1,340 matches
-
și mărit în momentul de climax al acesteia, precum și interpretarea cu un atac martellato. Evitând alunecarea spre un patetism romantic, Debussy va reechilibra atmosfera prin invocarea unei stări aflate la antipodul trăirilor interioare, înăbușind astfel forța pasiunii într-un episod parodic, un act de bufonerie desprins parcă din lumea spectacolului cu menestreli. Nuanța ironică va fi surprinsă cu o remarcabilă plasticitate prin combinația rezonanțelor de cvintă perfectă și mărită (sau intervalul enarmonic acesteia), prezente în succesiune (apogiaturile de început care înlănțuie
Creaţia pianistică a lui Claude Debussy, între concept şi înterpretare by IOANA STĂNESCU () [Corola-publishinghouse/Science/712_a_1153]
-
1980), subintitulată parodii și nu prea, efectiv cea mai bună carte a lui Calistrat Costin și o apariție relativ frapantă în contextul poeziei contemporane, e un amestec bizar de poezie umoristică, notații pătrunzătoare despre viciile lumii moderne, alegorii, fabule, inserții parodice și fulgerări metaforice, totul sub un regim de ironie acută, de zeflemea cu subsol grav, într-o scriitură narativă, cu subtilități semantice și fonetice, cu desfășurări hiperlogice / / în fine cu umor insinuant "ala Mitică", ilustrând insolitul formulei". Laurențiu Ulici "Sexagenarul
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1572_a_2870]
-
umor insinuant "ala Mitică", ilustrând insolitul formulei". Laurențiu Ulici "Sexagenarul băcăuan adună în această carte-tezaur (Calistrat Costin, Și totuși... nu se mișcă!, prefață de Ioan Prăjișteanu, Bacău, editura Melior, 2002) pagini ale celor peste trei decenii de bucurii estetice, polemice, parodice (auto)ironice. Spiritul, prin excelentă șugubăț și șturlubatic al autorului, vine către noi urmînd o cale regală, de la I.L. Caragiale și Creangă pînă la Păstorel și, de ce nu, Valentin Silvestru. Carte-spectacol, în decor Villon-Bacovia". Lucian Vasiliu, Convorbiri Literare, nr.6
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1572_a_2870]
-
Vasiliu și-a creat un univers propriu, populat cu personaje enigmatice și cu o mitologie stranie, în care se recunoaște o lume împărțită dilematic între nostalgia spiritualității absolute și tentația experienței purificatoare." Radu G. Țeposu, Tribuna României, 1984 "Imaginația bufonă, parodică, se apropie, în Fiul Omului, de temele mari ale poeziei și, consecință firească, limbajul se modifică. O mutație importantă și, cred, necesară în poezie, căci ironia care nu descoperă metafizica riscă să devină un clișeu al gândirii." Eugen Simion, România
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1572_a_2870]
-
responsabilizarea conștiințelor contemporane, față de o istorie încă nescrisă, dar amenințată de o anume fatalitate ideologică. Reluarea piesei în decembrie 1937 și turneul trupei Jouvet în numeroase orașe europene, reprezentarea piesei la Praga, Belgrad și Zürich sunt confirmarea succesului acestei rescrieri parodice a unui episod din Iliada, cu un rafinat mecanism intertextual ce amintește și de sonetele lui Ronsard, dar și de piesa lui Shakespeare Troilus și Cresida. Ceea ce a asigurat în timp succesul piesei a fost, desigur, umanismul ei (evidențiat, de
Lingvistică pentru textul literar by DOMINIQUE MAINGUENEAU () [Corola-publishinghouse/Science/980_a_2488]
-
faptului că un text sau un gen, o dată înscrise în memorie, sunt purtătoare ale unui capital variabil de autoritate, evaluat pozitiv sau negativ. Captatio constă în transferul autorității atribuite textului sau genului în discursul reînvestitor. În subversiune, în schimb, imitarea parodică permite discalificarea autorității textului sau a genului sursă. Se poate întâmpla chiar ca o reînvestire să fie ambiguă, să nu se știe dacă trebuie să fie interpretată ca o captare sau ca o subminare. Discursul captat sau subminat nu este
Lingvistică pentru textul literar by DOMINIQUE MAINGUENEAU () [Corola-publishinghouse/Science/980_a_2488]
-
justificării descrierii și focalizării pornind de la Clotilde, traseul operei se operează independent de privirea, de cunoștințele și de interesele tinerei. ▪ 4.1 Acest text prezintă două părți cu un statut enunțiativ specific. Primele două paragrafe se prezintă ca o subminare parodică, în timp ce al treilea este un text ironic. La începutul povestirii, Voltaire parodiază un gen al literaturii religioase, în ocurență "legenda aurită", viețile sfinților din literatura populară. Caracterul parodic nu este perceptibil decât pentru cititorii cunoscători ai acestui gen. Ne aflăm
Lingvistică pentru textul literar by DOMINIQUE MAINGUENEAU () [Corola-publishinghouse/Science/980_a_2488]
-
un statut enunțiativ specific. Primele două paragrafe se prezintă ca o subminare parodică, în timp ce al treilea este un text ironic. La începutul povestirii, Voltaire parodiază un gen al literaturii religioase, în ocurență "legenda aurită", viețile sfinților din literatura populară. Caracterul parodic nu este perceptibil decât pentru cititorii cunoscători ai acestui gen. Ne aflăm în prezența a ceea ce Genette numește o "pastișă satirică", care diferă de pastișă prin prezența indicilor de distanțare meniți să discalifice enunțarea și pe enunțătorul ei (în ocurență
Lingvistică pentru textul literar by DOMINIQUE MAINGUENEAU () [Corola-publishinghouse/Science/980_a_2488]
-
a cititorului, are, de aceea, o vizibilitate de lectură a procedeului intertextual sporită. Reașezarea lui într-un context în care "unirea" cuprinde numai două persoane, în loc de o țară întreagă, este un procedeu specific ironiei intertextuale; efectul nu este, însă, unul parodic, datorită învăluitorului erotism cast veghind devenirea poemului și alungând din minte orice eventuală bănuială referitoare la vreo intenționalitate satirică sau bufă. Ironia unei recontextualizări lirice, precum aceasta de față, nu urmărește efectul, oricum meritoriu, de binedispunere a lectorului prin evidențierea
Cuvintele puterii. Literatură, intelectuali și ideologie în România comunistă () [Corola-publishinghouse/Science/84944_a_85729]
-
de relizibilitate specific autorilor cu o conștiință literară hipersofisticată: "Teza mea este că acest tip de joc literar sofisticat - constând din presărarea în textul unei opere a unor indicii și aluzii abstruse (uneori subtil înșelătoare) la sursele textului, la paralele parodice și, mai inclusiv, la intertextele-cheie - urmărește să-l persuadeze pe cititor să recitească permanent și să reconsidere jucăuș textul dintr-o varietate de perspective noi, sugerate chiar de textul cu pricina. Lectura literară devine un soi de partidă de șah
Cuvintele puterii. Literatură, intelectuali și ideologie în România comunistă () [Corola-publishinghouse/Science/84944_a_85729]
-
inutilității lor, a faptului că aceste idealuri sunt doar cuvinte cărora li se pierde semnificatul. Viziunea aceasta se reflectă în spațiul literar fie prin prezentarea lumii sub semnul absurdității care o domină, fie prin refacerea întregului spațiu cultural la nivel parodic, satiric sau ludic. Atitudinea protestatară sau depresivă se manifestă însă prin descoperirea unor resurse expresive ale limbajului puțin solicitate până în acel moment. Există, totodată, și posibilitatea ca scriitorii aceștia să încerce să creeze alte mituri, un univers secund bazat pe
Poezia generației albatrosiste by Cristina Ciobanu () [Corola-publishinghouse/Science/84975_a_85760]
-
textele poetice. Pentru că la o analiză atentă se poate constata că cele două grupări nu sunt fundamental diferite, că există o tentație a frondei și în cadrul cerchiștilor, că există o alunecare spre neoromantism - e drept, dublată adesea de o tratare parodică sau autoparodică - și în cazul albatrosiștilor. Expresia care devine incantatorie câteodată, mitologizarea existenței, alteori exacerbarea eului sunt trăsături care apropie, de asemenea, cele două grupări. Ceea ce le separă este, în primul rând, dorința lor de a-și afirma originalitatea, individualitatea
Poezia generației albatrosiste by Cristina Ciobanu () [Corola-publishinghouse/Science/84975_a_85760]
-
cât mai bine un anunț, atârnăm aici această pancartă semnificativă și îmbietoare: intrarea liberă, după ștergerea prealabilă a picioarelor"161. Insistam asupra diferențelor de ton pentru că trecerile de la serios la ironic, de la limbajul standard, de la stilul oficial la grotesc și parodic vor caracteriza și creația principalilor reprezentanți ai grupării. Mult mai în ton cu articolul de pe prima pagină este însă cel de la rubrica Insectar, Oltenii, un pamflet dur la adresa colegilor de breaslă (vizează, în mod special, un redactor al unei gazete
Poezia generației albatrosiste by Cristina Ciobanu () [Corola-publishinghouse/Science/84975_a_85760]
-
în discuție, încă din titlu, o modalitate de contrucție a textului. Procedeul stilistic al alegoriei a fost destul de des utilizat, indiferent de epoca literară, de generație. Termenul "generală" nu face decât să transpună textul din registrul serios în cel ironic, parodic. Distanțarea de literatura anterioară se face și în incipitul textului, prin adverbul "de mult" care implică un hiatus temporal, dar și prin punerea sub semnul vetustului, al degradării a unui motiv literar extrem de vechi "aștrii muriseră de gripă", "Luna enormă
Poezia generației albatrosiste by Cristina Ciobanu () [Corola-publishinghouse/Science/84975_a_85760]
-
care Tonegaru își obișnuiește cititorii are menirea de a le trece sub accent semantic, altfel spus de a le oferi și o altă funcție. Faptul că ele sunt legate de multe ori de modalitățile de creație implică o posibilă funcție parodică sau metatextuală a lor. Litografia, chiar prost realizată, e o modalitate de a crea imagini, texte. Pe lângă sugestia bidimensionalității ea presupune și o alta, și anume aceea că literatura, arta nu sunt decât copii infidele ale realității. Este aici și
Poezia generației albatrosiste by Cristina Ciobanu () [Corola-publishinghouse/Science/84975_a_85760]
-
peluze un visător oarecare/ poate la cine știe ce mansardă". Finalul, devenit aproape celebru pentru afirmarea frondei, s-a spus, închide textul simetric oferind ceea ce ar putea fi echivalat cu resemnarea, dar și cu schimbarea viziunii, există aici o interacțiune, dar e parodică și oarecum zeflemistă: "Eram noi doi: Eu și cu Mine,/ pe urmă de atâta plictiseală ne-am certat,/ apele erau calme și nimeni în parc/ în afară de roșcove, încât l-am scuipat". Marile probleme existențiale au dispărut, motivul conflictului interior este
Poezia generației albatrosiste by Cristina Ciobanu () [Corola-publishinghouse/Science/84975_a_85760]
-
prezentate asocieri ieșite din comun, asociații absurde sau șocante. 3.3. (Auto)Ironia - modalitate de structurare a poeticului La Geo Dumitrescu caracterul ironic, declamativ e mult mai pronunțat decât la ceilalți reprezentanți ai grupării. Portret se constituie într-o refacere parodică și autoironică a textelor de tip artă poetică. Regăsim aici o dorință de plasticizare a imaginii, tabloul este deformat intenționat, ieșind în evidență trăsăturile-șoc. Deicticele folosite, acum, aici dau tocmai această impresie de tablou în curs de desenare, de conturare
Poezia generației albatrosiste by Cristina Ciobanu () [Corola-publishinghouse/Science/84975_a_85760]
-
la adresa marilor texte care tratează neliniștea creatoare, " -Prietenă muscă, bine-ai venit!..." E surprinzătoare la un poet ca Geo Dumitrescu apariția speciei clasice a odei, textul Odă, închinat "colegilor de școală căzuți în război", nu respectă însă convențiile genului. Aspectul parodic și pamfletar e mult mai sesizabil decât cel elogios. E o odă dedicată celor care și-au văzut idealurile frânte, "răsună toate basmele lui Don Quijote". E o poezie a acțiunii pe care o propune aici Geo Dumitrescu, a transgresării limitelor
Poezia generației albatrosiste by Cristina Ciobanu () [Corola-publishinghouse/Science/84975_a_85760]
-
-i adevărat nici că stelele au colțuri -/ le-am văzut cu ochii - pe onoarea mea!" se înscrie în aceeași linie a deturnării clișeelor, a respingerii acestora. Poezia sentimentală a clarului de lună pare să fie de departe favorită în refacerile parodice. Ei i se opune o imagine a lunii dezmățate. Inclusiv imaginea lumii ca spectacol este reluată și ironizată, e poate aici ceva din spiritul postmodern, "Luna, obeză și colerică, se dezbrăca pentru noapte./ Părea că se ține acolo un dialog
Poezia generației albatrosiste by Cristina Ciobanu () [Corola-publishinghouse/Science/84975_a_85760]
-
prelucrare a lui. Imaginea spânzuraților a stat, probabil, printre altele, la baza apropierii de Villon, dar la Tonegaru e un villonism jucat, mimat și parodiat ca și restul literaturii. E mai aproape de conștiința postmodernilor decât de epigonism. Structura ironică și parodică e mult mai evidentă în penultima strofă, "Dânsul ținea sub braț un motan/ negru-violet, smuls din noapte;/ trebuia să-i plombeze un dinte molar,/ acum era nemișcat, mort precis". Sunt imagini baudelairiene evident, dar e aici și o răsturnare a
Poezia generației albatrosiste by Cristina Ciobanu () [Corola-publishinghouse/Science/84975_a_85760]
-
aleie purtând rădăcina ca o trenă/ traversă noaptea", "iar plopul traversă invers noaptea sumbră de toamnă/ și iar mă gândeam: Probabil caută liniște și el"". E o transpunere a propriei trăiri. Finalul însă sugerează că transpunerea aceasta e ironică și parodică: "mâine plopul acela va face promenadă sub camera unde sunt închis;/ -Domnule paznic, intervino să termin cu acest romantism,/ altfel mâine seară clarul Lunii mă îneacă precis". Proiectarea în viitor banalizează trăirea care-și pierde caracterul de inedit. Cu aceeași
Poezia generației albatrosiste by Cristina Ciobanu () [Corola-publishinghouse/Science/84975_a_85760]
-
joacă, retorismele sunt voit evidențiate tocmai pentru a face cu ochiul, tehnica se apropie mult de cea a lui Caragiale, cel atât de apreciat de postmoderni. În consecință, avantextul sau paratextul are tendința de a sublinia distanțarea aceasta autoironică și parodică, ca în Noiembrie patetic. E aceeași dizolvare și aici, sugestie a distrugerii lumii și a literaturii deopotrivă. Nimic nu rezistă, nimic nu capătă persistență în timp. Se reușește subtil crearea unei poezii care neagă realitatea tocmai apelând la elementele ei
Poezia generației albatrosiste by Cristina Ciobanu () [Corola-publishinghouse/Science/84975_a_85760]
-
vrut să mimeze cumplita ei aventură/ dar parafrazele lui Noiembrie exprimau suficient drama clanului meu de golani". E un joc de-a retorismul romantic fără însă ca asta să facă textul să devinul unul de o asemenea natură, e joc parodic și autoparodic, pentru că orice alunecare spre "metafizica" romantică este imediat amendată. Lucrurile certe sunt clișeele comun acceptate și pe care universul nou le refuză. Poezia are un anumit tragism, inspiră o tristețe ascunsă, disimulată în indiferența cu care e construit
Poezia generației albatrosiste by Cristina Ciobanu () [Corola-publishinghouse/Science/84975_a_85760]
-
trăiește decât prin text, n-a mai rămas decât iluzia unei posibile salvări. Utilizarea ekphrasisului se dovedește a fi o punte de legătură dintre generația albatrosistă și poezia contemporană, tocmai prin reinventarea procedeului și prin dublarea sa de o tratare parodică și ironică. Dar acesta nu este singurul element care reduce distanța dintre poezia generației Albatros și cea a generațiilor mai recente. Albatrosismul - ecouri în literatura contemporană 1. Albatrosismul - contururi Aproape întotdeauna grupările literare capătă un grad mai mare de omogenitate
Poezia generației albatrosiste by Cristina Ciobanu () [Corola-publishinghouse/Science/84975_a_85760]
-
acești poeți ai unei generații aproape uitate. Poeții amintiți găsiseră deja câteva modalități lirice menite să marcheze distanțarea lor față de poezia modernă, există desigur și elemente de continuitate, dar cea mai mare parte a acestora sunt, în spirit postmodernist, reluate parodic. 2. Ecouri în poezia contemporană Se înțelege, în general, prin literatură contemporană aceea din ultima jumătate de secol ori, mai precis, ceea ce se desemnează prin literatură postbelică. Dintre promoțiile pe care le identifică Laurențiu Ulici 236 ('60, '70, '80) în
Poezia generației albatrosiste by Cristina Ciobanu () [Corola-publishinghouse/Science/84975_a_85760]