45,675 matches
-
cunoscut Villa Carlotta? E paradisul pe pământ! Alaltăieri a fost inaugurat primul teatru de stat italienesc de proză! Am fost rugat să dirijez eu orchestra Scalei o bucată la începutul spectacolului! A fost foarte simpatic - Publicul entuziast! Dragoste pentru mine parcă aș fi deja italian! Proectele mele: După cum am mai spus, voi dirija tot Iunie la Scala! E vorba de o stagiune „extra” pentru primul târg internațional acu după războiu. Totul va avea un cadru festiv, iar inaugurarea o fac eu
Muzicieni români în texte și documente (XX) Fondul Ionel Perlea by Viorel COSMA () [Corola-journal/Science/83155_a_84480]
-
Singură pierdută și abandonată, în care așa, cum a făcut și prințesa Eboli în Don Carlos de G.Verdi, eroina își acuză frumusețea pe care o găsește vinovată pentru tot ceea ce i s-a intâmplat și, în transă, (ex.3) parcă în delir își vede trecutul care o acuză nemilos. Ca și Bellini și Verdi, Puccini obține succesul dorit doar la a treia încercare cu Manon Lescaut (1893)<footnote Dorsi, Fabrizio /Rausa/Giuseppe - Storia dell’opera italiana, ed. Bruno Mandori, Pavia
Verdi ?i Puccini sau teatrul muzical italian ?i drumul s?u de la tradi?ie la modernitate by Laura Podoleanu () [Corola-journal/Science/84198_a_85523]
-
lacrimi tăcute zeii, profund, sumbru și resemnat, în Boema, acest minunat adio este punctat de cearta stridentă și atât de... veristă, dintre Marcello și Musetta. Ultimele minute ale Boemei, trimit și mai mult, înapoi, în timp, la creația verdiană. Parafrazând parcă cuvintele doctorului Grenville din actul al IV-lea al operei Traviata - La tisi non le accord ache poche ore/ Boala nu-i va acorda decât câteva ore - Puccini pune în gura personajului său Schaunard o replică asemănătoare: Fra mezz’ora
Verdi ?i Puccini sau teatrul muzical italian ?i drumul s?u de la tradi?ie la modernitate by Laura Podoleanu () [Corola-journal/Science/84198_a_85523]
-
schimbase puțin subiectul. Nu se mai vorbea doar despre mate. Băieții începuseră să comenteze momentul anterior: - Hei, Jacob, îți cam place noua fată, nu? întrebase îndrăzneț Dri. - De ce spui asta? răspunse Jacob puțin ofensat. - După felul în care o priveai. Parcă stăteai de vorbă cu un înger. - Trebuie să recunoști, e destul de frumoasă. - A spus cumva Jacob Crown că o fată este frumoasă? intervenise Phil. Ai văzut ceva numere pe chipul ei? Sau poate vreo ecuație ascunsă în numele ei, care era
ALECART, nr. 11 by Leonard Ostafi () [Corola-journal/Science/91729_a_92908]
-
română azi?!... F&*k! Când e rost de descris cea mai plictisitoare oră de limba română, cred că trebuie să fii recunoscător dacă ești nevoit să Ți-o imaginezi. Unii povestesc din proprie experiență chestii de genul, și pe ăia parcă Îi Înțelegi că ar prefera să fie jupuiți de pisici turbate În loc să citească un rând În plus față de ce scrie În cartea de rezumate și comentarii (mai există din astea, oare?). Așa că răspunsul e simplu: cea mai plictisitoare oră de
ALECART, nr. 11 by Argument () [Corola-journal/Science/91729_a_92897]
-
locul ca să am și eu pe cine alinta, dar nici o șansă, așa mă vedeam alergând la alte mămici cu prunci în brațe ca să le rog să împartă cu mine bucuria lor de a îngriji bebelușii. Iată că toate și totul parcă se înlănțuie încă de la primii ani ai existenței mele până în momentele acestea în care mă descriu astfel încât dumneavoastră să cunoașteți câte ceva despre mine. Așa a început totul. Tot din acea perioadă am căutat să înțeleg viața și ca aproape orice
Uniunea Ziariştilor Profesionişti [Corola-blog/BlogPost/93745_a_95037]
-
și civică, conștiință și demnitate națională. Ele s-au înhămat la edecul - sufocat de sensuri și de cazne seculare- al urnirii din loc a corăbiei unității de grai și port, de tradiții și istorie sfâșiată de imperiile vecine, corabie clădită parcă din plumbul cel mai greu de pe planetă, adică de chintesența dulce-amară a Plumbului din gloanțele vremurilor potrivnice. Luptând cu arma cea mai percutantă, aceea a scrisului, armă cu bătaia cea mai lungă -, Doina Cernica și Maria Toacă reiau, parcă la
Dan LUPESCU despre… Dulce de Suceava. Amar de Cernăuţi de Doina CERNICA amp; Maria TOACĂ [Corola-blog/BlogPost/93612_a_94904]
-
clădită parcă din plumbul cel mai greu de pe planetă, adică de chintesența dulce-amară a Plumbului din gloanțele vremurilor potrivnice. Luptând cu arma cea mai percutantă, aceea a scrisului, armă cu bătaia cea mai lungă -, Doina Cernica și Maria Toacă reiau, parcă la nesfârșit, ca într-o litanie de foc (murmurată cu spaima neînțelegerii, a răstălmăcirii ei!...) laitmotivele inseparabile ale identității culturale, ale apărării specificului național, mai ales în Bucovina de Nord, dar - de ce nu? - și în Bucovina de Sud. Ca pe
Dan LUPESCU despre… Dulce de Suceava. Amar de Cernăuţi de Doina CERNICA amp; Maria TOACĂ [Corola-blog/BlogPost/93612_a_94904]
-
nimeni nu vorbea de Cernăuți, pe atunci existând numai cetatea Țeținei. Ca într-un stop-cadru dintr-un film realist, autoarea ține să aducă în prim-plan un detaliu extrem de important, dar rostind ca în treacăt, cu un zâmbet dulce-amar, înțelegător, parcă: ,, După ce au isprăvit cu luptele, străbunii noștri au făurit temple ale credinței și culturii, au creat valori nemuritoare, întrupându-le în opera sublimă a Unirii”. După aceste momente, în care pulsează o anume tensiune dramatică, Maria Toacă lunecă brusc în
Dan LUPESCU despre… Dulce de Suceava. Amar de Cernăuţi de Doina CERNICA amp; Maria TOACĂ [Corola-blog/BlogPost/93612_a_94904]
-
chiar de la origini, fiind renăscut din liniștea rugăciunii, din smerenia poporului nostru”. Autoarea capitolului Amar de Cernăuți precizează că, după ce a vizitat împreună cu plasticiana salonul cu vechi colecții ale portului popular din Bucovina, a intuit în lucrările pictoriței motive luate parcă de pe catrințe și brâie din secolele trecute: ,,Maica Elena a subtilizat că negrul din lucrările lui Dany Madlen ”. După ce notează că pictorița cernăuțeană Irina Kalenyk - prezentă la lansarea volumului Doinei Cernica și la vernisajul expoziției artistei Dany Madlen Zărnescu - s-
Dan LUPESCU despre… Dulce de Suceava. Amar de Cernăuţi de Doina CERNICA amp; Maria TOACĂ [Corola-blog/BlogPost/93612_a_94904]
-
derula o acțiune în câteva centre de plasament, prin care vor încerca să îi bucure pe cei mici cu povești frumoase și jucării. * La rândul său, Teatrul Excelsior a pregătit și în acest an de Ziua Copilului două spectacole „create parcă special pentru această sărbătoare”. Pe 1 iunie va fi prezentat basmul lui Ioan Slavici „Zâna Zorilor”, dramatizat și regizat de Ilinca Stihi, o poveste despre împăratul care cu un ochi plânge și cu unul râde și cei trei feciori ai
Manifestări dedicate Zilei Copilului, în Capitală [Corola-blog/BlogPost/93770_a_95062]
-
cerul de argint, Un rătăcit pare să fie Cătând iluzii care-l mint!... În diminețile de vară Tu poți să urmărești din prag O siluetă singulară Brăzdând lucerna în zig-zag!... Iar arma lui de vânătoare Sclipește-n zare fumurie De parc-ar duce în spinare Un fir enorm de... păpădie!...” Nu știm dacă aceste versuri au fost vreodată publicate sau poate au rămas să-mpodobească, tăcut și cuminte, laboratorul de creație al scriitorului. Oricum, mulțumim doamnei Georgeta Ionescu, pentru că ni le-
OMAGIU SCRIITORULUI MIRCEA IONESCU LA 75 DE ANI DE LA NAŞTEREA SA [Corola-blog/BlogPost/93767_a_95059]
-
resimțite, atât în aparatura medicală, cât și în necesitatea reabilitării clădirii. Echipa medicală, alcatuită din profesioniști în adevăratul sens al cuvântului, a făcut față cu succes, în ceea ce privește menirea, pe care a primit-o această instituție, la inființare, în anul 1952 , parcă dirijată și acum de doamna acad. prof. dr. Ana Aslan. In anul 2002, această instituție de interes internațional, a împlinit 50 de ani de activitate, iar Robert Taylor, reprezentantul Băncii Mondiale, în Raportul final, o cataloghează ca „Perla Coroanei” spitalelor
Uniunea Ziariştilor Profesionişti [Corola-blog/BlogPost/93854_a_95146]
-
preponderent figurat. Așa sunt descrise ființele care au marcat copilăria fiecăruia: bunicile. Ale Ligyei erau Silvia și Mărioara. Și Ligya s-a întors în timp, cu multă ușurință, așa, ca și cum ar fi fost ieri. Mărioara gătea, mirosul delicioasei ciorbe reușind parcă să-mi pătrundă în papilele olfactive. Este o stângăcie studiată în câteva poezii, o naivitate în unele versuri, dar imaginile apar atât de clare, descrierile devin aproape palpabile. Poate exact această inocență păstrată intactă?! „ Aș vrea să fiu copil din
Uniunea Ziariştilor Profesionişti [Corola-blog/BlogPost/93853_a_95145]
-
vrea să -mi spună, tainic,seara o poveste / Cu-a fost odată și cu... nu mai este.” Și-aș vrea și eu, și-ai vrea și tu, nu-i așa? „Mi-e dor de glasul tău, bunică dragă / Te-aud parcă, ades, cum îmi șoptești/ Să te frești de rele și de lume”, / Și parcă -mi spui și-cum, multe povești. Mi-e dor de bunica mea, dar și pe Silvia...parcă-o cunosc! Cu aceeași ușurință Ligya descoperă importanța prezentului
Uniunea Ziariştilor Profesionişti [Corola-blog/BlogPost/93853_a_95145]
-
nu mai este.” Și-aș vrea și eu, și-ai vrea și tu, nu-i așa? „Mi-e dor de glasul tău, bunică dragă / Te-aud parcă, ades, cum îmi șoptești/ Să te frești de rele și de lume”, / Și parcă -mi spui și-cum, multe povești. Mi-e dor de bunica mea, dar și pe Silvia...parcă-o cunosc! Cu aceeași ușurință Ligya descoperă importanța prezentului, lăsând trecutul în urmă, dar păstrându-l parcă aproape, ca într-o încercare de
Uniunea Ziariştilor Profesionişti [Corola-blog/BlogPost/93853_a_95145]
-
e dor de glasul tău, bunică dragă / Te-aud parcă, ades, cum îmi șoptești/ Să te frești de rele și de lume”, / Și parcă -mi spui și-cum, multe povești. Mi-e dor de bunica mea, dar și pe Silvia...parcă-o cunosc! Cu aceeași ușurință Ligya descoperă importanța prezentului, lăsând trecutul în urmă, dar păstrându-l parcă aproape, ca într-o încercare de a uni timpul. “Astă seară în grădină/ S-a aprins un licurici,/ Și zbura încet, agale,/ Când
Uniunea Ziariştilor Profesionişti [Corola-blog/BlogPost/93853_a_95145]
-
de rele și de lume”, / Și parcă -mi spui și-cum, multe povești. Mi-e dor de bunica mea, dar și pe Silvia...parcă-o cunosc! Cu aceeași ușurință Ligya descoperă importanța prezentului, lăsând trecutul în urmă, dar păstrându-l parcă aproape, ca într-o încercare de a uni timpul. “Astă seară în grădină/ S-a aprins un licurici,/ Și zbura încet, agale,/ Când pe acolo, când pe-aici.” Și da, Ligya este un prezent continuu, dar oglinda, neiertătorul martor al
Uniunea Ziariştilor Profesionişti [Corola-blog/BlogPost/93853_a_95145]
-
,,...Ce frumos e să poți muri puțin / cu cineva / și să poți învia împreună cu el...”, (74). Intrăm într-o lume pe care am cunoaște-o, dar la care parcă nu avem acces în întregime. Ceva din ea va fi de nepătruns întotdeauna; este lumea exclusivă a unui ,,întreg spital /” care este ,,ca o insulă pe Isar /”, o lume izolată și înconjurată de ape, în cazul de față râul Isar
Uniunea Ziariştilor Profesionişti [Corola-blog/BlogPost/93863_a_95155]
-
a mai petrecut în bunker”. Sfeterul de lână Cu fiul și nora „Nu știau nemții așa șmecherie. Sclipeau cizmele alea, de numa’-numa’!” Stă în fața mea și vorbește neîntrerupt, ca un școlar scos la tablă. Vorbește și, în primă instanță, parcă nu-mi vine să cred că ceea ce spune este real. Mă gândesc că ar putea fi doar teribilisme de pe front, așa cum povestesc toți cei care au participat la cel de al doilea război mondial care, de cele mai multe ori, le-a
Uniunea Ziariştilor Profesionişti [Corola-blog/BlogPost/93823_a_95115]
-
personajele par a fi reale. Din autor, Dan Ghițescu devine el însuși personaj de roman, de aici oarecum senzația de ,,a fost odată ca niciodată’’, de joc pe mai multe planuri sau nivele suprapuse (Lucian, pacientul, care-și povestește coșmarul, parcă trăit aidoma, Lucian actorul permanent împreună cu ceilalți eroi din roman). Pe parcursul cărții există mai multe explicații cheie sau soluții. De exemplu, cu măiestrie, autorul ajunge să explice titlul cărții, iluzia ,,pentru Occidentul-salvator, pentru Occidentul-justitie’’ (p. 211), care în final (ironia
Dan Ghițescu – omul care vine din est [Corola-blog/BlogPost/93861_a_95153]
-
tam-tamului publicitar sau vor continua să ofere caricatura unei branșe care-și transformă propria criză într-un mare titlu? De parcă ar exista cu adevărat o diferență ontologică între - să zicem - bloggeri și jurnaliști și nu doar o diferență individuală; și parcă n-ar fi și unii, și alții în aceeași barcă. Un lucru e sigur: ziarele trebuie să fie apeluri continue către lumea acestei intelighenții și e adevărat că aici au cel mai mult de învățat. “Cum poate supraviețui jurnalismul de
Viitorul jurnalismului – O promisiune sacra [Corola-blog/BlogPost/93870_a_95162]
-
lui Ștefan cel Mare, unde a ținut un discurs fulminant, cu caracter național-patriotic, încât era aproape Von Bismarck să declare război României. A fost nevoie ca Grădișteanu împreună cu D.A. Sturdza să plece la Viena să îi ceară scuze împăratului. Și parcă acestea n-ar fi fost de ajuns, Alexandru Macedonski, publică în „Literatorul” o epigramă prin care va arunca în aer liniștea așternută asupra bolii lui Eminescu: „Un X... pretins poet-acum / S-a dus pe cel mai jalnic drum... L-aș
Uniunea Ziariştilor Profesionişti [Corola-blog/BlogPost/93907_a_95199]
-
respectiv trei ani. Primul spectacol de dans pe care Garofaș si-l amintește este de la frageda vârstă de cinci ani, de la grădiniță, când a participat la o audiție pentru un grup de dans. Când a început muzica, picioarele lui Garofaș parcă nu se mai puteau opri. Juriul a fost convins iar de atunci Garofaș continuă să daseze. În 1999 Garofas și Irina au fost într-un turneu în SUA și au decis atunci să își schimbe calea în viață și s-
Uniunea Ziariştilor Profesionişti [Corola-blog/BlogPost/93924_a_95216]
-
au evoluat în concertul de față - este vorba de tinerii Cristian Fodor și Lorena Pascu. Mariana Deac a adus în scenă cu desăvîrșită muzicalitate ”Parfumul de romanță”, cum a intitulat ea festivalul, cu o selecție impecabilă de patru cîntece celebre - ” Parcă ieri te-am văzut”, ” Pe sub fereastră curge-un rîu”, ” Călugărul din vechiul schit”, ” Te-aștept pe-același drum” - și a invitat alături de ea vedete de calibru din întreaga țară. Astfel, de la Timișoara a venit redutabilul Petrică Moise, compozitor și interpret
Uniunea Ziariştilor Profesionişti [Corola-blog/BlogPost/93945_a_95237]