4,933 matches
-
de aprilie 1949 trebuia să aștepte un număr de fugari, care veneau cu trenul de la București, pentru a-i conduce la grupul din munți. S-a decis să se acționeze pentru capturarea celor dintâi. Însă acțiunea a fost dejucată de partizanii din munți, care au reușit să prindă doi subofițeri de Securitate. De la cei doi s-au aflat informații privind efectivele Securității din Râmnicu Vâlcea, despre armamentul din dotare, mașinile cu numerele utilizate, planul pentru lichidarea grupului. În baza mărturiei lui
[Corola-publishinghouse/Science/1525_a_2823]
-
aceștia nu mai încetau cu lamentările. „Actul de acuzare“ a fost realizat de Mircea Băncescu, care a propus condamnarea la moarte prin împușcare „pentru trădare de neam și țară“. „Completul de judecată“ era format din trei membri ai grupului de partizani, președinte fiind Ion Oprițescu. Sentința de condamnare la moarte a fost pronunțată la amiază, fără drept de apel, aducerea ei la îndeplinire urmând să se facă după apusul soarelui. Însă în momentul când s-a apropiat ora prevăzută pentru execuție
[Corola-publishinghouse/Science/1525_a_2823]
-
ibidem, dosar 102, vol. 1, f. 290); mărturiile lui Nicolae Tărăsescu și Constantin Văduva, foști membri ai grupului Arnota, în Aristide Ionescu, op. cit., p. 39-40, 213-214. Cu toate că și-au dat seama că fuseseră localizați de Securitate și vor fi atacați, partizanii nu au schimbat tabăra, întrucât așteptau să sosească un grup de studenți din București și nu voiau să piardă legătura cu acesta. Planul lor era să aștepte două zile, iar dacă bucureștenii nu apăreau atunci urmau să schimbe locul în
[Corola-publishinghouse/Science/1525_a_2823]
-
constituite patru grupe compuse din 14 sau 16 militari, între care și două cadre de Securitate, adică în jur de 60 de oameni 38. Grupele de Securitate au plecat spre munți, având călăuze, cu intenția de a-i ataca pe partizani din patru direcții. După un drum lung și dificil, parcurs în noaptea de 15/16 (sau 25/26, datele nu concordă) aprilie 1949 (care a coincis cu noaptea de Înviere), la orele 500 dimineața securiștii au ajuns la locul de
[Corola-publishinghouse/Science/1525_a_2823]
-
1949 (care a coincis cu noaptea de Înviere), la orele 500 dimineața securiștii au ajuns la locul de destinație. Tabăra din munți a fost încercuită și atacată 39. Surpriza a fost totală, mai ales că tocmai în acea noapte nici un partizan nu mai rămăsese de pază40. În acțiune au fost implicate efective de la Securitatea Vâlcea și din Batalionul de Securitate Drăgășani și Regimentul de Securitate București (în mărturii apare și un batalion de vânători de munte din Sibiu), direcția fiindu-le
[Corola-publishinghouse/Science/1525_a_2823]
-
de pază40. În acțiune au fost implicate efective de la Securitatea Vâlcea și din Batalionul de Securitate Drăgășani și Regimentul de Securitate București (în mărturii apare și un batalion de vânători de munte din Sibiu), direcția fiindu-le arătată de „călăuza“ partizanilor, recrutat ca informator 41, după cum precizam mai sus. Variantele privind contactul dintre Securitate și partizani diferă în funcție de proveniența relatărilor. Unii securiști au susținut că i-au somat mai întâi pe partizani să se predea, dar s-a răspuns cu foc42
[Corola-publishinghouse/Science/1525_a_2823]
-
Securitate Drăgășani și Regimentul de Securitate București (în mărturii apare și un batalion de vânători de munte din Sibiu), direcția fiindu-le arătată de „călăuza“ partizanilor, recrutat ca informator 41, după cum precizam mai sus. Variantele privind contactul dintre Securitate și partizani diferă în funcție de proveniența relatărilor. Unii securiști au susținut că i-au somat mai întâi pe partizani să se predea, dar s-a răspuns cu foc42, în vreme ce alții s-au mulțumit să descrie cum au acționat împotriva rebelilor: „A fost o
[Corola-publishinghouse/Science/1525_a_2823]
-
munte din Sibiu), direcția fiindu-le arătată de „călăuza“ partizanilor, recrutat ca informator 41, după cum precizam mai sus. Variantele privind contactul dintre Securitate și partizani diferă în funcție de proveniența relatărilor. Unii securiști au susținut că i-au somat mai întâi pe partizani să se predea, dar s-a răspuns cu foc42, în vreme ce alții s-au mulțumit să descrie cum au acționat împotriva rebelilor: „A fost o acțiune la nivelul celor de pe front: bandiții 12 sau 14 - înarmați cu pistoale automate [e o
[Corola-publishinghouse/Science/1525_a_2823]
-
ei, iar dintre ai noștri un ostaș [a fost] împușcat în picior și un subofițer de trupe rănit ușor la cap“43. Un sublocotenent din Miliție, participant la operațiunea din Muntele Bistriței, dă mai multe elemente de identificare a acestor partizani. Astfel, acțiunea este plasată în joia Paștelui 1949. Maiorul Filip, probabil comandantul Securității Vâlcea, a trimis în munte un plutonier și un adjutant pentru a vedea care era situația cu cei 20 de partizani care fuseseră identificați acolo. Neîntorcându-se
[Corola-publishinghouse/Science/1525_a_2823]
-
multe elemente de identificare a acestor partizani. Astfel, acțiunea este plasată în joia Paștelui 1949. Maiorul Filip, probabil comandantul Securității Vâlcea, a trimis în munte un plutonier și un adjutant pentru a vedea care era situația cu cei 20 de partizani care fuseseră identificați acolo. Neîntorcându-se în două zile, cum era consemnul, s-a dispus încercuirea muntelui. A avut loc o luptă, cu morți și răniți de ambele părți. Ceea ce nu e conform cu relatările din documentele oficiale e dotarea partizanilor
[Corola-publishinghouse/Science/1525_a_2823]
-
partizani care fuseseră identificați acolo. Neîntorcându-se în două zile, cum era consemnul, s-a dispus încercuirea muntelui. A avut loc o luptă, cu morți și răniți de ambele părți. Ceea ce nu e conform cu relatările din documentele oficiale e dotarea partizanilor. Pe când de acolo reiese că aceștia erau extrem de slab dotați, milițianul povestește că rebelii aveau puști-mitralieră și branduri (aruncătoare de mine). Cei doi subofițeri au fost găsiți legați de un copac. „Spuneau că urmau să fie judecați în duminica Paștelui
[Corola-publishinghouse/Science/1525_a_2823]
-
aveau puști-mitralieră și branduri (aruncătoare de mine). Cei doi subofițeri au fost găsiți legați de un copac. „Spuneau că urmau să fie judecați în duminica Paștelui de un tribunal format dintre fugari, că erau acolo și judecători și procurori“44. Partizanii supraviețuitori au precizat că s-a tras fără somație asupra lor cu tot armamentul existent în dotarea trupelor (arme automate, mitraliere, branduri și chiar aruncătoare de flăcări), provocându-se și incendierea unei zone de pădure. Soldații au pornit la atac
[Corola-publishinghouse/Science/1525_a_2823]
-
s-a tras fără somație asupra lor cu tot armamentul existent în dotarea trupelor (arme automate, mitraliere, branduri și chiar aruncătoare de flăcări), provocându-se și incendierea unei zone de pădure. Soldații au pornit la atac cu strigăte de luptă. Partizanii aflați în prima peșteră au răspuns cu foc de pistol-mitralieră, dar au fost ciuruiți de gloanțe. Nici unul dintre cei care au ripostat la atacurile securiștilor nu a scăpat cu viață. Cei din a doua peșteră au primit ordin de retragere
[Corola-publishinghouse/Science/1525_a_2823]
-
tremurat mâna glontele a alunecat pe țeastă, provocându-i o rană care a fost vizibilă mulți ani după aceea 45. Ion Huțan, Nicolae Angheluș, Nicolae Bencescu și Ion Bănică au fost împușcați după ce se predaseră 46. Documentele Securității dezvăluie că partizanii au înregistrat șapte morți: Petre Banu, Nicolae Ștefan, Gheorghe Ionescu, Gheorghe Huțanu, Starovici Băncescu, Nicolae Anghel și Adrian Mohorea. Alți cinci au fost arestați: Gheorghe Ionescu, Constantin Văduva, Gheorghe Stoianu, Ioan Pavel și • „Bande, bandiți și eroi“..., p. 417 (doc
[Corola-publishinghouse/Science/1525_a_2823]
-
p. 214. Vezi și Monica Grigore, op. cit., p. 106-107 (doc. de la ACNSAS, fond „Penal“, dosar 145, vol. 1, f. 89). • Aristide Ionescu, op. cit., p. 40, 219. Constantin Nicolae 47. Din alte documente aflăm că au fost uciși în timpul luptelor opt partizani, patru au fost arestați, iar trei au reușit să scape 48. Conform surselor orale strânse după 1989, din grupul Arnota au fost uciși în timpul luptelor zece partizani: Ion Diaconescu, tipograf originar din Târgoviște; Mircea Băncescu, din Suceava, student la Arhitectură
[Corola-publishinghouse/Science/1525_a_2823]
-
Nicolae 47. Din alte documente aflăm că au fost uciși în timpul luptelor opt partizani, patru au fost arestați, iar trei au reușit să scape 48. Conform surselor orale strânse după 1989, din grupul Arnota au fost uciși în timpul luptelor zece partizani: Ion Diaconescu, tipograf originar din Târgoviște; Mircea Băncescu, din Suceava, student la Arhitectură în București; Ion Bănică, muncitor la Uzinele „23 August“ din București; Nicolae Angheluș, student, din comuna Roiești, județul Vâlcea; Gheorghe Huțanu, muncitor la Atelierele CFR din Pașcani
[Corola-publishinghouse/Science/1525_a_2823]
-
Ghiță Starovici, student la Politehnica din Timișoara, originar din Dorohoi; Ștefan Fufa, electrician la Uzina Grozăvești, originar din Ogrezeni, județul Ilfov; Ion Oniță, muncitor din București; Ion Dineață, funcționar la ITB; Adrian Bănescu, student, originar din Lita, Teleorman 49. Întrucât partizanii avuseseră persoane de sprijin și de legătură în satul Bistrița-Costești și la mănăstirea Bistrița, județul Vâlcea, Securitatea a decis transportarea în sat a cadavrelor celor împușcați în munți, „pentru a intimida elementele dușmănoase care-i sprijiniseră“50. Mărturiile se contrazic
[Corola-publishinghouse/Science/1525_a_2823]
-
Gheorghe Gherbezean, Sergiu Popescu 62. Ion Jijie încă nu fusese prins în mai 194963. Dacă aruncăm o privire asupra dotării acestui grup ne putem explica de ce a fost lichidat atât de repede și cu atât de mari pierderi în rândurile partizanilor, dar nu și ale forțelor guvernamentale. Securitatea a capturat atât de la cei din munți, cât și de la cei din București următorul armament: două pistoale mitralieră, 10 pistoale și revolvere, 61 de cartușe (găsite la cei din capitală, întrucât cei din
[Corola-publishinghouse/Science/1525_a_2823]
-
o dotare precară, neexistând nici măcar câte o armă de foc (chiar revolver) pentru fiecare membru al grupului din munți, ceea ce anula din start posibilitatea combaterii cu șanse de succes a dotatelor și relativ experimentatelor trupe de Securitate. Cu toate acestea, partizanii nu s-au lăsat prinși fără să riposteze, fapt demonstrat și de faptul că un subofițer și doi soldați din rândurile atacatorilor au fost răniți, chiar dacă ușor66. Securiștii aveau să precizeze ulterior că lichidarea grupului din Munții Arnota a permis
[Corola-publishinghouse/Science/1525_a_2823]
-
104 (doc. de la AMJ, DIM, fond „Penal“, dosar 48192, vol. 2, f. 12). • ASRI, fond „D“, dosar 2168, f. 437. • „Bande, bandiți și eroi“..., p. 327 (doc. de la AMI, fond „DMRU“, inv. nr. 7389, dosar nr. 34, f. 27-33). • Susținătorii partizanilor Din mai multe documente ale Securității rezultă că partizanii din grupul „Arnota“ au fost ajutați de unii călugări și călugărițe de la mănăstirile Bistrița și Arnota 68. O elevă de la Liceul orfelinat de la Bistrița povestea că securiștii, inclusiv comandantul Securității Vâlcea
[Corola-publishinghouse/Science/1525_a_2823]
-
vol. 2, f. 12). • ASRI, fond „D“, dosar 2168, f. 437. • „Bande, bandiți și eroi“..., p. 327 (doc. de la AMI, fond „DMRU“, inv. nr. 7389, dosar nr. 34, f. 27-33). • Susținătorii partizanilor Din mai multe documente ale Securității rezultă că partizanii din grupul „Arnota“ au fost ajutați de unii călugări și călugărițe de la mănăstirile Bistrița și Arnota 68. O elevă de la Liceul orfelinat de la Bistrița povestea că securiștii, inclusiv comandantul Securității Vâlcea, Filip, veneau des pe la mănăstirea Bistrița și stăteau zile
[Corola-publishinghouse/Science/1525_a_2823]
-
de la mănăstirile Bistrița și Arnota 68. O elevă de la Liceul orfelinat de la Bistrița povestea că securiștii, inclusiv comandantul Securității Vâlcea, Filip, veneau des pe la mănăstirea Bistrița și stăteau zile întregi acolo. Și elevele știau că în munții din preajmă existau partizani, iar călugărițele îi ajutau. Într-o zi, în timp ce erau la ore, una din eleve „a strigat: - uitați-vă, uitați-vă. Toate ne-am bulucit la geam și am văzut patru oameni împușcați, legați de mâini și de picioare, puși pe
[Corola-publishinghouse/Science/1525_a_2823]
-
călugărițele nu au pățit nimic, într-o mărturie avansându-se ideea că „șeful Securității, Filip, era foarte bun prieten cu maica Crisantia“69. Însă din surse judiciare rezultă că șase călugărițe de la mănăstirea Bistrița au fost arestate pentru ajutorul acordat partizanilor: Xenia Dâmboviceanu, Olga Glojaru (sau Gologan în mărturii), Nimfodora Cuștiuliță, Pantelimona Iordan, Monica Pâciu și Ripsimia Martoiu 70. În susținerea partizanilor legionari ar mai fi fost implicați și călugării de la schitul Pahomie, după cum aflăm dintr-o mărturie. Acest schit era
[Corola-publishinghouse/Science/1525_a_2823]
-
Crisantia“69. Însă din surse judiciare rezultă că șase călugărițe de la mănăstirea Bistrița au fost arestate pentru ajutorul acordat partizanilor: Xenia Dâmboviceanu, Olga Glojaru (sau Gologan în mărturii), Nimfodora Cuștiuliță, Pantelimona Iordan, Monica Pâciu și Ripsimia Martoiu 70. În susținerea partizanilor legionari ar mai fi fost implicați și călugării de la schitul Pahomie, după cum aflăm dintr-o mărturie. Acest schit era condus de un călugăr pe nume Iosaft, care i-a sprijinit pe partizanii din Muntele Buila-Vânturița (masivul Munților Căpățânii). A fost
[Corola-publishinghouse/Science/1525_a_2823]
-
Monica Pâciu și Ripsimia Martoiu 70. În susținerea partizanilor legionari ar mai fi fost implicați și călugării de la schitul Pahomie, după cum aflăm dintr-o mărturie. Acest schit era condus de un călugăr pe nume Iosaft, care i-a sprijinit pe partizanii din Muntele Buila-Vânturița (masivul Munților Căpățânii). A fost arestat și torturat de mai multe ori, dar datorită abilității lui nu a putut fi prins cu dovezi concrete că îi ajuta pe rebeli. Se pare că Securitatea a vrut chiar să
[Corola-publishinghouse/Science/1525_a_2823]