2,520 matches
-
Panurge -, cât și a războiului troian, înlocuit aici cu lupta împotriva scrumbiilor. Motivul căutării Graalului din romanele cavalerești ale ciclului arthurian este și el parodiat în A cincea și cea din urmă carte, a cărei apariție postumă a suscitat problema paternității operei, unii dintre contemporanii lui Rabelais îndoindu-se de autenticitatea textului. De astă dată, motivul călătoriei pe mare se îmbină cu alegoria satirică, Pantagruel, însoțit de Panurge și de tot grupul descinzând în câteva "insule alegorice", precum cele traduse la
Parodia literară. Șapte rescrieri românesti by Livia Iacob () [Corola-publishinghouse/Science/1021_a_2529]
-
încep a se chema cărți de controversă (s.n.)". Va fi deci considerată, de-acum înainte, parodie literară numai acea operă al cărei statut se delimitează de toate celelalte creații autentice prin inspirația dintr-un autor/ o operă literară propriu-zisă. Trecând paternitatea parodiilor în sfera faptului strict literar, autorul scrierii își depășește epoca, emițând o profeție care va face istorie de-abia în studiile de teorie literară ale secolului XX: parodia literară se dezvoltă exclusiv pe un tipar livresc, aparținând unei/ unor
Parodia literară. Șapte rescrieri românesti by Livia Iacob () [Corola-publishinghouse/Science/1021_a_2529]
-
câțiva slujitori să-l cheme, pentru a-l introduce prin botez în prima comunitate creștină. După convertirea acestuia, Petru a trebuit să înfrunte opoziția iudeo-creștină, geloasă pe patrimoniul Evangheliei; adresându-se comunității creștinilor proveniți din iudaism, le-a arătat că paternitatea lui Dumnezeu este universală și se extinde asupra tuturor, chiar și a soldaților, fără nici o excepție (cf. Fap 11, 4-18). Convertirea centurionului Cornelius a urmat la puțin timp celei a lui Paul din Tars (cf. Fap 9), bucurându-se de
Creştinismul în armata romană în secolele I-IV by Sebastian Diacu () [Corola-publishinghouse/Science/100972_a_102264]
-
se insistă, de regulă, asupra străduințelor comuniștilor de-a se introduce în derularea actului de la 23 august 1944, pe care l-au înălțat până la rangul de sărbătoare națională, mai multe forțe politice și grupări s-au străduit să-și asume paternitatea, exclusivă sau măcar parțială, a evenimentului, mai precis: 1) regele Mihai I și colaboratorii; 2) partidele istorice și, cu prioritate, P.N.Ț. - Iuliu Maniu; 3) P.C.R., care a avut privilegiul duratei menținerii sale la putere (1947-1989), dar nu și pe
Serviciile secrete ale României în războiul mondial (1939-1945) by Cezar MÂŢĂ () [Corola-publishinghouse/Science/100955_a_102247]
-
al cercetărilor, după deschiderea arhivelor și extinderea perspectivei asupra epocii cercetate, după desființarea cenzurii, dar și după toate cele prin câte și cum a trecut România, în prezent este sigur că nimeni nu mai e în măsură să revendice exclusiv paternitatea actului istoric, să-l includă în categoria temelor tabù sau, cumva, în cercul lui noli tangere. În anume privințe și situații, intensitatea investigațiilor în domeniu bătea toate recordurile istoriografice, până la a deveni bănuitoare, iar, în chip bizar, se ajunsese, prea
Serviciile secrete ale României în războiul mondial (1939-1945) by Cezar MÂŢĂ () [Corola-publishinghouse/Science/100955_a_102247]
-
Chiaro 171 8 și Ioan Filstich, rector al gimnaziului saxon din Brașov, întrʹo notă din I727, la traducerea în limba germană a Cronicii lui Greceanu) și restabilește rolul fraților Greceanu în tradu cere a Bibliei. «Mai multă lumină în sprijinul paternității Grecenilor sʹar putea aduce acum, în lipsa M-sului din 1915, aflat Ia Moscova, din compararea Bibliei lui Șerban cu celelalte traduceri ale Grecenilor și cu originalele gr eceș ti. Procedeul de traducere, întorsătura frazei, lexicul ar putea da indicații prețioase în
Carte ..., vol. I by Ion N. Oprea () [Corola-publishinghouse/Imaginative/492_a_1296]
-
referent contextual, „obiectele teatrale“. Elementele spectacolului vizează arta literaturii și arta dramatică, reunind „perechi“ multiple ale instanțelor teatrale, sub regimul unui principiu specific, numit de Anne Ubersfield „principiul dublei enunțări“: - dualitate auctorială (dramaturgul și regizorul sunt emițătorii care își asumă paternitatea spectacolului) - dualitate scripturală: discursul scenic (textul propriuzis) și discursul didascalic - dualitate actorială: actorul este persoana reală, în vreme ce personajul pe care îl interpretează este persoană ficțională; - dualitate semiotică - discursul dramatic este dublat de limbajele scenice, care au, și ele, rol de
Şi tu poţi lua 10 la BAC! Ghid complet pentru probele de limbă, comunicare şi literatură română by Mioriţa Baciu Got, Rodica Lungu, Ioana Dăneţiu () [Corola-publishinghouse/Science/1365_a_2894]
-
cu povestea asta a lui cu școala? Și ce vroia la urma urmei? Des co perind astfel dragostea de învățătură a lui Niculae, Moromete își va da băiatul la Școala Normală de la Câmpulung, deși tră iește o adevărată dramă a paternității rănite, fiindcă și cel mai mic fecior se înstrăinează de rădăcinile sale țărănești. Relația dintre cele două personaje va fi însă erodată când Ilie refuză săi mai plătească taxele pentru al patrulea an de studii și Niculae revine în sat
Şi tu poţi lua 10 la BAC! Ghid complet pentru probele de limbă, comunicare şi literatură română by Mioriţa Baciu Got, Rodica Lungu, Ioana Dăneţiu () [Corola-publishinghouse/Science/1365_a_2894]
-
sau întro orientare tematică În aceste circumstanțe, în care ariile tematice erau riguros cenzurate, Marin Preda publică în 1955 primul volum al romanului Moromeții (volumul al doilea va fi publicat în 1967), deturnând marile teme ale lumii țărănești - familia și paternitatea, timpul și istoria, viața și moartea, iubirea, cunoașterea - de la șabloanele interpretărilor și viziunii proletcultiste. Romanul lui Marin Preda continuă tradiția romanului românesc de inspirație rurală (Ioan Slavici, Mihail Sadoveanu, Liviu Rebreanu), ilustrând formula realismului obiectiv. Autorul Moromeților aduce însă o
Şi tu poţi lua 10 la BAC! Ghid complet pentru probele de limbă, comunicare şi literatură română by Mioriţa Baciu Got, Rodica Lungu, Ioana Dăneţiu () [Corola-publishinghouse/Science/1365_a_2894]
-
care vor intra în viața lui. Reuniunea familială din salonul casei Giurgiuveanu prilejuiește prezentarea personajelor în ipostaze definitorii, surprinderea relațiilor dintre ele, evidențierea tensiunilor conflictuale. În același timp, episodul schițează linia narativă principală a romanului, reunind mai multe teme: moștenirea, paternitatea, parvenirea. Contrapunctic, acțiunea urmărește și firul epic ce dezvoltă tema iubirii și pe cea a afirmării intelectualului, reliefând elemente specifice bildungsro ma nului, prin destinul lui Felix și al Otiliei. Item 4: susținerea unei opinii despre modul în care se
Şi tu poţi lua 10 la BAC! Ghid complet pentru probele de limbă, comunicare şi literatură română by Mioriţa Baciu Got, Rodica Lungu, Ioana Dăneţiu () [Corola-publishinghouse/Science/1365_a_2894]
-
modul în care o idee sau tema textului narativ studiat se reflectă în construcția personajului feminin selectat Personajul feminin principal reprezintă, în opinia mea, un punct de convergență a temelor din romanul călinescian, fiindcă Otilia este legată direct de tema paternității, de cea a moștenirii și de tema iubirii. Mai mult chiar, Otilia este o prezență contrastivă în raport cu mulțimea parveniților ce ilustrează tema existenței burgheziei bucureștene la început de secol XX și tema parvenirii. Dincolo de ariile tematice însă, eroina reprezintă eternul
Şi tu poţi lua 10 la BAC! Ghid complet pentru probele de limbă, comunicare şi literatură română by Mioriţa Baciu Got, Rodica Lungu, Ioana Dăneţiu () [Corola-publishinghouse/Science/1365_a_2894]
-
de Arelate († 542), apoi în scrisoarea episcopului Ciprian de Toulon către episcopul Maximus de Geneva, datată între anii 524-533. Textul imnului Te Deum se găsește în diferite manuscrise, fără să fie indicat autorul. Unii critici, comentatori, istorici și patrologi confirmă paternitatea nicetană asupra textului imnului Te Deum. Mai adăugăm că scrisoarea lui Ciprian de Toulon, care afirmă că în prima jumătate a secolului al VI-lea imnul era deja răspândit și cunoscut, face să cadă ipoteza paternității lui Nicetius de Trèves
Misionari şi teologi de vocaţie ecumenică de la Dunăre şi mare din primele şase secole creştine by Nechita Runcan () [Corola-publishinghouse/Science/1595_a_3161]
-
istorici și patrologi confirmă paternitatea nicetană asupra textului imnului Te Deum. Mai adăugăm că scrisoarea lui Ciprian de Toulon, care afirmă că în prima jumătate a secolului al VI-lea imnul era deja răspândit și cunoscut, face să cadă ipoteza paternității lui Nicetius de Trèves asupra imnului Te Deum. Dintre argumentele care pledează în favoarea paternității episcopului Niceta de Remesiana asupra imnului Te Deum, în afară de mențiunea manuscriselor irlandeze, consemnăm următoarele: Imnul nu poate fi atribuit Sfântului Ambrozie sau altor autori de imne
Misionari şi teologi de vocaţie ecumenică de la Dunăre şi mare din primele şase secole creştine by Nechita Runcan () [Corola-publishinghouse/Science/1595_a_3161]
-
scrisoarea lui Ciprian de Toulon, care afirmă că în prima jumătate a secolului al VI-lea imnul era deja răspândit și cunoscut, face să cadă ipoteza paternității lui Nicetius de Trèves asupra imnului Te Deum. Dintre argumentele care pledează în favoarea paternității episcopului Niceta de Remesiana asupra imnului Te Deum, în afară de mențiunea manuscriselor irlandeze, consemnăm următoarele: Imnul nu poate fi atribuit Sfântului Ambrozie sau altor autori de imne, întrucât aceștia au scris imne în metru ritmic, nu în proză ritmică, așa cum este
Misionari şi teologi de vocaţie ecumenică de la Dunăre şi mare din primele şase secole creştine by Nechita Runcan () [Corola-publishinghouse/Science/1595_a_3161]
-
nu în proză ritmică, așa cum este scris Te Deum. De asemenea, o notă dintr-o Psaltire veche, tipărită în anul 1555, la Londra, după manuscrise mai vechi, și care cuprinde Canticum beati Niceti episcopi, dă o explicație sugestivă în privința paternității Te Deum - ului: „Unii spun că Fericitul Ambrizie, în timp ce boteza pe Fericitul Augustin, a început (să cânte) Pe Tine Te lăudăm, iar Augustin a răspuns (cântând) al vers; și așa au compus acest imn. Acest lucru nu este adevărat, ci
Misionari şi teologi de vocaţie ecumenică de la Dunăre şi mare din primele şase secole creştine by Nechita Runcan () [Corola-publishinghouse/Science/1595_a_3161]
-
secolele IV-V. Opera Sfântului Niceta, care i-a adus celebritatea este un catehism, alcătuit din șase cărticele de învățătură, pentru cei ce se pregătesc să primească Taina Botezului. Critica acordă, pe baza unor manuscrise și pe baza studiilor comparative, paternitatea lui Niceta și asupra următoarelor lucrări: De diversis appellationibus (Despre diferitele numiri ale Domnului nostru Iisus Hristos), De vigiliis servorum Dei (Despre privegherea robilor lui Dumnezeu), De psalmodiae bono (Despre folosul cântării de psalmi) și celebrul imn Te Deum laudamus
Misionari şi teologi de vocaţie ecumenică de la Dunăre şi mare din primele şase secole creştine by Nechita Runcan () [Corola-publishinghouse/Science/1595_a_3161]
-
dedicației antologiei. Faptul că această colecție de texte nu citează nici pe Papa Leon și nici pe Sfântul Chiril al Alexandriei, arată precauția lui Dionisie Smeritul față de discuția de la acea vreme, care a evoluat de la hristologic la trinitar. În favoarea atribuirii paternității daco-romane, un învățat catolic observă că „nici traducerea pieselor nu pare să fie opera unică a lui Dionisie cel Mic”. Este posibil ca antologia să fi fost începută cu ocazia venirii la Roma a călugărilor "sciți" pentru ca în 533, ea
Misionari şi teologi de vocaţie ecumenică de la Dunăre şi mare din primele şase secole creştine by Nechita Runcan () [Corola-publishinghouse/Science/1595_a_3161]
-
regiune, mai ales pentru aceia care cu oarecare îndrăzneală cred că pot să calce în picioare canoanele de la Niceea și să pună în locul lor alte hotărâri”. Bineînțeles că cei avizați erau înșiși delegații papali și, implicit, Scaunul papal, întrucât atribuiseră paternitate niceeană canoanelor Sinodului de la Sardica pentru a justifica pretențiile necanonice, de jurisdicție universală, ale episcopului Romei. În aceeași Prefață, Dionisie își informa suveranul pontif că în prezenta Colecție nu a mai introdus „canoanele zise-apostolice și cele ale Sinodului de la
Misionari şi teologi de vocaţie ecumenică de la Dunăre şi mare din primele şase secole creştine by Nechita Runcan () [Corola-publishinghouse/Science/1595_a_3161]
-
zise-apostolice și cele ale Sinodului de la Sardica, precum și cele ale provinciei africane”, pentru că „nu le primesc toți”, cu atât mai mult cu cât „aceste canoane” le prezentase deja în prima traducere . În încheiere, Dionisie specifica următoarele: „de data aceasta, Paternitatea Voastră a căutat să recunoască autoritatea cu care sunt conduse Bisericile Orientale”. Această afirmație demonstrează că la acea vreme, canoanele zise-apostolice, cele ale Sinodului de la Sardica (343) și cele ale provinciei africane nu erau receptate unanim de Colecțiile canonice ale
Misionari şi teologi de vocaţie ecumenică de la Dunăre şi mare din primele şase secole creştine by Nechita Runcan () [Corola-publishinghouse/Science/1595_a_3161]
-
masacrarea lor nu însemna a le falsifica istoria? Această caracterizare mitico-religioasă, fie și indirectă, chiar inconștientă, a evenimentului făcea mai acceptabil masacrul, plasându-l în linia dreaptă a lanțului dezastrelor care-i loviseră pe evrei? Elie Wiesel a revendicat ulterior paternitatea cuvântului în sensul admis astăzi și golit, pentru majoritatea utilizatorilor, de orice conotație sacrificială. Fapt este că acest scriitor a jucat un rol important în propagarea lui. Și că el îi cunoștea, bineînțeles, foarte bine rădăcinile biblice. Cum însuși explică
Suferinţa ca identitate by Esther Benbassa [Corola-publishinghouse/Science/1430_a_2672]
-
pe orbita politică; respectat pentru un anumit echilibru, el este în realitate un autocrat. Un alt personaj deosebit de interesant este primarul Moscovei, Lujkov. Conduce Moscova cu o mînă de fier și cu metode nu tocmai ortodoxe. Lui îi este atribuită paternitatea unui foarte ciudat concept, acela de "federalism corporativ" sau, într-o altă formulare, de "federalism bugetar corporatist". Trecînd peste remanențele colectiviste conținute, peste anumite ca-dre mentale ce nu pot fi încă depășite, ce vrea totuși sa spună acest incitant concept
[Corola-publishinghouse/Science/1490_a_2788]
-
educației în structurarea unui temperament filosofic; necesitatea imperioasă de a struni energiile animale din om; inegala valoare a existențelor; ridicolul valorilor artificiale - cum ar fi orgoliul sportiv; critica necumpătării alcoolice; refuzarea tuturor formelor de atașament, oricare ar fi ele; desconsiderarea paternității etc. Odată interpretate, toate aceste istorioare arată că există o distanță mare între ideea de greșeală îndeobște asociată lui Aristip și realitatea sa. Căci proasta reputație a hedonistului (ieri ca și astăzi) face din el un personaj cusurgiu, afemeiat, mâncău
Michel Onfray. In: O contraistorie a filosofiei. Volumul x [Corola-publishinghouse/Science/2095_a_3420]
-
echipei de profesioniști, a reprezentanților beneficiarilor; organizarea unei întâlniri cu un grup reprezentativ de beneficiari (nu mai puțin de 10%), la care participă și membri ai echipei de implementare (subiectele abordate în cadrul întâlnirii sunt: geneza proiectului, cunoașterea elementelor-cheie din proiect - paternitate, obiective, activități, servicii, rezultate); vizitarea locației proiectului; vizite la domiciliul unor beneficiari aleși de evaluator în mod aleatoriu sau după un anumit pas din listă; întâlnire tripartită agent de implementare-parteneri-beneficiari, în vederea asigurării cunoașterii proiectului; aplicarea chestionarelor de evaluare a beneficiarilor
Practica dezvoltării comunitare by Dumitru Sandu (coord.) [Corola-publishinghouse/Science/2132_a_3457]
-
putut avea originea În altă parte decît În mintea omenească, istoricului Îi revine sarcina de a stabili cît mai precis cu putință cînd s-a petrecut acest lucru și care minți omenești au produs configurația gîndirii gnostice. În mod tradițional, paternitatea tuturor ereziilor creștine Îi era atribuită lui Simon Magul din Samaria. „Simon autem Samaritanus ex quo universae haereses substituerunt”, cum spunea Irineu din Lyon33. Pentru a verifica validitatea acestei opinii, contestată adesea, este imperativ să examinăm aici, pe scurt, dosarul
[Corola-publishinghouse/Science/1867_a_3192]
-
Hodgson Jr. (ed.), Nag Hammadi, Gnosticism, and Early Christianity, Hendrickson, Peabody, MA, 1986, pp. 257-285. Capitolul V Abolirea legii și a tatălui real: Marcion din Sinope În cartea sa Moise și monoteismul, Sigmund Freud remarca frecventa apariție a motivului dublei paternități În religie și În basm. Cum era de așteptat, el interpreta suprimarea adevăratului tată și accentul pus pe Tatăl divin ca pe o formă a complexului lui Oedip. Există numeroase exemple de oameni care s-au luptat cu tatăl lor
[Corola-publishinghouse/Science/1867_a_3192]