1,174 matches
-
qif f ‘ilm al-kal"m de Œm cu comentariul lui lurm"ni. • Georges Anawati, în volumul Études de philosophie musulmane, publicat la Paris în 1974, sub titlul „Le Nom suprême de Dieu (Ism All"h al-’A‘ðam)”, pp. 381-432, parafrazează capitolul respectiv din Law"mi‘ al-bayyin"t f al-’asm"’ wa œ-œif"t de R"z. Cuprinde întreaga dezbatere despre Numele suprem, căruia și Daniel Gimaret îi dedică un capitol 10. Dezbaterea a pornit de la versetul coranic fa-sabbi≤ bi-smi rabbika
[Corola-publishinghouse/Science/2091_a_3416]
-
auzite asupra celei scrise, având în vedere că Biblia este adesea folosită liturgic sau citită unor grupuri. Autorii insistă pentru dezambiguizarea unor cuvinte cum ar fi „Duhul”, adăugându-se calificativul „Sfânt”, deoarece majuscula nu se poate reda la citire, sau parafrazând altele ce pot fi confundate cu omofonele lor. Formă numelor proprii trebuie adaptată sistemului fonologic al limbii receptoare, pentru a nu crea probleme celor care trebuie să citească din Scripturi. Pasajele cu sens neclar trebuie făcute să aibă sens în
[Corola-publishinghouse/Science/2091_a_3416]
-
1.9.6. TokQn: „îndireptează”, „cunoaște” (SC); „îndreptează”, „cunoaște” (Blaj); „Cel ce îndreaptă” (Prov 21,2), „cunoaște” (Prov 24,12) (BVA); „ispitește” (Prov 16,2), „cântărește” (G-R); „Cel ce cercetează” (Prov 16,2), „Cel ce cântărește” (BS, C); LXX a parafrazat evitând să traducă numele; „ponderator” (Vg); „pese” (BJ); „weighs” (RSV). Și acest participiu prezent de la verbul Ö"kan, „a măsura, a evalua”, când se referă la Dumnezeu, este sinonim cu boƒQn și cu ƒoqQr și apare în același tip de
[Corola-publishinghouse/Science/2091_a_3416]
-
divinitatea. Și în aceste cazuri, traducătorii aleg soluții diferite. De exemplu, în cazul numelui ’Pl ’ emeÖ, întâlnim următoarele procedee: - calcul structural: „Dumnezeul adevărului”; - modelarea parțială: „Dumnezeul credincios/adevărat.” La fel și pentru ’Pl gemulÄÖ, soluțiile sunt: - calcul structural: „Dumnezeul răsplătirilor”; - parafrază denotativa: „Dumnezeu e Cel ce le dă răsplată”, „un Dumnezeu care răsplătește.” 5.3.5. În sfârșit, traducătorii s-au străduit uneori să păstreze ambiguitatea de fond a unor nume, de teama de a nu le distruge aură misterioasă, iar
[Corola-publishinghouse/Science/2091_a_3416]
-
În prim-planul conștiinței colective și oferă modele alternative de organizare socială, care, deși simbolice, nu sunt prin aceasta mai puțin amenințătoare pentru puternicii momentului. Evocând o metaforă a lui Turner, unul dintre discipolii săi, Barbara Myerhoff scrie: Ca să-l parafrazez pe Turner, communitas poate fi comparată cu izotopii radioactivi aflați Într-un container: ea nu trebuie să fie scoasă afară și generalizată. Trebuie să fie lăsată activă și amenințătoare. Când nu poate să scape din granițele fixate, ea este asemenea
[Corola-publishinghouse/Science/2018_a_3343]
-
Vasile Alecsandri (cântece comice precum Sandu Napoilă Ultraretrogradul) și mulți alții, între care trebuie amintit Mihai Eminescu, relativizează rolul lui Caragiale în consolidarea modului satiric în literatura română. Nu se poate pune, însă, în discuție, superioritatea valorică a contribuției sale. Parafrazându-l pe Al. O. Teodoreanu, care sintetiza memorabil raportul dintre teatrul lui Alecsandri și cel caragialian, putem susține că înaintașii au "înălțat un templu" al satirei românești, dar "Caragiale l-a sfințit"12. În același spirit al evaluării juste, trebuie
by Loredana Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1088_a_2596]
-
important al acesteia a fost, cu siguranță, proza lui Urmuz, asupra căreia vom insista în cea de a doua parte a lucrării. Mult mai bine ilustrat decât grotescul va fi, așa cum va reieși din capitolul următor, modul umoristic. Ceea ce, dacă parafrazăm spusele lui Mallarmé "Un scriitor desăvârșit ajunge în cele din urmă un umorist"poate indica, fără prezumție, o anumită maturitate artistică la nivel național. 3.12. Modul umoristic Etimologia, variantele, raporturile cu alte moduri, istoricul abordărilor etc. pot constitui, în
by Loredana Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1088_a_2596]
-
în Două loturi, această veritabilă "farsă tragică", prin reprezentarea simbolică a condiției umane. Clară ilustrare a concepției fataliste caragialiene, obsesia legată de culmea nenorocului și a contratimpului, conduce însă la un fel de epifanie a absurdului existenței. Putem spune astfel, parafrazând teoria camusiană, că absurdul se instalează în prăpastia deschisă între nevoia de rezonabilitate a omului caragialian și caracterul implacabil, imuabil al sorții acestuia. În ceea ce privește raportul dintre opera lui Urmuz și literatura absurdului, termenul de "precursor" se potrivește întrucât paginile sale
by Loredana Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1088_a_2596]
-
4000 de figuranți se vor desfășura sub privirile a mii de spectatori veniți atât din Lumea Veche, cât și din Lumea Nouă. III. Tehnoviticultura Înainte de a fi un produs, vinul este o cultură; însă o cultură care, pentru a-l parafraza pe André Malraux apropo de cinema, este "pe de altă parte o industrie". Vinificarea necesită, cu precădere, stăpânirea proceselor fizico-chimice (fermentarea) întrucât, spre deosebire de lapte, de exemplu, vinul este un produs agricol transformat și nu unul brut. În comparație cu alte producții agricole
Civilizatia vinului by Jean-François Gautier [Corola-publishinghouse/Science/915_a_2423]
-
persuasiune asupra cititorului. Pentru Dan Botta, lumea devenea reală când începea să-și reveleze structurile ei profunde; adică, atunci când ochiul minții începea să desprindă, înapoia aparențelor, imaginile eterne, figurile mitice. MIRCEA ELIADE SCRIERI: Eulalii, precedate de Veghea lui Roderick Usher, parafrază de Ion Barbu, cu un portret de Mac Constantinescu și gravuri de Pierre Grant, București, 1931; Limite, București, 1936; Comedia fantasmelor, Sighișoara, 1939; Alkestis, București, 1939; Cazul Blaga, București, 1941; Charmion sau Despre muzică, București, 1941; Scrieri, I-IV, îngr
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285841_a_287170]
-
și a rămas Marina Voica! O păpușă, o papușă gracilă de peste 70 de ani, mai mare decât mama, care a fost și este o femeie foarte frumoasă... Liviu Antonesei: Totul trebuie privit cu umor, altfel suntem "morți și livizi", ca să parafrazez titlul unui film sârbesc de altfel, foarte bun! pe care l-am văzut în copilăria sau adolescența mea, dar pe care nu l-am uitat nici acum. Cât privește femeile, adevărul este că am văzut femei frumoase peste tot în
by Dorin Popa în dialog cu Liviu Antonesei [Corola-publishinghouse/Science/1051_a_2559]
-
n-ar exista în absența narațiunii. Doar că noile romane nu se mai pot repovesti. Experiența lecturii s-a însingurat, în sensul că nu poate fi comunicată, ci doar analizată, decodată. Eliot detesta ideea că poemele lui ar putea fi parafrazate, explicate altfel decât prin ele însele. Cu toate acestea, în marginea lor, ca și în marginea lui Ulysses, s-au scris biblioteci întregi. Ceea ce vroia Eliot să spună era de fapt că lectorul trebuie să simtă textul, nu să-l
by LIDIA VIANU [Corola-publishinghouse/Science/982_a_2490]
-
diagnostic și tratament. Paracelsus consideră organismul uman un microcosmos în care se reflectă activ macrocosmosul, universul. Paracelsus numea spiritele care însuflețesc universul „entități“, unele benefice, altele malefice, de unde marea importanță acordată medicinei ca apărătoare a integrității vitale a omului. Îl parafrazează oarecum pe anticul Protagoras din Abdera care spunea că „omul e măsura tuturor lucrurilor“. și unul și altul încearcă să convingă că omul este o capodoperă, o ființă sublimă și în această idee umanismul renascentist se întâlnește cu cel antic
Istoria medicinei by Cristina Ionescu () [Corola-publishinghouse/Science/1246_a_2372]
-
Parlamentului din 1548. Cât despre "arhetipurile" (modele), la care face aluzie, acestea sunt piesele antice. 2 Vauquelin de la Fresnaye, discipol al lui Ronsard, face câteva analize valoroase asupra poeților timpului său. În materie de teatru, el se mulțumește să-l parafrazeze pe Horațiu. 3 Jean de la Taille, care neîndoielnic nu l-a citit direct pe Aristotel, cunoaște Poetica prin comentatorii ei. 4 Jean de la Taille face aluzie la punerea în scenă a Misterelor Patimii unde reprezentarea pe scenă a crucificării punea
by MARIE-CLAUDE HUBERT [Corola-publishinghouse/Science/1110_a_2618]
-
din Cezareea. Celxe "Cel" dintâi face apel În forme aluzive la Învățătura unui Înțelept ca să Își sprijine propria teză a refuzului sacrificiului sângeros și, În legătură cu el, refuzul consumului de carne cu scopul mântuirii sufletului (Porphyrios, Despre abstinență, II, 34). El parafrazează deci un pasaj al tratatului „Despre sacrificii” care va fi citată ca operă a lui Apollonius din Tyana de către autorul creștin (Eusebiu, Praeparatio evangelica, IV, 13, 1). Aici se afirmă că singura formă de cult cu care poate fi cinstită
[Corola-publishinghouse/Science/2005_a_3330]
-
Scurtă bibliografie Există mai multe cărți de tipul „Istoria lui Israel” care adoptă metode foarte diferite și ating rezultate adesea contradictorii. După anii ’70, numeroși cercetători au pus în discuție chestiunea acelor „Istoriei lui Israel” care se mulțumeau doar să parafrazeze textul biblic și să valideze parafrazările cu documente epigrafice și descoperiri arheologice. Cartea clasică de acest fel - astăzi foarte contestată - e cea a lui WERMER KELLER, Și totuși Biblia are dreptate, Litera, București 2009. Originalul german se intitula Und die
Cuvântul lui Dumnezeu în povestirile oamenilor by Jean Louis Ska () [Corola-publishinghouse/Science/100975_a_102267]
-
atacat problema națiunilor mici. El îi amintea Luxemburgului înfrînt (anexat de Reich) că drumul lui în viață "nu poate fi anulat, el nu este german!" Sau, la adresa elvețienilor: "Elveția, o țară mică și mîndră!"2 Între timp, Mussolini (ca să-l parafrazăm pe Roosevelt) "și-a înfipt pumnalul în spatele vecinului său". Iorga era suficient de încăpățînat și de naiv ca să considere acțiunea Italiei drept o consecință a faptului că "Franța votase la Liga Națiunilor în favoarea sancțiunilor impuse Italiei în timpul războiului din Etiopia
by NICHOLAS M. NAGYTALAVERA [Corola-publishinghouse/Science/1017_a_2525]
-
totodată dezmembrarea României? Sau o democrație occidentală și onestitatea și devotamentul lui Maniu? Ofereau vreo soluție "socialismul arhanghelic" și "Noul naționalism" al Legiunii (care aveau la bază insolubila frustrare)? Dețineau vreun răspuns "liberalismul" și industrializarea forțată (de pe urma căreia, ca să-l parafrazăm pe Banuel, numai "o burghezie lipsită de farmec și de discreție" a profitat), suportată de 80% din populație (țărănimea)? Acest liberalism avea să se transforme ulterior în "neoliberalismul" de tip fascist al Dictaturii Regale. În ciuda marilor lui eforturi, cea mai
by NICHOLAS M. NAGYTALAVERA [Corola-publishinghouse/Science/1017_a_2525]
-
greu de anticipat a Europei dintr-o expresie geografică (și Încă una destul de problematică) În exemplu demn de urmat și magnet pentru indivizi și țări Întregi a fost un proces lent și cumulativ. Europa nu era, cum spunea Alexander Wat, parafrazând ironic iluziile oamenilor de stat polonezi din perioada interbelică, „condamnată la măreție”. Ascensiunea ei În această poziție nu putea fi prezisă pe baza contextului din 1945 sau 1975. Această nouă Europă nu era un proiect comun preexistent: nimeni nu și-
[Corola-publishinghouse/Science/1961_a_3286]
-
importante și controversate personalități ale acestei perioade literare. La Școala de la Sf. Sava fostul Învățăcel a cucerit un prestigiu datorat activității sale multilaterale. În 1827, Împreună cu Dinicu Golescu, pune bazele ,,Societății literare”, Într-o vreme când literatura română, ca să-l parafrazăm pe Caragiale, „era sublimă, dar lipsea cu desăvârșire”. Heliade Își asumă o răspundere când lansează Îndemnul „scrieți, băieți, numai scrieți!” pentru ca să existe și la noi o literatură; intenția lui de a crea o bibliotecă de literatură universală, a Încurajat traducerile
Repere istorico-literare : univers informaţional pentru cei interesaţi de pregătirea examenului de bacalaureat by Ioan Baban () [Corola-publishinghouse/Science/91623_a_93263]
-
intelectuală și cu un talent literar mai rar Întâlnit, autorul celebrei „Istorii a literaturii române de la origini până În prezent” și-a Încercat condeiul În toate aceste domenii, dar reușitele memorabile sunt În proză și În critica și istoria literară. Ca să parafrazăm o apreciere a sa despre Mihai Eminescu din finalul volumului din 1932, „Viața lui Mihai Eminescu”, suntem Îndreptățiți să afirmăm, fără teama de a fi catalogați drept mari admiratori subiectivi ai cărturarului, Într-o vreme când se Întocmesc dosare personale
Repere istorico-literare : univers informaţional pentru cei interesaţi de pregătirea examenului de bacalaureat by Ioan Baban () [Corola-publishinghouse/Science/91623_a_93263]
-
supunere la normă, în timp ce abținerea de la contribuția la bunul colectiv este explicată prin calcul rațional. Avem aici corespondentul românesc a ceea ce Bellah și Hammond (1980) au denumit „limbaje secundare ale responsabilității sociale” sau al discursului angajamentului civic, pentru a-i parafraza pe Smith și Alexander (1993). Pentru ambele tipuri de acțiuni gratificațiile de ordin secundar joacă totuși un rol important. Am respins o concluzie culturalistă simplificatoare referitoare la factorii angajamentului în acțiunea colectivă și am propus o interpretare alternativă a acestor
[Corola-publishinghouse/Science/2099_a_3424]
-
și de cercetare în acest domeniu, și a Diplomei de Excelență a Inspectoratului de Cultură, pentru „rodnica activitate pe tărâm pedagogic și literar”. Deși frustrarea nu vă ocolește, ce altceva ați mai spune cititorilor în pragul aniversării celor nouă decenii? Parafrazându-l pe Creangă și privind spre cei 90 de ani înverigați între două războaie mondiale sub apăsarea a trei dictaturi (regală, militară și proletară), plus o Revoluție neterminată, aș putea începe, cum a încheiat autorul Amintirilor, partea a treia: Ia
Convorbiri fără adiţionale by Cornel Galben () [Corola-publishinghouse/Science/692_a_989]
-
și care a fost reacția colegilor față de programul dumneavoastră? Conducerea unei publicații este o experiență pentru orice scriitor, o provocare. Această șansă face ca exigențele să crească. O revistă bună este, până la urmă, o sincronizare a unor destine literare și, parafrazând-o pe Marta Petreu, o revistă se aseamănă foarte bine cu oamenii care o fac: echipă și colaboratori. Cafeneaua literară a pornit cu mult elan, dar ideea inițială s-a dovedit perdantă în timp. Într-un proiect „de ocazie" nu
Convorbiri fără adiţionale by Cornel Galben () [Corola-publishinghouse/Science/692_a_989]