1,262 matches
-
Tot ceea ce auzisem despre Christopher era că avea părul roșu aprins. În afară de asta, nimic. —Să nu ai niciodată Încredere Într-un bărbat care este mereu plecat În călătorii de afaceri. Bărbații nu muncesc totuși chiar atât de mult, susține Marci. Pariez că Hunter nu este Întotdeauna În călătorie de afaceri. În weekend-uri și În fiecare noapte. — Nu, am replicat, cu o tresărire de compasiune. Dar, Marci, ia ascultă la mine, tu ești Încă măritată cu el și, indiferent de ceea ce
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1940_a_3265]
-
care nu o manifestă decât sufletele cele mai stabile, cu rădăcini adânci. Nu eram dispus să renunț la pasiunea tainică pentru Marina Gonzalez, dar, conform oricărui standard obiectiv de frumusețe feminină, știam că nici nu se poate compara cu M.F.P. — Pariez că e artist plastic, i-am spus lui Tom. — Ce te face să crezi asta? mi-a întors-o el. — Salopeta. Pictorilor le place să poarte salopete. Păcat că galeria lui Harry a dat faliment. Am fi putut să-i
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2244_a_3569]
-
strânse, își ascundeau culoarea. S-a gândit să le dea el o culoare, ca un pictor. La părul întunecat al fetei ar fi mers și unii căprui, și unii albaștri. Lui i-ar fi plăcut mai mult albaștri și a pariat cu el însuși că-s albaștri. Aproape că nu s-a mai putut dezlipi de obrazul adormitei, iar Margareta, simțind că-i cu gândul în altă parte, îl tot atingea din te miri ce fleac, îi tot vorbea, râdea, și
Viața începe vineri by Ioana Pârvulescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/586_a_1309]
-
de apocalipse. Actualizarea spiritului de turmă al unui popor împinge dictatorii în scenă. Toate revoluțiile fac indigestie. Pentru că își devoră fiii cu tot cu pene. Cataclismele istorice se nasc din idei rahitice. În unele epoci, sunt mai hăituiți oamenii cinstiți decât pungașii. Pariază pe poporul tău, chiar când te duce la exasperare. Istoria are ironiile ei. Peste inscripția „dr. în drept la Paris” a apărut prin anii ’50 : „vând borș proaspăt”. Se pare că după plecarea romanilor, noi, românii, nu ne-am mai
Chef pe Titanic by Vasile Ghica () [Corola-publishinghouse/Imaginative/528_a_1305]
-
tubul digestiv, nu și sufletul. Progresul tehnic a transferat din grotă în zgârie nori trupul, nu sufletul. Știința și cultura viitorului nu vor mai rezista decât sub imperiul esențialului. Am intrat în noul mileniu mult mai decojiți de optimism. Neobarbarii pariază pe deșert. Epoca actuală trece și spiritul prin grilele profitului. Hiperspecializările recente generează prosperitate și subcultură. Terorismul actual înseamnă Inchiziție la puterea n. Sindromul schimbului comercial ne-a penetrat toate intimitățile. Capitalismul a intrat de multă vreme în putrefacție. Dar
Chef pe Titanic by Vasile Ghica () [Corola-publishinghouse/Imaginative/528_a_1305]
-
În gândurile lui greoaie și Încete ca să-și dea seama că lăsase să se vadă unde era valetul când făcuse cărțile. Funcționarul de la mesagerie nu-și putu reține un chicotit. — La urma urmelor, spuse Ninici, și eu sunt sărac. — Am pariat deja, spuse Lukici nerăbdător și Ninici Întoarse cărțile. Ochii lui se căscară ceva mai mari când văzu că ambele mize erau câștigătoare. Pentru o clipă, o vagă bănuială Îi trecu peste față. Apoi numără monedele și se ridică. — Vrei să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2000_a_3325]
-
orb, deși o ia de fiecare dată pe alte străzi, ajunge mereu la aceeași Întretăiere de drumuri. Ce seu s-a topit În bucata aceea alunecoasă, ce seminții blestemate respiră În diafanul parfum de citron? Mă gîndesc la toți acei paria pe care Îi Învinuim că ne fură carnea de la gură, că ne sacrifică pruncii În Săptămîna Mare, că ne ocupă posturile, că ne vînd țara. Mereu trebuie să găsești un țap ispășitor, un canal de scurgere pentru umorile rele - catarsisul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2081_a_3406]
-
trebuit să aștepte pînă să găsească un altul și să-i facă fișă la Ministerul Groazei. La urma urmei, adăugă Digby, singurii oameni pe care ei n-ar putea să-i șantajeze ar trebui să fie niște sfinți, sau niște paria care nu mai au nimic de pierdut. — N-ai fost detectiv, ci doar autor de romane polițiste! exclamă Johns. — Mă simt cam obosit, zise Digby. Cum fac un mic efort mintal, mă cuprinde o oboseală grozavă - Îmi vine să mă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1985_a_3310]
-
numărul care apăru În prima căsuță fu doi, ceea ce Însemna că Kircubbin a câștigat. Aveam fiori și mă simțeam ciudat, apoi m-am trezit În mulțimea de oameni care coborau spre tabela ce trebuia să arate cât câștigaseră cei care pariaseră pe Kircubbin. Ca să fiu sincer, fusesem atât de prins de cursă că uitasem cât a pariat tata pe Kircubbin. Al dracu’ de tare aș fi vrut să câștige Țarul. Da’ acum se terminase totul și eram tare bucuros să știu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2002_a_3327]
-
și mă simțeam ciudat, apoi m-am trezit În mulțimea de oameni care coborau spre tabela ce trebuia să arate cât câștigaseră cei care pariaseră pe Kircubbin. Ca să fiu sincer, fusesem atât de prins de cursă că uitasem cât a pariat tata pe Kircubbin. Al dracu’ de tare aș fi vrut să câștige Țarul. Da’ acum se terminase totul și eram tare bucuros să știu că pariaserăm pe câștigător. — Frumoasă cursă, nu, tata? l-am Întrebat, privindu-l. S-a uitat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2002_a_3327]
-
Kircubbin. Ca să fiu sincer, fusesem atât de prins de cursă că uitasem cât a pariat tata pe Kircubbin. Al dracu’ de tare aș fi vrut să câștige Țarul. Da’ acum se terminase totul și eram tare bucuros să știu că pariaserăm pe câștigător. — Frumoasă cursă, nu, tata? l-am Întrebat, privindu-l. S-a uitat la mine cu o expresie ciudată, cu pălăria dată pe spate: — Da’ știu că George Gardner e un jocheu al dracu’ de bun. Chiar că-i
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2002_a_3327]
-
pe păstrăv undeva pe fundul apei, nemișcat pe pietriș, În adânc, departe de lumină, sub bușteni, cu un cârlig Înfipt În falcă. Știa că dinții păstrăvilor pot tăia suprafața cârligului. Cârligul o să se facă una cu falca. Ar fi putut paria că peștele-i furios acum. Orice animal de mărimea asta s-ar Înfuria. „Ăsta chiar c-a fost un păstrăv“, se gândi. „Cârligul Îi intrase bine. Se prinsese tare de el, tare ca piatra. Și parcă era chiar o piatră
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2002_a_3327]
-
uitat prin ziar? — Nu, ce e? — Iar a nimerit Sande trei câștigători ieri. — Am aflat de-aseară, prin telefon. — A, deci urmărești de-aproape treburile. — Ei, țin doar legătura cu ei. — Da’ Jack? El mai joacă? — El? Îl vezi tu pariind? Exact atunci apăru Jack de după colț, cu scrisoarea-n mână. Purta un pulover, o pereche de pantaloni uzați și niște ghete de box. — Hogan, n-ai un timbru? Întrebă el. — Dă-mi scrisoarea, spuse Hogan. O trimit eu. — Auzi, Jack
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2002_a_3327]
-
de după colț, cu scrisoarea-n mână. Purta un pulover, o pereche de pantaloni uzați și niște ghete de box. — Hogan, n-ai un timbru? Întrebă el. — Dă-mi scrisoarea, spuse Hogan. O trimit eu. — Auzi, Jack, spusei eu, tu nu pariai pe mârțoage cândva? — Ba sigur că da. — Știam eu. Știu că te mai vedeam pe la Sheepshead. Și de ce te-ai lăsat? Întrebă Hogan. — Pierdeam prea mult. Jack se așeză pe verandă lângă mine, sprijinidu-se de un stâlp. Închise ochii din cauza
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2002_a_3327]
-
spuse Jack lăsând paharul din mână. Acu’ nu-s beat, vezi? Știi cât o să pun eu pe el? Cincizeci de bătrâne. — Da’ ăștia-s bani serioși. — Cincizeci de bătrâne. Cota e de doi la unu. Îmi trag douășcinci de mii. Pariază pe el, Jerry. Sună bine, spusei. Cum aș putea să-l bat? Nu-i nici o șmecherie. Cum aș putea să-l bat? Și dacă tot nu-l bat, de ce să nu facem niște bani din asta, nu? — Mai toarnă niște
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2002_a_3327]
-
scos printre corzi, pe lângă masa presei, și pe culoar, printre rânduri. Mulți tipi Încercau să-l bată pe spate. Și el străbate toată mulțimea, cu halatul pe el, mergând spre vestiare. Publicul e mulțumit de victoria lui Walcott. Așa se paria la Garden. Odată intrați În vestiar, Jack se-ntinse, Închizându-și ochii. — Tre’ s-ajungem la hotel și să chemăm un doctor, spune John. M-a făcut terci pe dinăuntru. — Îmi pare al dracu’ de rău, spune John. Lasă, nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2002_a_3327]
-
trezește dintr-un vis. Se ridică brusc, cuprins de emoție. Vârî cu grijă panglica Velundei în traistă și se apropie de grupul de bărbați. — De la Școala din Tolosa? întrebă, străduindu-se să-și stăpânească neliniștea. Am auzit bine? — Noi toți pariem pe ei, zise un tânăr, zornăind niște monede. — Mai bine pariază pe Skorpius, îl sfătui vânzătorul de melci. Vitellius nu suferă ca gladiatorul lui să piardă - iar dacă l-a ales pe Skorpius, asta înseamnă că e imbatabil. — Cum adică
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2064_a_3389]
-
cu grijă panglica Velundei în traistă și se apropie de grupul de bărbați. — De la Școala din Tolosa? întrebă, străduindu-se să-și stăpânească neliniștea. Am auzit bine? — Noi toți pariem pe ei, zise un tânăr, zornăind niște monede. — Mai bine pariază pe Skorpius, îl sfătui vânzătorul de melci. Vitellius nu suferă ca gladiatorul lui să piardă - iar dacă l-a ales pe Skorpius, asta înseamnă că e imbatabil. — Cum adică? - Valerius își puse săculețul la gât. Cum adică, Vitellius nu suferă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2064_a_3389]
-
întrebă, trecând monedele dintr-o mână în alta. Valerius strânse amuleta în pumn. — Voiam să aflu vești despre Școala din Tolosa. Conducătorul ei este tot Manteus? Tot el, ticălosul ăla bătrân. Ultima oară când gladiatorii lui au luptat aici am pariat pe adversarii lor și am pierdut. — Știi cumva dacă printre gladiatorii lui e un gal - Valerius își drese glasul -, unul pe nume Salix? Deodată, mulțimea din piață începu să se agite. Toată lumea striga un nume: Salix! Dinspre ziduri se auziră
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2064_a_3389]
-
încât cei doi prieteni abia reușeau să se audă unul pe altul. — Bani... Valerius scotoci în sac; în clipa următoare, paznicul se întorcea cu spatele, strângând în pumn câteva monede. Salix zâmbea, cu fața lipită de zăbrele. — Ai venit să pariezi pe mine? — Am auzit că ești campion, că ești cel mai bun... Îi auzi? Strigă numele tău. — Dar pariază pe Skorpius, râse gladiatorul. Cât timp a trecut de când ne-am văzut ultima oară? — Nu atât de mult încât să nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2064_a_3389]
-
următoare, paznicul se întorcea cu spatele, strângând în pumn câteva monede. Salix zâmbea, cu fața lipită de zăbrele. — Ai venit să pariezi pe mine? — Am auzit că ești campion, că ești cel mai bun... Îi auzi? Strigă numele tău. — Dar pariază pe Skorpius, râse gladiatorul. Cât timp a trecut de când ne-am văzut ultima oară? — Nu atât de mult încât să nu te mai recunosc. Te-am văzut imediat. Părul roșu... — Și tu, cu ochii ăștia... râse Salix. Ești înalt, puternic
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2064_a_3389]
-
l vânduseră lui Manteus, conducătorul Școlii din Tolosa. „Mă voi întoarce!“ - acestea fuseseră ultimele cuvinte ale lui Salix atunci când fusese luat împreună cu alți băieți din sat, toți înalți și musculoși ca și el. De atunci nu se mai văzuseră. — O să pariezi pe Salix? Valerius tresări, uitându-se mirat la bărbatul de lângă el, un celt înalt, cu mustăți roșcate. — Și eu am să pariez pe el. E ultima lui luptă și are să facă tot posibilul să câștige. Veniră alți bărbați. — Și eu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2064_a_3389]
-
alți băieți din sat, toți înalți și musculoși ca și el. De atunci nu se mai văzuseră. — O să pariezi pe Salix? Valerius tresări, uitându-se mirat la bărbatul de lângă el, un celt înalt, cu mustăți roșcate. — Și eu am să pariez pe el. E ultima lui luptă și are să facă tot posibilul să câștige. Veniră alți bărbați. — Și eu pariez pe Salix. — E cel mai bun. — Nu-i adevărat. Skorpius este invincibil. Eu pariez pe Skorpius. Valerius îi asculta tăcut. Erau
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2064_a_3389]
-
pe Salix? Valerius tresări, uitându-se mirat la bărbatul de lângă el, un celt înalt, cu mustăți roșcate. — Și eu am să pariez pe el. E ultima lui luptă și are să facă tot posibilul să câștige. Veniră alți bărbați. — Și eu pariez pe Salix. — E cel mai bun. — Nu-i adevărat. Skorpius este invincibil. Eu pariez pe Skorpius. Valerius îi asculta tăcut. Erau gata să se certe. — Ești un prost. Skorpius e masiv și... — N-a pierdut nici o luptă! — Salix al tău
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2064_a_3389]
-
cu mustăți roșcate. — Și eu am să pariez pe el. E ultima lui luptă și are să facă tot posibilul să câștige. Veniră alți bărbați. — Și eu pariez pe Salix. — E cel mai bun. — Nu-i adevărat. Skorpius este invincibil. Eu pariez pe Skorpius. Valerius îi asculta tăcut. Erau gata să se certe. — Ești un prost. Skorpius e masiv și... — N-a pierdut nici o luptă! — Salix al tău n-a învins întotdeauna... E în viață numai pentru că, atunci când a pierdut, a fost
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2064_a_3389]