI

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2039_a_3364]