3,006 matches
-
nu mă omoară / și acopere-mi cerul / cu întregul Tău nume! / Și... iartă, Doamne! copila sălbatică / ce uită numele Tău fără voie“. Prin structuri, tendințe , detalii și tonalități radiante, visele lirice ale Viorelei Codreanu Tiron, exprimate în discursuri raționale, poartă pecetea autenticității, înnobilând demnitatea expresiei. Empiria spațiului poetic este scânteietor locuită de autoritatea gnoseologică a cuvântului. Referință Bibliografică: Autoritatea gnoseologică a cuvântului în poezia Viorelei Codreanu Tiron / Viorela Codreanu Tiron : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 220, Anul I, 08 august
AUTORITATEA GNOSEOLOGICĂ A CUVÂNTULUI ÎN POEZIA VIORELEI CODREANU TIRON de VIORELA CODREANU TIRON în ediţia nr. 220 din 08 august 2011 [Corola-blog/BlogPost/372640_a_373969]
-
de datoria omului să descătușeze acest suspin universal al Duhului. Părintele Stăniloae spunea, tot așa, că trebuie să primim lumea ca pe un dar al lui Dumnezeu, pe care toți laolaltă să I-L înapoiem, după ce am pus pe ea pecetea iubirii noastre creatoare. Toate acestea sunt adevărate, toate sunt importante. Dar dacă nu vrem să rămânem în stadiul de bune intenții, ne trebuie o unealtă prin care să le putem pune în practică. Iar aceasta este rugăciunea lui Iisus, pe
SFANTUL NICODIM DE LA TISMANA... de STELIAN GOMBOŞ în ediţia nr. 220 din 08 august 2011 [Corola-blog/BlogPost/372659_a_373988]
-
mereu Așterne pe cărări de vis iubirea Stăpânul tău e numai Dumnezeu Și-ți vei găsi în tine fericirea”. (Povață) Liniștea profundă la care orice suflet aspiră în taină este zugravită cu măiestrie în imagini simbolice, unde natura își pune pecetea într-o manieră sublimă. Așa arată calea spre tihna lăuntrică prin ochii poetei: „Mi-am cules sufletul Risipit în freamătul frunzelor L-am scăldat în verdele codrilor Am alungat tristețea norilor Și-ascultandu-i cântecul, Pe strunele dorului L-am dăruit privighetorilor
GEORGETA MINODORA RESTEMAN – ANOTIMPUL POEZIEI de ALEXANDRA MIHALACHE în ediţia nr. 1462 din 01 ianuarie 2015 [Corola-blog/BlogPost/372749_a_374078]
-
de datoria omului să descătușeze acest suspin universal al Duhului. Părintele Stăniloae spunea, tot așa, că trebuie să primim lumea ca pe un dar al lui Dumnezeu, pe care toți laolaltă să I-L înapoiem, după ce am pus pe ea pecetea iubirii noastre creatoare. Toate acestea sunt adevărate, toate sunt importante. Dar dacă nu vrem să rămânem în stadiul de bune intenții, ne trebuie o unealtă prin care să le putem pune în practică. Iar aceasta este rugăciunea lui Iisus, pe
MODERNĂ ŞI IMPACTUL ACESTEIA ASUPRA VIEŢII SECULARIZATE DE ASTĂZI… de STELIAN GOMBOŞ în ediţia nr. 2160 din 29 noiembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/372969_a_374298]
-
poziția amenințată de alți cârcotași și cârcăloși pe propria ... feudă - pe care se înstăpânise de aproape două decenii (pentru cei mai mulți o ... veșnicie !). Ca să-i intre în grații i-a propus prelungirea „șezutului la Palat” de la „cinci” la ... IX. AGNES-COSTINA SAU PECETEA IUBIRII !, de George Nicolae Podișor , publicat în Ediția nr. 600 din 22 august 2012. Agnes-Costina sau pecetea iubirii !... Nu știe că i-am sustras câteva file din jurnalul intim pentru a le face publice. M-am „coborât” la o asemenea
GEORGE NICOLAE PODIŞOR [Corola-blog/BlogPost/373072_a_374401]
-
decenii (pentru cei mai mulți o ... veșnicie !). Ca să-i intre în grații i-a propus prelungirea „șezutului la Palat” de la „cinci” la ... IX. AGNES-COSTINA SAU PECETEA IUBIRII !, de George Nicolae Podișor , publicat în Ediția nr. 600 din 22 august 2012. Agnes-Costina sau pecetea iubirii !... Nu știe că i-am sustras câteva file din jurnalul intim pentru a le face publice. M-am „coborât” la o asemenea „infamie” după ce tragedia lui devenise (și) a „noastră”! Când impărtășești durerea altora „suportabilul” se încumetă anevoios să
GEORGE NICOLAE PODIŞOR [Corola-blog/BlogPost/373072_a_374401]
-
ei. Era sfioasă, temătoare, cu privire în nesaț dar răbdătoare, ingenuă, fără prihană, grațioasă și fragilă totdeodată și alte câte pot deprinde și instrui un copil de țară, cu studii superioare la oraș mai târziu. Citește mai mult Agnes-Costina sau pecetea iubirii !... Nu știe că i-am sustras câteva file din jurnalul intim pentru a le face publice. M-am „coborât” la o asemenea „infamie” după ce tragedia lui devenise (și) a „noastră”! Când impărtășești durerea altora „suportabilul” se încumetă anevoios să
GEORGE NICOLAE PODIŞOR [Corola-blog/BlogPost/373072_a_374401]
-
Articolele Autorului justiția @ justice . com "Dragostea este misterul între doi oameni, nu asemănarea dintre ei", a spus cândva, John Fowels, un celebru scriitor. Este un lucru știut că orice căsnicie, ca să dureze, trebuie să aibă la temelie iubirea. Aceasta este pecetea ce ține laolaltă cu adevarat, două inimi și din ea izvorăsc propășirea și împlinirea celor uniți în taină căsătoriei. O căsătorie din dragoste a fost și cea dintre nea Mitică și Nicole, soția sa. Cu toate că lucrurile s-au petrecut cu
O LECTIE DE VIATA DESPRE CE INSEAMNA SA LUPTI PENTRU IUBIREA TA de OCTAVIAN CURPAŞ în ediţia nr. 172 din 21 iunie 2011 [Corola-blog/BlogPost/372096_a_373425]
-
și să le aflăm povestea. "Dragostea este misterul între doi oameni, nu asemănarea dintre ei", a spus cândva, John Fowels, un celebru scriitor. Este un lucru știut că orice căsnicie, ca să dureze, trebuie să aibă la temelie iubirea. Aceasta este pecetea ce ține laolaltă cu adevarat, două inimi și din ea izvorăsc propășirea și împlinirea celor uniți în taină căsătoriei. O căsătorie din dragoste a fost și cea dintre nea Mitică și Nicole, soția sa. Cu toate că lucrurile s-au petrecut cu
O LECTIE DE VIATA DESPRE CE INSEAMNA SA LUPTI PENTRU IUBIREA TA de OCTAVIAN CURPAŞ în ediţia nr. 172 din 21 iunie 2011 [Corola-blog/BlogPost/372096_a_373425]
-
colorau acum atmosfera stătută din peronul acesta al Spaniei... Într-un sens ciudat și totuși deosebit de familiar celor în care mai fierbe încă patria, mă simțeam acasă. Eram străini unii față de alții, eu și românii ce își purtau cu ușurință pecetea dezrădăcinării, și totuși ne lega ceva cu lanțuri imperceptibile dar tari. Limba, sau acest „șirag de pietre rare”, ne încununa acum întâlnirile și simțeam că devenisem parte din acest tablou grandios a tot ce definește ideea de român. Îi ascultam
AMIAZA IN SPANIA de DELIA ALMAJAN, VANCOUVER, BRITISH COLUMBIA, CANADA în ediţia nr. 10 din 10 ianuarie 2011 [Corola-blog/BlogPost/372275_a_373604]
-
colorau acum atmosfera stătută din peronul acesta al Spaniei...Într-un sens ciudat și totuși deosebit de familiar celor în care mai fierbe încă patria, mă simțeam acasă. Eram străini unii față de alții, eu și românii ce își purtau cu ușurință pecetea dezrădăcinării, și totuși ne lega ceva cu lanțuri imperceptibile dar tari. Limba, sau acest „șirag de pietre rare”, ne încununa acum întâlnirile și simțeam că devenisem parte din acest tablou grandios a tot ce definește ideea de român. Îi ascultam
AMIAZA IN SPANIA de DELIA ALMAJAN, VANCOUVER, BRITISH COLUMBIA, CANADA în ediţia nr. 10 din 10 ianuarie 2011 [Corola-blog/BlogPost/372275_a_373604]
-
situația neplăcută de a păși cu nerușinare peste sufletul nimănui, și în nici un caz, nu-i vom jigni vreodată, pentru că nimic nu doare mai tare pe lumea aceasta decât însăși măria sa „Cuvântul” . Cu el impregnat în sufletul nostru ca o pecete, mergem mai departe și, nimeni și nimic nu ni-l va mai putea șterge din suflet. Ce ne costă să fim mai buni, mai înțelegători, mai umani și cu mai multă aplecare către semenii noștri? Absolut nimic, mi-aș permite
PRIMĂVARA DIN NOI! de MARIANA DUMITRESCU în ediţia nr. 1899 din 13 martie 2016 [Corola-blog/BlogPost/376238_a_377567]
-
Aceeași toamnă cade peste noi Cu brațe reci de ceață timpurie Un ochi de cer a amorțit sub ploi... Și suflă vânt-o tristă pledoarie. Au dezertat din viață frunzele Aleargă pe alei îngălbenite, Pe fruntea unui deal cu buzele Pecete pun brumele despletite. Doar ție nu îți pasă... unde ești Nu-s toamne, vânt și nu e supărare! Amară-i clipa din care lipsești Și-n baierele sufletului doare. Citește mai mult Sub bruma dureriide Gabriela Mimi Boroianu 21.01
GABRIELA MIMI BOROIANU [Corola-blog/BlogPost/379601_a_380930]
-
o efervescență deosebită, după ce, la sfârșitul secolului al XIV-lea, cetății i-a fost conferit titlul de „Oraș liber regesc”. Acest fapt a permis împrejmuirea sa cu ziduri de apărare și, de asemenea, i-a dat dreptul de a avea pecete proprie. Marile transformări petrecute au impus construirea unui așezământ, în care, notabilitățile cetății - reunite în cadrul unui Consiliu local - să își poată desfășura activitatea. Primele informații, legate de existența unei astfel de clădiri, provin din anul 1537. Construcția se afla pe
ALTĂDATĂ, ALEŞII ERAU MAI RESPONSABILI de IOAN CIORCA în ediţia nr. 1701 din 28 august 2015 [Corola-blog/BlogPost/379801_a_381130]
-
momentul trecerii pragului mare al vieții, sunt tulburătoare, încărcate de substanță, cu sensuri mărturisite sau dezvăluite din subtext, dureri izvorâte din adâncuri: „De azi înainte orfană-s de mamă,/ De azi înainte mi-i sufletul rană/ și moartea îi pune pecetea pe mână/ i mama se-nalță în Cer, spre lumină”. Atmosfera e sfâșietoare, copleșitoare, încărcată de o durere absolută. Asemenea tristețe profundă se desprinde și din poezia Regret: „Nu i-am dăruit mamei multe flori -/ Nu atâtea câte ar fi
PLASA UNEI ILUZII de ELENA BUICĂ în ediţia nr. 1520 din 28 februarie 2015 [Corola-blog/BlogPost/374696_a_376025]
-
ÎN PUPILA LUI GOYA De ani și ani îmbătrânitul timp și-mpleticește pașii ca să străbată anevoios întunecimea și-aceleași strigi reîntoarse din neant ne bântuie iar monoton până când cuprinși de lehamite ne facem semnul crucii și le-nsemnăm la întâmplare cu pecetea violetă în deșarta speranță de a putea vedea cum la fel ca în basme li se luminează chipurile-n neprihănitul nimb al sfințeniei dar în pupila larg lărgită imaginile se dilată să oglindească deformate doar ciocurile lacome ce se apleacă
ÎN PUPILA LUI GOYA de TANIA NICOLESCU în ediţia nr. 2262 din 11 martie 2017 [Corola-blog/BlogPost/375637_a_376966]
-
poala mea... Vreau de dragul meu să mori și să mor de drag de tine, Levitănd printre ruine, să ne încarnăm în flori... Pe-o planetă ideală, făr-angoase, altercații Să ne fim noi condamnații la iubire ancestrală! Fiincă-n lumea înfierată cu pecetea îndoielii Noi ne suntem prizonierii la iubire dezolată... Să ne amețim pe rând, cu o promisiune vagă, Să hrănim o viață-ntreagă, îngerul din piept, flămând... Ne visăm doi zei nebuni, dintr-un somn al împăcarii Sus, în templul disperării
CONDAMNAȚII LA IUBIRE de ANTONELA STOICA în ediţia nr. 2268 din 17 martie 2017 [Corola-blog/BlogPost/375689_a_377018]
-
așa îi poate schmba mersul intenției în sensul venirii spre el. - Eu sunt Marna, i-a răspuns ea intrând cu un surâs în traiectoria lui gravitațională. Stăpânesc undele hormonale ale universului cu care creatoarea mea m - a înzestrat definitiv. Port pecete a sărutului universal și vin dintr un spațiu închis. În fața mea este un zid sonic de care nu a trecut nimeni. Dacă reușești să treci de el o să ai dreptul de a mă poseda virtual. - Am opțiuni, i-a răspun
IUBIREA CUANTICĂ de ANGHEL ZAMFIR DAN în ediţia nr. 2268 din 17 martie 2017 [Corola-blog/BlogPost/375682_a_377011]
-
ții comorile pe care le ai primit în dar la facerea lumii. Ce zici, vrei ? Mă lași să le ating ? Pot expresia chipului tău în palme să țin? Câteva clipe, măcar, să văd din ce a făcut Creatoarea sublimul ? Vreau pecete universală a legământului ce îl vom stabili între noi, sub forma astrală a unui sărut celular, pot ? Merit să îl primesc ? Apropie - te gândului, întreagă, fără foșnet și dă sens universului meu dominat de ce văd aud și simt la trecerea
IUBIREA CUANTICĂ de ANGHEL ZAMFIR DAN în ediţia nr. 2268 din 17 martie 2017 [Corola-blog/BlogPost/375682_a_377011]
-
fi risipă Sau împlinire a vieții, cuprinsă într-o clipă. Cu timpul tatuat pe iris, privim clepsidra vremii, Și din pocalul cu-amintiri sorbim pe prispa iernii. Ne risipim adesea, tăcuți, prin gânduri fără rost Si-ncepem o poveste punând pecete cu "a fost"... Cu timpul cuibărit în trup, pășim pe calea vieții, Tribut să dăm visării născute pe geana dimineții. Aripa franta-n zbor o vindecam cu-nflacarate pătimi Ce ne-amintesc de zborul scăldat în mari de lacrimi. Cu
CU TIMPUL ... de CORINA NEGREA în ediţia nr. 2029 din 21 iulie 2016 [Corola-blog/BlogPost/375759_a_377088]
-
Autorului Pe drumul vieții-am învățat că totu-n lume-i trecător Că nu există-aici comoară să-ți cumperi ani în viitor... Am învățat că este-un timp de naștere și de iubit Dar și un timp ca o pecete ce spune vieții: s-a sfârșit! Pe drumul vieții zbuciumat am admirat mulțimi de flori Dar vai, culese se-ofileau și își pierdeau parfumu-n zori... Am auzit mulțimi de vorbe care alină sau rănesc Și-am întâlnit iubiri ce-afundă
AM ÎNVĂŢAT PE DRUMUL VIEŢII... de MARIA LUCA în ediţia nr. 2060 din 21 august 2016 [Corola-blog/BlogPost/379167_a_380496]
-
nu în umbră acestuia, noi înșine fiind doar umbre prin care trece lumină. Pe cat întunericul este mai dens, pe atât lumină se vede mai bine și mai clar. Deocamdată diavolul nu este încă în iad. Nu s-au închis încă pecețile cărții sfinte. Este pe cum se pare cu noi și printre noi pe pămînt. Nu ducem prea multa lipsa de dovezi. ● Iadul trebuie cumva să existe. Alminteri de ce santem atât de disperați când se apropie noaptea existenței? Și nu numai
DESPRE ISPITA DE A TRAI DOAR CU PAINE de MARIN MIHALACHE în ediţia nr. 2113 din 13 octombrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/379234_a_380563]
-
bucurii. Cu fericire-n genele umbrițe, cu doruri în priviri de catifea Am dăruit și zâmbete și șoapte, și inima, și suflet. Cu viața înșirata că vechile mâțanii pe fir desprins din stea, M-am dăruit pe mine, să fiu pecete dragă, pe-al vieții simplu cântec.. Referință Bibliografica: Am dăruit, am așteptat... / Corina Negrea : Confluente Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 1985, Anul VI, 07 iunie 2016. Drepturi de Autor: Copyright © 2016 Corina Negrea : Toate Drepturile Rezervate. Utilizarea integrală sau parțială
AM DARUIT, AM ASTEPTAT... de CORINA NEGREA în ediţia nr. 1985 din 07 iunie 2016 [Corola-blog/BlogPost/379312_a_380641]
-
daruri neprețuite, nu pregetați să le folosiți. Acestea fiind spuse, Getic- Copilul cu Inimă de Aur, le-a cerut fraților săi, din neam sfânt străbun, să vină fiecare pentru a-și primi bucățica de inimă din aur, pecetluind astfel cu Pecetea Sfântă, salvarea lor din Gheena Întunericului, în care au fost aruncați cu voia sau fără voia lor, în clipe de rătăcire a minți și a sufletului, chinuiți de Vrăjmașul Întunecat. Rând pe rând, oamenii au trecut prin fața sa, primind fiecare
LEGENDA LUI GETIC- COPILUL CU INIMĂ DE AUR de ARON SANDRU în ediţia nr. 1907 din 21 martie 2016 [Corola-blog/BlogPost/369150_a_370479]
-
i-a sporit peste măsură prestigiul în fața împăratului, a senatului și al poporului Romei. Abia după aceasta Vitellius și-a făcut apariția în Cezareea Palestinei destituindu-l pe Ponțiu Pilat din dregătoria de procurator al provinciei. Scrisoarea de destituire cu pecetea lui Tiberius întărea acest lucru și procuratorul se resemnă știind acum că totul era adevărat. Apoi guvernatorul Sirei făcu o vizită la Ierusalim, alături de generalul și prietenul său, Marcellus. Arhiereul Iosif Caiafa avu și el aceiași soartă ca și procuratorul
ROMANUL ANCHETA LA FINAL. EPILOG de MIHAI CONDUR în ediţia nr. 1919 din 02 aprilie 2016 [Corola-blog/BlogPost/369237_a_370566]