1,560 matches
-
Spus-ai: Nu mă voi reîntoarce până ce nu voi scăpa de naștere, de bătrânețe și de moarte. Mult orgoliu și suferință sânt în orice renunțare. În loc să te retragi cu cea mai mare discreție, fără revoltă și fără ură, declari, cu patos și îngîmfare, ignoranța și iluzionarea celorlalți, condamni plăcerea și toate voluptățile în care trăiesc oamenii. Toți cei care au renunțat și s-au dedat unei practici ascetice, trăind în pustiu, au făcut-o din convingerea că ei au depășit în
Amurgul gânduri by Emil Cioran [Corola-publishinghouse/Imaginative/295576_a_296905]
-
de exaltare nemărginită, să plutim prin spațiu fără alt scop decât al acestui dinamism absolut. Și căderea noastră din mrejele acestui vârtej să nu semene cu o stingere treptată, ci să continuăm în această agonizare cu haosul vârtejul inițial. Întreg patosul și dramatismul infinitului să ne mai cuprindă o dată în singurătatea morții, pentru ca trecerea în neant să semene unei iluminări, ce amplifică și mai mult misterul sau nonsensul acestei lumi. Există în complexitatea uluitoare a infinitului, ca un element constitutiv, negația
Amurgul gânduri by Emil Cioran [Corola-publishinghouse/Imaginative/295576_a_296905]
-
devenirii rusești a fost motivul care a determinat viziunea iraționalistă în filozofia istoriei din Rusia secolului trecut. Într-o astfel de viziune, istoria poate să aibă o finalitate și fără imanența unui logos. Mesianismul rusesc a împrumutat de la Hegel doar patosul și monumentalul viziunii istorice, fără să accepte raționalismul dialecticii sale. Este de altfel caracteristică tuturor marilor mesianisme viziunea dinamică și finalistă fără perspectiva raționalistă. Anomaliile Rusiei sânt pe plan incomparabil mai redus, ale noastre. La noi însă, numai după război
Amurgul gânduri by Emil Cioran [Corola-publishinghouse/Imaginative/295576_a_296905]
-
aceea soarta lor trezește implicit reprezentarea verticalei. Goticul este stilul ascendenței, al elanului vertiginos, dar orientat, al devenirii transcendente. O individualitate se determină după elementele gotice din suflet. Predominarea lor caracterizează pregnanța ei. Elanul unei culturi exprimă prezența internă a patosului gotic. Căci goticul este verticala spiritului. Din el derivă tragicul, sublimul și renunțarea, ca pasiune pentru altă lume. Absența lui te asimilează liniștit și călduț devenirii, aruncîndu-te pradă timpului. Destinul, ca o lunecare orizontală, este negația goticului și a complexelor
Amurgul gânduri by Emil Cioran [Corola-publishinghouse/Imaginative/295576_a_296905]
-
poate ca în viitor să nu-i doară pe toți. România va fi mântuită când pe toți ne va sfâșia soarta, când ne vom sfâșia cu toții pentru ea. Defectul autocriticii noastre este de a nu fi avut nimic dintr-un patos religios, de a nu fi făcut din mesianism o soteriologie. Dacă problema misiunii noastre nu va deveni o doctrină de mântuire, sîntem pierduți, adică ne vom pierde în noi înșine, fiindcă lumea nu ne-a avut niciodată. Ceea ce spunea un
Amurgul gânduri by Emil Cioran [Corola-publishinghouse/Imaginative/295576_a_296905]
-
-o ca o evidență a lumii naturale. Românul se simte prea la el acasă între viață și moarte, și-și face un drum plăcut printre ireconciliabilele acestea inițiale. Trăind cu o familiaritate indiferentă între lucruri care au greutate numai prin patosul distanței, el și-a redus din fiorii la care nu-i bine să renunțe spiritul. Astfel, România nu este o țară tragică. De Dumnezeu, n-am stat niciodată prea departe. Există o literatură populară, cu mai multe povești în care
Amurgul gânduri by Emil Cioran [Corola-publishinghouse/Imaginative/295576_a_296905]
-
de evoluție, social-democrația este un zero, pe lângă care mai există numai blândețea social-democraților. Cumpănirea filozofică a social-democrației i s-a împrumutat în primele faze o semnificație mediocră, pentru ca să degenereze într-un exemplu trist de fadoare teoretică și politică. Lipsa de patos și de anvergură, preocuparea teoretică de tactică, dar fără instinct în luptă; viziunea unei fericiri comode, neancorate în necesitățile complexe ale omului (antropologia mediocră a oricărui tip de democrație); economism searbăd și doctrinarism stupid - sânt note ale mizeriei profunde, ale
Amurgul gânduri by Emil Cioran [Corola-publishinghouse/Imaginative/295576_a_296905]
-
tăcerea cu aur. — Un cetățean de rând poate săvârși greșeli, însă un con ducător de stat se cuvine a fi deasupra oricărei bănuieli, continuă Livia. Principele cască brusc ochii la ea, suspicios. — Tu, Imperator Octavianus Caesar Augustus, rostește femeia cu patos, nu numai că nu trebuie să comiți nedreptăți, dar nici măcar să lași impresia că le comiți. Bătrânul îi aruncă din nou o privire uimită. Nu se aștepta la astfel de vorbe din partea ei. O vede răsucind între degete, cu un
Pax Romana. Stăpânii lumii by Mihaela Erika Petculescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1363_a_2885]
-
sfârșit pe deapsa pe care o merită. O sfredelește pe Livia din priviri. — Bănuiesc că e cineva sus-pus în spatele lui. Încolțită, Augusta nu mai ezită. Își dă seama că pierde teren. Trece atunci la atac. Nu este calomnie, rostește cu patos, să dai în vileag o vră jitoare care se laudă că poate schimba legile naturii, o ființă care pretinde că zeii din ceruri știu și pot mult mai puțin decât cei de sub pământ. — Știu și pot la fel, că doar
Pax Romana. Stăpânii lumii by Mihaela Erika Petculescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1363_a_2885]
-
cine e în spatele acestei povești hidoase? se alarmează Antonia. Plancina intervine din nou: — Libo e un om atât de drăguț! — Fără noroc la femei! pufnește batjocoritor Sallustius. Claudius întoarce capul și-l salută cu mâna ridicată, după care rostește cu patos: — Ci... cine are noroc la joc nu prea are și la fe... femei. — Așa de frumușel, sărmanul! îl compătimește în continuare Plancina. Îi ia pe ceilalți drept martori: — Voi n-aveți impresia că a moștenit trăsăturile fine ale ma mei
Pax Romana. Stăpânii lumii by Mihaela Erika Petculescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1363_a_2885]
-
pune la dispoziție un fond bănesc, în valoare de apro ximativ 50 de talanți vechi. Rufus cască ochii mari: — Pentru ce? Indicații mai precise vei primi la destinație, îl asigură Vitte lius. Îl îmbrățișează: — Zeii să te protejeze! rostește cu patos și se urnește. După câțiva pași rămâne țintuit locului și privește înapoi: — Tu nu crezi în zeii noștri, spune oarecum derutat. Rufus zâmbește: — Cu toții ne închinăm aceleiași Ființe Atotputernice. Clipește din ochi cu subînțeles: — Cu o mie de nume. Și
Pax Romana. Stăpânii lumii by Mihaela Erika Petculescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1363_a_2885]
-
a asigurat o glorie eternă. Bazându-se numai pe câțiva centurioni răniți, a restabilit disciplina și tenacitatea soldatului roman și a smuls victoria unei înfrângeri aproape sigure. Lipsa de entuziasm a interlocutorului său nu-l demobilizează pe senator. Exclamă cu patos: — Suntem cu toții mândri de tine! Tiberius Nero se forțează să adopte o mină binevoitoare. Cu siguranță, fiul Urgallaniei nu s-a deranjat să vină până aici nici ca să-l laude, nici pentru coșul cu merinde al celor săraci, nici pentru
Pax Romana. Stăpânii lumii by Mihaela Erika Petculescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1363_a_2885]
-
pasiuni neobișnuite, de conturarea unui sistem politic bipolar, ale cărui avantaje le rostește cu o încredere nestrămutată. Nu-mi aduc aminte, cu excepția discursurilor rostite la începutul anilor ’90 de unii dintre liderii politici ai acelor vremuri, să fi văzut atâta patos în susținerea unei idei. S-ar putea ca domnul Stoica să aibă dreptate, dar este foarte posibil și să se înșele. Mâine e atât de imprevizibil, încât cu greu s-ar putea hazarda cineva, în actualele condiții, să mai vorbească
Istorie recentă 100% by Robert Turcescu/Valeriu Stoica () [Corola-publishinghouse/Journalistic/1377_a_2886]
-
surprins. Nu s-a gândit vreodată că va fi posibil. Acest băiat este cam apucat, dar de ce n-ar fi, doar este orfan. Zărgheala lui, crede Spavin, este atributul natural al unui orfan, unul din accidentele care-i dau acestuia patosul specific. Spavin este un admirator al lui Dickens, iar felul în care arată Jonathan Bridgeman concordă perfect cu modelul creionat de bătrân pentru o astfel de persoană. Poate este cam mare. Și bărbat. Ar fi fost desigur, mai picant să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2322_a_3647]
-
El poate oricând crea altceva mai măreț: ,, Află că noi știm Oricând să zidim Altă monastire Pentru pomenire Mult mai luminoasă Și mult mai frumoasă!” Manole este cel care a descoperit acest sens străvechi al chemării creatoare și de aici patosul și energia cu care își urmărește idealul. Zbuciumul lui începe odată cu surparea zidurilor și sfârșește numai în moarte. Prin moarte, artistul își câștigă nemurirea. Dar opera sa devine monumentală. El însuși devine simbolul artistului ideal, însuflețit de idealul nobil al
Manual de compunere pentru clasele II - VIII by Luminiţa Săndulache () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1636_a_2907]
-
timpul faptul că lucrurile se pot rezolva numai din interior, vei vedea și tu că așa trebuie procedat, că doar așa te vei însănătoși. Niciodată nu ai luptat cu ceea ce ți s-a întâmplat cu Noga, continui eu plină de patos, încurajată cu fiecare clipă ce trece de dreptatea vorbelor mele, ai preferat să te rostogolești prin mocirla vinovăției, în loc să îți croiești din nou drum către ea și către mine, asta trebuie să faci acum, Udi, crede-mă, te cunosc cel
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2360_a_3685]
-
în biroul tău, zâmbind cu ochii închiși, și nu mă înțelege greșit, în general nu mă apropii cu ușurință de oameni, iar eu spun, nu mă refeream la noi doi, vorbeam despre specia umană, în general, iar el zice cu patos, aha, specia umană, în general, ăsta este domeniul tău, eu nu pricep nimic din el, eu nu fac decât să construiesc case. Sau să le distrugi, spun eu, dar regret imediat, el își mușcă buzele și scoate din buzunar portofelul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2360_a_3685]
-
știam eu că ești mult mai puternică decât crezi, numai ține minte că o schimbare nu se termină niciodată, ea se face zi de zi, nu permite nimănui să preia controlul asupra vieții tale, nu uita asta, adaugă ea cu patos, ca și când s-ar despărți de mine pentru totdeauna, iar eu simt ciocul ascuțit al îngrijorării lovindu-mi creștetul, Hava, ești bine, întreb eu, e totul bine? Noaptea asta voi suferi o operație, spune ea cu indiferență, câteva săptămâni nu voi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2360_a_3685]
-
sacou negru, care mie-mi pare că seamănă cu mătușa Fira de la Beiuș. Dar când se jeluiește despre despărțirile timpurii cu glas gâtuit, mă ia cu fiori. Iar aplauze. Apoi altă doamnă blondă, tot în negru, își dă drumul cu patos. Se învârte jucăuș printre mese, ne face cu ochiul și nici nu ne vine să credem că a făcut 74 de ani. Când triluie despre soarta tristă a femeilor părăsite, nouă ni se pare că-i însăși Amalia și ni
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2205_a_3530]
-
scenă la Ateneu Evangheliștii Alinei Mungiu și Hai să facem sex! a rusului Krasnogorov (actul artistic ca anarhie, parcă ne-am întors la mișcările de avangardă), a fost văzut la un concert „punk&hardcore, la care s-a înjurat cu patos, la scenă deschisă, SUA și NATO“, are, așadar, sentimente anti-NATO și, argument irefutabil, a purtat la Balul Francofoniei un costum pe care scria „Anarhist-șef“ (adică dacă mă îmbrac în vrăjitoare, presa o să mă denunțe și pe mine?). Am crezut
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2205_a_3530]
-
ajutorul ei, că Ovidiu nu are în el atâta putere cât să câștige o femeie, să-l facă să-l urmeze orbește și să spună "da" fără să țină seama de obstacolele ivite în cale. Nu, Ovidiu nu depunea suficient patos, avea așa o silă în el, de ce să lupte când repurta atât de ușoare victorii asupra altor femei, numai ideea că ar trebui să insiste pe lângă Larisa îl inhiba, asta însemna să-și recunoască un sentiment de inferioritate ori lui
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1497_a_2795]
-
se petrecuse în el. Se simțea depășită, depășită cu mult. Deja intrase în conul de umbră lăsat de clădirea tribunalului. Săltă din obișnuință capul, cercetă o fereastră anume... Ah, amintiri, amintiri de demult! Câtă exaltare fusese și pe ea, cât patos! Astăzi purta ultimele bătălii cu erosul, părea că nu mai este nimic de făcut, o stăpânea cu aceeași insistență ca la 30 de ani. Înghiți în sec. Își simțea gura cleioasă. O să coboare imediat la subsol și o să bea un
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1497_a_2795]
-
și expresie poetică: tradiționalist-semănătoriste. [...]Stilul nou, al modei postmoderne, pare a i se potrivi cel mai bine autorului în momentul de față, dar el încă nu-l reprezintă atât de bine, în esența sa, precum cel de adineauri, al vechiului patos. Și, ca o soluție de compromis, poetul recurge în Dinafară, volumul său din 2003, la o sinteză, în care patosul de tribună se înmoaie, devenind patos de surdină. Dar tot patos". Ștefan Hoștiuc, România Literară, 2004 LUCIAN VASILESCU Născut la
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1572_a_2870]
-
de față, dar el încă nu-l reprezintă atât de bine, în esența sa, precum cel de adineauri, al vechiului patos. Și, ca o soluție de compromis, poetul recurge în Dinafară, volumul său din 2003, la o sinteză, în care patosul de tribună se înmoaie, devenind patos de surdină. Dar tot patos". Ștefan Hoștiuc, România Literară, 2004 LUCIAN VASILESCU Născut la Ploiești, la 23 octombrie 1958; Studii, inclusiv cele superioare, în orașul natal; 1983 absolvent al Facultății de Tehnologia Chimizării Țițeiului
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1572_a_2870]
-
-l reprezintă atât de bine, în esența sa, precum cel de adineauri, al vechiului patos. Și, ca o soluție de compromis, poetul recurge în Dinafară, volumul său din 2003, la o sinteză, în care patosul de tribună se înmoaie, devenind patos de surdină. Dar tot patos". Ștefan Hoștiuc, România Literară, 2004 LUCIAN VASILESCU Născut la Ploiești, la 23 octombrie 1958; Studii, inclusiv cele superioare, în orașul natal; 1983 absolvent al Facultății de Tehnologia Chimizării Țițeiului și Petrochimie din cadrul Institutului de Petrol
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1572_a_2870]