1,259 matches
-
la vreun semn. Apoi m-am întors iar cu gândul și mai ales cu „acea carne palpitândă“ la seara de ieri. Din pudoare, nu pot să scriu în caiet la ce m-am gândit. 2 „— Lumea țipă că n-avem pavaj întreg, că n-avem canale pe trei sferturi din străzi, că n-avem lumină electrică decât pe arterele mari, că murim ca muștele când sunt epidemii. Iar domnul primar Robescu are bani la ciorap și ne propune să înălțăm statui
Viața începe vineri by Ioana Pârvulescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/586_a_1309]
-
trece neauzit În cafenea. Cât va dura, se Întrebă el, până când ea va deschide fereastra? Atunci o vor auzi. Plecă de la masă și În stradă auzi țipetele mai limpede, dar taximetrele treceau claxonând, câțiva portari de hotel se bălăbăneau pe pavajul lunecos, cărând bagaje, și nimeni nu se opri, nimeni nu auzi. Ceva lovi pavajul cu un clinchet metalic și Josef privi În jos. Era o monedă de aramă. Curios lucru, se gândi el. Semn de noroc. Dar, aplecându-se s-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2000_a_3325]
-
fereastra? Atunci o vor auzi. Plecă de la masă și În stradă auzi țipetele mai limpede, dar taximetrele treceau claxonând, câțiva portari de hotel se bălăbăneau pe pavajul lunecos, cărând bagaje, și nimeni nu se opri, nimeni nu auzi. Ceva lovi pavajul cu un clinchet metalic și Josef privi În jos. Era o monedă de aramă. Curios lucru, se gândi el. Semn de noroc. Dar, aplecându-se s-o ridice, văzu din loc În loc, tot drumul de la cafenea Încoace, monede de aramă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2000_a_3325]
-
frigul Îi afectase deja motorul, ieși afară să dea la manivelă. Josef Grünlich o luă la pas În direcția gării, fără a se grăbi prea tare, și un vânzător de ziare Începu să ridice monedele pe care le lăsase pe pavaj. Evident, se gândi Josef, nu pot aștepta trenul de Passau. Dar, Începu el să se gândească, nici nu pot risca să fiu arestat pentru călătorie fără bilet. Și nu am bani să-mi cumpăr altul; chiar și mărunțișul pe care
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2000_a_3325]
-
că n-a aruncat-o pînă la dracu-n praznic. S-a speriat dracului și calul și javra după trăsură cît o țineau picioarele și tot poședicul din jur țipînd și rîzÎnd și cutia de tinichea zăngănind după ea pe pavaj. țasta era, cutia cu biscuiți) Înfricoșătoarea catastrofă s-a produs ca să zicem așa instantaneu. Observatorul de la Dunsink a Înregistrat toate cele unsprezece zguduituri, cu toatele de gradul cinci pe scara Mercalli. țo nimica toată, la noi a fost de 7,2
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2081_a_3406]
-
și am intrat în ruinele unei mari piețe deschise, cu o baie romană în mijloc. Baia era pe jumătate goală și apa care mai rămăsese fusese acoperită de un covor tăcut de frunze căzute dintr-o salcie uriașă care străpunsese pavajul străvechi. Mi-am croit drum spre copac, evitând cu grijă să calc peste un șir de furnici mari și negre și ocolind multele smocuri de iarbă maronie și tufișuri joase, care răsăriseră și ele pe unde putuseră, printre pietre. Comitetul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1862_a_3187]
-
și tumulii de hârtie scrisă care se ridicau până la înălțimea taliei și-a umerilor. În mijlocul camerei se afla o scară în spirală, care urca până la tavan. Scara era făcută din cărți vechi, legate în piele, de dimensiunea unor dale de pavaj, nu exagerat de mare sau complexă, ci funcțională și serioasă ca un uriaș burghiu industrial. În vârful scărilor, cu aproximativ doi metri și jumătate deasupra capetelor noastre, se afla ceva ce semăna cu o cornișă mică. — Acolo, zise Scout, arătând
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1862_a_3187]
-
se Înfipse ferm pe picioare. Vaporașul turistic dispăruse, cheiul era pustiu. Timpul era la fel de plăcut. În fața clădirii În care locuia Annick se strânsese o mică mulțime, doi polițiști Încercau s-o stăpânească. Bruno se apropie. Trupul fetei era zdrobit de pavaj, dislocat Într-un mod straniu. Brațele frânte formau un fel de apendice pe lângă craniu, o baltă de sânge Înconjura ceea ce rămânea din față; probabil că Înaintea impactului, cu un ultim reflex de apărare, Își dusese mâinile la cap. „A sărit
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2052_a_3377]
-
pe fată. Unde-a dispărut băiatul cu șapcă albastră? — De unde-a apărut. Poate că și-a mutat afacerile la altă mașină. — Lăsându-și uneltele aici? i-am spus, indicându-i cu bărbia T-ul și bidonul Înspumat, rămase alături, pe pavaj. — Poate c-a văzut un polițist și-a fugit. Pe ăla, de exemplu, mi-a răspuns ea, arătându-mi sfidător, cu bărbia, un polițist gras, care alerga Înspre noi, fluierând și gesticulând caraghios. În sfârșit, capota a cedat. Am deschis
Câteva sfârşituri de lume by Georgescu Adrian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1315_a_2385]
-
di Roma, scrutând Împrejurimile de sub cozorocul său de plastic, un bancomat scuipa bani cu o nonșalanță aproape golănească. Fără ca vreun deget să-i fi apăsat tastele pentru a forma codurile de eliberare, bancnotele ieșeau prin fanta aparatului și cădeau pe pavaj. Neînvățate cu o asemenea libertate, departe de spațiile strâmte și Întunecoase ale portofelelor, peticele de hârtie filigranată plecau la plimbare În grupuri, ca niște școlari În excursie. Se prelingeau ușoare de-a lungul trotuarului, trecând peste capote și parbrize. Câte
Câteva sfârşituri de lume by Georgescu Adrian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1315_a_2385]
-
umbrelele Încă deschise ale teraselor și pe firele de Înaltă tensiune. Prin multe dintre acestea nu mai circula seva civilizației, astfel Încât astrul nu avea rival În ceea ce privește strălucirea. Al ei era licărul stins care se reflecta În pupilele celor Întinși pe pavaj, ale ei petele luminoase care dormitau pe parbrize. Era o noapte liniștită, ca și cum ambele seminții și-ar fi Încheiat definitiv socotelile războinice. Se mai auzeau când și când o tuse tuberculoasă de tinichea, un claxon stins, un oftat din eșapament
Câteva sfârşituri de lume by Georgescu Adrian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1315_a_2385]
-
dimineții, grăbite și aproape tangibile. Fiecare dintre cei care plecaseră cu noi din buricul lumii era de-acum integrat Într-o asociație atomică, fie În bordurile de granit care străjuiau bulevardul, fie În miezul incandescent din filamentul becurilor care luminau pavajul, În grilajele de scurgere pe unde cădeau cascade amețitoare, În acoperișurile metalice ale chioșcurilor de ziare, În vitrinele marilor magazine. O, și câte variante interesante de alipire nu aveam! Dar, În ciuda protestelor mele, mama, tata și cu mine ne-am
Câteva sfârşituri de lume by Georgescu Adrian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1315_a_2385]
-
vreme să-și termine propoziția. Sărbătoritul e smuls de o uriașă care târăște în urma ei un bătrânel uscat și zăpăcit, pe care ține să-l prezinte. Grupurile se separă, ne apropiem de ușă. Noaptea își dezlănțuie potopul, plesnind acoperișurile și pavajul cu rafalele repezi ale ploii. Ne strecurăm sub streșini. Vigurosul universitar uită de chelia udă. Își scoate haina, s-o ofere felinei ; dar fata refuză, alergând în salturi, țopăind, sărind de pe stângul pe dreptul, ca pe catalige. Localul e aproape
Cartea fiului by Norman Manea () [Corola-publishinghouse/Imaginative/597_a_1348]
-
pînă ce pata se acoperi. În cele din urmă nu mai rămase nimic altceva decît camionul zdrobit și căruciorul negustorului, doi polițiști care vorbeau Încet ținîndu-și În mînă carnețelele de Însemnări, cîțiva oameni care priveau, fascinați, pata de sînge de pe pavaj și cîteva grupuri mici de oameni care stăteau pe la colțuri și-și vorbeau cu glas scăzut și plin de emoție, zicînd: — Sigur că da! Am văzut, am văzut! Asta vă și spuneam! Chiar eu am stat de vorbă cu el
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2258_a_3583]
-
a rămas viu În amintire - după ce-am uitat aproape complet grozăvia sîngelui și a creierului și mutilarea oribilă a trupului unui om - a fost imaginea cutiilor și farfuriilor Însîngerate și ciobite, În care negustorul Își gătise spaghetele, Împrăștiate pe pavaj, și a polițistului care le aduna de pe jos și le arunca În grămada de sfărîmături. Mai tîrziu, am avut impresia că aceste obiecte jalnice și neînsuflețite au ajuns să-mi redea, cu un patos fără egal, toată povestea vieții acestui
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2258_a_3583]
-
un internist de spital, cu capetele stetoscopului vîrÎte În urechi, Îngenunchease lîngă el și plimba stetoscopul de colo-colo pe pieptul vînos, dezgolit, al bărbatului. LÎngă bordură era oprită o ambulanță, al cărei motor pulsa slab, cu putere redusă. Bărbatul de pe pavaj avea vreo patruzeci de ani și trăsăturile aspre, răvășite, pline de o forță brutală, ale vagabondului de profesie. Pe pielea tăbăcită, brăzdată de cicatrice, a obrazului său Își lăsaseră parcă urme de fier toate forțele sălbatice și violente ale naturii
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2258_a_3583]
-
și păianjenii mari din colțuri. Într-un fel m-am resemnat - zâmbi în sine - Adelina întotdeauna a ținut să-mi precizeze că m-am căsătorit cu un bărbat castrat. O ploaie de petarde răpăi scurt și Leo se trânti pe pavaj. Extrase cu dibăcie casca cu ștampila universității și începu o înaintare sincopată: salt înainte-culcat-târâș-pe coate-salt înainte. Totul decurgea bine; situația amenința să rămână sub control. Momentul critic se ivi de-abia când, epuizat psihic, pechinezul se ridică pe labele dinapoi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2363_a_3688]
-
la subsuoară, se năpusti asupra bestiei și-i îndesă în gâtlej un smoc de vată cu cloroform; peste blocul întunecat se pogorî o liniște grea. În timp ce Proprietarul înfigea cheia în ușa metalică, pașii uleioși al luminii începuseră să bocănească pe pavajul din fața parterului. Era 6 iulie și garsoniera plutea în clar-obscur până departe. Intrusul se lăsă să cadă pe primul fotoliu și-și răsuci o țigaretă. Scoase apoi din buzunar bibeloul favorit, cățelul Chilot, și-l depuse pe raftul de păpuși
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2363_a_3688]
-
par să fie doi bărbați care îl bagă într-o furgonetă... — Ce naiba... Alan sări în picioare și se duse la fereastră. Se uită în jos și văzu o furgonetă pentru mutări parcată lângă scară și conținutul biroului lui stivuit pe pavajul scăldat în soare: cărțile lui, scaunul rotitor, plantele, rechizitele și tablourile. Hilary zâmbi. — Noi ne-am gândit că este modalitatea cea mai blândă de a-ți spune. Chestiile astea trebuie rezolvate rapid. Alan reuși să spună: — Noi? — Ai să-mi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1897_a_3222]
-
mai mult de-atât n-a putut. Dar zgomotul atrăsese atenție unui grup de trecători beți care au reușit să forțeze ușile și să scoată mașina în stradă. Unul dintre ei a alergat la o cabină telefonică. Graham zăcea pe pavaj, înconjurat de necunoscuți. Se afla într-o ambulanță. Luminile clipeau și avea o mască pe față. Se afla într-un spital. Era foarte frig. Big Ben bătea miezul nopții. Ianuarie 1991 Am luat cănile și le-am dus în cămăruță
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1897_a_3222]
-
Iordănel mai avea o pricină întemeiată și neimpozabilă pentru a se desfăta cu petecul său de doi mp în fața covrigăriei. Ferestrele dughenei răspândeau o boare caldă, un adevărat zefir îndulcind cu un strop subtropical climatul extrem continental al iernii pe pavaj, sub prelata albastră de polistiren. Acolo găsi domnișoara Carbon, printre coperțile ginecologice ale presei scrise, e ceva de groază la mahala, cum treci de Carol și Ferdinand, cum nu mai dai în loc de Adevărul și Libertatea decât de Bordel, Infractoarea și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2351_a_3676]
-
și e ceață. În lumina roșie a felinarelor totul pare o pânză subțire de nervi și sânge înnodată ici colo în câte un pieton întunecos. Sunt singură în tot universul, îi trece prin cap în timp ce tocurile de la pantofi țăcăne pe pavaj. Singură cu umbra mea. Aceasta i-o ia înainte așternându-se oblic pe asfaltul ud. Datorită ritmului stâlpilor de iluminat, umbra crește, se divide, apoi în patru, în opt, apoi scade până devine un punct, apoi începe din nou să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2351_a_3676]
-
plăcuse atât de mult ca acelea cu copacii cu frunziș bogat, cu casele vechi văruite și cu catul de jos vopsit În cafeniu, cu șirul lung de autobuze verzi din piațeta aceea rotundă, cu vopseaua purpurie pentru flori prelinsă pe pavaj, cu strada Cardinal Lemoine care se prăbușea brusc Înspre râu, și, dac-o luai invers, cu lumea strâmtă și Înghesuită a străzii Mouffetard. Strada care urca Înspre Pantheon și cealaltă, pe care mergea mereu cu bicicleta, singura stradă asfaltată din
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2002_a_3327]
-
spulberase toate gândurile din cap. Da’ ar putea totuși să se ducă sâmbătă prin oraș. Era bine de știut. Capitolul 5 Cei șase miniștri fură executați la șase și jumătate dimineața, la zidul spitalului. Curtea era plină de băltoace. Pe pavaj erau frunze ude, moarte. Ploua tare. Toate obloanele de la ferestrele spitalului erau bătute-n cuie. Unul dintre miniștri avea tifos. Doi soldați Îl căraseră pe scări. Au Încercat să-l sprijine de zid, dar el s-a așezat Într-o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2002_a_3327]
-
de-acolo valurile, am făcut Împreună o fotografie, „Grup de scriitori din materii diferite”, la asfințit, bătea vîntul, cerul era rece auriu. Ne-am plimbat puțin prin mica piațetă din centru, am mai făcut o poză, și-atunci am remarcat pavajul, un pavaj În degradeuri, la Început gri-albastru, albastru-Închis-deschis-tonuri-de-verde-zeci-de-nuanțe-și-În-cele-din-urmă-portocaliu-rubiniu, sclipind ușor, am depășit limita de viteză pentru imaginație ușoară, m-am urcat În mașină și am Închis ochii. Din nou acasă, În confortabilul living al soților Abbeloos, discutăm despre piatra cubică
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1995_a_3320]