5,114 matches
-
și i-a spus: - Haide să mergem acolo unde episcopul te-a închis în oraș. L-a luat și l-a dus iarăși, l-a băgat în închisoare, fără să simtă paznicul închisorii. A doua zi dimineață află episcopul de la paznic că preotul e în închisoare fără să știe ceva. Episcopul a trimis ca să afle de la preot cum a iesit din închisoare și cum a intrat din nou fără știrea paznicului. - Un slujitor tânăr. a spus, foarte frumos la chip și
LIVADA DUHOVNICEASCA (35) de ION UNTARU în ediţia nr. 1025 din 21 octombrie 2013 [Corola-blog/BlogPost/352491_a_353820]
-
simtă paznicul închisorii. A doua zi dimineață află episcopul de la paznic că preotul e în închisoare fără să știe ceva. Episcopul a trimis ca să afle de la preot cum a iesit din închisoare și cum a intrat din nou fără știrea paznicului. - Un slujitor tânăr. a spus, foarte frumos la chip și frumos îmbrăcat al episcopiei, după cum spunea el, mi-a deschis și m-a dus împotriva voii mele, până la o milă de sat. Asta noapte a venit din nou și m-
LIVADA DUHOVNICEASCA (35) de ION UNTARU în ediţia nr. 1025 din 21 octombrie 2013 [Corola-blog/BlogPost/352491_a_353820]
-
Acasa > Poezie > Oglindire > IUBINDU-TE Autor: Daniela Dumitrescu Publicat în: Ediția nr. 1582 din 01 mai 2015 Toate Articolele Autorului iubindu-te la sânul nopții ochii singurii paznici de la marginea existențelor se ascund și se deschid ca într-o garafă veche cu gura ciobită și formă de trup ofilit ce picură în pocale uitate de vreme sufletul strop cu strop într-o veșnică alinare Referință Bibliografică: Iubindu-te
IUBINDU-TE de DANIELA DUMITRESCU în ediţia nr. 1582 din 01 mai 2015 [Corola-blog/BlogPost/352577_a_353906]
-
fost botezat de Henrieta. Mihai Eminescu s-a interesat de el când era elev la Pomârla, vizitându-l. Iată câteva rânduri din depoziția petentului: „ tatăl reclamantului stătea în căsuța boierească Ichim; iar peste drum stătea boierul Eminovici. Bătrânul Lăzăreanu era paznicul acestei păduri. Între noi se amesteca adesea și juca cu plăcere mingea-țic Mihai Eminescu, sau cum îi ziceam noi copiii satului: Cuconașul Mihai. Reclamantul era de 5-6 ani pe vremea aceea, pe la 1883 sau 1884, și duduca Hanrieta, sora lui
A AVUT EMINESCU COPII? de ION IONESCU BUCOVU în ediţia nr. 674 din 04 noiembrie 2012 [Corola-blog/BlogPost/351262_a_352591]
-
cum îi ziceam noi copiii satului: Cuconașul Mihai. Reclamantul era de 5-6 ani pe vremea aceea, pe la 1883 sau 1884, și duduca Hanrieta, sora lui Eminescu venind să privească și ea hârjoana noastră a tuturora, aducea de mânuță pe fiul paznicului, reclamantul de azi, pe care îl dezmierda și îl numea într-una Mihai, zicând că ea l-a botezat și ea i-a dat numele Mihai, ca și fratele ei.” Mama reclamantului pe atunci era o frumoasă blondină, tânără, care
A AVUT EMINESCU COPII? de ION IONESCU BUCOVU în ediţia nr. 674 din 04 noiembrie 2012 [Corola-blog/BlogPost/351262_a_352591]
-
s-au culcat într-o baracă vecină. Soldatul de la Mitești a propus pe loc un plan de evadare, nevalidat de ceilalți prizonieri. A găsit o scândură mai putredă în tavan, a dislocat-o cu grijă și, ieșind, le-a legat paznicilor ruși ușa cu o bucată de sărmă. Și-a eliberat tovarășii, apoi au sărit în râpa umplută cu zăpadă din apropierea barăcilor. Aceasta le-a “deschis drum” spre o pădure. Și, în dezordinea aceea a împresurărilor și despresurărilor, n-au mai
EI AU SUPRAVIEŢUIT MĂCELULUI DE LA COTUL DONULUI de GHEORGHE PÂRLEA în ediţia nr. 694 din 24 noiembrie 2012 [Corola-blog/BlogPost/351342_a_352671]
-
anunțe miliția pentru a-i legitima pe cei doi. Discret s-a dus la postul miliție care nu era departe de brigadă, și găsind pe cineva de serviciu le-a povestit cum stă situația. Milițianul a venit însoțit de un paznic și împreună cu nea Ilie au început să controleze de acte pe muncitorii aflați în dormitoare. Ajuns la Vasile cum acesta nu avea acte l-a dus la postul de miliție. L-a închis în arest și s-a reîntors la
DEGHIZATA de MIHAI LEONTE în ediţia nr. 729 din 29 decembrie 2012 [Corola-blog/BlogPost/350765_a_352094]
-
mașină, un Moskvici vechi, dar încă harnic. Am pornit grăbit motorul și-l ascultam cum toarce liniștit sub răcoarea dimineții. Începea să se crape de ziuă, iar întunericul părăsea cu umbrele sale cartierul. Pe stradă, măturătorii erau deja la lucru. Paznicul din colț stătea rezemat de balustrada din fața bistrou-lui pe care îl păzea, fumându-și nepăsător țigara. Doar câțiva tineri întârziați prin stațiune, se întorceau gălăgioși spre case. Cine știe prin ce cluburi de noapte sau discoteci și-au vărsat amarul
ROMAN de STAN VIRGIL în ediţia nr. 1231 din 15 mai 2014 [Corola-blog/BlogPost/350729_a_352058]
-
SEMESTRIAL ANUAL JUBILIAR RETROSPECTIVA DE PROZĂ A SĂPTĂMÂNII RETROSPECTIVADE PROZĂA SĂPTĂMÂNII Acasa > Manuscris > Povestiri > MARGARETA CHIURLEA - IEPURAȘUL VESEL (POVESTE) Autor: Margareta Chiurlea Publicat în: Ediția nr. 448 din 23 martie 2012 Toate Articolele Autorului În pădurea de lângă sat, iepurașul era paznic la casa ursului. Liniștea domnea pretutindeni, căci ursul își petrecea mai tot timpul dormind. Sărmanul iepuraș abia apuca să se odihnească și el și-atunci închidea când un ochi, când celălalt. Într-o zi de vară, ariciul își croi drum
IEPURAŞUL VESEL (POVESTE) de MARGARETA CHIURLEA în ediţia nr. 448 din 23 martie 2012 [Corola-blog/BlogPost/350778_a_352107]
-
îi întoarcă spatele. - Ei, iepurașule, încotro pleci? Îi părea rău ariciului că se aprinsese și-acum voia ca iepurașul să mai zăbovească de vorbă cu el, așa că nu contenea cu întrebările: - Nu mi-ai spus ce faci tu aici. - Sunt paznic la casa ursului, nu vezi? se burzului, și mai morocănos, iepurașul. Ariciul era tot mai interesat: - Văd că stai în fața ușii, dar că ești paznic, nu m-aș fi gândit niciodată. Nu este loc și pentru mine? - Îndrăznețule, vezi-ți
IEPURAŞUL VESEL (POVESTE) de MARGARETA CHIURLEA în ediţia nr. 448 din 23 martie 2012 [Corola-blog/BlogPost/350778_a_352107]
-
el, așa că nu contenea cu întrebările: - Nu mi-ai spus ce faci tu aici. - Sunt paznic la casa ursului, nu vezi? se burzului, și mai morocănos, iepurașul. Ariciul era tot mai interesat: - Văd că stai în fața ușii, dar că ești paznic, nu m-aș fi gândit niciodată. Nu este loc și pentru mine? - Îndrăznețule, vezi-ți de drum cât mai ai timp. Ursul se va trezi cât de curând și nu-i plac musafirii nepoftiți. Iepurașul zise acestea și se pregăti
IEPURAŞUL VESEL (POVESTE) de MARGARETA CHIURLEA în ediţia nr. 448 din 23 martie 2012 [Corola-blog/BlogPost/350778_a_352107]
-
țeposul, nu umblă hai-hui iarna. La fel ca mine, așteaptă primăvara să prindă puteri și să înceapă mai apoi să umble-ncet, încet, din nou prin pădure. Numai tu străbați văile cărările înzăpezite și de aceea te-am și-ales paznic la casa mea. - Bună slujbă, conașule, n-am ce zice! mormăi iepurașul. - Bună, bună, să știi tu asta!dădu ursul din cap, aprobându-și singur spusele. - Ei, da! Îmi e o foame, stăpâne... și iepurașul se ridică în două labe
IEPURAŞUL VESEL (POVESTE) de MARGARETA CHIURLEA în ediţia nr. 448 din 23 martie 2012 [Corola-blog/BlogPost/350778_a_352107]
-
dea dreptate iepurele. Dar vreau și eu să-mi dai ceva în schimbul muncii mele pentru tine, căci zi și noapte trudesc aici. - M-am gândit la asta, recunoscu ursul și cred că am găsit ceva care să te mulțumească. Micuțul paznic era nerăbdător și ardea de curiozitate: - Și ce anume mi-ai pregătit, stăpâne? Ursul nu putu să nu observe cu câtă înfrigurare aștepta bietul supus răspunsul său, așa că nu întârzie să i-l dea: - Din clipa asta devii, urecheatule, stăpân
IEPURAŞUL VESEL (POVESTE) de MARGARETA CHIURLEA în ediţia nr. 448 din 23 martie 2012 [Corola-blog/BlogPost/350778_a_352107]
-
din pădure, acoperind-o. Cumătra vulpe se adăposti ea, în zilele și nopțile friguroase ce urmară, chiar sub streașina casei lui moș Martin, ascultându-i sforăitul. Ariciul își săpă tunel chiar sub bârlog. Numai bietul Iepurilă a rămas în continuare paznic, înfruntând gerul și viscolul ce cuprinseseră întreaga pădure. Și acum, în încheiere, eu îți spun ca-n toate cele tu să ai răbdare, frate, a-nțelege de se poate. Margareta CHIURLEA Tradeville, Ford UK martie 2012 Referință Bibliografică: Margareta CHIURLEA
IEPURAŞUL VESEL (POVESTE) de MARGARETA CHIURLEA în ediţia nr. 448 din 23 martie 2012 [Corola-blog/BlogPost/350778_a_352107]
-
gen stadion, eu mă aflam în ultimul, chiar la capăt de tot unde, alt paradox, se afla comutatorul. Cine știe ce modificări fuseseră aduse încăperilor sau poate că un instalator beat îl montase unde nu trebuie. Așa că dimineața când venea moș Gheorghe, paznicul de noapte, după ce striga răgușit “Deștepatea!” și bătea cu un retevei într-un cap de pat, urma invariabil apelul: “Untarule, aprinde lumina!” În timpul facultății am locuit tot la internat dar îi spuneam cămin. Beneficiam de un grad substanțial mai ridicat
ĂLA MICU , APRINDE LUMINA! de ION UNTARU în ediţia nr. 731 din 31 decembrie 2012 [Corola-blog/BlogPost/350828_a_352157]
-
zicea Thomas; caii și vacile și gîștele zac pe șosea, nici din fața mașinilor nu se mai feresc, parcă am trăi în India. ... democrația, asta este! a completat Caiafa; mîine mă car la cireșe, la furat, cu copiii și, dacă vine paznicul, eu mă prefac, știi, că îi cert, mă, derbedeilor, nu vă este vouă rușine, mă, ia veniți voi acasă cu mine, la tații voștri, să le spun eu ce derbedei sînteți ... și cireșele, ia să le iau eu, să vadă
CAP 8 de IOAN LILĂ în ediţia nr. 335 din 01 decembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/350912_a_352241]
-
nu putea scăpa și locul unde era Suman. Auzind zgomotul ciocanelor, Suman s-a strecurat ușor pe scara de unde ceferistul nu-l pute vedea, scăpând pentru moment. Dar când ceva nu este bun, Suman avea să fie ,,mirosit” de niște paznici ai rafinăriei și dus spre miliție. Profitând de un moment de neatenție a unui paznic, Suman s-a făcut nevăzut, prin aglomerația gării de sud din Ploiești. Ce a urmat este greu de crezut! Un domn bine îmbrăcat l-a
CICLUL TUNICA SI SUMAN; BIOGRAFII PARALELE de MIHAI LEONTE în ediţia nr. 719 din 19 decembrie 2012 [Corola-blog/BlogPost/351551_a_352880]
-
ușor pe scara de unde ceferistul nu-l pute vedea, scăpând pentru moment. Dar când ceva nu este bun, Suman avea să fie ,,mirosit” de niște paznici ai rafinăriei și dus spre miliție. Profitând de un moment de neatenție a unui paznic, Suman s-a făcut nevăzut, prin aglomerația gării de sud din Ploiești. Ce a urmat este greu de crezut! Un domn bine îmbrăcat l-a luat de mână pe Suman ușurel, făcându-l să creadă că îl apără. Asta a
CICLUL TUNICA SI SUMAN; BIOGRAFII PARALELE de MIHAI LEONTE în ediţia nr. 719 din 19 decembrie 2012 [Corola-blog/BlogPost/351551_a_352880]
-
după chipul și asemănarea mea. Nici n-ai crede că, după atâta vreme, / Chemarea străbunilor nu mai înseamnă nimic, / Că nu mai are amintiri, / Că nimeni nu se mai teme de poeme. Când plec de-acasă, poemul meu veghează, / E paznicul cel mai de temut. / Nimeni n-ar îndrăzni să-mi prade poemele / Care coboară din cărți, scârțâind din încheieturi, / Întinzându-se la soare ca-n vremuri bune. Cândva, poemul nu va mai avea nevoie de mine. 15 mai 2011” (Îmblânzirea
LACRIMA UNEI SECUNDE.VOLUM ANIVERSAR: NICOLAE BĂCIUŢ, CINCIZECI ŞI CINCI ; CRONICĂ: CEZARINA ADAMESCU de CEZARINA ADAMESCU în ediţia nr. 344 din 10 decembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/351512_a_352841]
-
două Arde iar lacul Sete Urcior la izvor... Ghizd azuriu ce cară Zeii fântânii Dor Lumină pură Se stinge-ncet bunica Pleoapă ne-nchisă Răbdare A mai ostenit C-un tremur nedepus încă În teacă, bunul... Mistuire Oh, doamnă dragă Paznic să fiu și țăndări- Loc de Gheenă Tablou Recolta verii... Pe câmp țăranii prânzesc Fire de paie Referință Bibliografică: Văpăi / George Nicolae Podișor : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 405, Anul II, 09 februarie 2012. Drepturi de Autor: Copyright © 2012
VĂPĂI de GEORGE NICOLAE PODIŞOR în ediţia nr. 405 din 09 februarie 2012 [Corola-blog/BlogPost/351631_a_352960]
-
o măslină, o dudă ceva... Care va să zică, de sărbători, la toată lumea a venit „Moșul” cu prima de Crăciun, numai pe mine m-a pocnit c-o avansare. Am avansat, adică, de la depozit - unde eram șef - taman la poartă, pe post de paznic, batjocura tuturor. Că parcă ce vină am eu că ăla de mi-a făcut inventarul ultima dată nici nu vedea bine, nici nu prea știa să numere! C-a numărat de nu știu câte ori, dar tot nu-i ieșea socoteala, ieși
SCRISOARE CĂTRE MOŞ CRĂCIUN de FLORENTINA LOREDANA DALIAN în ediţia nr. 703 din 03 decembrie 2012 [Corola-blog/BlogPost/351660_a_352989]
-
furat, păcatele mele, da’ de luat, am luat, nu zic nu. Că dacă nu luam eu, tot se găsea vr’unu’ mai deștept... și decât să plătesc după altul, mai bine după mine. Nu? Și uite-așa, conform principiului „Hoțul, paznic la pepeni să-l pui”, m-am trezit cu mine-n poartă. Și treaz am rămas. C-aicea nu mai merge ca-nainte, să mai tragi o dușcă printre rafturi. Acuma tre’ să stai băț în poartă și, când intră
SCRISOARE CĂTRE MOŞ CRĂCIUN de FLORENTINA LOREDANA DALIAN în ediţia nr. 703 din 03 decembrie 2012 [Corola-blog/BlogPost/351660_a_352989]
-
părea lui a nu fi în regulă. Doi armăsari de la ușa a doua a grajdului dădeau semne că ceva nu era normal. Se auzeau acele râncezete și bătăi de copite neobișnuite pentru un grăjdar cu experiență. Simonică era însoțit de paznicul de noapte pe care îl trezise dintr-o încăpere ce ținea loc de gheretă, unde dormea de obicei noaptea pentru a fi cât mai aproape de grajd și cai. Inspectând cu privirea neastâmpărul cabalinelor, Simonică se apropie de partea grajdului unde
CICLUL TUNICA SI SUMAN; OASPEŢI SURPRIZĂ de MIHAI LEONTE în ediţia nr. 717 din 17 decembrie 2012 [Corola-blog/BlogPost/351727_a_353056]
-
în teritoriul lor și se apropia de ieslea care normal nu trebuia să aibă nimic în ea, prin faptul că nutrețul pus seara, cei doi cai l-ar fi consumat. Totuși în iesle se afla ceva ce nu știa nici paznicul și nici Simonică! Caii, mai ales Cezar, dădea semne de interes și se tot apropia cu botul de iesle parcă spunând că nu e fânul dorit de el și vecinul său. Apropiindu-se de iesle Simonică a strigat; - Mă care
CICLUL TUNICA SI SUMAN; OASPEŢI SURPRIZĂ de MIHAI LEONTE în ediţia nr. 717 din 17 decembrie 2012 [Corola-blog/BlogPost/351727_a_353056]
-
doilea personaj îmbrăcat într-o tunică veche militară, care îi ajungea până la genunchi. Cei doi aveau niște căciuli mițoase de oaie, vechi și roase care le acopereau urechile și fruntea. Amândoi lucrătorii au rămas înmărmuriți, dar cel mai contariat era paznicul care nu putea să realizeze când și cum au intrat cei doi în grajd? Atunci Simonică a luat inițiativa și i-a chemat pe cei doi mai în lumina unui bec de serviciu. Ce avea să vadă i se părea
CICLUL TUNICA SI SUMAN; OASPEŢI SURPRIZĂ de MIHAI LEONTE în ediţia nr. 717 din 17 decembrie 2012 [Corola-blog/BlogPost/351727_a_353056]