12,546 matches
-
Z. Smith, 1987, p. 101). Caracteristici generaletc "Caracteristici generale" Conceptul de ritual este folosit, cu sensuri sensibil diferite (dar nu radical diferite), În mai multe discipline. După Roy Rappaport (1999, p. 24): a) În psihiatrie, el „se referă la comportamentele patologice stereotipe, precum și la anumite interacțiuni umane convenționale, repetitive, dar, cu toate acestea, de natură adaptativă”; b) În științele sociale, el „desemnează o paletă largă de manifestări sociale, nu neapărat religioase, sau aspectul formal al unor asemenea manifestări”; c) În etologie
Introducere în antropologia culturală. Mitul și ritul by Mihai Coman () [Corola-publishinghouse/Science/2018_a_3343]
-
studiu, dar există dovezi că, pe lângă purtarea ochelarilor ca podoabă, au existat reacții negative semnificative legate de ochelari. În fapt, era o reacție împotriva unui simbol asociat unei clase sociale. Dacă reacția de tip Cambodgea împotriva ochelariștilor este de domeniul patologicului politico-social, nu trebuie să se uite că mulți șefi de state nu doreau să arate că au nevoie de ochelari. În lunga listă a acestora se înscriu nume celebre cum ar fi Hitler, Nixon sau Ceaușescu. Situația cererii solvabile pe
Tehnici de analiză în managementul strategic by Bogdan Băcanu () [Corola-publishinghouse/Science/2251_a_3576]
-
de stările mai obscure, de mesajul incert al subconștientului, de conduita psihică a individului într-un moment de încordare, de puternică emoție. El abordează, cu o aplecare ca și naturalistă, nuvela psihologică, oprindu-se asupra unor cazuri-limită, unele cu substrat patologic, implicând factorul congenital. Pe un fond sufletesc zdruncinat, purtările neașteptate, curioase sunt consecința unor împrejurări care pun nervii unor inși hiperreactivi la grea încercare. În vreme de război istorisește un caz de demență, scrânteala cârciumarului Stavrache fiind pricinuită de o
CARAGIALE. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286090_a_287419]
-
ereditate și mediu. Către sfârșitul secolului al XIX-lea, se credea tot mai mult că bolile mintale au o bază biologică, iar manualul lui Emil Kraepelin (1856-1926), publicat în 1883, susținea că problemele fizice pot duce la disfuncții mintale. Modelul patologic avea o parte bună și una rea: în vreme ce unii voiau să găsească o vindecare, alții se temeau că bolile ar putea să se transmită la alți indivizi sau să se moștenească genetic. Teama și neînțelegerea au făcut ca, în următoarea
Psihopatologia copilului. Fundamente by Linda Wilmshurst () [Corola-publishinghouse/Science/2347_a_3672]
-
1998) au aplicat acest model pentru a găsi explicații ale apariției tulburărilor depresive la copil și adolescent. Teoriile în context Dacă privim copilul în contextul influențelor datorate dezvoltării, ne putem face o imagine mai bună cu privire la dinamica adiacentă comportamentelor potențial patologice și, de asemenea, ne putem orienta și îmbunătăți capacitatea de a conceptualiza cazurile în mod ecologic. Verificați-vă cunoștințele Transformarea psihologiei copilului în disciplină de sine stătătoare a avut loc la începutul secolului XX. a fost favorizată de mișcarea de
Psihopatologia copilului. Fundamente by Linda Wilmshurst () [Corola-publishinghouse/Science/2347_a_3672]
-
cu privire la modul de manifestare a tulburărilor bipolare la copii. Totuși, un element care ar putea fi deosebit de util pentru a identifica tulburarea bipolară cu debut în copilărie este succesiunea rapidă a ciclurilor, adică manifestarea a patru sau mai multe episoade patologice în decurs de 12 luni. Deși, la adulți, acest criteriu este valabil doar în aproximativ 10-20% din cazuri, literatura de specialitate recentă sugerează că, la copii, aceasta ar fi o caracteristică dominantă a tulburării bipolare. Pe baza unei analize a
Psihopatologia copilului. Fundamente by Linda Wilmshurst () [Corola-publishinghouse/Science/2347_a_3672]
-
lista de criterii nu este adaptată diverselor stadii de dezvoltare a copilului și nu se datorează debutului tulburării la vârstă adultă. În sprijinul acestei ipoteze vine și faptul că, de multe ori, pacienții adulți cu tulburare somatoformă recunosc un istoric patologic cu debut în copilărie (Hotopf, 2002). Caz practic Sara era un copil greu de stăpânit acasă. Era atât de pretențioasă, încât mama ei, Grace, a trimis-o să locuiască cu bunicii la New York atunci când ea s-a întors în Georgia
Psihopatologia copilului. Fundamente by Linda Wilmshurst () [Corola-publishinghouse/Science/2347_a_3672]
-
reacția la tulburarea de conversie a copilului: familii anxioase (preocupate de boală), familii haotice (în care somatizarea este motiv de grijă și atenție) și familii compensatoare (care, conform modelului sistemelor familiale, folosesc copilul bolnav pentru a reorienta problemele familiale). Istoric patologic Cercetătorii afirmă că tulburarea de conversie apare la unii copii după o boală reală. Fritz și colaboratorii săi (1997) relatează că între 10 și 60% dintre copiii cu această afecțiune au suferit de o altă boală înainte. TULBURAREA ALGICĂ Caracteristici
Psihopatologia copilului. Fundamente by Linda Wilmshurst () [Corola-publishinghouse/Science/2347_a_3672]
-
specifice tulburării opoziționale pot să nu se manifeste la școală sau în comunitate și, foarte probabil, nu vor putea fi observate în timpul examenului clinic. Acești copii se pricep foarte bine să forțeze limitele atunci când sunt pe teritoriu familiar. Comportamentele lor patologice se pot manifesta și în cadrul școlar dacă sunt foarte adânc impregnate sau automate și dacă sunt întărite de colegi sau educatori. Copiii cu tulburare opozițională au fie o stimă de sine redusă, fie una exagerată. Ca și David, de multe
Psihopatologia copilului. Fundamente by Linda Wilmshurst () [Corola-publishinghouse/Science/2347_a_3672]
-
diagnosticate prima dată la vârste mici, în copilărie sau în adolescență, în vreme ce debutul anorexiei nervoase se situează mult mai târziu (începând cu 11 ani și până la vârsta adultă). Deși în „Clasificarea Internațională a Bolilor” (CIB-10) obezitatea este considerată o stare patologică generală, în DSM-IV-TR, nu este inclusă printre tulburări (APA, 2000). Totuși, DSM-IV-TR specifică faptul că, dacă factorii psihologici sunt relevanți pentru un anumit caz de obezitate, aceștia trebuie considerați factori psihologici ce influențează o stare patologică (APA, 2000, p. 731
Psihopatologia copilului. Fundamente by Linda Wilmshurst () [Corola-publishinghouse/Science/2347_a_3672]
-
este considerată o stare patologică generală, în DSM-IV-TR, nu este inclusă printre tulburări (APA, 2000). Totuși, DSM-IV-TR specifică faptul că, dacă factorii psihologici sunt relevanți pentru un anumit caz de obezitate, aceștia trebuie considerați factori psihologici ce influențează o stare patologică (APA, 2000, p. 731). Caz practic Sara, în vârstă de 16 ani, are 1,70 m și, astăzi, are 62 de kilograme. Săptămâna trecută, avea 65 de kilograme și, săptămâna viitoare, va avea probabil 60. Deși are greutatea ei se
Psihopatologia copilului. Fundamente by Linda Wilmshurst () [Corola-publishinghouse/Science/2347_a_3672]
-
mai severă. Formele ușoare pot să treacă neobservate până la începutul școlarizării formale. Conform DSM-IV-TR (APA, 2000), indivizii cu retardare mintală sunt de 3-4 ori mai expuși riscului de comorbidități decât restul populației. În plus, diagnosticul este mai complex, deoarece caracteristicile patologice obișnuite pot fi modificate din cauza retardării. Cele mai frecvente comorbidități (tot conform DSM-IV-TR) sunt: ADHD, tulburările de dispoziție, tulburările de dezvoltare pervazive, mișcările stereotipe și tulburările psihiatrice datorate unei afecțiuni medicale (cum ar fi un traumatism cranian). Comorbiditățile variază și
Psihopatologia copilului. Fundamente by Linda Wilmshurst () [Corola-publishinghouse/Science/2347_a_3672]
-
Norgate, 1998) și îmbunătățirea abilităților indivizilor cu autism înalt funcțional și sindrom Asperger (Kunce & Mesibov, 1998). De asemenea, acest program este mai eficient decât alternativele educaționale nespecifice (Panerai, Ferrante & Zingale, 2002). Verificați-vă cunoștințele AAMR consideră retardarea mintală o stare patologică și o tulburare psihiatrică. Adevărat sau Fals? În prezent, coeficientul intelectual maxim pentru diagnosticul de retardare mintală se situează între 65 și 70. între 75 și 80. între 65 și 75. între 70 și 85. Conform DSM-IV-TR, severitatea retardării mintale
Psihopatologia copilului. Fundamente by Linda Wilmshurst () [Corola-publishinghouse/Science/2347_a_3672]
-
romancier atras de stările tulburi, incerte, fie sociale, precum în Neamul Coțofănesc sau în Conspirația Dărmănescului, fie individuale, precum în Rumilia. Aici, imaginația se dezlănțuie fără opreliști, excitată de ceremonialuri erotice fără număr. Prezentat în mai toate ipostazele, normale și patologice, erosul are aspectul unui delir permanent. Odată eliberate de complexele culturale, personajele devin „animale sănătoase”, de o indescriptibilă vulgaritate. Unele pagini din romanele lui B. sunt în drum către pornografia în stare pură, iar scenele de dragoste au, câteodată, o
BARNOSCHI. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285651_a_286980]
-
vrăji era mai puternică decât vraja însăși. Nebunia în care alunecă Ieronim își are sursa în răzvrătire și în negarea ordinii stupide a cetății. Și în alte nuvele asemenea răsfrângeri ale unor conștiințe zbuciumate, obosite sau revoltate se convertesc în patologic individual sau colectiv. Dorințele lui Ștefan Hubertus, Amo, amas, amat..., Pavilionul nr. 6, Biserica din Fraustadt sau Semn rău preiau ecourile unor credințe ancestrale: un blestem sau o coincidență nefastă pot influența nefericit o existență sau un șir de existențe
BENES. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285697_a_287026]
-
să perturbe structura personalității devenind astfel anormale. Personalitățile care pot fi considerate accentuate nu sunt anormale. Dacă am interpreta cazurile acestea în alt mod, ar trebui să considerăm numai media drept normală, orice deviere de la medie fiind în acest caz patologică. În felul acesta, personalitățile care se ridică în mod clar deasupra mediei ar trebui excluse din sfera normalului. Aceștia sunt însă tocmai acei oameni pe care îi numim „personalități”, cei care poartă propria lor amprentă. Omul care nu are nimic
PSIHOLOGIA MEDICALĂ: COORDONATE APLICATIVE by Viorel ARMAŞU, Iuliana ZAVADOVSCHI () [Corola-publishinghouse/Science/100959_a_102251]
-
iar pentru toți relația medic-pacient”. Relația cu psihopatologia oferă psihologiei medicale posibilitatea abordării în cunoștință de cauză a unor personalități morbide, capabile să inducă în eroare pe medicul neavizat prin acuze subiective și chiar simptome obiective nelegate de un proces patologic organic. Psihopatologia este un studiu sistematic al trăirilor anormale, cunoașterii și comportamentului, studiul manifestărilor tulburărilor mintale (A. Sims, 1995). A. Sims, subliniază cele două direcții importante ale psihopatologiei: cea explicativă - aflată în raport cu construcțiile teoretice și cea descriptivă - care descrie și
PSIHOLOGIA MEDICALĂ: COORDONATE APLICATIVE by Viorel ARMAŞU, Iuliana ZAVADOVSCHI () [Corola-publishinghouse/Science/100959_a_102251]
-
a noțiunilor de biologie. Înțelegerea apariției psihicului uman trebuie privită din perspectiva biologică a unei evoluții realizate prin adaptări succesive și eficiente la mediu. Biologia moleculară și în special biochimia furnizează informații privind substratul chimic al memoriei, emoțiilor, stărilor psihice patologice (de exemplu: depresie), iar în ultimul timp cunoașterea unor variate game de receptori pentru hormoni, neuromodulari și chiar pentru medicamente (de exemplu receptori benzodiazepinele). Psihofarmacologia studiază efectele anumitor medicamente (mai ales psihotrope) asupra comportamentului bolnavului, și reevaluează date despre substanțele
PSIHOLOGIA MEDICALĂ: COORDONATE APLICATIVE by Viorel ARMAŞU, Iuliana ZAVADOVSCHI () [Corola-publishinghouse/Science/100959_a_102251]
-
3. O accepție legată de aspectul patogenic Există diferențe individuale în ce privește calitatea și eficacitatea mecanismelor de apărare ale organismului la acțiunea agenților patogeni. 4. O accepție legată de fizionomia bolii (aspectul patoplastic) La persoane diferite, manifestările clinice ale unui proces patologic nu sunt identice. 5. O concepție legată de prognostic. În cea mai mare parte se ocupă cu problematica relațiilor „cauză-efect”. În această problematică avem de luat în considerare cel puțin trei aspecte fundamentale. A. Aspectul cantitativ. Stimuli (sau noxe) de
PSIHOLOGIA MEDICALĂ: COORDONATE APLICATIVE by Viorel ARMAŞU, Iuliana ZAVADOVSCHI () [Corola-publishinghouse/Science/100959_a_102251]
-
destul de puțin, iar persoana medicului - deloc. Tendințele lor conservatoare îi fac să ia medicamentele cu regularitate, până la obișnuință sau toxicomanie. Nu caută să influențeze pe medic, nu abuzează de concedii. Suferințele lor banale sunt obezitatea, constipația și tulburările psihosomatice. Profilul patologic seamănă cu cel al sentimentelor. 2.3.1. Tipul de personalitate și boala Cunoașterea tipului de personalitate permite stabilirea unei conduite terapeutice medicale individualizate, în funcție de aceste coordonate psihologice. În acest sens prezentăm clasificarea și descrierea pe care K. Leonhard a
PSIHOLOGIA MEDICALĂ: COORDONATE APLICATIVE by Viorel ARMAŞU, Iuliana ZAVADOVSCHI () [Corola-publishinghouse/Science/100959_a_102251]
-
caracter. În 1942 F. Sanford a arătat că, prin analiza vocii, se poate diagnostica caracterul. În expresivitatea figurii “centrul de greutate” este adeseori privirea. Manifestările artistice reprezintă de asemenea o importantă cale de a stabili diagnosticul “de stare” (normală sau patologică). Allport consideră studiul expresiei ca pe una dintre cele 11 metode bazale de a cerceta personalitatea. Se consideră că femeile sunt superioare bărbaților în ce privește interpretarea intuitivă a comportamentului expresiv. Faptul poate fi explicat prin însemnătatea deosebită a relațiilor personale în
PSIHOLOGIA MEDICALĂ: COORDONATE APLICATIVE by Viorel ARMAŞU, Iuliana ZAVADOVSCHI () [Corola-publishinghouse/Science/100959_a_102251]
-
nu-l dobândești”. Râsul este o descărcare nervoasă bruscă. Pentru H. Bergson, râsul este provocat de situații în care găsim “du mecanique plaque sur le vivant”. De asemenea se poate vorbi de o fiziologie a râsului evidențiată în alterările sale patologice în sindromul pseudobulbar, de o biochimie a lui (efectele protoxidului de azot, “gaz ilariant” chiar și ale alcoolului în doze moderate). Putem considera râsul tonic dar și toxic, bine cunoscut fiind dictonul “rindendo castigat mores”. “Unii oameni, atunci când râd își
PSIHOLOGIA MEDICALĂ: COORDONATE APLICATIVE by Viorel ARMAŞU, Iuliana ZAVADOVSCHI () [Corola-publishinghouse/Science/100959_a_102251]
-
în anumite situații. 3.2.1.2. Mâna Pentru diagnosticarea bolilor este important să examinăm mâna. Ea poate prezenta boli ale pielii, stigmate profesionale, traumatisme, deformări (reumatism, gută, retracția aponevrozei, degete hipocratice, osteoartropatie hipertrofiantă pneumică, splina ventose, lepră, siringomielie), atitudini patologice (grife mains bottes), tremurături caracteristice; modificările reflectă uneori tulburări generale (în icter, anemie, boala lui Addison, xantodermice sau bătrânețea). În psihofiziologia mâinii un element important este pielea. Fiziologia pipăitului este complexă; pipăitul este un simț educabil (profesional, sau la surdomuți
PSIHOLOGIA MEDICALĂ: COORDONATE APLICATIVE by Viorel ARMAŞU, Iuliana ZAVADOVSCHI () [Corola-publishinghouse/Science/100959_a_102251]
-
locului, este felul traseului și înclinația scrisului. Prin felul traseului înțelegem siguranța, hotărârea gestului care formează literele și unește fie literele, fie cuvintele, sau dimpotrivă, încetineala, ezitarea, tremurătura mâinii”. Pe lângă aspectul caracteriologic, grafologia are și un aspect medical. Studiul scrisului patologic are o valoare reală în diagnosticul și în prognosticul bolilor. Studiul caracteriologic diferă prin metodă și prin obiect de studiul medical al scrisului (A. Athanasiu): 1)Din punct de vedere al metodei, examenul grafocaracteriologic se ocupă numai de execuția materială
PSIHOLOGIA MEDICALĂ: COORDONATE APLICATIVE by Viorel ARMAŞU, Iuliana ZAVADOVSCHI () [Corola-publishinghouse/Science/100959_a_102251]
-
surdă, sfredelitoare); -localizarea și extinderea (ascuțită, punctiformă, regională); -personalitatea (ritmică, stabilă, fulgerătoare); -intensitatea (vagă, slabă, medie, puternică) etc. 4.1.2. Interpretarea durerii Ca o problemă psihologică - durerea face parte atât din viata normală, cât mai ales (Leriche) din viața patologică a organismului. Sensibilitatea algică are mari diferențe individuale: acest fapt condiționează geneza și caracterele durerilor în boală, rănire, intervenție chirurgicală etc. Sensibilitatea algică depinde de: starea sistemului nervos vegetativ (Leriche); hipersensibilitatea acestui sistem explică cenestopatiile și difuzarea durerii autoîntreținerea prin
PSIHOLOGIA MEDICALĂ: COORDONATE APLICATIVE by Viorel ARMAŞU, Iuliana ZAVADOVSCHI () [Corola-publishinghouse/Science/100959_a_102251]