2,193 matches
-
le spuneam celorlați că acum mergem pe East 57th Street, spre Fifth Avenue, cel mai faimos bulevard din New York. — Super! zic. Sună foarte bine! — Fifth Avenue este linia care separă „East Side“ de „West Side“, continuă Cristoph. Cei care sunt pasionați de istorie vor fi interesați să afle că... Îl aprob din cap inteligent în timp ce vorbește și încerc să par interesată. Dar, cum mergem noi așa de‑a lungul străzii, capul mi se răsucește de la stânga la dreapta, ca și cum aș urmări
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1997_a_3322]
-
a gândit Julia. Avea nevoie de o tactică nouă. Și în ce fel ești implicat în cadrul fundației? Deocamdată nu sunt implicat în nici un fel. Tocmai de asta am venit. Am citit zilele trecute ceva despre fundație și, fiind și eu pasionat de fotbal, m-am gândit că mi-ar face plăcere să mă implic mai mult. Bingo! Julia și-a pregătit lovitura finală oferindu-i lui James cartea ei de vizită și sugerându-i să se întâlnească într-o altă zi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1906_a_3231]
-
într-o dimineață, să se trezească și să conștientizeze și ea acel sentiment despre care alte femei vorbeau deseori - acea dorință copleșitoare de a naște și de a crește o altă ființă umană. Dar, atât timp cât ea nu se simțea deloc pasionată de această idee, Julia nu avea de gând să-i permită societății - sau lui James - s-o oblige să facă un lucru pentru care nu se simțea pregătită. Mai ales că ea știa că, în ciuda protestelor soțului ei, viața lui
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1906_a_3231]
-
înaltă și masivă, cu o constituție atletică întru câtva, de aruncătoare de disc, și cu palmele alea de caratistă, bătătorite, și cu falangele pietrificate de descinderile printre copii. În ruptul capului nu s-ar cruța, n-ai ce-i face, pasionată-n draci de munca ei, madam Trifu, mai cu milă, mai trageți naibii sufletu’ că tot banii ăia-i iei... Curg apele de pe madam Trifu, de-ai zice că bate la ciocan la forjă. Pumni și palme la grămadă și-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2084_a_3409]
-
descurci tu, Mirelo, treci tu și peste hopu’ ăsta. Păi, unde-am ajunge dac-am sta în nădejdea idioților și a nenorociților? De bună seamă că avuseseră și ele de tras de pe urma idioților și a nenorociților, drept pentru care le pasionau în draci astfel de povești. Mai cu seamă când li se întâmplau altora. Le plăcea, erau moarte să se amestece... La cine să te fi ușurat, Mirelo, dacă nu la ele? Păi, familia de prietene. Celor de la Câmpulung nu le
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2084_a_3409]
-
studiez, capul voluminos, exagerat de mare, fruntea proeminentă, acoperită de un smoc de păr stufos și creț. Vorbea cu patimă, dar fără emfază, fără acele gesturi la care m-aș fi așteptat din partea persoanei sale, cunoscându-i scrierile Înflăcărate. — Sunt pasionat de Persia, cu toate că n-am pus niciodată piciorul acolo, preciză Rochefort. N-am stofă de călător. Dacă n-aș fi fost uneori exilat sau deportat, n-aș fi părăsit niciodată Franța. Dar vremurile se schimbă, evenimentele care frământă celălalt capăt
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2219_a_3544]
-
o zi, de a-i studia Îndeaproape conținutul. M-a ascultat cu o atenție susținută și cu o bucurie evidentă. — Vă sunt recunoscător că mă smulgeți, pentru câteva clipe, din apăsătoarele mele preocupări. Subiectul pe care-l evocați m-a pasionat Întotdeauna. Ați citit, În introducerea dlui Nicolas la Rubaiate, povestea celor trei prieteni, Nizam al-Mulk, Hasan Sabbah și Omar Khayyam? Sunt personaje foarte diferite, dar care reprezintă, fiecare, un aspect nepieritor al sufletului persan. Am uneori impresia că eu sunt
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2219_a_3544]
-
făcut această călătorie până la Samarkand spre a regăsi locurile pe care le descrie cartea? — Nădăjduiam ca oamenii din oraș să-mi arate măcar amplasamentul vechilor cartiere. — Regret că trebuie să vă decepționez, reluă interlocutorul meu, dar despre răstimpul care vă pasionează nu veți culege decât legende, povești cu djin-i și divi. Orașul le cultivă cu delectare. — Mai mult decât alte cetăți din Asia? Mi-e teamă că da. Mă Întreb dacă vecinătatea acestor ruine nu aprinde, În mod natural, imaginația sărmanilor
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2219_a_3544]
-
Tata mi-a trimis o privire care voia să spună: „Sper că n-ai înțeles nimic”. De jur împrejur, vedeam numai galben. „Taxiuri”, ne-a explicat Sanowsky, „așa sunt ele la noi, galbene. Pe noi, americanii, un singur lucru ne pasionează mai mult ca mașinile și anume banii. În principiu, aici totul e galben și verde. Galben de la taxiuri, verde de la dolari.” Asta l-a distrat și pe tata. A râs din toată inima. Acum pricepusem și eu: America este atunci când
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2370_a_3695]
-
ți-au montat aparate de interceptare în creier.” Toți se scuturau de râs, repetând: „I-au măsurat cocoșelul și au fost așa de dezamăgiți, că n-au de gând să se mai întoarcă vreodată.” Și mai mult decât extratereștrii mă pasiona magia. O îndrăgeam pe Samantha, vrăjitoarea cea bună dintr-un serial de televiziune american, transmis la ora paisprezece, în fiecare duminică. Samantha era măritată cu un americam obișnuit și putea, printr-o simplă strâmbătură din nas, să mute obiectele din
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2370_a_3695]
-
pe care ți le poate oferi viața. Acesta a fost unul dintre primele lucruri care m-au impresionat când am venit la Tokyo. Da, într-adevăr este nevoie și de oameni pe care să-i intereseze și chiar să-i pasioneze hărțile... nu mulți, dar e nevoie, chiar mare nevoie. Ceea ce mi s-a părut însă ciudat era faptul că un om care se bâlbâia mai ales când rostea cuvântul „hartă“, dorea să lucreze chiar la Institutul Național de Geografie. Uneori
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2344_a_3669]
-
operele de lungă durată, lungă de făcut și lungă de vândut, În sensul că se vând mult timp. Edițiile universitare le fac eu. Dar nu trebuie să crezi cumva că-i o muncă imensă. O, doamne, de anumite opere mă pasionez, manuscrisele trebuie să le citesc, dar În general totul e lucru deja garantat, economic și științific. Publicații ale institutului Cutare și Cutare ori acte de pe la simpozioane, Îngrijite și finanțate de vreo instituție universitară. Dacă autorul e vreun Începător, maestrul Îi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2112_a_3437]
-
pe-aici”, zise el, „mi s-au acumulat În gena ereditară nenumărate rase... Numele e italian, de la o veche posesiune a unui strămoș. Da, probabil nobil, dar cine mai ia În seamă azi... Mă aflu În Brazilia din curiozitate. Mă pasionează formele Tradiției”. Avea, Îmi spuse, o frumoasă bibliotecă de științe religioase la Milano, unde locuia de câțiva ani. „Veniți pe la mine când vă Întoarceți, am multe lucruri interesante, de la riturile afro-braziliene până la cultele lui Isis În Imperiul de Jos”. „Ador
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2112_a_3437]
-
place felul În care trăiești tu istoria asta cu editura Manuzio. Mai Înainte culegeai date cum culegi scoici. Acum parcă-ți notezi numere la Loto”. „Asta-i numai pentru că mă distrez mai mult În felul ăsta”. „Nu te distrezi, ești pasionat, asta-i altceva. Fii atent, ăia or să te Îmbolnăvească”. „Acum să nu exagerăm. Cel mult, ei sunt bolnavi, doar nu devii bolnav dacă ești infirmier la ospiciu”. „Asta rămâne de demonstrat”. „Știi că niciodată nu m-am Încrezut În
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2112_a_3437]
-
tăi ce zic? - Ce să zică? Sunt îngroziți! Mă roagă cu cerul și pământul să nu mai dispar așa. În ochii ei superbi surprind o sclipire sadică. Oricum, se pare că dezvirginarea digitală nu i-a ostoit amocul. Apoi e pasionată de chineză. Da, a fost o vreme și la niște cursuri la Sala Dalles. Acolo l-a auzit de profesorul Ladea, fiul sculptorului Romulus Ladea. Ce om fulminant! Practică acupunctura, dar e și tobă de carte. Știe nu știu câte limbi, scrie
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2363_a_3688]
-
Mizi în fața ochilor. Mă hotărăsc să trec prin Piața Palatului, acolo unde e depus sicriul cu rămășițele lui Corneliu Coposu, liderul țărănist. Mă întreb dacă o să-și facă cineva timp să-și ia rămas-bun, să-l salute. Nu prea mă pasiona politica, dar bătrânul mă amuzase teribil cândva, citind un interviu pe care i-l luase o ziaristă cam prea fragedă pentru așa o treabă. Seniorul, cum îi spuneau simpatizanții, se lăsase provocat de întrebările referitoare la detenția lui de șaptesprezece
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2363_a_3688]
-
pătrunse într-un fel de ocean albastru, presărat cu meteoriți, quasari, nebuloase. Odată aleasă racheta, te puteai cufunda cu viteză în oceanul cosmic, puteai să aterizezi pe planete, sau să te confrunți cu furtuni cosmice. Fascinant! Pe Cosmin, însă, îl pasionau mai degrabă site-urile de modă sau chat-ul pe subiecte amoroase, gastronomice, ori, de ce nu? discuțiile despre club culture. Doctorul mai încercase în câteva rânduri să-l atragă în jocuri virtuale: UEFA Championship, poker on-line, curse de mașini sau
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2363_a_3688]
-
înfățișare la tribunal. Oricum, avea să fie după nuntă. Cu Sabina vorbeam prietenește la telefon. Am întrebat-o chiar dacă n-ar vrea să se mute și ea cu noi în Constanța. Mi-a mulțumit, însă a zis că n-o pasionează triourile conjugale. În acea perioadă am început și meditațiile la engleză. Prima clientă era o elevă care adormea cu capul pe masă, deși o servisem cu cornulețe cu rahat, iar sub fereastra camerei doi muncitori spărgeau trotuarul cu baroasele. A
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2363_a_3688]
-
doilea, într-o lume pentru care primul este totul, iar al doilea nimic”. — Îți închipui cât de dezamăgit trebuie să fi fost când i se spulberase visul de cuceritor al Polului. Cred și eu, adeverește Alexandru. — De mult oamenii erau pasionați pentru investiții, descoperiri cum a fost contele Zeppelin din Elveția, pentru balonul său care i-a purtat numele, Aurel Vlaicu și alții dacă ne gândim numai în domeniul aviației. — Dar unii dintre ei erau și nebuni ca pictorul Van Gogh
Pe aripa hazardului by Victoria D. Popa () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91847_a_92975]
-
de chelie pe care o ascundea cu fire de împrumut. Ochii albaștri-verzui îi sticleau inteligent și șiret. Mânca mult, se văita că băutura îl balonează și nu se putea reține oricât medicii îl preveniseră că e predispus la obezitate. Îl pasiona politica. Fusese deputat când i-a fost partidul la putere, devenind șef de organizație la Ialomița, unde avea, dobândită mai recent, o moșie de vreo șase sute de pogoane. Clientela puțină, dar solidă, îi asigura venituri considerabile, care îi dădeau faima
Răscoala by Liviu Rebreanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295613_a_296942]
-
fost vorba de probleme vitale. Consfătuirile continuară zile de-a rândul și Nadina descoperi cu uimire că Grig are și în materie de îmbrăcăminte feminină un gust delicat și idei originale. Îi și zise odată: ― Credeam că numai agricultura te pasionează. Văd că m-am înșelat. Grigore surîse: ― Tu ai fost adevărata mea pasiune, de când te-am întîlnit. Trebuie să mă fi înșelat și eu când am putut crede altfel. În zilele acestea, vreo două săptămâni după stabilirea lor în București
Răscoala by Liviu Rebreanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295613_a_296942]
-
condamnați la moarte, stăm și ne ținem de cancanurile șefiei, de intrigile remanierii și de toate fleacurile!... Pentru a tempera puțin atmosfera ce o crease izbucnirea bătrânului, Grigore făcu zîmbind: ― Nici nu mi-aș fi închipuit, tată, că te poate pasiona atât de mult politica! ― Crima nu e politică, Grigoriță! răspunse Miron potolit, dîndu-și și el seama că a exagerat o discuție de masă. Crima e crimă. Ce fac ei nu e politică, e crimă. ― Sunt lipsiți de orice scrupule, adevărat
Răscoala by Liviu Rebreanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295613_a_296942]
-
La țară?... Vrei să-ți bați joc de mine? Nu, nu! Eu stau binișor la București! Până și șoferul Rudolf găsise de cuviință să obiecteze că excursiunea aceasta e cam periculoasă. Apărîndu-i astfel ca o aventură, plecarea la țară o pasiona. Desigur, n-avea motive serioase să se grăbească și ar mai fi putut aștepta. Divorțul se pronunțase, adevărat, dar până la transcriere mai erau vreo două săptămâni. Nici nu se gândea să încheie definitiv vânzarea până ce nu o va putea face
Răscoala by Liviu Rebreanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295613_a_296942]
-
Jenică s-a purtat ca un adevărat cavaler, dezmințind energic ocările Lenuței față de părinții lui... Titu Herdelea a ascultat cu mult interes toate acestea, întîi fiindcă i le spunea Tanța și apoi pentru că tot ce-o privea pe ea îl pasiona în realitate mai mult ca orice. Înduioșat, îi mărturisi că, dacă ar avea o situație materială cât de cât asigurată, mâine ar lua-o de nevastă și că, în orice caz, ea tot a lui trebuie să fie pentru totdeauna
Răscoala by Liviu Rebreanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295613_a_296942]
-
mare nevoie de ajutorul meu. Am respins concepția despre lume și viață susținută de dogma religiei și am căutat și alte concepții despre lume și viață, în cărțile apărute pe piață, după anul 1989, că înainte erau interzise. Numărul autorilor pasionați de filozofie este mult mai mare, decât cei la care am avut eu acces și a căror cărți le-am citit, pe care le indic mai jos : - Doctorul Emil Rădulescu „ Alimentație inteligentă. Ești responsabil pentru propria sănătate”.Inginerul Florin Gheorghiță
Războiul cu întunericul by Ivone Narih () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91642_a_93256]