2,784 matches
-
descris reacții și contexte similare. Miller et al. (1988) definesc "contagiunea emoțională" ca proces afectiv prin care un individ observând reacțiile emoționale ale unei alte persoane, dezvoltă răspunsuri paralele cu emoțiile manifeste sau anticipate ale acesteia. "Efectele de proximitate" ale partenerelor veteranilor de război, consecințele traumei la nivel generațional sau "criza familiei" victimelor violului sunt câteva dintre reacțiile învecinate surprinse în literatura de specialitate. De altfel, chiar conceptul de stres posttraumatic a fost lărgit pentru a cuprinde răspunsurile afective ale persoanelor
Stresul traumatic secundar. Efectul advers al empatiei by Irina Crumpei () [Corola-publishinghouse/Science/1075_a_2583]
-
seama ce. Poate faptul că în rafinamentul său, parcă devitalizat, se simte ceva care nu-i în ordine. Peste o jumătate de oră, îl văd, în "marele salon", ridicîndu-se de pe scaun și ducîndu-se să se amestece printre dansatori. Dar fără parteneră. Dansează singur, mișcîndu-se ca o cadână, nesinchisindu-se de zâmbetele noastre. Parcă ar dansa cu o umbră pe care noi n-o zărim. Aud că e elvețian. Pe scară și pe coridoare, te împleticești ca un bețiv din pricina tangajului violent
Aventuri solitare by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295602_a_296931]
-
înjumătățiți, o mică julitură... Ceva mai gravă părea să fie lovitura la cap. Manuche aproape că nu-și mai mișca un ochi și o ureche, iar fălcile îi erau încleștate. Dându-și seama că ceva neplăcut i s-a întâmplat partenerei sale de afaceri, Garçon a devenit deodată agitat. Se uita cu îngrijorare când la pisică, când la stăpână. Nimeni nu poate spune dacă el a priceput sau nu ce se petrecuse. Cert este că s-a tolănit lângă culcușul pisicii
Tainele istoriei: mirajul legendelor by Vasile Filip () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91790_a_92333]
-
noastre seamănă toate într-o anume privință cu Bonaparte: își închipuie că vor câștiga bătălia pe care toată lumea a pierdut-o. Legăturile acestea îmi satisfăceau, de altminteri, nu numai senzualitatea, ci și patima jocului. Îmi plăcea să aflu în femei partenerele unui anume joc ce avea gustul inocenței. Căci nu pot suferi să mă plictisesc și din viață nu prețuiesc decât clipele de destindere. Orice societate, oricât de strălucită, devine pentru mine foarte curând o adevărată povară, în timp ce cu femeile care
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85071_a_85858]
-
însă cea mai mare taină, știind că nimic nu-i mai plăcut decât să te culci cu misterul. De altminteri, într-un sens, credeam în tot ce spuneam, trăindu-mi cu adevărat rolul. Nu-i de mirare atunci că și partenerele mele începeau să și-l joace pe al lor, dându-și toată silința. Cele mai sensibile se străduiau să mă înțeleagă și o asemenea strădanie se sfârșea printr-o capitulare melancolică. Celelalte, mulțumite când vedeau că respect regulile jocului și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85071_a_85858]
-
eram în primejdie de a fi părăsit, în mine nu se trezeau nici dragostea, și nici generozitatea, ci numai dorința de a fi iubit și de a primi ceea ce, credeam eu, mi se cuvenea. De îndată ce eram iubit, îmi uitam iar partenera, eram strălucitor, în cea mai bună formă, din nou simpatic. Trebuie să vă mărturisesc, de altfel, că orice afecțiune, o dată redobândită, devenea pentru mine o povară. În clipele de enervare îmi spuneam că soluția ideală pentru acea femeie ar fi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85071_a_85858]
-
sentimente. Dacă îndrăzneam să spun nu, riscam să nu mai fiu iubit, ceea ce m-ar fi făcut să sufăr. Cu cât era mai în primejdie sentimentul în care nădăjduiam să-mi găsesc liniștea, cu atât îl ceream mai imperios de la partenera mea. Eram, așadar, silit să fac făgăduieli din ce în ce mai explicite și să pretind inimii mele un sentiment tot mai adânc. Am făcut astfel o falsă pasiune pentru o femeiușcă nostimă, care citise cu atâta sârguință revistele pentru femei, încât se pricepea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85071_a_85858]
-
nu mai sărutase mîna unei femei la Lima. „Sen-ňora, spuse, la ordinele dumneavoastră“ și totul Începu să miroasă a parfum În această parte a holului. Apoi se Înclină În fața mătușii Chela, sărutîndu-i și ei mîna și le-o prezentă pe partenera lui, care-i era și soție, după mulți ani petrecuți pe scenele tuturor țărilor Americii de Sud, avînd parte și de aplauze și de fluierături și care nu, nu va reuși În veci să se compare cu doamna, nici pe departe. Scamatorul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2098_a_3423]
-
avu Încotro și trebui să se umilească În fața Vilmei. Scamatorul Îl luase la ochi, dar acum nu era momentul potrivit pentru răfuieli, căci se afla Într-un castel. Ridică mîinile gata parcă să se lase Împușcat, dar de fapt pentru ca partenera să-i poată scoate mantia. Își puse iute pe cap pălăria cu calota ca un borcan, așeză pe masă valijoara de piele neagră și acum semăna mai puțin cu Drácula, spre liniștea lui Julius și a multor alți copii care
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2098_a_3423]
-
mereu Încă o dată. Scamatorul Îl privea, Îl admira și aștepta ca, printr-un semn din priviri, să-i Îngăduie să dea fuga și să-l salute, acum Îi strîngea mîna fericit, slugarnic și bineînțeles că domnul nu-i sărută mîna partenerei lui, soției lui. În schimb, lui Susan desigur că avea să i-o sărute. Lui Susan, nu Susana, Juan Lastarria simțea diferența; lui Susan cea frumoasă, mama lui Julius, care sosea chiar În clipa aceea; era de bon ton să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2098_a_3423]
-
pe Juan, În treacăt Îl făcea fericit, În treacăt Îl lăsa să-i sărute mîna, my duchess și sărutul se lipea ca un burete de mîna ei frumoasă. Erau aici cu toții. Se salutau. Susan și Susana. Juan Lastarria și scamatorul Partenera și Susana și nesuferita de Susan. Susan era văduvă și Susana era urîtă, Îngrozitor de urîtă. Juan a fost un biet arivist care s-a ridicat prin muncă, apoi prin căsătorie reușise să devină stăpînul unui castel și acum n-avea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2098_a_3423]
-
Juan a fost un biet arivist care s-a ridicat prin muncă, apoi prin căsătorie reușise să devină stăpînul unui castel și acum n-avea altă grijă decît să pară cît mai distins. Scamatorul era un artist. Domnul Lastarria triumfase. Partenera părea moartă, dar trăise timp de douăzeci de ani o viață plină de trucuri. Saluturile se Încheiară. „Julius! Cinthia!“, exclamă Susan Întorcîndu-și privirile spre locul unde știa că sînt copiii ei, se apropie și-i sărută, fermecătoare. „Un whisky, duchess
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2098_a_3423]
-
și cu un nou mire, un italian de data asta. PÎnă și Martin rămase cu gura căscată văzînd grămada de ouă pe care o scosese din pălărie și toată lumea aplaudă. Scamatorul mulțumi tuturor, făcu o plecăciune ușoară și arătă spre partenera sa ca s-o aplaude și pe ea puțin. Ca să fim drepți, aplauzele se răriră simțitor, fiindcă femeia nu făcea altceva decît să țină În brațe tot ce scotea scamatorul din pălărie, sau din mîneca hainei, sau din gură, sau
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2098_a_3423]
-
dimpotrivă, să facă să dispară lucrurile: Înghiți un fier Încins, apoi o sabie și așa mai departe pînă cînd trecu la alte trucuri, de data asta cu cărți de joc. Era un mare maestru scamatorul ăsta, apăruse și la televiziune, partenera lui pomenea tot timpul de succesele de la televiziune, un spectacol de calitatea Întîi pentru copiii din Perú și din toată America de Sud, un spectacol de calitate În cinstea lui Rafaelito Lastarria, a cărui onomastică o serbăm astăzi, aplauze pentru Rafaelito (Martin
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2098_a_3423]
-
băiețel? — Julius. — Julius ne va dezvălui acum toaaaaată știința lui! Fiți atenți! Acum vine momentul culminant al spectacolului! Și care băiat o să te ajute? — Rafael. — Aha! Rafaelito? Sigur că da! Rafaelito care-și serbează ziua numelui. Foarte bine! Foarte bine! Partenera lui Își Întinse brațele În direcția lui Rafaelito, care privea toată scena nedumerit și temător. LÎngă el, Martin zîmbea mai sceptic ca niciodată. — Să te vedem acum, hai, du-te și-l Înghionti cu cotul. Sărbătoritul se ridică, se opri
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2098_a_3423]
-
voi spu-spune, se bîlbîi Julius uitîndu-se la Cinthia, eu voi spune cîteva cuvinte magice... Să vedem! — Abracadabra, pronunță Julius, Întinzîndu-și mîinile cam la vreo douăzeci de centimetri deasupra scrumierei. Scamatorul, cu fața acoperită cu un strat gros de pudră și partenera lui, machiată și ea din cale-afară, se uitau la Julius parcă implorîndu-l. — Și mai departe? Întrebă furios Rafaelito. — Eu pot să scot pietricia fără să ating scrumiera. Vilma Își rosese complet o unghie și acum Începea să-și roadă Încă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2098_a_3423]
-
și umflat de mînie ca un curcan, strigă: Da, dar tu n-ai casă la Ancón! și se făcu nevăzut. Scamatorul Își mai tăie un deget imaginar, făcu să-i crească un braț imaginar, Împlîntă o sabie drept În inima partenerei și mai făcu vreo două-trei numere cu ajutorul cărora reuși să-i mai potolească pe copii, care erau după cît se pare destul de tulburați. Julius se așeză la locul lui, alături de Cinthia și Vilma, care-și rosese pînă În carne vie
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2098_a_3423]
-
nepoata unor englezi, fata unui englez, educată la Londra, acum nu-i mai lipsea nimic și nimeni. Numai scamatorul lipsea; bietul scamator Își strînsese porumbeii, săbiile, batistele de mătase, ar fi vrut s-o bage În valijoară pînă și pe partenera lui și acum, la cîțiva metri de bar, tocmai Își arunca pe umeri supărat mantia lui Dracula, partenera lui Îl ajuta să se Încheie, așa se Îmbrăca la toate ocaziile deosebite. Juan Lastarria băgă de seamă că erau acolo și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2098_a_3423]
-
scamatorul lipsea; bietul scamator Își strînsese porumbeii, săbiile, batistele de mătase, ar fi vrut s-o bage În valijoară pînă și pe partenera lui și acum, la cîțiva metri de bar, tocmai Își arunca pe umeri supărat mantia lui Dracula, partenera lui Îl ajuta să se Încheie, așa se Îmbrăca la toate ocaziile deosebite. Juan Lastarria băgă de seamă că erau acolo și Îi chemă, le făcu semn să se apropie ca să-i invite la un pahar de whisky. Și Îi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2098_a_3423]
-
Întrebările pe care le puneau ceilalți. Întrebări de genul: dar scamatoria cu porumbeii cum o faci? sau: dar cînd te tai și curge sînge? După aceea veni rîndul Întrebărilor despre viața lor despre viața lor de artiști, desigur și atunci partenera - ai văzut ce tare era fardată? - deveni sentimentală, pînă cînd s-a făcut timpul să plece acasă. Dar și În grădină se petreceau lucruri mari. Trioul Rafaelito-Pipo-Martin, Însoțit de cîțiva noi adepți ai mafiei, Își făcuse din nou apariția hotărît
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2098_a_3423]
-
Dar ea n-o făcu. — Deci ce mai face... Cleo? —Tată! Părea aproape amuzată. Weber binecuvântă monitoarele cu date de la celălalt capăt, care-i distrăgeau atenția. Nu ți se pare ciudat că mă întrebi de cățel înainte să întrebi de partenera mea? Păi, spuse el, ce mai face... partenera ta? O tăcere adâncă din California. Ai uitat cum o cheamă, nu-i așa? — N-am „uitat“. Pur și simplu i-am rătăcit numele pe moment. Întreabă-mă orice despre ea. Brookline
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1902_a_3227]
-
face... Cleo? —Tată! Părea aproape amuzată. Weber binecuvântă monitoarele cu date de la celălalt capăt, care-i distrăgeau atenția. Nu ți se pare ciudat că mă întrebi de cățel înainte să întrebi de partenera mea? Păi, spuse el, ce mai face... partenera ta? O tăcere adâncă din California. Ai uitat cum o cheamă, nu-i așa? — N-am „uitat“. Pur și simplu i-am rătăcit numele pe moment. Întreabă-mă orice despre ea. Brookline, Massachusetts. Holy Cross, Stanford, disertație despre aventura colonială
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1902_a_3227]
-
însor. Mark privi prin zidul de apă care-i încercuia, iar veselia îi pieri. —Destin, asta zici? Cinci centimetri mai la stânga și viața ta e a altuia. Stătea și ea acolo, pur și simplu, și câștiga o pâine, când bang! - partenera ta pe viață. Aș zice că cineva a avut grijă de tine. Weber porni motorul. Mark îl opri, apucându-l de braț. — Doar că... noi nu credem în căcatu’ ăsta cu îngerii, nu? Tipii ca noi? Weber înțelese acum cât
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1902_a_3227]
-
mai bizare ale formației, care scârțâiau și zdrăngăneau. Lângă ei, un cuplu tânăr se privea în ochi și făcea ca toți dracii cu multă convingere. Mai departe, un urmaș al indienilor Ponca executa o variație a unui dans tribal, în timp ce partenera lui plana efectiv în zbor. Peste tot, genunchii loveau în față, iar umerii se legănau. Femeia avusese dreptate: tot ceea ce era viu se bâțâia sub clar de lună. Ea râse de el. —Arăți de milioane! Arăta ca un prost. Un
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1902_a_3227]
-
oglindă nu se activau. Mark Schluter reușise să-i demonteze treptat cel mai fundamental simț al cunoașterii și nimic n-avea să i se mai pară vreodată familiar sau conectat. De Crăciun, Jess veni acasă pentru trei zile. Își aduse partenera. Sheena. Shawna. Jess nu remarcă nimic anormal. De fapt, apropierea dintre părinții ei - porumbeii iarna - deveni gluma preferată dintre Jess și studenta ei în Cultural Studies. —Te-am avertizat: manifestări dezgustătoare de devotament heteroburghez, așa cum numai în America Roșie poți
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1902_a_3227]